Marca de produs Gusto

MARCA DE PRODUS GUSTO

1.MARCA

a) ISTORICUL MARFURILOR:

Necesitatea distinctiei produselor nu este noua si, prin urmare, marcile nu sunt o creatie a timpurilor noastre.

Din cele mai vechi timpuri s-au stabilit doua modalitati principial diferite de posesie a patrimoniului: individuala si colectiva. Pentru supravietuirea omenirii cel mai avantajos mod de posesie a bunurilor materiale a fost cel colectiv, care se baza pe egalitate, echitate.

Mai apoi omul a capatat experienta de organizare a vietii si a activitatii sale, fapt ce a determinat aparitia tendintei de imbogatire, care s-a soldat cu aparitia inegalitatii persoanelor dupa avere. Acesta a constituit primul pas la aparitia proprietatii private asupra bunurilor materiale: pamantului, apelor , vitelor, armelor, tacamurilor etc. In aceste circumstante de lupta pentru o activitate mai fructuoasa si obtinere a veniturilor mari, a ocrotirii bunurilor proprii, a aparut necesitatea distingerii bunurilor corporale ce

apartineau diferitor persoane. In acest scop au fost folosite diferite semne, care au evoluat si au devenit marci.

Aparitia marcilor se datoreaza dezvoltarii relatiilor marfa - bani, a separarii mestesugaritului din gospodaria naturala

.Evolutia marcilor cunoaste mai multe etape, prima fiind perioada antica. Arheologii si

istoricii de arta semnaleaza existenta semnelor atat in bazinul Mediteranian cat si in Orientul Indepartat. A.Pavlinscaia subliniaza: "diferite semne (combinatii de linii , motive

din natura) sunt intalnite pe diverse obiecte din ceramica, portelan, arme confectionate in Asiria, Egipt, Grecia si Roma antica.

Existenta semnelor distinctive ce individualizeaza produsele nu este obiect de indoiala, dar

problema este de a sti, daca ele aveau semnificatia si functiile cunoscute mai tarziu. Unii autori sustin ca semnele aplicate pe vasele de ceramica din acea perioada nu aveau semnificatia de marca si ca in lucrarile jurisconsultilor romani lipsesc astfel de mentiuni. In opinia lui P.Roubier, aplicarea semnelor pe obiecte confirma proprietatea persoanei asupra lor si ii conferea, astfel, proprietarului o satisfactie morala . Actualmente aceasta pozitie este sustinuta de toti autorii din domeniul vizat

In antichitate semnele folosite pentru diferentierea obiectelor, animalelor erau numite "тамги" la romani "danga"- cuvant de origine turca. Aceste insemne se puneau pe diferite obiecte, se imprimau pe pielea vitelor, pe pietre pentru a determina granitele proprietatii cunoscute in culturile antice, deci, determinau apartenenta obiectelor unui anumit proprietar. Aceste semne au stat la baza protectiei proprietatii.

In acest sens englezii utilizau cuvantul "brand" sinonim cu -

"trade-mark" (marca de fabrica sau de comert) ce reprezinta marcarea vitelor

cu fierul incins executata de fermieri. Insemnarea in acest mod a animalelor s-a pastrat pana in zilele noastre.

O data cu dezvoltarea mestesugaritului si comertului consumatorilor nu le era indiferent ce

produse procura. In virtutea acestui fapt, mestesugarii incep sa-si puna pe produsele sale anumite semne asemanatoare dupa forma cu cele anterioare, dar care aveau o alta semnificatie - semn de

autor

Aceste fapte ne dovedesc existenta mijloacelor de individualizare a produselor din cele mai

vechi timpuri, iar marcarea rezultatelor activitatii producatorilor cuprinde cea mai lunga perioada de utilizare si reglementare juridica. Datorita acestui fapt avem posibilitatea de a analiza folosirea

marcilor in toate perioadele de dezvoltare a relatiilor de productie.

.In perioada evului mediu intrebuintarea marcilor constituie o certitudine. In statele cu o cultura bogata, in primul rand in Franta, mai apoi, in Anglia, Germania, Rusia se utilizau pe larg marcile: " in Rusia sunt cunoscute semne ale mestesugarilor din sec. X, XI", "in secolul XV in Germania, Italia erau folosite embleme de catre editori ce aveau o valoare artistica deosebita". Perioada evului mediu se caracterizeaza prin activitatea breslelor, manufacturilor, care utilizau marcile: breslei, a mestesugarului-sef sau uneori a unei calfe..

La mijlocul sec. XV apar marci individuale folosirea carora este facultativa, determinata de

dorinta mestesugarului.

Acelei perioade nu-i era straina activitatea de prestare a serviciilor, cele mai solicitate fiind:

adapostul, hrana, coafura. Pentru a recunoaste prestatorii de servicii stapanii atarnau pe porti obiecte ce aveau legatura cu serviciul prestat, de exemplu: o ciubota, un foarfece, un mosorel de ata cu ac. Alaturi de aceste obiecte cu timpul incep sa apara cuvinte si semne, ce indicau profesiunile sau bunurile ce se comercializau .

Prima reglementare, care s-a aplicat in cazul uzurparii numelui si a marcii a fost Legea "Cornelia de falsis". Prin ordonanta regelui Francis I din 1534 s-a stabilit ca marcile trebuie sa fie diferite unele de altele, iar . prin edictul lui Carol Quintul din 16 mai 1544 falsificatorul marcii unui titular se pedepsea cu taierea mainii

Dezvoltarea pietei nationale si aparitia pietei internationale in sec. XVI-XVII a dus la

cresterea cererii asupra produselor, fapt care a determinat si mai mult necesitatea marcarii bunurilor.

Dezvoltarea comertului a determinat abolirea breslelor, care in Franta s-a realizat prin legea

din 17 martie 1791, iar in Anglia in 1835, fapt care a dus la dezvoltarea si mai intensa a marcarii produselor .Aceste transformari au avut ca rezultat disparitia semnelor caracteristice breslelor si aparitia noilor semne de individualizare a produselor si serviciilor, ce se deosebesc dupa

forma de exprimare si continut, denumite marci

Prima lege in care s-au uniformizat reglementarile juridice existente pana atunci a fost Legea franceza din 1857, care a avut la baza legea din 1824. Legea data este cea mai completa si reglementeaza semnele care pot constitui o marca, produsele care individualizeaza marca ,conditiile protectiei, delictele, pedepsele, masurile vamale, competenta actiunilor, procedura contestarii infractiunilor etc.

In 1905 a fost adoptata o noua lege care a coincis cu cea britanica .Actualmente

in SUA este in vigoare Legea Federala privind Marcile din 1946 (Trademark act of 1946) cu modificarile si completarile ulterioare si "Rules of practice in trademark cases". In fiecare stat al federatiei actioneaza legea sa, insa, exista o tendinta de unificare a legilor referitoare la marci.

Ca rezultat al dezvoltarii rapide a industriei in sec. XIX marcarea produselor a capatat o larga raspandire si, ca rezultat, s-a inasprit concurenta. Liberalizarea activitatii economice

a determinat dezvoltarea reglementarilor juridice a marcilor.

Interesul statelor dezvoltate este protectia juridica a marcilor si peste hotare, pe plan

international. Aceasta a dus la adoptarea Conventiei de la Paris pentru protectia proprietatii industriale la 20 martie 1883 si a Aranjamentului de la Madrid privind inregistrarea internationala a marcilor la 14 aprilie 1891. 

b) FUNCTIILE MARCII

Conform definitiei date in legea 84/1998, privind marcile si indicatiile geografice, marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane (fizice sau juridice) de cele apartinand altor persoane; marca nu reprezinta produsul ca atare, incluzand in sfera larga a produselor si serviciile, ci semnul asociat produsului, astfel ca, atunci cand exista mai multe produse identice sau similare, pe baza semnului asociat, cumparatorul sa-l poata alege pe cel care corespunde cel mai bine cerintelor sale si sa-l cumpere.

Rezulta din cele aratate ca, pornind chiar de la definitie, una din functiile de baza ale marcii o reprezinta functia de identificare, marca servind cumparatorului in recunoasterea unui produs/serviciu sau a unor produse/servicii anume dintr-o multime de alte produse/servicii identice sau similare; de exemplu, pe baza marcii asociate, nu va fi dificil pentru nimeni sa recunoasca un autoturism DACIA de un autoturism OLTCIT (produs similar din punct de vedere al solutiei constructive, dar cu aspect exterior diferit) dar si de un altul RENAULT 12 (produs identic din punct de vedere al solutiei constructive si al aspectului exterior); in mod similar, sub marcile "CONEX" si "ORANGE" sunt oferite de catre doi furnizori de servicii, activitati similare, dar desi serviciile sunt similare, pe baza celor doua denumiri, consumatorul le recunoaste si, chiar daca prin marca nu stie (intotdeauna) furnizorul, el poate sa isi aleaga (prin marca) serviciile, si implicit furnizorul acestora, care I se par "cele mai potrivite".

Sunt insa - si nu putine cazuri - in care numele comercial (impreuna cu sau fara sigla asociata) este inregistrat ca marca; in acest caz, in afara de functia de identificare, marca indeplineste si functia de indicare a sursei de provenienta, pe baza marcii cumparatorul stiind care este producatorul care a pus pe piata produsul respectiv; "TRACTORUL" si "FIAT", de exemplu, sunt si marci dar sunt si nume comerciale, pe baza acestor nume consumatorul stiind, in mod direct, si cine este producatorul/furnizorul produselor/serviciilor sub marca.

Sunt si cazuri in care diferiti comercianti isi inregistreaza una sau mai multe marci si vand sub aceste marci produse realizate de diferiti producatori; in acest caz comerciantul devine garantul satisfacerii exigentelor cumparatorului, de aceasta data functia de indicare a sursei avand ca subiect comerciantul si nu producatorul. Rezulta ca, intr-un sens mai larg, functia de indicare a sursei de provenienta, indeplinita de marca, are ca subiect (arata cumparatorului cine) persoana (fizica sau juridica) care si-a asumat responsabilitatea satisfacerii anumitor exigente ale consumatorului.

Avand in vedere ca cele doua functii ale marcilor se manifesta numai in activitatea de comert, putem vorbi de functia comerciala a acestora, cele doua functii, de identificare (sau de diferentiere a produselor identice sau similare) si de indicare a sursei de provenienta reprezentand cele doua cai de manifestare a functiei comerciale.

Analizand diferitele functii ale marcii, intr-un studiu al AIPPI (Asociatia Internationala pentru Protectia Proprietatii Industriale) se arata ca marca are in primul rand o functie de identificare si abia apoi o functie de indicare a sursei de provenienta. Marca poseda in plus functii economice, care variaza in functie de utilizarea specifica si de tipul de marca, printre functiile economice putand fi amintite:

- functia de calitate,

- functia de publicitate,

functia de concurenta

Pentru a intelege functia de calitate a marcii ar trebui plecat de la constatarea ca cineva devine un cumparator fidel al unui anumit produs daca, dupa ce a cumparat ( la recomandarea cuiva care l-a testat in prealabil, ca urmare a unei reclame sau, pur si simplu, intamplator) o data un produs, acesta a corespuns exigentelor prin nivelul de calitate (de exemplu, prin raportul performanta / pret) folosirea ulterioara a produsului confirmandu-i aceasta calitate, el nu numai ca va cumpara in continuare acest produs dar il va recomanda si altor consumatori; in timp ce produsele de calitate determina cresterea reputatiei marcii, lipsa de calitate a acestora contribuie la deprecierea marcii.

Constatam din cele aratate ca functia de calitate are doua componente: functia de comunicare (prin marca cumparatorul primeste informatii despre calitatea produsului) si functia de reputatie: marca, asociata produselor a caror calitate se conserva sau se imbunatateste in timp, devine larg cunoscuta segmentului de public vizat pentru produsele carora marca respectiva li se aplica, sau, cu alte cuvinte devine notorie; sunt insa si marci care isi capata "notorietatea" in sens negativ, pentru lipsa de calitate a produselor carora marca le este asociata.

Uneori, in cucerirea pietei, poate mai important decat produsul in sine, este ambalajul acestuia (si am aratat ca ambalajele pot fi protejate ca marci tridimensionale) dar si marca (verbala, figurativa, combinata) prin mesajul pe care i-l transmite cumparatorului. Atata timp cat o marca este atractiva iar ulterior, dupa ce a inceput sa aiba o anumita reputatie, este usor de retinut si de recunoscut, ea insasi devine un suport de reclama pentru produsul care o poarta.

Pe de alta parte, utilizand marca, se poate face o publicitate sustinuta produselor care poarta aceasta marca, facilitand cumparatorului contactul cu produsul si scurtand timpul in care marca capata o anumita reputatie.

Rezulta din cele aratate ca, o alta functie importanta a marcii o reprezinta functia de publicitate; si aceasta functie se bazeaza pe functia de comunicare a marcii: marca transmite cumparatorului informatii succine asupra calitatii produsului.

Asa cum am aratat, functia de publicitate nu se poate substitui functiei de calitate, ea avand doar rolul de a scurta timpul in care incepe sa se manifeste functia de calitate si, pe baza acesteia, marca sa dobandeasca o anumita reputatie.

In sfarsit, o alta functie economica importanta a marcii o reprezinta functia de concurenta: investind in calitate (mentinerea in timp a anumitor caracteristici tehnice ale produselor, readucerea rapida in stare de functionare si la parametri a produselor/serviciilor care, accidental, s-au defectat) si publicitate producatorii si distribuitorii impun pe piata anumite marci, astfel ca, in conditiile unor caracteristici tehnice similare, cumparatorul va prefera produsele purtand o marca cunoscuta sau familiara (obisnuit cu ea in urma unei publicitati chiar agresive); cum produsele sunt identice sau similare, rezulta ca in acest caz concurenta se realizeaza prin marca, functiile de calitate si de publicitate sustinand functia de concurenta.

Chiar daca, pentru ca marca sa-si indeplineasca functiile de calitate si de publicitate, sunt necesare cheltuieli, prin cresterea cantitatii de produse vandute si a pretului de vanzare (cumparatorul plateste nu numai pentru functiile produsului - respectiv pentru valoarea de intrebuintare a acestora, dar si pentru increderea ca performantele produsului nu sunt fluctuante de la exemplar la exemplar si ca sunt stabile in timp) cresterea si consolidarea renumelui unei marci are ca efect cresterea profiturilor obtinute de catre utilizatorul marcii.

In cazul in care respectiva este si inregistrata, benefiiciind de protectie in conditiile legii, numai titularul acesteia beneficiaza de dreptul exclusiv de exploatare a marcii respective, astfel ca sunt protejate nu numai cheltuielile de promovare si sustinere a marii ci si profiturile obtinute din utilizarea acestei marci.

Cand vorbim de protectia profiturilor trebuie sa avem in vedere ca pentru marcile de succes, care nu sunt inregistrate, va exista tentatia utilizarii ilicite; in aceste conditii, tertii pot profita de investitiile in publicitate ale detinatorului legal al marcii si, avand cheltuieli mai mici, pot avea pretul de vanzare al produselor sub pretul produselor originale; pe de alta parte, de cele mai multe ori, tertii neasigurand o calitate corespunzatoare a produselor, cumparatorul va sesiza o calitate fluctuanta, fapt ce va duce la scaderea reputatiei marcii si, implicit, la scaderea vanzarilor. Cele doua efecte cumulate pot determina reducerea profiturilor posesorului unei marci neinregistrate, raportat la profitul pe care l-ar obtine titularul aceleiasi marci inregistrate, marca fiind utilizata pe aceeasi categorie de produse.

Revenind la functiile marcii, trebuie subliniat ca, prin inregistrarea marcii nu este protejat impotriva contrafacerii (exploatarii fara a avea dreptul ) produsul care poarta insemnul protejat ci insemnul care este asociat produsului; dreptul obtinut (ca urmare a inregistrarii marcii) de a interzice tertilor folosirea marcii fara acordul sau, permite titularului protejarea eforturilor financiare facute pentru realizarea unor produse de calitate, pentru prospectarea pietii si pentru cucerirea acesteia

c)CLASIFICAREA MARCILOR:

I. Dupa forma de exprimare constatam: marci verbale, marci figurative, marci combinate,

marci sonore (marcile sonore sunt protejate in Franta, Germania, Danemarca, Finlanda; la nivel regional: in Spania, pentru marca comunitara si la Oficiul Benelux.

.Marcile verbale, numite in legislatia si doctrina franceza nominale ("nominaux"), sunt

formate din semne scrise si constituie o multime de cuvinte ce pot fi pronuntate si scrise.

din: cuvinte (inclusiv nume de persoane), litere, cifre [10].

Marcile verbale au capatat o larga raspandire, fapt care se explica prin aceea ca ele usor se

retin in memoria consumatorului, usor se reprezinta, pot fi usor utilizate in reclama, in special la televiziune sau radio.

Marcile figurative sunt reprezentate sub forma de desene, ornamente, simboluri, animale,

pasari, combinatii de culori etc. Potrivit legii nationale marcile pot fi constituite din elemente figurative constituite din reprezentari grafice plane sau forme tridimensionale.

Aceste marci se creeaza pe baza ornamentelor populare, obiectelor grafice, renumite

monumente istorice si de cultura.

Marcile combinate sunt formate din combinari de cuvinte, litere, cifre, reprezentari grafice,

culori etc. Se admite orice combinare de elemente cu respectarea cerintelor legii.

Este de mentionat ca marcile verbale, care au o grafica speciala, fac parte din categoria

marcilor combinate.

Marcile sonore sunt protejate numai de legislatia unor tari. Marca sonora reprezinta un

fragment muzical, o fraza muzicala, sunetul produs de un animal care se asociaza cu un anumit produs sau serviciu. Aceste marci trebuie sa fie clare, expresive si caracteristice.

Unul din criteriile de baza si anume cel distinctiv poate fi apreciat in acelasi mod ca si in cazul marcilor verbale sau a celor figurative, luand in consideratie caracteristicile proprii. Pentru marca sonora este important ca ea sa insoteasca comercializarea produsului, dar sa nu fie utilizat numai in cadrul publicitatii.

Marca de comert este utilizata de

comerciant sau distribuitor prin aplicarea ei pe produsele vandute si arata ca distribuirea produselor Se face de o societate comerciala. Acest fapt confirma straduinta, iscusinta si capacitatea comerciantilor de selectare a produselor vandute si buna alegere a produselor ce apartineau diferitor fabricanti.

III. Dupa obiect deosebim marci de produse, marci de servicii

Luand in consideratie faptul ca si marcile de fabrica si cele de comert se refera la produse

fabricate sau naturale, ele au fost unite intr-o categorie comuna - acea a marcilor de produse.

Marca

individuala apartine unei singure persoane fizice sau juridice determinate. Majoritatea marcilor sunt individuale, formand obiectul principal al reglementarilor juridice a diferitelor legislatii.

Marca poate sa apartina mai multor persoane - marca colectiva. Marcile colective sunt

destinate produselor fabricate si comercializate sau serviciilor prestate de membrii unei uniuni, asociatii .Marca colectiva este utilizata pentru a indica legatura de afaceri cu

organizatia careia ii apartine.

V. Dupa numarul semnelor folosite deosebim marci simple si marci combinate.

Marcile simple sunt compuse dintr-un singur element (semn): un nume, o denumire, o reprezentare, grafica etc.

Marcile combinate reprezinta asocieri a diferitor semne ce sunt susceptibile de a fi protejate. Ele au ost primele marci care au obtinut o larga raspandire pe piata internationala

In doctrina se face distinctie intre marca complexa si marca compusa. Prima fiind alcatuita

din mai multe elemente care fiecare in sine poate constitui o marca, pe cand cea de a doua fiind alcatuita din mai multe elemente dintre care numai unele sau nici unul luat separat nu poate constitui o marca - numai ansamblul lor avand caracter distinctiv. Combinatia semnelor este importanta in actiunile de contrafacere, deoarece in cazul marcilor complexe, orice contrafacere chiar si cea partiala poate fi sanctionata.

Marcile compuse sunt protejate in totalitate (toate elementele au importanta), in unele

legislatii se protejeaza numai unele elemente care au caracter distinctiv. In cazul marcilor complexe poate fi protejat numai un element separat care este distinctiv si intra in compozitia marcii

VI. Dupa impresia produsa asupra consumatorilor deosebim marci auditive, marci vizuale, marci intelectuale

.Marcile auditive atrag atentia consumatorilor prin sunete. De obicei, aceste marci sunt verbale sau sonore.

Marcile vizuale au scopul de a scoate in evidenta un aspect sau o imagine. Ele corespund marcilor figurative si au menirea de a face legatura intre produs si imagine in constiinta

consumatorului

Marcile intelectuale sunt alcatuite din diverse semne (verbale, figurative, sonore) recunoscute de lege, care au ca scop sa sugereze o idee cu privire la produsul sau serviciul pe care il individualizeaza

VII. Dupa extinderea teritoriala a marcii sunt marci nationale, marci internationale.

Unele marci sunt destinate sa serveasca drept garantie speciala de calitate si provenienta care

se aplica de intreprinderi ce sunt autorizate in acest scop. O asa marca este marca nationala. Marca nationala este o marca oficiala a statului destinata sa identifice produsele ce vin dintr-o anumita tara.

Conceptul formarii unei marci internationale a fost realizata la sfarsitul secolului trecut,

atunci cand reprezentantii diferitelor state au decis, adoptarea si semnarea Conventiei de la Paris din 20 martie 1883.

Marca de conformitate este un semn care certifica anumite caracteristici comune unor produse sau servicii, in special calitatea, precizia, materialele utilizate, modul de fabricare , tehnologiile folosite.

Marci - proprietate a statului. Prin hotararea Guvernului nr.852 din 16 august 2001 a fost

aprobat Regulamentul de utilizare a marcilor proprietate a statului, iar prin Hotararea Guvernului nr.1080 din 8 octombrie 2001 a fost aprobata lista marcilor comerciale, considerate proprietatea statului .Astfel, marcile existente, folosite legal pana la 1.01.1992 au fost declarate proprietate a statului.

2.INREGISTRAREA MARFII

a)Marca inregistrata(legea84/1998):

Drepturile asupra marcilor si indicatiilor geografice sunt recunoscute si aparate pe teritoriulRomaniei,inconditiileprezenteilegi.
De dispozitiile prezentei legi beneficiaza si persoanele fizice si juridice straine cu domiciliul sau cu sediul in afara teritoriului Romaniei, in conditiile conventiilor internationale privind marcile si indicatiile geografice la care Romania este parte.
In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:
a) marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane; pot constitui marci semne distinctive, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si, in special, forma produsului sau a ambalajului sau, combinatii de culori, precum si orice combinatie a acestor semne;
b) marca anterioara este marca inregistrata, precum si marca depusa pentru a fi inregistrata c) marca notorie este marca larg cunoscuta in Romania la data depunerii unei cereri de inregistrare a marcii sau la data prioritatii revendicate in cerere; pentru a determina daca o marca este larg cunoscuta se va avea in vedere notorietatea acestei marci, in cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile carora marca respectiva se aplica, fara a fi necesara inregistrarea sau utilizarea marcii in Romania;
d) marca colectiva este marca destinata a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociatii de produsele sau serviciile apartinand altor persoane;
e) marca de certificare este marca ce indica faptul ca produsele sau serviciile pentru care este utilizata sunt certificate de titularul marcii in ceea ce priveste calitatea, materialul, modul de fabricatie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia ori alte caracteristici;
f) indicatia geografica este denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui stat, in cazurile in care o calitate, o reputatie sau alte caracteristici determinate pot fi in mod esential atribuite acestei origini geografice;
g) solicitantul este persoana fizica sau juridica in numele careia este depusa o cerere de inregistrareauneimarci;
h) titularul este persoana fizica sau juridica in numele careia marca este inregistrata in RegistrulNationalalMarcilor;
   i) mandatarul autorizat, denumit in prezenta lege mandatar, este consilierul in proprietate industriala, care poate avea si calitatea de reprezentare in procedurile in fata Oficiului d Stat
   j) Conventia de la Paris este Conventia pentru protectia proprietatii industriale din 20 martie 1883, Paris, asa cum a fost revizuita si modificata;
   k) tarile Uniunii de la Paris sunt tarile carora li se aplica Conventia de la Paris si care sunt constituite in Uniunea pentru protectia proprietatii industriale;
   l) Aranjamentul de la Madrid este Aranjamentul de la Madrid privind inregistrarea internationala a marcilor din 14 aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967;
   m) Protocolul referitor la Aranjament este Protocolul de la Madrid din 27 iunie 1989 referitor la Aranjamentul de la Madrid privind inregistrarea internationala a marcilor.

b)Etapele procesului de inregistrare

- In termen de o luna de la data primirii cererii de inregistrare a marcii, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci examineaza daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art.10 alin.1 si, in caz afirmativ, atribuie data de depozit cererii.

Daca cererea nu indeplineste conditiile prevazute la art.10 alin.1, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci va notifica solicitantului lipsurile cererii, acordand un termen de 3 luni pentru depunerea completarilor. In cazul in care solicitantul completeaza in termen lipsurile notificate de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, data depozitului este aceea la care cererea de inregistrare a marcii a fost completata conform art.10 alin.1. In caz contrar, cererea se respinge. Daca taxa de inregistrare si examinare a cererii nu este platita in termenul prevazut la art.15, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci poate acorda solicitantului, pentru motive intemeiate, inca un termen de 2 luni .

Daca solicitantul cererii de inregistrare a marcii nu a mentionat in cerere datele din care sa rezulte calitatea acestuia de persoana fizica sau juridica, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci va notifica solicitantului lipsurile constatate si-i va acorda un termen pentru completare.

In cazul in care solicitantul nu o completeaza in termen, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci respinge cererea de inregistrare a Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci examineaza, in fond, cererea de inregistrare a marcii in termen de 6 luni de la data platii taxei de inregistrare si examinare a cererii.

Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci examineaza, in fond, cererea de inregistrare a marcii in termen de 6 luni de la data platii taxei de inregistrare si examinare a cererii.

Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci examineaza :

a) capacitatea solicitantului conform art.3 lit.g);

b) conditiile prevazute la art.13 alin.1 si 2, daca in cerere se invoca o prioritate;

c) motivele de refuz prevazute la art.5 alin.1) si art.6 .

Daca in urma examinarii cererii potrivit art.19 si art. 20 se constata ca sunt indeplinite conditiile pentru inregistrarea marcii, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci decide inregistrarea marcii si publicarea acesteia in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Marca se publica in termen de 2 luni de la data deciziei de inregistrare a marcii.

In termen de 3 luni de la data publicarii marcii, titularul unei marci anterioare sau al unei marci notorii, precum si titularul unui drept anterior cu privire la imaginea sau numele patronimic, la o indicatie geografica protejata, un desen sau model industrial protejat sau un drept de autor, precum si orice alta persoana interesata poate face opozitie la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci cu privire la marca publicata.

Opozitiile trebuie sa fie formulate in scris, motivat si cu plata taxei prevazute de lege. In cazul neplatii taxelor legale pentru opozitie se considera ca opozitia nu a fost facuta.

Cand deciziile de inregistrare a marcilor au ramas definitive, marcile sunt inregistrate in Registrul National al Marcilor, iar Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci elibereaza titularului certificatul de inregistrare a marcii cu plata taxei prevazute de lege.
c)Costurile inregistrarii unei marci:

Prin Legea nr. 381/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 41/1998 privind taxele in domeniul protectiei proprietatii industriale si regimul de utilizare a acestora, intrata in vigoare de la data de 07 ianuarie 2006, costurile de inregistrare a marcilor nationale au suferit modificari.

In prezent, inregistrarea unei marci verbale (adica a unui cuvant sau a unei combinatii de cuvinte, fara vreo grafica speciala si fara culori), pentru 2 clase (deobicei este necesara inregistrarea pentru 2 clase - una pentru serviciul sau produsul dorit si una pentru clasa 35 care este clasa generica pentru distributia prin vanzare in magazine si pentru publicitate, costul este de 792 RON pentru romani - persoane fizice si juridice si de 220 EUR pentru straini, persoane fizice si juridice.

Pentru inregistrarea unei marci combinate si color (adica a unei marci care contine atat cuvinte cat si elemente grafice - fonturi, desene, culori), pentru 2 clase, costul este de 1188 RON pentru romani, persoane fizice si juridice si de 330 EUR pentru straini, persoane fizice si juridice.

d) Riscurile neinregistrarii unei marci

In cazul in care exista doua marci asemanatoare, una comunitara si una nationala, acestea nu pot functiona decat in baza unui acord.

Marca comunitara beneficiza de protectie pe intreg teritoriul Uniunii Europene si confera beneficiarului dreptul comercializarii produsului respectiv in toate tarile UE. In acest caz, modalitatile de inregistrare sunt mult simplificate iar costurile sunt mai reduse decat in celelalte doua cazuri.

Marca comunitara nu poate fi transferata si nici titularul nu poate renunta la ea. Problema inregistrarii unei astfel de marci intervine in momentul in care o singura tara se opune inregistrarii ei. In situatia in care nu exista o decizie unanima a tarilor membre UE inregistrarea nu se poate face.

In acest caz firma care doreste sa se protejeze poate apela la varianta inregistrarii nationale, dar costurile si procedurile sunt mult mai anevoioase.

In situatia in care o marca nationala este inregistrata inainte de aparitia celei comunitare, prima are prioritate pe teritoriul national. In cazul in care marca comunitara este prima, atunci exista posibilitatea ca cea nationala sa fie anulata.

In anul 2005 din Romania au fot trimise putin peste 50 de cereri de inregistrare a unei marci internationale, prin comparatie cu Cehia unde au fost 500 de inregistrari iar in Ungaria 400.

3)PROTECTIA MARCILOR

a)Protectia marcilor in Europa

Exista cateva acorduri internationale privind protectia marcilor. Pentru probleme legate de fond, cele mai importante sunt Conventia de la Paris pentru Protectia Proprietatii Industriale (1883), Tratatul privind dreptul marcilor (1994) si Acordul TRIPS (1994). Pentru probleme procedurale, tratatele importante sunt Aranjamentul de la Madrid referitor la inregistrarea internationala a marcilor (1891) si Protocolul referitor la acest Aranjament (1989) si Aranjamentul de la Nisa referitor la clasificarea internationala a produselor si serviciilor in scopul inregistrarii marcilor (1957). In Europa, Reglementarea nr. 40/94 cu privire la marca comunitara (CTM) permite titularului marcii sa obtina un singur titlu de protectie a marcii care cuprinde cele 15 state membre ale Uniunii Europene, iar de la 1 mai 2004, respectiv 1 ianuarie 2007, UE extinsa va fi inclusa automat in domeniul inregistrarilor existente.

b)Protectia marcilor in Romania

In Romania, dreptul asupra unei marci este dobandit si protejat in baza prevederilor Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice ("Legea 84"). Dincolo de dispozitiile privitoare la conditiile de inregistrare si de obtinere a protectiei unei marci, Legea 84 contine si prevederi referitoare la inregistrarea internationala a marcilor. In conformitate cu dispozitiile Legii 84, in conditiile in care o persoana doreste sa inregistreze o marca numai la nivel national, aceasta obtine protectie pentru marca sa doar in Romania. Anterior lunii ianuarie a anului 2007, era imposibil pentru cetatenii romani si pentru persoanele juridice de nationalitate romana sa inregistreze o marca la nivel european apeland la o singura procedura, deoarece Romania nu devenise inca stat membru al UE. Toate acestea s-au schimbat odata ce statul roman a devenit stat membru al UE.

Persoanele fizice sau persoanele juridice pot sa isi inregistreze marcile in Romania la Oficiul de Stat Pentru Inventii si Marci ("OSIM"). Pe actuala piata mondiala se considera, in mod evident, extrem de importanta obtinerea recunoasterii drepturilor asupra marcilor in alte state decat cel de nationalitate al comerciantului care doreste sa isi extinda piata de desfacere a produselor si serviciilor sale. Anterior anului 2007, comerciantii romani trebuiau sa indeplineasca mai multe conditii pentru a obtine protectie si pentru a-si inregistra o marca in mai multe state europene. Un asemenea solicitant era obligat sa isi inregistreze marca in fiecare stat in care dorea sa obtina protectie. De la data la care Romania a devenit stat membru UE, orice comerciant roman poate sa isi inregistreze marca la nivel comunitar. Aceasta presupune ca o marca detinuta de o persoana fizica sau juridica romana poate fi inregistrata la nivel comunitar, fara a mai fi necesara inregistrarea acesteia in.fiecar.estat.membru.al.UE.

Drept consecinta a aderarii statului roman la UE, in general, toate marcile inregistrate anterior aderarii la nivel comunitar sunt recunoscute si protejate si pe teritoriul statului roman, insa marcile inregistrate anterior aderarii numai la nivel national, in Romania, nu sunt recunoscute si protejate pe teritoriul celorlalte state membre UE, daca nu nu au fost inregistrate in fiecare dintre aceste state sau la nivel european.

c)Marca comunitara

Marca comunitara constituie un sistem independent de protectie pe intreg teritoriul Uniuniii Europene, nesubstituindu-se nici marcii nationale si nici celei internationale.

Prin inregistrarea marcii comunitare se obtine un titllu unic ce asigura protectie unitara pe intreg teritoriul Comunitatii Europene.

Protectia prin marca comunitara nu are un caracer obligatoriu si nici exclusiv, iar companiile care nu sunt interesate in protectia marcilor pe teritoriul Uniunii Europene, pot sa-si protejeze marcile pe cale nationala si internationala.

Avantajele recurgerii la sistemul de inregistrare al marcii comunitare, sunt:

- caracterul unitar al marcii comunitare, care este valabil in toate tarile Uniunii Europene si permite o simplificare a formalitatilor, permitand:

 - depunerea unei singure cereri; - un singur centru administrativ - OHIM;

  - un singur dosar de administrat, spre deosebire de cazul in care se recurde la sistemele nationale, in care pentru fiecare stat desemnat se depune si administreaza cate un dosar similar;

- sistemul marcii comunitare completeaza sistemele de protectie nationale.

RELATIA DINTRE MARCILE NATIONALE SI CELE COMUNITARE

 E important de stiut ca prin adererarea Romaniei la UE examinarea noutatii se va face prin raportare la toate marcie UE extinse in Romania. Din pacate marcile romanesti nu vor fi extinse automat in UE, creandu-se astfel dezavantaje producatorilor si prestatorilor de servicii din Romania. Astfel, dupa aderarea Romaniei la UE, ne asteptam la conflicte intre marcile nationale si cele comunitare (inregistrate la nivelul Comunitatii Europene), prin extinderea celor din urma in Romania. Au fost create Instante de judecata specializate, care vor solutiona, in temeiul unor proceduri speciale eventualele conflicte intre marcile extinse printr-o simpla publicare si cele nationale. In fata instantelor de judecata titularii de marci vor putea fi, in continuare, reprezentati doar prin intermediul avocatilor specializati in proprietate industriala. Daca ambele parti doresc rezolvarea amiabila a problemelor generate de situatii, cum ar fi similitudinea sau identitatea dintre marci, partile oricand pot incheia o tranzactie, prin care sa convina, de comun acord, folosirea marcilor sale, prin nuantarea domeniilor de interes sau limitarea inregistrarilor pentru clase de produse sau servicii, de care sunt mai putin interesate

4.ANALIZA MARCII DE PRODUS

a)Analiza marcii de produs:

Produsele Gusto s-au impus pe piata de acest gen datorita calitatii si interesului manifestat de catre cumparatori atat pentru gustul proaspat cat si pentru cat si pentru gama diversa de jucarii ce reprezinta surpriza fiecarei pungi in parte.Trebuie mentionat faptul ca produsele din gama Gusto sunt fabricate numai din produse naturale

Universitatea Eftimie Murgu-Resita

Facultatea de stiinte economice si administrative

An universitar:2008-2009

Disciplina:Fundamentele Stiintei Marfurilor

MARCA DE PRODUS GUSTO

STUDENT Borca Nicoleta Cristiana

Titular de disciplina:  Asistent:

Conf.univ.dr.Bretcu Angela Prep.univ.drd.Dobrescu Claudia