Relatiile intreprinderii cu mediul extern

Relatiile intreprinderii cu mediul extern

Intreprinderea, ca si componenta a mediului, se afla intr-un sistem de relatii, clasificate in:[1]

- relatii de piata ale intreprinderii;

- relatii de concurenta;

- relatii de parteneriat si cooperare;

- relatii preferentiale.

Relatiile de piata ale intreprinderii sunt foarte diferite si se pot clasifica dupa mai multe criterii, dintre care importante sunt:

a) obiectul relatiilor (relatii de vanzare-cumparare, relatii de transmitere mesaje si informatii);

b) profilul agentilor de piata (relatii cu furnizorii si prestatorii de servicii, cu beneficiarii si cu institutii si organisme de stat);

c) frecventa lor (relatii permanente, periodice sau ocazionale);

d) gradul de concentrare a lor (relatii concentrate si relatii dispersate).

Relatiile de concurenta sunt, in general relatii de confruntare. Exista insa si situatii in care firmele nu actioneaza de pe pozitii de confruntare, fiind in relatii de toleranta, rezumandu-se la o supraveghere reciproca.

Relatiile de parteneriat si cooperare sunt mai mult o forma de desfasurare a relatiilor de piata si se desfasoara atat cu beneficiarii[2], cat si cu furnizorii de echipamente, intermediarii de piata, institutiile de formare a cadrelor, agentiile de influentare a pietei si personalul intern.

Relatiile preferentiale, considerate mijloc de consolidare si extindere a pietei reprezinta, in acelasi timp si o strategie de marketing specifica intreprinderii. Elementul cheie in promovarea relatiilor preferentiale il reprezinta segmentarea pietei pe baza unor criterii cum sunt veniturile si etapa din ciclul de viata in care se afla produsul.