APTITUDINILE SI IMPORTANTA LOR IN ACTIVITATEA SCOLARA

APTITUDINILE SI IMPORTANTA LOR IN ACTIVITATEA SCOLARA

In vorbirea curenta un profesor spune despre un copil ca prezinta aptitudini pentru un anumit domeniu atunci cand el realizeaza performante ridicate in acel domeniu.

La un nivel foarte general aptitudinile se refera la reusita intr-un anumit domeniu de activitate. Totusi, aceasta definitie este incorecta, deoarece se poate intampla ca un elev sa obtina rezultate bune la un anumit obiect de studiu, in timp ce altul, de aceeasi varsta - nu. Nu putem afirma ca ar fi vorba despre o aptitudine superioara a primului, daca cercetand mai atent, ne dam seama ca acesta ia ore suplimentare la acea disciplina, sau tatal sau are aceleasi aptitudini. In acest caz se pot justifica performantele superioare in respectivul domeniu. Apare astfel, una dintre problemele fundamentale in definirea aptitudinilor si anume relatia dintre aptitudini si capacitati.

Capacitatea psihica exprima posibilitatea individului de a efectua cu succes o anumita activitate "aici" si "acum". Ea se leaga intotdeauna de momentul prezent si este profund influentata de experienta in domeniul respectiv.

Exemplu: un grup de cercetatori germani au studiat memoria la doua loturi de elevi, cerandu-le acestora sa-si reaminteasca liste continand cuvinte cu sens. Unul dintre loturi era compus din copii pasionati de fotbal, iar celalalt era compus de copii din aceeasi varsta, insa fara vreun interes in acest domeniu. Atunci cand lista cuprindea cuvinte legate de fotbal, copiii din primul lot si-au reamintit mult mai multe cuvinte decat cei din al doilea lot. Nu putem afirma, insa ca ei au avut o memorie mai buna, deoarece in cazul prezentarii unei liste de cuvinte fara legatura cu fotbalul, diferentele dintre rezultate nu erau semnificative.

Spre deosebire de capacitate, aptitudinea se leaga, in esenta de potentialitate, de posibilitatea ca in conditiile in care ar avea asigurate conditii optime, un anumit individ sa ajunga la dobandirea unei capacitati ridicate intr-un domeniu.

Acest lucru are o deosebita importanta pentru un profesor daca ne gandim ca de cele mai multe ori elevii sunt evaluati dupa capacitatile lor si nu dupa aptitudini. Nu exista o posibilitate de a evalua direct aptitudinile altfel decat prin evaluarea performantelor la anumite probe, deci a capacitatilor. Ceea ce indica nivelul de dezvoltare a aptitudinilor ar fi:

usurinta cu care elevul invata (timpul si efortul investit sa fie redus);

calitatea invatarii.

Fiecare dintre noi avem aptitudini intr-un anumit domeniu, dar persoana care poseda o aptitudine la un nivel mai inalt de dezvoltare decat majoritatea celorlalti indivizi, putem spune ca este talentata.

Aptitudinea permite realizarea unor diferentieri intre indivizi. Daca toti oamenii normal dezvoltati poseda o anumita caracteristica, atunci aceasta nu mai constituie o aptitudine.

Exemplu: Toti elevii sunt capabili sa alerge sau sa vorbeasca, dar nu toti au aceeasi abilitate de a utiliza cuvintele sau in a practica un anumit sport.

Aptitudinile reprezinta insusiri ale persoanei care, in ansamblul lor, explica diferentele constatate intre oameni in privinta posibilitatii de a-si insusi anumite cunostinte, priceperi si deprinderi.

Se pune intrebarea daca aptitudinile sunt innascute sau dobandite.

Unii psihologi sustin ca aptitudinile au un caracter biologic, innascut. De exemplu, in cazul aptitudinilor muzicale, auzul foarte bine dezvoltat ar constitui un element anatomo-fiziologic. De asemenea, un alt exemplu ar fi acela al inteligentei, ca aptitudine generala, care este o componenta ereditara importanta, iar aceasta componenta este legata de functionarea neurologica de baza, a creierului.

Alti psihologi considera ca aptitudinile sunt rezultatele influentelor de mediu, din perioada copilariei timpurii. De exemplu, s-a constatat ca pana la varsta de 8 luni copiii sunt capabili sa discrimineze toate sunetele lingvistice posibile, in toate limbile globului. Treptat, in intervalul 1-2 ani, copilul pierde capacitatea de a recunoaste alte sunete decat cele specifice limbii pe care o aude in jurul sau.

Dincolo de aceste considerente, insa, putem spune ca exista o componenta innascuta a aptitudinilor (desi mai putin evidenta decat in cazul temperamentului), dar pe de alta parte este posibil ca influentele de mediu sa aiba consecinte privind cristalizarea aptitudinilor, in forma in care se prezinta acestea la copilul scolar.

Clasificarea aptitudinilor

Aptitudini simple (cele care favorizeaza realizarea a numeroase activitati)

aptitudini generale - prezente aproape in toate domeniile

aptitudini de grup - care permit realizarea cu succes a unui grup restrans de activitati

atitudini specifice - caracteristice unui singur domeniu de activitate

Aptitudini complexe (cele care permit realizarea unei activitati mai ample, de tip profesional: aptitudinea tehnica, muzicala etc.). o aptitudine complexa poate cristaliza mai multe aptitudini simple. De exemplu, aptitudinea matematica cristalizeaza aptitudinea numerica si inteligenta.

Orice aptitudine de grup poate fi implicata in constituirea mai multor aptitudini complexe. De exemplu, capacitatea de reprezentare spatiala poate interveni in aptitudinea pentru arhitectura, pentru mecanica sau chiar pentru anatomie.

Atunci cand analizeaza aptitudinile, psihologul sau profesorul se ghideaza dupa structura functiilor psihice, studiind aptitudinile generale si de grup. Un consilier de orientare scolara si profesionala, de exemplu, se orienteaza dupa profesiile existente, analizeaza aptitudinile complexe.

Aptitudinile generale

Inteligenta

Intrebare: Care dintre urmatoarele persoane este considerata inteligenta?

Un medic renumit care fumeaza trei pachete de tigari pe zi?

Un laureat al premiului Nobel a carui casnicie si viata personala este un esec total?

Un director de intreprindere care a ajuns in varful ierarhiei, dar a facut un atac de cord din cauza suprasolicitarii?

Un compozitor stralucit si plin de succes, dar incapabil sa-si gestioneze banii, mereu urmarit de creditorii sai?

Studiind aceste paradoxuri va veti da seama ca inteligenta nu este usor de definit. La nivel intuitiv omul inteligent este acela capabil de a rezolva probleme ce apar in viata cotidiana, cu mai multa usurinta decat majoritatea oamenilor.

In scop didactic se foloseste urmatoarea definitie a inteligentei:

Inteligenta este aptitudinea generala care contribuie la formarea capacitatilor si la adaptarea cognitiva a individului in situatii noi.

In 1905, Alfred Binet a elaborat primul test de inteligenta, alcatuit din 30 de probe cunoscute sub numele de scala metrica a inteligentei. Dezvoltand conceptul de "varsta mintala" (exemplu: un copil de 4 ani care reuseste la test toate probele corespunzatoare varstei de 4 ani) si conceptul de "varsta cronologica" (varsta reala a copilului), Binet introduce formula coeficientului de inteligenta. Astfel:

C.I. = varsta mintala/varsta cronologica X 100

Cand:

C.I. = 100 - inteligenta normala (varsta mintala este egala cu varsta cronologica)

C.I. = 70 - inteligenta redusa

C.I. = 130 - inteligenta foarte dezvoltata

Ne punem intrebarea: Cand putem spune despre un copil ca este supradotat?

A.Binet considera ca:

Q.I > 130 - corespunzator copiilor dotati

Q.i.> 140 - corespunzator copiilor supradotati

Q.I.> 170 - corespunzator copiilor geniilor

Remy Chauvin face distinctie intre copilul creativ si copilul talentat. Raportandu-se la aceste doua concepte, americanii considera ca un copil dotat este acela care are performante la toate disciplinele scolare, in timp ce copilul talentat este acela care are rezultate deosebite la un numar mai redus de discipline sau chiar la una singura. Exista insa o diferenta semnificativa intre copilul dotat si cel talentat: copilul dotat este raportat la QI, in timp ce copilul talentat este raportat la nivelul creativitatii, intrucat pot exista copii foarte inteligenti si mai putin creativi, dar si invers.

In general, in definirea dotarii intelectuale apar cateva idei:

existenta unor aptitudini ridicate intr-un domeniu specific sau mai multe domenii;

aceste aptitudini se pot manifesta explicit sau pot ramane in stare de latenta;

factorii ereditari sunt importanti in determinarea lor;

sunt necesare conditii adecvate de mediu pentru a se putea afirma.

O alta intrebare pe care ne-o punem este: Cum pot fi identificati copiii dotati, in scoala?

Terman a realizat un test pentru identificarea copiilor supradotati, utilizand noua itemi:

12 pagini scrise de parinti pentru a prezenta istoria copilului;

8 pagini de informatii scolare redactate de dirigintele clasei;

rezultatul unui examen medical de o ora;

37 de date antropometrice;

3 ore de testari asupra performantelor scolare privind: citirea, rationamentul matematic, limbajul, ortografia, literatura, istoria, civismul si artele;

4 pagini scrise de elev privind propriile sale interese specifice;

inventarul cartilor citite de elev timp de doua luni inaintea testului;

un test privind interesul pentru joc;

o baterie de 7 teste caracteriale repartizate astfel: 2 chestionare privind starea generala, 3 chestionare privind interesele, preferintele atitudinile, un test de sinceritate, u test de stabilitate emotionala.

Cum poate fi accelerata instructia pentru un copil supradotat?

curriculum scolar poate fi comprimat, permitand elevului supradotat sa parcurga materia pentru doi ani de scoala, intr-unul singur;

anul scolar se poate extinde prin cursuri de vara;

elevul poate sa urmeze cursuri universitare desi se afla inca in liceu;

Aceste modalitati prezinta avantaje si dezavantaje.

Avantaje:

munca alaturi de elevii mai mari, la fel de performanti, evita plictiseala si delasarea copiilor supradotati;

o materie de studiu potrivita capacitatilor elevului favorizeaza aparitia unor atitudini pozitive fata de scoala si domeniul respectiv;

finalizandu-si studiile mai repede, elevii dotati se pot orienta mai devreme spre o meserie.

Dezavantaje:

un copil dotat poate face fata solicitarilor intelectuale ale unei varste, dar nu este sigur ca face fata si problemelor emotionale si sociale;

este dificil de prevazut daca o accelerare a ritmului de instructie va avea efecte pozitive sau negative pentru copil;

copiii mai putin talentati, de aceeasi varsta pierd modelul pozitiv oferit de cei supradotati;

accelerarea poate produce o senzatie nedorita de elitism, pentru acesti copii.

Ce se recomanda profesorilor in aceste cazuri?

Oferiti copiilor supradotati o imbogatire pe orizontala si pe verticala a materiei de studiu:

pe orizontala: a oferi mai mult material cu acelasi nivel de dificultate unui copil care a terminat de rezolvat o problema inaintea colegilor;

pe verticala: a oferi copilului un material cu un nivel avansat, anticipand lectiile urmatoare;

Discutati cu elevii supradotati posibilitatea realizarii studiului individual;

Incurajati lecturile suplimentare;

Incercati varianta unui mentor prin corespondenta, sau puneti copilul supradotat in legatura cu un specialist in domeniul lui de interes.

Aptitudinile de grup

Exista 7 aptitudini de grup:

factorul verbal - capacitatea individului de a intelege rapid sensul cuvintelor si a frazelor. Exista 2 probe de testare a factorului verbal:

TIP VOCABULAR: se cere elevilor sa explice sensul cuvintelor date pe o lista;

TIP FRAZE: se ofera elevului o serie de fraze (aforisme sau proverbe) cu solicitarea de a explica sensul frazelor

factorul de fluiditate verbala - capacitatea individului de a intelege expresiile, exprimarea verbala;

factorul perceptiv - capacitatea individului de a percepe obiecte in mod rapid si detaliat;

factorul numeric - capacitatea individului de a opera cu cifre;

factorul de reprezentare spatiala - capacitatea individului de a-si imagina obiecte in coordonate bi si tri-dimensionale, de a opera deplasari sau transformari ale acestora in plan mintal (acest factor ajuta la invatarea geometriei);

factorul de dexteritate manuala - aptitudinea de a utiliza obiectele, de a manui diverse instrumente sau unelte (acest factor ajuta la orientarea scolara si profesionala).

Aptitudinile complexe

Aptitudinile tehnice - posibilitatea de a utiliza instrumentele, masinile si aparatele, de a le intelege modul de alcatuire sau de a le construi. In aceste aptitudini este implicat factorul perceptiv, de reprezentare spatiala si de dexteritate manuala, precum si inteligenta generala. In construirea acestor aptitudini un rol esential il joaca interesul copilului pentru astfel de activitati, mediul sau de viata, sexul (de obicei baietii au astfel de aptitudini), mecanismele sociale de determinare a rolurilor de gen (atunci cand se ofera copilului mic masinute, avioane, jocuri de constructie - putem determina dezvoltarea acestor aptitudini).

Aptitudini stiintifice - sunt cele specifice unei stiinte. Un rol deosebit in structurarea acestor aptitudini il joaca creativitatea, inteligenta, temperamentul, precum si factorii de grup specifici acelei stiinte.

Aptitudini artistice - reprezinta inclinatia spre un anumit domeniu artistic.

Sarcina profesorului consta in primul rand in cunoasterea individualizata a nivelului de dezvoltare a aptitudinilor fiecarui elev, apoi in adaptarea continutului si a metodelor didactice in functie de acestea, asigurand astfel eficienta demersului educativ.