Atasamentul

ATASAMENTUL

ATASAMENTUL - este o afectiune puternica si durabila fata de cineva sau ceva ( din fr. "attachement"), simpatie, prietenie, dragoste.

Atasamentul este o puternica forma de legatura afectiva si exista in forma embrionara, inca de la nou nascut. Conform teoriei atasamentului, toti copiii se ataseza de persoanele cu responsabilitati de ingrijire, indiferent de felul cum sunt tratati.

Adultul cu atasament autonom

In copilarie a fost atasat sigur, a dobandit un grad de independenta, autonomizare, poate descrie coerent experientele proprii de atasament , chiar daca sunt dureroase. Este capabil de realizarea cu usurinta a proceselor de adaptare, detasare, fiind increzator in unicitatea si forta cuplului si a capacitatilor fiecaruia de a reface echilibrul temporar pierdut. Poate descrie dificultati cu parintii, inclusiv trauma sau abandon, dar isi mentine o inteleapta balanta in integrarea trecutului, cu experientele sale actuale.

In relatia cu copilul, prezinta incredere in sine, ce-i permite creativitate, flexibilitate.Calmeaza si reconforteaza partenerul ( copilul, etc), intr-o relatie de placere impartasita imprimand copilului un atasament sigur, iar partenerului adult, securizare.

Adultul cu atasament dezinteresat (indiferent)

In copilarie corespunde unui atasament ambivalent (evitant); presupune experiente amprentate de teama. Este inflexibil si evitant (decat sa raneasca din nou, mai bine pretinde ca nu e interesat de acea relatie, in care este sigur ca va esua din nou si acest lucru i se pare de netolerat. Idealizeaza relatia cu parintii , este incoerent si inconsistent in relatarea amintirilor despre copilarie, persista obsesiv in afirmatiile standard pozitive despre rolurile parentale. Tinde sa idealizeze copilaria, descriindu-o ca sigura, minunata, dar imaginile evocate nu constituie suportul pentru protectie si ingrijire, care,de fapt, reprezinta portretul actual idealizat al persoanei in cauza.

Adultul cu atasament preocupat

In copilarie corespunde unui atasament anxios rezistent, este invadat de amintiri dureroase in care relateaza drama inconstantei, incoerenta experientelor micii copilarii. Interactioneaza imprevizibil la stari de frustrare, cu agresivitate, manie, iar histrionismul (isteria) posibil are un patetism greu de confundat. Nu are structurat un sistem de atasament anume in care sa poata avea totala incredere, fiind suspicios, gelos pe orice alt tip real sau imaginar de relatie a persoanei iubite. Se chinuie pe sine si pe altii, cautand dovezi, niciodata suficiente. Devine astfel abuziv in relatiile de intimitate sau va imita modelul propriilor parinti, transmitand in acest fel , un sistem de atasament nesigur, anxios, copilului.

Adultul cu atasament dezorganizat (cu doliu si trauma nerezolvate)

Corespunde in copilarie atasamentului dezorganizat ; este impredictibil si dezorganizat in relatii;face experiente nerealiste. Speculeaza fara suport. Este un dezadaptat, potential consumator de alcool si droguri, aflandu-se in imposibilitatea de a-si asuma rolul de partener de cuplu sau parental. In mod predictibil, se poate afirma ca isi expune copilul la abuz sau neglijare. In cazul neinteventiei, determina un atasament dezorganizat si la copil.

Important de precizat este faptul ca o interventie de specialitate poate modifica, redirectiona tipul de atasament, cu conditia ca interventia sa aiba loc inainte de varsta de 5 ani a copilului ( deoarece la varsta adulta, interventia nu poate schimba tipul primar de atasament, dar poate fi eficienta la persoanele cu potential cognitiv nealterat, care sunt dispuse la acceptarea unui suport, obtinandu-se un comportament fata de copil, asemanator atasamentului sigur autonom).

Atasamentul angoasat, ambivalent se dezvolta atunci cand individual nu este sigur pe protectia si disponibilitatea parintilor de a-l ajuta, daca va avea nevoie (copilul se agata si cere atentie tot timpul.) Are dificultati in a explora lumea externa si se arata angoasat.

Atasamentul evitant presupune o lipsa de incredere in faptul ca , atunci cand va cere sprijin, va si gasi, ba din contra, crede ca va fi respins.Adesea, aceasta persoana, ajunsa la maturitate, va avea un fals "EU" si nu se va bucura de dragoste si sprijin din partea celorlalti. Ea nu va cauta acest lucru.! Poate sa se transforme intr-o persoana izolata, ostila sau chiar antisociala.

Beneficiile atasamentului sigur

Atasamentul sigur reflecta increderea pe care copiii o au in relatiile cu persoanele de ingrijire. Copiii cu relatii de atasament sigure, vor profita la maximum de oportunitatile din viata, vor fi apreciati de colegi vor avea capacitati de lider si abilitati sociale si vor fi mai increzatori in ei decat alti copii.

Cercetatorii au explicat, in istoric, faptul ca atasamentul numai fata de tata, va dezvolta un comportament extrovertit, in timp ce un atasament sigur doar fata de mama, va indica un comportament introvertit.

Repercusiunile atasamentului nesigur

Copiii cu atasament anxios, anxios rezistent si dezorganizat se indreapta pe un drum plin de probleme si conflicte al propriilor relatii, atat ca si copii, cat si adulti (studiul de caz al lui Sroufe).

Copiii cu atasament anxios vor fi mai dependenti; cei cu atasament anxios rezistent, vor fi cei mai dificili prieteni, cu manifestari rautacioase si manipulatorii, iar cei descrisi ca dezorganizati vor fi narcisisti si incompetenti sau dificil de inteles, din punct de vedere social (candidati la o patologie de tip " tulburare de personalitate borderline"Sroufe 2000).

Tulburarea reactiva de atasament

Este considerata o afectiune rara.

Factorii de risc:

- ingrijirea institutionalizata; spitalizare prelungita;saracie extrema; abuz fizic , sexual sau emotional, trauma familiala ( deces, divort); ambii parinti sufera de boala mintala, probleme de control a maniei; abuz de alcool sau droguri.

Tipul inhibat:

Nu raspunde afectiunii oferite; evita contactul visual; pare sa caute contactul, dar apoi intoarce capul; prefera sa fie singur; evita contactul fizic; nu reuseste sa stabileasca contactul cu alte persoane ;pare sa fie tot timpul in garda; se implica in comportamente de aoto-linistire.

Tipul dezinhibat:

Formeaza atasamente nepotrivite si superficale cu orice persoana, inclusiv cu strainii; merge dupa straini in loc sa-i fie frica; cauta alinare la straini; solicita mai mult ajutor decat are nevoie in rezolvarea sarcinilor; comportament copilaros, inadecvat, pare nerabdator.

Care sunt complicatiile?

Intarzieri in dezvoltare, malnutritie; probleme de alimentatie ;probleme de relationare in perioada de adult; depresie; anxietate, somaj sau schimbarea frecventa a locului de munca; agresivitate (pt. scolari); comportament sexual nepotrivit; lipsa empatiei; probleme de temperament sau manie ( probleme de relationare cu copiii de aceeasi varsta).

Tulburari de personalitate

Cel mai frecvent luate in discutie, in al caror istoric de dezvoltare se discuta de tulburarea de atasament, sunt tulburarile de personalitate, (ca element important al vulnerabilitatii ): tulburarea de personalitate: borderline,( persoana maniaca si impulsiva, cu deficiente in controlarea emotiilor), histrionic ( isteria), narcisic (stima de sine si agresivitate), dependent, obsesiv - compulsiv.

Tulburarile de personalitate sunt grupate astfel:

Grupa A - Include tulburari de personalitate de tip paranoid,

schizoid si schizotipal . Trasatura comuna e:

"excentritatea".

Grupa B - include tulburari de personalitate de tip antisocial,

borderline, histrionic si narcisist. Trasaturaile comune

ale acestora sunt:"teatralitatea","emotivitatea",

"extravaganta"

Grupa C - include tulburarile de personalitate de tip evitant, depen-

dent, obsesiv-compulsiv. Trasaturile comune sunt:

anxietatea, teama.

Tulburarile de tip" schizoidal = schizofrenia

paranoida = paranoia

histrionica= isteria

Conform teoriei " vulnerabilitate - stres", in psihiatria contemporana, persoanele sunt considerate vulnerabile, deoarece prezinta o vulnerabilitate de fond, sporita de cele mai multe ori, de vulnerabilitatea de mediu (reducerea retelei de suport social, pierderea unor statute si roluri sociale, stresori psiho-sociali cumulati). Poate fi compensata prin factori protectori socio-familiali (expl:conferirea de roluri sociale care sa conduca la cresterea stimei de sine, dezvoltarea unor abilitati de" coping" la stresori - Lazarescu 1994).

"Coping" - sinonim cu mecanismul de adaptare, mecanism de gestionare a stresului, reprezinta toate modalitatile de a face fata stresului, pe care le utilizeaza fiinta umana, mecanism de prevenire si adaptare la stres, orice tranzactie intre subiect si mediu, in vederea reducerii intensitatii stresului.

In taxonomia biaxiala (axa evitare - confruntare) mecanismul de aparare intra in categoria " coping"- ului cognitiv- evitativ , mecanism prin intermediul caruia subiectul evita sa proceseze sau minimalizeaza informatia traumatica, in scopul diminuarii reactiei la stres (Miclea 1997).

Axa "confruntare - evitare"

Confruntative - vizeaza abordarea directa a situatiilor problematice, traumatizate si cautarea unor solutii optime pentru reducerea impactului ei.

Evitative - prelucrarea selectiva a informatiei negative (in doua modalitati principale): a) scotomizarea informatiei negative traumatice ( tipul de informatie trebuie ignorat, negat, reprimat, evitat);

b) distorsiunea informatiei - reinterpretarea ei intr-un cadru care ii diminueaza valentele sale negative (Expl: rationalizare, proiectie, idealizare_).

Exista mecanisme de aparare, precum: negarea defensiva, represia, rationalizarea, proiectia, intelectualizarea si izolarea, care permit o promitatoare abordare cognitiva (Oprea 2002).

Negarea - cuprinde procesul de blocare a construirii interne, informationale a traumei, la nivel receptiv, cognitiv, emotional.

Represia - evitarea reactualizarii informatiei traumatice in memoria de lucru ( proiectia atribuie responsabilitatea situatiilor de stres, unor factori externi - destin sau "celorlalti").

Rationalizarea - vizeaza direct reevaluarea pozitiva a situatiilor stresante si a comportamentului dezadaptativ direct.

Intelectualizarea / izolarea - preluarea preponderenta a informatiilor traumatice izolate de conotatiile sale emotionale.

Activitatea unui individ normal psihologic contine obligatoriu urmatoarele patru coordonate:

1.activitatea - (locul de munca de unde-si castiga existenta);

2. relatia - (viata sentimentala cu sotul, sotia, copiii);

3. viata sociala ( cercul de prieteni, altii decat cei de la serviciu):

4. viata personala (hobby - urile , ceea ce faci pentru sufletul tau singur, in spatiul tau privat, in timpul tau privat). Ea nu se poate suprapune cu pct. 1, adica:"fac bani , distrandu-ma, delectandu-ma "sau invers.

Un agresor interzice ultimele trei coordonate din viata victimei si limiteaza avansarea ierarhica in ceea ce priveste activitatea, distrugand cele patru mijloace prin care victima isi atinge un obiectiv situat pe cele patru coordonate,si anume:

1 .increderea in sine; stima de sine; valorizarea personala;

2. simtul responsabilitatii fata de propria persoana si fata de familia ta, fata de societate, comunitate;

3. comunicarea - modul in care comunica cu ceilalti pentru a-si atinge un obiectiv;

4. sentimentele cu rol de " busola," care te orienteaza si te motiveaza spre un anume obiectiv.

Cum recunoastem de la inceput un agresor?

are o activitate monotona, stereotipa, care nu presupune schimbari dese;

are o relatie de interes ( pentru sex, material, etc). E un om care mereu se teme sa nu piarda relatia in care e!

nu are prieteni (viata sociala) sau are 1-2, la fel ca si el, cu care se cearta des;

nu are nici un hobby, munceste tot timpul sau trandaveste mult la carciuma, TV, internet, etc;

de cele mai multe ori e un psihopat care pe tot parcursul vietii sale, duce lipsa de una din trasaturile fiintei umane,si anume, noi, oamenii, pe tot parcursul vietii suntem trivalenti:COPIL - ADULT - PARINTE.

Întotdeauna agresorul are un SCRIPTE de PARINTE NORMATOR - PRECURSOR care traseaza norme si indicatii;

urmareste cu savoare stirile despre sinucideri, crime, violuri ( vezi PRO

TV), care sunt de fapt momentul final al confruntarii agresor -victima.

urmareste cu savoare stirile politice sau cele care au un continut conflic-

tual, dar in plan real, e incapabil de orice confruntare - decat cu victima din familia sa;

Agresorul e abil manipulator psihic, altfel nu-si poate mentine victima langa el. Cand reproseaza ceva unei personae, totdeauna descrie ceea ce el nu are de fapt.Expl:" mie totdeauna mi-a placut cinstea si ordinea!" - inseamna ca avem de-a face cu un om necinstit si dezordonat.

Ce sunt " agresorul si victima?"

Sunt personae nevrotice, care la randul lor au fost agresati , abuzati in familia lor

Ce este nevroza?

.O tulburare psihica: apare la persoanele care se mint pe sine si pe cei din jur pentru a-si saatisface o trebuinta : nevoia de:a nu fi singur; de a avea cu cine face sex; de a exploata material o persoana. Expl "AGRESOR - VICTIMA": 1.politician - alegator; 2 proxenet - prostituata; 3. amant - amanta; 4. escroc - credul.

În cuplu "AGRESOR - VICTIMA" nu exista sentimente! Nu exista dragoste neconditionata! Exista doar interese, beneficii morale, sexuale, materiale.

Tipuri de agresori sau victime:

Constienti - (politicienii)

Inconstientii - (oamenii de jos, cei fara educatie, care au preluat modelul din familie - in copilarie, pana la varsta de 7 - 8 ani, cand aveau dezvoltata doar inteligenta reala, nu si cea abstracta - de interpretare) Expl: parinti ambivalenti fata de copil (nestatornicie in sentimente), vor produce confuzie si disociatie in mintea copilului. Acesta va dezvolta mai tarziu grave tulburari de comportament: alcoolism, consum de droguri, cleptomanie, violenta nejustificata.

Cum se termina relatia dintre " victima si agresor?"

De regula, agresorul nu doreste sa constientizeze ceea ce face! Singurul lucru care il deranjeaza , e " nesupunerea victimei". El nu doreste sa ucida fizic victima, atata timp cat aceasta se lasa abuzata fizic si psihic.

Victima are patru variante:

dezvolta tulburare psihotica (disocierea personalitatii): mai intai face nevroza, apoi depresie ,apoi tulburare afectiva bipolara, apoi schizofrenie;

daca psihicul victimei nu disociaza si rezista, victima doreste sa se sinucida si pana la urma chiar poate sa o faca;

isi ucide agresorul;

pleaca definitiv si se trateaza la un psihoterapeut.

Cum recunoastem o potentiala " victima?"

Atat victima cat si agresorul se tem de singuratate, evident din motive diferite;

Agresorul ( de regula barbatul), are o permanenta teama ca isi va pierde sursa

placerilor sexuale - care e femeia de langa el;

Victima - o persoana emotiva, nu-si exprima sentimentele, e invatata sa fie supusa, isi detesta propriul sex;

Victimei ii place auto- victimizarea, cultivand cu cei din jurul sau o relatie de absoluta dependenta, de autocompatimire.

De ce anume are voie victima sa se bucure in fata agresorului?

De NIMIC, cu exceptia a ceea ce ofera agresorul ca MITA DE ÎMPACARE.

Interactiunea dintre temperament si stilul de disciplina parentala, conduce la conturarea stilului de atasament care pare sa influenteze nu doar viata de familie de fiecare zi, ci si ajustarea individului la evenimente de viata negative sau situatii de criza, prin recurgerea la mecanisme de "coping" evitative sau confruntative.

Depistarea de timpuriu a unor trasaturi temperamentale, precum emotionalitatea excesiva, impulsivitatea, se constituie in trasaturi marker ce sugereaza susceptibilitatea pentru evenimente de viata negative si vulnerabilitatea la un stil parental defectuos de disciplina inconsistenta.

Rothbart & Bates (1998) afirma ca depistarea unor asemenea caracteristici se dovedeste a fi foarte importanta pentru interventie sau chiar preventie ce vizeaza impiedicarea structurii dizarmonice a personalitatii si, in consecinta, recurgerea la mecanisme dezadaptative de coping.