METODELE SI TEHNICILE INTERACTIVE DE GRUP (III)

METODELE SI TEHNICILE INTERACTIVE DE GRUP (III)

2. Philips 6/6

Metoda Philips 6/6 a fost elaborata de catre profesorul de literatura J. Donald Philips (de unde provine si numele), care a testat-o la Universitatea din Michigan.

- Aceasta metoda este similara brainstorming-ului si tehnicii 6/3/5, insa se individualizeaza prin faptul ca analiza in echipe dureaza 6 minute, aspect care are ca scop intensificarea productiei creative, ca si in cazul metodei 6/3/5.

Etapele metodei Philips 6/6:

I. Constituirea echipelor de cate 6 membri si fixarea rolurilor acestora : patru

membri, un secretar si un conducator de echipa, cu mentiunea ca secretarul are sarcina de a consemna ideile tuturor (inclusiv pe ale sale), iar conducatorul este cel care dirijeaza dezbaterea in cadrul echipei si prezinta concluziile.

II. Enuntarea, de catre cadrul didactic, a temei/problemei care urmeaza a fi dezbatuta in echipe.

III. Realizarea dezbaterii temei/problemei in echipe, timp de 6 minute, cu specificarea ca aceasta dezbatere poate sa fie libera (caz in care fiecare membru propune un raspuns si la sfarsit se retin ideile cele mai importante), sau poate sa fie progresiva (caz in care fiecare participant expune in cadrul echipei sale o varianta care este analizata si apoi se trece la celelalte idei).

IV. Raportarea solutiilor

Conducatorii echipelor expun ideile.

(Varianta: conducatorii echipelor predau cadrului didactic foile pe care au fost notate toate ideile rezolutive).

V. Dezbaterea/analiza in grup a viabilitatii tuturor solutiilor emise si decizia colectiva privind solutia finala, in baza ierarhizarii tuturor variantelor emise.

VI. Evaluarea finala, efectuata de catre cadrul didactic _ emiterea concluziilor privind

- participarea individuala si in echipa la desfasurarea activitatii;

- eficienta demersurilor efectuate.

Avantajele metodei Philips 6/6 sunt similare braistorming-ului si metodei 6/3/5, in ceea ce priveste facilitarea comunicarii, obtinerea intr-un timp scurt a numeroase idei, prin intensificarea demersului creativ si prin stimularea imaginatiei tuturor participantilor.

Ea pemite intarirea coeziunii grupului si angajeaza elevii/studentii in (auto)evaluare si interevaluare.

Cooperarea din interiorul echipei se imbina cu competitia intre echipe.

Dezavantajele apar atunci cand numarul elevilor/studentilor nu este multiplu de 6 si mai pot fi create de limita de timp impusa, de 6 minute.

3. Sinectica

Sinectica, numita si metoda analogiilor, metoda Gordon sau metoda asociatiilor de idei, a fost elaborata de profesorul William J. Gordon (Operational Approach to Creativity) in 1961, cand a infiintat primul grup sinectic la Universitatea Harvard.

Termanul de sinectica provine din grecescul synecticos ("syn" - "a aduce impreuna" si "ecticos" - "elemente diverse") si sugereaza principiul fundamental al metodei:

asocierea unor idei aparent fara legatura intre ele.

- Metoda Gordon are in vedere stimularea creativitatii participantilor, pentru formularea de idei si ipoteze, folosind rationamentul prin analogie.

- Scopul sinecticii este de a elibera participantii de orice constrangeri si de a le ingadui sa-si exprime liber opiniile vis-a-vis de o problema pe care trebuie s-o abordeze dintr-o perspectiva noua.

- Metoda faciliteaza emiterea de idei inedite/originale si efectuarea asociatiilor de idei, dezvoltand capacitatea mintii umane de a face legaturi intre elemente aparent disparate/neconectate sau irelevante.

- În cadrul secventelor didactice bazate pe sinectica, cadrul didactic incurajeaza manifestarea atitudinii creative a elevilor/studentilor, stimulandu-i sa priveasca problemele si solutiile in moduri neuzuale.

Ca exercitiu prin excelenta de grup, sinectica urmareste:

− sa elibereze gandirea de sabloane, educand flexibiliatea si lateralitatea acesteia;

− sa induca stari psihologice cum ar fi: implicarea, detasarea si empatia;

− sa dea frau liber exprimarii impulsurilor imaginative;

− sa stimuleze ideile/opiniile nonconformiste si neconventionale;

− sa intareasca increderea in fortele proprii, incurajand participantii sa-si asume riscul de a gandi altfel decat in mod uzual.

Etapele sinecticii

1. Constituirea grupului sinectic[1]

2. Prezentarea problemei:

- enuntarea problemei de catre profesor/elev/student

- familiarizarea elevilor/studentilor cu elementele cunoscute ale problemei

- detasarea temporara a elevilor/studentilor de elementele problemei

3. Itinerariul[2] sinectic:

- cautarea deliberata a irelevantei aparente, fapt care poate genera conexiuni surprinzatoare, neobisnuite

- potrivirea fortata a materialului irelevant descoperit cu problema discutata

- inventarierea cailor posibile de relationare dintre ideile aparent irelevante si

elementele date ale problemei, prin producerea de idei noi

4. Elaborarea modelului final de solutionare a problemei

5. Experimentarea si aplicarea modelului

6. Evaluarea _ va avea in vedere urmatorii indicatori:

- ideile emise in etapa itinerariului sinectic

- ierarhizarea solutiilor propuse

- rezultatele experimentarii si aplicarii modelului rezolutiv.

Observatii:

- postulatele pe care se bazeaza sinectica se refera la faptul ca in procesul inovarii, creatorii parcurg mai multe faze/stari critice, cu functii si contributii diferite in generarea si concretizarea noului. Astfel, participantii transforma necunoscutul in cunoscut, trec prin faza de incubatie si favorizeaza emergenta ideilor noi privind problema abordata.

- pe parcursul derularii acestei metode se acorda o mare importanta starilor psihologice

Tipuri de sinectica

1. Sinectica bazata pe analogia directa[3], care presupune rezolvarea unei situatii problema cu ajutorul unor date, fapte, situatii, sisteme si domenii cunoscute.

2. Sinectica bazata pe analogie simbolica - este bazata pe descrierea schematica a elementelor problemei si presupune utilizarea unor imagini-simbol pentru a rezolva o situatie-problema.

3. Sinectica bazata pe analogia personala , care presupune identificarea fiecarui elev/student cu un obiect, cu o persoana, cu un fenomen sau cu un sistem real sau imaginar.

4. Sinectica bazata pe analogia fantezista, care este mai des utilizata in domeniul artistic si consta in crearea unei dimensiuni imaginare a problemei.

Avantaje si dezavantaje

Sinectica prezinta avantaje si limite similare brainstormingului, insa utilizarea ei este mai pretentioasa, dat fiind faptul ca initiatorul (coordonatorul discutiei = profesorul) trebuie sa fie un fin psiholog si sa posede capacitati empatice dezvoltate.