Atacul de panica si tulburarile cauzate de panica

Introducere

Hipnoza nu este un panaceu. Ea nu poate vindeca in nici un caz toate bolile, nici nu-i transforma pe toti in genii. Totusi, hipnoza va poate ajuta sa faceti mai bine cam toate lucrurile pe care le faceti. Oamenii care folosesc autohipnoza inainte si dupa interventiile chirurgicale tind sa se vindece mai repede. De asemenea, hipnoza mai poate fi corelata pozitiv si cu invatarea accelerata, performantele sportive imbunatatite, restabilirea dupa vindecarea de boli cronice, usurarea nasterii si zeci de alte mari probleme ale vietii. Ce instrument miraculos avem cu totii in noi insine, pentru a trai mai bine si mai sanatos!

Autohipnoza, include o gama larga de tehnici si strategii care va pot ajuta sa faceti schimbari mari si de durata in numeroase domenii ale vietii. Motivul pentru care autorii prezinta un asemenea arsenal vast de instrumente este acela ca nu exista un singur "glont magic" pentru toate schimbarile sau pentru rezolvarea tuturor problemelor de sanatate.

Atacul de panica si tulburarile cauzate de panica

a) Generalitati

Atacul de panica este un acces brusc de frica intensa sau anxietate (stare afectiva caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect) care cauzeaza simptome care sperie dar care nu ameninta viata: batai accentuate ale inimii, dificultatea respiratiei, sentimente de pierdere a controlului sau de moarte iminenta. In mod obisnuit dureaza de la 5 la 20 minute si poate fi cauzat de circumstante stresante sau poate aparea pe nesteptate.

Organismul are un sistem de raspuns la frica, care pregateste individul pentru a face fata unei situatii sau pentru a se feri de pericol. Atacul de panica survine atunci cand acest sistem reactioneaza exagerat sau cand nu este necesar. In timpul atacului de panica sistemul nervos reactioneaza ca atunci cand se are de a face cu o situatie amenintatoare de viata. Acest raspuns cauzeaza simptome fizice si sentimente ingrijoratoare.

Tulburarile legate de panica se diagnosticheaza atunci cand o persoana are atacuri de panica repetate, este ingrijorata de eventualitatea unuia nou si evita locuri care ii pot cauza un atac. Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulburare legata de panica, aceste atacuri aparand cu tulburari de anxietate.

b) Cauze

Cauza exacta a tulburarilor legate de panica nu este cunoscuta. Se crede ca este rezultatul unui dezechilibru intre substantele chimice ale creierului (neurotransmitatori).

De asemenea poate fi transmisa de la o generatie la alta (genetic). Copii cu parinti cu astfel de tulburari au sanse de 8 ori mai mari decat altii sa dezvolte boala. Un risc crescut il au si cei care au parinti cu depresie sau tulburari bipolare. Tensiunea nervoasa (exemplu: pierderea unei relatii) poate declansa simptome ale tulburarilor de panica.

Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulburare legata de panica. Atacurile de panica pot fi determinate de:

• Ingestia unei cantitati mari de alcool sau intreruperea brusca a consumului de alcool
• Ingestia unor cantitati mari de bauturi cofeinizate
• Fumatul excesiv, creste mult cantitatea de nicotina din sange
• Folosirea unor medicamente (ca cele pentru tratamentul astmului si bolilor de inima) sau intreruperea brusca a unui tratament medicamentos (pentru anxietate si insomnie)
• Folosirea drogurilor, cocaina sau marihuana
• Un nivel mare al stresului timp indelungat (stres cronic)
• O nastere in trecutul apropiat
• O operatie cu anestezie generala

Atacurile de panica se pot asocia sau pot fi cauzate de o anumita conditie medicala:

• Probleme cu tiroida, hipertiroidism (exces de hormoni tiroidieni)
• Boli de inima, prolapsul de valva mitrala(valva mitrala prezinta un defect care ii deterioreaza functionarea normala)
• Tulburari neurologice cu convulsii, epilepsie
• Astm (stare patologica in care exista o nevoie intensa de aer, evacuarea acestuia din plamani facandu-se cu greutate)
• Probleme de respiratie, bronhopneumonia obstructiva cronica (BPOC)
• Oprirea medicatiei pentru bolile de inima

Depresia

Tulburari cu anxietate, stres post-traumatic sau tulburare obsesiv-compulsiva

c) Simptome

Principalul simptom al atacurilor de panica este sentimentul coplesitor de frica si anxietate alaturi de alte reactii fizice. Simptomele apar brusc, surprinzator si intensitatea maxima dureaza cam 10 minute. In timp ce majoritatea simptomelor dispar in 30 minute, altele au nevoie de o ora sa dispara complet. Exista posibilitatea ca o persoana sa aiba atacurile de panica unul dupa altul pe o perioada mai lunga de timp si sa para un atac continuu. Daca simptomele sunt continue si nu dispar intr-o ora exista posibilitatea sa nu fie un atac de panica si atunci trebuie consultat imediat medicul.

Atacurile de panica pot debuta in urma unui eveniment stresant sau fara cauza aparenta. Pot fi asociate cu medicatii (ca cele pentru boli de inima) sau cu anumite conditii medicale (hipertiroidism):

Respiratii rapide (hiperventilatie), dificultati ale respiratiei sau senzatie de sufocare

Batai rapide, puternice sau neregulate ale inimii

Durere in piept

Transpiratie

Senzatie de sufocare

Greata sau dureri de stomac

Ameteala, tremor, nesiguranta

Ameteala sau tiuituri in urechi

Frisoane sau valuri de caldura

Frica de moarte si pierderea controlului

Senzatie de detasare de propria persoana sau de realitate

Atacurile de panica pot incepe fara o cauza sau pot fi legate de anumite situatii cum ar fi un restaurant aglomerat sau pe stadion. Cateodata doar gandul la o situatie anume poate cauza anxietate severa. Oamenii care au frecvente atacuri de panica invata sa evite situatiile de care le este frica ca vor declansa un atac sau cele din care nu pot scapa usor daca intervine un atac. Daca tiparul de evitare si anxietate este sever se poate transforma in agorafobie (fobie de spatii deschise). Simptomele atacului de panica pot fi similare cu cele ale infarctului. Din acest motiv multi oameni cauta tratament medical de urgenta. Daca cineva are dureri in piept sau alte simptome de infarct trebuie adus imediat la serviciul de urgenta pentru tratament.

Atacurile de panica nu sunt obisnuite la copii sau adolescenti. Copiii care au tulburari legate de panica sau atacuri de panica au si alte simptome in afara celor prezentate mai sus. Lor le poate fi frica de lucruri comune, de exemplu insecte sau se ingrijoreaza din cauza unor monstrii sau atunci cand merg la culcare singuri. Acesti copii pot refuza sa mearga la scoala sau devin foarte suparati cand se despart de parinti.

Tulburarile legate de panica constau in episoade de atacuri de panica. Nu oricine care are atacuri de panica dezvolta o tulburare. O persoana este diagnosticata cu tulburare daca are cel putin doua atacuri pe neasteptate plus frica sau ingrijorarea ca poate avea si altele evitand situatiile care le-ar putea declansa.

d) Mecanism fiziopatogenic

Se poate diagnostica tulburarea legata de panica dupa cateva atacuri neasteptate si frica continua ca ar putea avea si altele. Aceste atacuri au simptome de la usoare sau severe si dureaza mai putin de 30 minute. Primul atac apare fara avertizare in timpul unei activitati normale (mersul pe strada, mersul la cumparaturi). Senzatia este de confuzie, ca ceva cumplit se va intampla. Apare nevoia de a parasi locul si de retragere intr-o zona sigura (masina, casa). Alaturi de acestea apar simptome fizice: dificultatea respiratiei, batai puternice ale inimii, dureri in piept. Intensitatea maxima a simptomelor dureaza cam 10 minute. Simptomele atacului de panica pot fi similare cu cele ale infarctului. Din acest motiv multi oameni cauta tratament medical de urgenta.

Atacurile de panica pot fi declansate de o anumita actiune (se utilizeaza prea multa cofeina), situatie (mare aglomeratie) sau fara cauza aparenta. Persoanele care au trecut printr-un atac de panica dezvolta frica de a mai trece prin aceasta experienta (anxietate anticipativa) si evita activitatile sociale (agorafobia); cam jumatate din persoanele care au tulburari legate de panica au agorafobie. Izolarea interfereaza cu serviciul si cu relatiile interpersonale in special cu rude si prieteni apropiati.

Alte caracteristici comune tulburarilor legate de panica sunt:

Folosirea de droguri sau alcool (pentru inhibarea fricii si creerii unui fals sentiment de curajde a fece fata situatiilor dificile)

Depresie

Fobii (frici njustificate)

Tulburari legate de anxietate (stres posttraumatic)

Relatii dificile cu persoane cu pozitii sociale datorita anxietatii intense

Primul atac de panica survine in timpul unei activitati de rutina si, pentru multe persoane, coincide cu o perioada a vietii lor incarcata de stres (o boala ce ameninta viata, un accident, terminarea unei relatii, separarea de familie). Cateodata primul atac de panica apare dupa nastere.

Este posibil ca primul atac sa survina ca o reactie la droguri, nicotina sau cofeina. Dar, odata ce s-a rezolvat problema ce a determinat atacul , acestea pot reveni.

Expertii considera ca circumstante stresante pot da nastere la un ciclu de atacuri de panica la oamenii cu predispozitie la tulburari legate de panica.

Atacurile de panica recurente pot fi de la usoare la severe si pot continua ani de zile, in special cand este asociata si agorafobia. Pot exista perioade lungi de timp fara atacuri dar si perioade cu atacuri frecvente.

Tulburarile legate de panica pot urma toata viata, dar simptomele se pot controla cu tratament. Majoritatea oamenilor cu aceasta problema se fac bine cu tratament si duc o viata normala. Se poate recidiva in cazul in care tratamentul este intrerupt prea devreme.

e) Factori de risc

- Antecedente familiale de tulburari cauzate de panica. Cineva care are un membru al familiei cu astfel de tulburari are sanse de 8 ori mai mari decat altii sa dezvolte boala. Un risc crescut il au si cei care au parinti cu depresie sau tulburari bipolare

- Alcoolul, drogurile, fumatul, cofeina si bauturile cofeinizate

- Medicamente ce declanseaza atacuri de panica ca cele pentru tratamentul astmului si bolilor de inima

- Prolapsul de valva mitrala

- Atacuri de panica neasteptate in antecedente

- Episod major de depresie

- Femeie la menopauza

f) Tratament

Tulburarile cauzate de panica pot fi controlate medicamentos (antidepresive) si prin consiliere (terapia comportamentala). Tratamentul eficace reduce numarul si frecventa atacurilor de panica, scade anxietatea si imbunatateste calitatea vietii. Daca atacurile de panica au un factor cauzal anume (reactie medicamentoasa) nu este neaparat necesar tratament, acestea oprindu-se dupa inlaturarea cauzei (oprirea medicatiei cu ajutorul medicului). Cateodata atacurile de panica pot continua si dupa inlaturarea factorului cauzal si pot determina tulburari cauzate de panica.

g) Tratamentul initial

Depinde de severitatea atacurilor de panica, de frica si anxietatea la gandul unuia nou, de prezenta agorafobiei alaturi de tulburarile cauzate de panica.

In general, tratamentul initial include:

- Consiliere

- Terapie comportamentala, se concentreaza pe modificarea tiparului de gandire si comportare, este cea mai eficienta terapie pentru tulburarile cauzate de panica

- Terapie de demascare, este un tip de terapie comportamentala ce se bazeaza pe confruntarea cu obiectul sau situatia care cauzeaza frica. Este eficienta in tratarea agorafobiei sau anxietatii legate de un anumit loc sau situatie

h) Tratamentul de intretinere

Consta in continuarea sau schimbarea masurilor luate initial, consiliere si medicatie.

In timpul tratamentului initial, o medicatie de scurta durata precum benzodiazepinele pot fi prescrise pentru rezolvarea simptomelor imediate. Medicatia de scurta durata cel mai probabil se va opri atunci cand intervine medicatia de lunga duratasi starea generala se imbunatateste.

Se va monitoriza in continuare pacientul pentru a se descoperi daca au aparut alte probleme asociate cu tulburarile cauzate de panica (depresie, probleme cu droguri sau alcool). Aceste situatii vor necesita tratament.

O parte importanta a tratamentului de intretinere o reprezinta administrarea medicamentelor conform prescrierii. Adesea oamenii care se simt mai bine dupa o perioada de timp renunta la tratament nemaivazandu-i utilitatea. Odata cu oprirea medicatiei simptomele revin, deci este importanta continuarea planului de tratament. Atacurile de panica recurente pot fi de la usoare la severe si pot continua ani, mai ales cand este prezenta si agorafobia. Pot exista perioade lungi fara atacuri de panica sau momente cand ele sunt frecvente. Chiar dupa oprirea tratamentului, atacurile parand a fi sub control, ele pot reveni. Este important ca o persoana sa identifice semnele prevestitoare si factorii ce declanseaza atacurile de panica si sa caute tratament cat mai devreme.

i) De retinut!

Medicamentele folosite pentru tratarea tulburarilor cauzate de panica pot preveni atacurile de panica, dar nu inlatura frica de un posibil nou atac. Consilierea este cea mai buna pentru inlaturarea fricii. Frica in sine poate cauza un nou atac de panica.

Dureaza cateva saptamani, sau poate chiar mai mult, ca medicatia sa devina pe deplin eficienta. Poate fi nevoie de incercarea mai multor tratamente pana la gasirea aceluia potrivit.

Cei care sufera de tulburari cauzate de panica au risc de suicid daca sufera si de depresie sau de alta tulburare de personalitate sau de dispozitie. Acestea au un impact semnificativ asupra relatiilor sociale si asupra calitatii vietii. Diagnosticul si tratamentul acestor conditii care apar alaturi de tulburarile cauzate de panica sunt esentiale.

j) Profilaxia

Tulburarile cauzate de panica nu pot fi prevenite, dar se pot preveni si se pot reduce ca numar atacurile de panica cu un tratament adecvat. Simpla evitare a unor situatii sau locuri nu garanteaza ca un atac de panica nu poate aparea in noi circumstante. De fapt, evitarea situatiilor si locurilor unde s-a petrecut un atac de panica creste anxietatea. Este posibila reducerea severitatii unui atac viitor prin: urmarea unui tratament pentru reducerea anxietatii si limitarea factorilor declansatori precum cofeina, alcool; continuarea tratamentului medicamentos si a consilierii (terapia demascarii); prin contactarea medicului daca simptomele se inrautatesc.

k) Tratamentul ambulator

Pacientul poate sa reduca numarul atacurilor de panica in cazul tulburarilor cauzate de panica si poate reduce severitatea simptomelor cand chiar se produce un atac prin:

Reducerea anxietatii prin activitati de scadere a tensiunii nervoase si prin scaderea nivelului de stres din viata zilnica

Efectuarea de exercitii de relaxare care implica 10-20 minute de respiratii profunde si exercitii de relaxare musculara efectuate in fiecare zi

Exercitii fizice care imbunatatesc respiratia si rata cardiaca de cateva ori pe saptamana

Restrictii la alcool si cofeina (sau eliminarea lor)

Inscrierea la terapie de grup precum sunt cele organizate de asociatii de specialitate

O alimentatie echilibrata care include alimente proaspete, hranitoare si evitarea celor cu continut mare in zahar si grasime.

l) Ajutorul pentru membrii familiei

Cand o persoana are un atac de panica, intreaga familie sufera. Ceilalti membrii se simt frustrati, obositi (pentru ca preiau unele responsabilitati) sau izolati din punct de vedere social pentru ca persoana bolnava restrictioneaza activitatile familiei. Terapia familiala, un tip de consiliere care implica intreaga familie, poate ajuta toti membrii familiei.

m) De retinut!

Tulburarile cauzate de panica sunt tratate atat medicamentos cat si prin consiliere cum ar fi terapia cognitiv - comportamentala, care se bazeaza pe modificarea unor comportamente si moduri de gandire. Cand aceste doua terapii sunt combinate, atacurile de panica survin mai rar decat daca s-ar folosi doar o singura terapie. Dupa inceperea tratamentului simptomele ar trebui sa se reduca in decurs de cateva saptamani. Daca nu se observa ameliorari in 6 - 8 saptamani, atunci trebuie crescute dozele sau schimbat madicamentul. Majoritatea medicamentelor folosite se vor administra continuu pentru mai mult de un an si doar dupa aceea se pot reduce dozele gradat pe parcursul catorva saptamani. Daca dupa intreruperea tratamentului, reapar simptomele, se va relua tratamentul pentru inca cateva luni. Unii pacienti pot ramane sub medicatie o perioada mai lunga de timp pentru a putea controla simptomele. De asemenea se va evalua prezenta unei stari asociate care poate dauna tratamentului, cum ar fi depresia sau abuzul de substante nocive.

Tratamente alternative - psihoterapie

consilierea.

terapia cognitiv - comportamentala este cea mai eficienta in tratamentul atacurilor de panica.

terapia de expunere - un tip de terapie cognitiv -comportamentala

terapia familiala, ajuta pe cei apropiati sa inteleaga ce inseamna atacurile de panica si sa mentina relatii bune. Materiale ajutatoare ca si casete video, carti si materiale audio ajuta in lupta impotriva atacurilor de panica si anxietatii

grupurile de suport sunt de obicei locuri bune in care se impartasesc informatii, idei de rezolvare a problemelor si emotii in relatie cu atacurile de panica. Exista si forumuri de discutie, realizate on-line pe internet

Exercitii de relaxare. Pot fi folositoare pentru reducerea anxietatii si a stresului. Acestea includ:

exercitii de respirare

relaxare musculara progresiva, care reduce tensiunea musculara prin relaxarea grupelor individuale de muschi

masaj, la nivelul umerilor si a gatului

aromaterapie, care foloseste uleiuri aromatizate (uleiuri esentiale) din plante si care promoveaza relaxarea

yoga, tai chi, si qi-gong sunt forme de exercitii de meditare. Acestea necesita de obicei instruiri speciale

Activitatile de relaxare psihica, ajuta la relaxarea mintii si sunt de obicei combinate cu cele de relaxare musculara. Acestea includ:

o      Antrenamente autogene sunt folosite pentru a aduce corpul intr-o stare normala dupa un stres

o      Hipnoza, pregateste creierul pentru sugestii care inlatura stresul sau schimba modul de reactie la situatiile stresante

o      Meditatia, de obicei implica o respiratie regulata cu frecventa redusa si dureaza 15-20 minute

o      Imagini artistice ghidate (vizualizare), prin puterea imaginatiei se ajunge la relaxare si reducerea tensiunii nervoase cauzate de stres. Corpul raspunde la imaginile proiectate in minte. Se folosesc exercitii simple pentru relaxare si reinvigorare

o      Terapia prin muzica, relaxeaza corpul, imbunatateste starea de spirit si schimba mersul zilei

o      Terapia prin umor, a devenit tot mai acceptata ca mod de reducere a stresului si pentru stimularea sistemului imunitar al organismului.

Atacul de panica este o modalitate extrema prin care corpul raspunde la stres. Este o manifestare intensa de anxietate, care a-pare pe neasteptate. Simptomele cuprind palpitatii, res-piratie rapida, tremuraturi, transpiratie, dureri in piept, bufeuri, senzatia de teama pu-ternica si imposibilitatea de a te controla. 'Pacientul are impresia ca nu poate scapa de aceasta stare de disconfort. Atacul este de scurta durata, de la cinci la douazeci de minute. Victimele atacului de panica sunt terorizate de posibilitatea revenirii acestuia, el producandu-se din nou prin autosugestie. Atacul de panica poate afecta serios increderea in sine, dorinta de a iesi in lume si de a te bucura de viata, ducand uneori la depresie. Aceste persoane incearca sa se izoleze pentru a evita revenirea atacului. Rezolvarea este o combinatie intre chimioterapie si psihoterapie. Prin psihoterapie, pacientul in-vata tehnici de autocontrol si lucreaza cel mai mult la imaginea de sine, care este che-ia rezolvarii. Procesul este de o durata medie, intre 12 si 15 sedinte, si deseori se foloseste hipnoza pentru desensibilizarea pacientului in raport cu cauzele care au provocat atacul.

Psihoterapia integrativa este o forma eficace de tratament al atacurilor de panica, fiind o forma de psihoterapie centrata pe nevoile clientului, si imbinand tehnici din mai multe scoli de psihoterapie. Se lucreaza cu tehnici cognitive si comportamentale, imagerie ghidata, hipnoterapie, elemente de psihoterapie dinamica si analitica, tehnici de relaxare. Pacientul invata sa isi controleze gandurile catastrofice, sa recunoasca situatiile care pot declansa atacul de panica si sa exploreze cauzele declansatoare pentru a indeparta definitiv aceste atacuri.

Psihoterapia cognitiv- comportamentala este de asemenea utila in tratamentul atacurilor de panica, agorafobiei si anxietatii. CBT se axeaza pe schimbarea tiparelor de gandire si pe modalitatile de adaptare. Pacientul invata sa isi controleze respiratia astfel incat sa se stopeze hiperventilatia. O tehnica uzuala este aceea a desensibilizarii progresive, in care pacientul este expus treptat la stimulul care produce frica.

Hipnoterapia si tehnicile de relaxare sunt utile pentru managementul stressului si desensibilizarea progresiva prin imagerie ghidata, cu reducerea intensitatii atacurilor de panica. Sunt folosite de asemenea si tehnicile de hipnoanaliza.

Psihoterapia familiala se adreseaza componentei relationale din atacurile de panica.

Psihoterapia de grup are impact mare in tratamentul atacurilor de panica, ca si a celorlalte tulburari din spectrul anxietatii, datorita intreventiei elementelor de dinamica de grup. In general psihoterapia de grup este de orientare cognitiv- comportamentala sau integrativa.

Psihoterapia este eficace in 80-85% din atacurile de panica.

Daca nu sunt tratate atacurile de panica pot avea impact serios asupra vietii dumneavoastra personale si profesionale. Persoana care sufera de atacuri de panica poate incepe sa se izoleze, si devine din ce in ce mai depresiva si neajutorata. Cu ajutorul psihoterapiei atacurile de panica si anxietatea pot fi eliminate, astfel incat sa redobanditi controlul asupra propriei vieti.

Fazele interventiei de criza

Realizarea unei evaluari riguroase constituie un factor cheie in reusita interventiei de criza. Se exploreaza date despre situatia curenta si evenimentul precipitator. Explorarea acestui din urma aspect este necesara in vederea crearii conditiilor pentru facilitarea dezvoltarii unor mijloace de adaptare eficiente.

I. Evaluarea evenimentului precipitant:

a. Localizare in timp si spatiu. Adeseori radacinile problemei se gasesc in trecutul mai indepartat al clientului. Raspunsul la aceasta intrebare se intregeste pe masura ce specialistul afla mai multe despre istoricul mecanismelor de coping al pacientului.

b. Dimensiunea interpersonala. Legatura dintre criza si relatiile interpersonale ale clientului in trecutul mai mult sau mai putin indepartat.

c. Reactiile emotionale aparute ca raspuns la criza. Aceste reactii emotionale trebuie explorate urgent pentru a se determina modul in care la nevoie clientul poate fi protejat de propriile impulsuri periculoase (suicid, omucidere, agresivitate de alt tip, comportamente acting-out de alta natura dar care au efect destructiv). Cele mai comune stari emotionale sunt: anxietatea, furia, rusinea, culpa, frica, tristetea.

d. Modul in care are loc solicitarea asistentei de specialitate. Se urmareste caracterul direct sau indirect al acestei cereri. Modul in care are loc solicitarea, ofera informatii despre modalitatile prin care clientul a cautat solutii in situatii de crize care au precedat situatia curenta. Raspunsul la aceasta cerere este de importanta majora, incat daca clientul ramane fara spijin, se poate ajunge la o deteriorare progresiva a conditiei acestuia.

II. Evaluarea aspectului psihodinamic: Terapeutul trebuie sa asigure identificarea evenimentelor si trairilor traumatice din trecut, care pot prezenta o analogie cu evenimentele curente. Este nevoie de gasirea acelor elemente care pot cauza anxietate anticipativa referitoare la reexperimentarea traumei, deoarece pot sa apara afecte si comportamente similare cu cele din trecut.

III. Evaluarea strategiilor de coping prezent existente. Evaluarea strategiilor de coping de care dispune persoana, este importanta atat din punctul de vedere al intelegerii crizei, cat si din punctul de vedere al identificarii acelor strategii care trebuiesc eventual insusite pentru a putea face fata situatiei.

a. Raspunsuri coping maladaptative constau in evaluarea masurii in care clientul a simtit nevoia sa recurga la aceste strategii maladaptative in vederea asigurarii unui oarecare sentiment de siguranta, control. burari psihice, particularitatile educationale si de personalitate ale fiecarui pacient, vulnerabilitatea si suportul social al acestora.

Factorii care pot compromite interventia de criza

1. esecul in a obtine informatii din atatea surse cate ar fi fost necesare

2. stabilirea unui diagnostic incomplet sau eronat, prin neluarea in considerare a tuturor datelor esentiale

3. stabilirea unor scopuri nerealiste, ceea ce se intampla de exemplu in conditiile in care specialistul vrea sa salveze cu orice pret persoana, familia promitand clientului mai mult decat se poate atinge in realitate

4. identificarea prea rapida si eronata a factorului precipitant, fara a se realiza o evaluare continua a acestuia

5. esec in recunoasterea acelor clienti care se confrunta cu o psihopatologie preexistenta debutului situatiei de criza.

Bibliografie:

Enachescu C. - "Tratat de psihologie morala", Ed. Tehnica, Bucuresti, 2001

Holdevici I. - "Sugestiologie si psihoterapie sugestiva", Ed. Victor, Bucuresti 1995