Comportamentul simulat inaparent

Comportamentul simulat inaparent

Cea de-a doua componenta a "binomului" comportamentului simulat, partea intima, nemarturisita, secretizata, pe care orice persoana incearca sa o apere, este manifestarea inaparenta.

Comportamentul inaparent constituie, in primul rand, o atitudine pregatitoare, pentru a da posibilitatea orientarii comportamentului vizibil, iar cand el devine simultan cu acesta, il sustine. Astfel, datorita dinamogenezei si efectului unei structuri organizate, comportamentul inaparent poate facilita la fel de bine si receptia semnalelor senzoriale si raspunsul la acestea.

Obiectivitatea componentei inaparente (element esential in duelul judiciar) este dificil de realizat, deoarece tehnicile imaginate si folosite in acest scop se bazeaza pe inregistrarea unor parametri fiziologici influentati de emotie.

Daca sentimentul este procesul afectiv specific uman, care exprima atitudinea omului fata de realitate, emotia se defineste ca fiind reactia afectiva de intesitate mijlocie si ca durata relativ scurta, insotita adesea de modificari in activitatile organismului, oglindind atitudinea individului fata de realitate.

Putem spune, asadar, ca existenta emotiei in activitatea omului tinde catre o anumita permanenta, facand astfel ca ea sa fie aliatul nostru fidel in detectia conduitei simulate, dar in acelasi timp si dusmanul de rigoare.

In functie de efectul pe care il produc, emotiile pot fi grupate in :

emotii pozitive, cand sunt insotite de o stare de confort psihic, de satisfactie, de bine general

emotii negative, atunci cand ele induc disconfortul psihic, sentimentul insecuritate, de incordare

In functie de agentul care le produce, ele pot fi :

emotii provocate, care apar ca raspuns direct la un stimul cu incarcatura emotionala din mediul extern

emotii evocate, care apar la amintirea voluntara sau involuntara a unui eveniment petrecut candva

emotii anticipative, ce sunt declasate de imaginarea a ceea ce se poate intampla

O a treia clasificare poate fi facuta in functie de forta pe care o au :

- emotii primare, cand reactiile sunt spontane, intense, involuntare, insotite de manifestari comportamentale si neurovegetative puternice

- emotii secundare, care sunt mai putin exteriorizate, mai nuantate, mai rafinate, deoarece beneficiaza de un grad mai mare de costientizare¹⁶

Emotia are si un aspect aparent, observabil si cunoscut direct : expresia fetei, obtinuta prin mobilitatea muschilor faciali, coloritul deosebit al ei (paloarea sau roseata aparute brusc), exaltarea, nuantarea vocii, tensiunea corporala crescuta favorabila activitatii gestuale, pantomimicii, modificari de moment in unele deprinderi cum ar fi scrisul. Toate aceste aspecte aparente pot fi categorisite (dupa Ruch) in patru structuri (patternuri) : distructive sau agresive, de apropiere, de evitare si de franare a raspunsului.

Pentru a intelege cat mai bine ce este emotia, mai trebuie precizat ca aceasta are repercursiuni activatorii generale, implicand atat mecanisme fiziologice centrale cat si periferice, in privinta asta existand un foarte bogat material experimental. Dar totusi, orice emotie se exprima mai evident prin raspunsuri somatice,

musculare, glandulare si viscerale, coordonate de sistemul limbic, complexul talamo - hipofizar. Activitatea puternica a sistemului nervos vegetativ in emotie da individului energia de a se misca, de a actiona putin timp sau mai relaxat, pe un timp indelungat.¹⁷

Datorita tensiunii emotionale indusa in organism ca urmare a unor stimuli, in tehnicile de detectie a simularii se folosesc modificarile fiziologice care sunt consecinta proceselor interne cauzate de tensiunea psihica, preluate si prelucrate de aparatura de punere in evidenta a acestora.

Asa cum mentionam intr-un capitol anterior, au loc in timpul emotiei, in primul rand, modificari ale activitatilor cardiovasculare, manifestate in ritmul si amplitudinea pulsului, precum si in tesiunea arteriala. O alta modificare importanta poate avea loc ritmul respiratiei, care in prezenta emotiei, devine neregulata si mai grea. De asemenea rezistenta electrica a pielii, denumita reactia electrodermica (RED) se schimba datorita transpiratiei, uneori temperatura corpului crescand semnificativ. Alte modificari posibile sunt in voce, functia fontorie fiind influentata de schimbarea tremurului fiziologic al muschiului aparatului fonorespirator, sau in scris, datorita shimbarii vitezei de executie a acestuia si a presiunii, care se poate accentua sau reduce. Ca ultime modificari induse de emotie mentionam tensiunea musculara, temperatura corpului, comportamentul ocular (experimental s-au putut observa miscari oculare aparute in timpul transpunerii mintale), activitatea scoartei cerebrale (pusa in evidenta prin intermediul electroencefalografului sub forma electroencefalogramei - EEG- ).

Inaparenta in simulare este pana la urma nu numai ceea ce se incearca a fi ascuns, ci produsul dintre inaparenta care corespunde cu ceea ce este lasat voit sa

	17 I. Ciofu - Comportamentul simulat

se exteriorizeze si inaparenta care trebuie sa ramina secretul personal.¹⁸

Pentru a intelege procesele survenite putem apela la schema lui Coleman, aceasta referindu-se la "comportamentul de acomodare . Astfel, intre o functie a sistemului (S) si comportament (R) au loc o serie de procese:

a)     de prelucrare a informatiilor primite, implicand procesele receptive (prin care se selectioneaza stimuli care dezvaluie, care arata o semnificatie anumita)

b)     de evaluare (prin care se definesc cerintele de acomodare si se formuleaza actiunile posibile)

c)     de selectie (prin care se aleg actiunile, dupa riscul si recompensa pe care le presupun)

Aceasta prelucrare este influentata de:

cadrul de referinta al individului

patternul motivational (trebuinte, interese, etc.)

resursele de manuire a actiunii comportamentale (capacitate, talent, invatare trecuta, potentialitati)

conditii diverse, momentane (implicatii emotionale, oboseala, etc.)

Din aceasta schema rezulta, ca intre factorii perfect vizibili si controlabili, S si R, exista unele variabile intermediare care influenteaza si intarzie raspunsul vizibil. Asadar, comportamentul simulat trece printr-o succesiune asemanatoare, dintre care, in unele comportamentul se poate exprima in ambele lui aspecte, in altele numai in formele inaparente.

O a doua schema comportamentala, apartinand lui Smedslund, puncteaza si mai clar verigile inaparente incluse in actiunea de simulare: stimul - semnificatie - mediere - intentie - raspuns. Ce e de retinut din aceasta a doua schema ar fi existenta a doua "zone nelegiferate (non lawfull region), in care sunt introdusi factori de incertitudine: una dupa receptionarea stimulului, o a doua inaintea raspunsului efectuat. Astfel, prima zona indica lipsa unei relatii legice intre S si o anumita semnificatie constanta, iar cea de-a doua arata lipsa aceluiasi tip de relatii intre raspunsul care ar trebui sa apara din stimularea respectiva si semnificatia personala evocata. Rezulta ca odata cu sau dupa aparitia intentiei de a raspunde, un raspuns poate fi intarziat, viciat, falsificat cu un altul de nu corespunde unuia de tip statistic, depersonalizat. A doua zona de incertitudine impreuna cu intentia de a raspunde reprezinta (posibil) momentul si locul cel mai caracteristic pentru actiunea demascatoare a aspectului inaparent din comportamentul de simulare, in care obiectiv ar fi poate imposibil de patruns daca ea nu ar fi strans legata de coloratura emotionala a actiunilor planificate, de efectul atitudinii pregatitoare si de nesiguranta asupra rezultatului acestor actiuni care presupun un risc pentru individ. Rezulta ca, in comportamentul inaparent al simularii exista unele verigi, unele etape semnificative. Desfasurarea acestor etape nu are loc fara un anumit ecou afectiv, ci dimpotriva, emotia le insoteste intotdeuna, dandu-le o anumita consistenta, adica o implicare in primul rand a manifestarilor organice, musculare si glandulare care ingroasa cu mult latura evidentiabila a acestor evenimente.¹⁹

In finalul acestui capitol doresc sa mai reamintesc de unele mijloace psihologice de detectare a tensiunii psihice cuprinse in chestionare si teste de personalitate:

chestionarele psihologice - pentru a preveni falsitatea rapunsurilor, s-a pus problema introducerii in chestionare a scalelor speciale" de detectie a unor disimulari reusite (fake good responses)

testul M.M.P.I., deasemenea contine o scala speciala de optisprezece elemente, asemanator testului de personalitate al lui Manddlley (M.P.I.) si o scala speciala pentru copii (J.M.P.I.) cu doi indici de simulare (F-K, K-L), identificati ca fiind factori care exprima o tendinta de a minti si o aparare perceptiva, disimularea si apararea perceptiva avand un factor comun: starea de aparare ("liberty

testul de aperceptie tematica (T.A.T.), aplicat intr-o conditie standard, comparat cu o agresivitate simulata, poate avea ca rezultat evidentierea incercarilor de a da raspunsuri false

testul de frustratie ROSENZWEIG - acumularea agresivitatii este interproiectata, exteriorizata sau media