Atitudinile si schimbarile atitudinale

Atitudinile si schimbarile atitudinale

Atitudinea este o dispozitie interna a omului, care se refera la perceptia si reactiile sale fata de un obiect sau un stimul. Atitudinile au o serie de caracteristici, cum ar fi: sunt rezultatul experientei, sunt durabile, destul de stabile si sunt polarizate (sunt fie pozitive, fie negative).

Iata o definitie clasica a atitudinii, propusa de Allport in 1935:

"O atitudine este o stare mentala si neuropsihologica de pregatire a raspunsului, organizata prin experienta de catre subiect, exercitand o influenta directiva sau dinamica asupra raspunsului sau fata de toate obiectele si toate situatiile la care se raporteaza".

Proprietatile atitudinilor

a. valenta se refera la pozitia atitudinii in ce priveste dimensiunile evaluative si afective. Atitudinile pot fi favorabile sau nefavorabile, pozitive sau negative.

b. intensitatea traduce pozitia atitudinii fata de polii extremi ai unei scale de tip favorabil/nefavorabil.

c. centralitatea se refera la pozitia atitudinii fata de intregul elementelor identitare ale omului.

d. accesibilitatea se refera la forta legaturii care se stabileste intre atitudine si obiectul ei.

Functiile atitudinilor

a. functia de cunoastere - o atitudine intervine ca un cadru in evaluarea lumii ce ne inconjoara.

b. functia de adaptare - prin intermediul atitudinilor, ne definim un sistem de repere utile sau inutile, dezirabile sau indezirabile. Atitudinile ne permit, asadar, adaptarea in functie de aceste elemente.

c. functia expresiva. Atitudinile ne ajuta sa ne exprimam credintele sau valorile la care aderam.

d. functia de aparare a eu-lui. Se refera la capacitatea atitudinilor de a ne creste stima de sine sau de a ne proteja impotriva conflictelor interne.

Schimbarea de atitudine

Persuasiunea "este un act de comunicare care are ca scop modificarea setului mental al individului". (Corneille, 1992)

Persuasiunea da celui persuadat iluzia ca are totala libertate si se bazeaza pe

castigarea acordului celui persuadat.

In cadrul unui act de comunicare, se deosebesc sursa acestuia, mesajul canalul de comunicare si receptorul. Schimbarea atitudinii se face in functie de toate aceste componente.

Astfel, in cazul sursei, importanta este credibilitatea ei (cu atat credibilitatea este mai mare, cu atat persuasiunea este mai sigura), dar si atractivitatea, precum si de puterea si chiar sexul sursei (sursele cu putere mai mare influenteaza mai mult o tinta, in timp ce barbatii au mai mare influenta asupra femeilor in unele situatii, dar in altele femeile detin ponderea - se sutine ca frumusetea femeilor este o astfel de baza de persuasiune). Receptorul este in mod evident important relativ la gradul de persuasiune, in functie de varsta, inteligenta, sex. Mesajul este extrem de important in economia persuasiunii. Gradul persuasiunii depinde de argumentare, dar si de stilul acesteia.

Canalul de comunicare poate fi scris, video, audio. Mesajele video sunt cu atat mai persuadante cu cat sursa este mai simpatica. Mesajele scrise nu depind atat de mult de aceasta caracteristica a sursei.

Autopersuasiunea se refera la capacitatea omului de a-si schimba singur opiniile, in functie de actiunile proprii, mai precis de rezultatele acestor actiuni.

Disonanta cognitiva este o stare psihologica neplacuta care apare atunci cand oamenii se confrunta cu doua cognitii contradictorii. Disonanta cognitiva traduce la nivel psihic un disconfort cauzat de lipsa de coerenta a mesajelor externe si interne ale subiectului.