Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Psihopedagogie speciala, anul I

Curs de fundamentele pedagogiei

CONCEPTII MAJORE PRIVIND DEZVOLTAREA COPILULUI.

IMPLICATII PEDAGOGICE

Structura

Teoria lui Piaget cu privire la dezvoltarea intelectuala a copilului

Dezvoltarea personala si sociala dupa Erick Erickson

Dezvoltarea morala a individului uman in conceptia lui Kohlberg

Un model ecologic asupra dezvoltarii copilului

Exista o mare varietate de teorii psihologice si psihosociale cu privire la dezvoltarea copilului. Daca pana nu demult aceasta era explorata preponderent din perspectiva cresterii fizice, a maturizarii fiziologice si a formarii intelectului, in prezent se abordeaza tot mai mult si alte domenii de dezvoltare (cognitiva, psihosociala, morala etc.) Dintre aceastea, dezvoltarea intelectuala, cea personala si sociala si dezvoltarea morala pot fi considerate a fi printre cele mai importante din punct de vedere pedagogic.

3.1 Teoria lui Piaget cu privire la dezvoltarea intelectuala a copilului

Conceptul de baza in aceasta teorie este tendinta, impulsul spre echilibru, nevoia instinctiva a majoritatii oamenilor de a gasi ordine, structura si previzibilitate in existenta lor. Aceasta tendinta naturala spre echilibru se realizeaza prin organizare si adaptare.

O alta notiune de baza a teoriei piagetiene este cea de schema= forma de organizare a cunoasterii, concretizata in modalitati, procedee si relatii pe care le utilizam pentru a cunoaste si intelege lumea si pentru a ne adapta la ea (exemplu schema invatarii clasei de fiinte pasari).

Pe masura ce dobandim experienta de viata, schemele devin ineficiente, ele trebuiesc revizuite, adaptate (exemplul extinderii clasei 'zburatoarelor' la clasa avioane).

Operatia - capacitatea de a interioriza actiunile externe - operatiile mintale

Alte 2 concepte de baza in teoria lui Piaget sunt acomodarea si asimilarea, aflate intre ele

intr-un raport de complementaritate.

Asimilarea este o forma de adaptare a experientei noi acumulate in relatie cu mediul, la schemele proprii de cunostere.

Acomodarea are in vedere procesul de baza al adaptarii individului la nevoile de cunoastere prin modificarea schemelor proprii.

Schematic, aceasta conceptie poate fi reprodusa astfel

Echilibru

Adaptare

Acomodare Asimilare

(Modificarea (Modificarea

schemelor) stimulilor)

Implicatii asupra proiectarii instruirii scolare: noile continuturi/subiecte de invatat trebuie situate la partea superioara a nivelului de dezvoltare a unor anumiti elevi, cu intentia de a perturba echilibrul (prezent), intr-o maniera care sa le starneasca curiozitatea si sa-i provoace - evitandu-se deruta si suprasolicitarea.

Daca sarcina noua de invatare este la acelasi nivel cu posibilitatile elevului se realizeaza doar asimilarea (invatarea de rutina).

Daca nivelul de solicitare este prea mare, in comparatie cu capacitatea elevului, acesta nu poate face fata respectivei sarcini.

Psihologul Vygotski a conceput o teorie asemanatoare din acest punct de vedere cu cea a lui Piaget, cunoscuta sub denumirea de 'zona proximei dezvoltari'. Aceasta reprezinta acea faza de invatare in care un elev poate beneficia de sprijin eficient, care sa-i asigure un progres gradual care sa sprijine dezvoltarea. Zona proximei dezvoltari (ZDP) are de asemenea 2 limite:

limita de jos - efectuarea a unei sarcini de lucru cu sprijin de specialitate;

limita de sus - presupune efectuarea complet independenta a unor sarcini.

ZDP se refera in esenta la aria dintre nivelul de dezvoltare actual si cel potential.

Un model interesant de instruire scolara derivat de aici este cel al modelarii sprijinului in

predare-invatare

Particularitati ale stadiilor de dezvoltare

ele sunt mai degraba intr-o relatie de continuitate decat de discontinuitate, ceea ce indica un potential de dezvoltare graduala si continua

desi stadiile corespund unor anumite varste cronologice, ritmul in care ele se succed este foarte diferit la copii, in raport mai ales cu ritmul de maturizare si de cultura

in pofida unor mari diferente de ritm, toti copiii trec prin aceleasi stadii de dezvoltare, nici unul dintre stadii nu poate fi omis.

Stadiile dezvoltarii (intelectuale) a copilului dupa Piaget

Implicatii educationale ale conceptiei lui Piaget

A aparut tendinta de a se urma stadiile de dezvoltare ale copilului in elaborarea curricululului si in organizarea lectiei

S-a format conceptul de 'stare de pregatire pentru scoala' - in general si respectiv pentru anumite activitati

S-a consolidat importanta experientelor concrete in invatare

Implicarea activa intr-un mediu stimulator

Utilizarea in invatamant si educatie a conceptiei piagetiene este totusi prudenta: unele rezultate ale muncii sale au fost infirmate de alte studii, altele au fost reluate si amendate.

Constructivismul = teorie de sorginte piagetiana care considera cunoasterea ca rezultat al unei constructii individuale a realitatii; invatarea se produce prin crearea continua de reguli si ipoteze care sa explice ceea ce individul observa; contradictia dintre conceptiile (ideile preformate) si observatiile noi conduce la construirea unor noi reguli si ipoteze

2. Dezvoltarea personala si sociala are in vedere evolutia formarii autonomiei si identitatii personale, formarea treptata a capacitatii de relationare cu ceilalti.

Cea mai cunoscuta teorie din acest punct de vedere cea lui Erick Erickson, bazata pe urmatoarele teze fundamentale

Oamenii au in general aceleasi nevoi/trebuinte de baza.

Dezvoltarea se realizeaza in stadii.

Fiecare stadiu este caracterizat printr-o criza sau o problema psihosociala; rezolvarea acesteia permite accesul corespunzator la stadiul urmator.

Stadii diferite de dezvoltare reflecta in esenta diferente in motivatia individuala.

Stadiul de la 0 la 1 an este cel al oscilatiei dintre incredere si lipsa de incredere. Caracteristicile de baza in atentia educatorului sunt:

nevoia de ocrotire persistenta si previzibila

atasamentul social al copilului la aceasta varsta.

Stadiul 1-3 ani identifica la copil pendulatia dintre autonomie si rusine, indoiala. Daca

tendinta naturala a copilului (care tocmai a invatat sa merga) de a-si castiga treptat independenta de miscare nu este apreciata corespunzator - prin incurajare continua - si apare o reactie exagerata a celor din jur fata de miscarea, tatonarea si greselile inerente ale acestuia, nu se formeaza in mod adecavt increderea in sine - element fundamental al dezvoltarii psihosociale.

Stadiul 3-6 ani inregistreaza la baza dezvoltarii personale si sociala conflictul dintre initiativa si vinovatie. Tendinta impetuoasa de explorare continua a mediului acum, bazata pe autonomia dezvoltata la stadiul anterior, implica foarte mult initiativa. Critica si sanctionarea exagerata sau gresita a acesteia conduce la instalarea sentimentului de culpabilitate.

Stadiul 6-12 ani inregistreaza oscilatia dintre harnicie/vrednicie si inferioritate. Aparitia si rezolvarea acestei crize psihosociale are o importanta uriasa pentru munca cadrelor didactice. Provocarea cea mai mare la acesta varsta este dobandirea competentei, recunosterea vredniciei ca scolar, bazata pe succes si performanta. Daca accesul la aceasta competenta este prea dificil sau imposibil apare sentimentul esecului si complexul de inferioritate.

Stadiul 12-18 ani (adolescenta) inregistreaza la baza devenirii psihosociale pendulatia dintre nevoia de identitate si confuzia din jur.

Cine sunt eu? Cine voi fi? Iata intrebarile 'existentiale ce framanta adolescentii in cautarea independentei complete (se vorbeste acum chiar de o criza de independenta). Explorarea identitatii ar avea nevoie de un mediu de stabilitate, structurat, ordonat. Lipsa acestuia sporeste incertitudinea si nesiguranta.

Sunt specifice acestei varste afisarea unei vestimentatii sau coafuri cat mai originale, care poate parea bizara.Aceasta se explica prin dorinta de cautare a propriei identitati, de identificare cu cerintele de grup.

Adultul tanar penduleaza intre altruism si egoism, poate trece de la o nevoie rezonabila de intimitate la o stare de izolare.A da de dragul de a da, fara a primi nimic in schimb = rezolvarea pozitiva a acestui conflict dupa Erickson. Daca nu se rezolva astfel aparea izolarea afectiva.

Dezvoltarea morala a individului uman in conceptia lui Kohlberg

Teoria lui Kohlberg este bazata pe studii interculturale (Marea Britanie, Malaesia, Mexic, Taiwan si Turcia), iar ca metodologie pe utilizarea unor raspunsuri la dileme morale. Conceptia sa este structurata tot pe stadii si in buna masura inrudita cu cea a lui Piaget privind formarea 'judecatii morale la copil'.

Structura dezvoltarii stadiale a moralitatii la Kohlberg cuprinde 3 nivele, fiecare dintre acestea fiind impartit in 2 stadii. Determinarea stadiilor se face in functie de raspunsul specific la o dilema morala, de motivatia acestui raspuns.

Nivelul I - etica preconventionala - reflecta in esenta o orientare egocentrica, axata pe consecintele pentru sine ale conduitelor umane.

Stadiul 1 - pedeapsa si ascultare 'binele' si 'raul' este determinat de consecintele unei actiuni (daca copilul a fost pedepsit pentru ceva inseamna ca el a gresit, daca nu a fost pedepsit atunci el a procedat corect).

Stadiul 2 - 'schimb de piata' - pune accent tot pe consecintele asupra sinelui, dar apare o anumita reciprocitate; exemplu: legea talionului ('ochi pentru ochi si dinte pentru dinte'); reversul pozitiv: 'nu musca mina care te hraneste'; alt exemplu: 'tu faci ceva pentru mine, fac si eu ceva pentru tine'.

Nivelul II - etica conventionala - reflecta dobindirea treptata a abilitatii de a percepe lumea si din alta perpectiva decit cea proprie, din perspectiva celorlalti oameni. Premisa de dezvoltare mintala este aparitia gindirii operatorii concrete (dupa virsta de 6 ani). In motivatia raspunsurilor la dileme morale incep sa apara acum valori ca 'loialitatea', aprobarea celorlalti', 'asteptarile familiei', 'supunerea la lege', 'ordinea sociala'.

Stadiul 3 - armonia interpersonala mai este numit si stadiul 'baiatului bun (de treaba) sau 'al fetei bune' - etica adolescentei. Pericolul mare al acestui stadiu este acela de a fi prins in opinia majoritatii (de exemplu: pacalim, inselam statul in aplicarea unei legi - pentru ca toti fac asa, deci este in ordine!).

Stadiul 4 - lege si ordine releva accentul pe aderenta la legi si reguli, mai mult de dragul respectarii lor decit al respectului pentru oameni. Argumentul tipic la acest stadiu (valabil si ca procedeu de educatie morala) este: 'ce s-ar intimpla daca toata lumea ar face la fel?'

Nivelul III - etica postconventionala (moralitatea principiala) - poate apare din punct de vedere al dezvoltarii cognitive numai dupa atingerea stadiului operatiilor formale (dupa 11-12 ani). Acest nivel este insa atins de unii oameni doar la virsta adulta (25-30 de ani) si in general doar de o parte a populatiei.

Stadiul 5 - contractul social este nevoie de lege si ordine in societate; aceasta acceptare nu este insa orbeasca, de dragul legii si al ordinei ci este bazata pe principiul utilitatii - 'ce este mai bine pentru cei mai multi', fiind de asemenea bazata pe unele drepturi umane absolute (viata, libertate, demnitate).

Stadiul 6 - principii universale rationamentele morale se bazeaza pe principii abstracte, generale si universal valabile, deasupra regulilor morale ale unei anumite societati. Este vorba, altfel spus, de 'dreptatea la standarde universale ('sa-i dam Cesarului ce-i al Cesarului').

3.4 Un model ecologic asupra dezvoltarii copilului

Analizand problematica dezvoltarii umane, cercetatorii pun mai nou accent pe importanta studierii ecologiei dezvoltarii sau dezvoltarea legata de contextul sau. Aceasta schimbare se refera la toti copiii, desi a pornit de la evidentierea celor aflati in situatii de risc si/sau a celor deja identificati ca avand anumite nevoi/cerinte speciale.

Termenul de ecologie descrie conditiile de mediu in care traieste o persoana si care pot interveni, deci afecteaza acea persoana, in mod direct sau indirect.

Modelul ecologic al lui URIE BROFENBRENNER

Prin acest model se descrie un sistem complex de interactiuni, se introduce ideea familiei ca sistem si a interactiunilor care pot explicita riscurile si stressul in cresterea si dezvoltarea copiilor. El considera ca mediul ambiental in cadrul caruia se dezvolta individul este cu mult mai complex decat s-a evidentiat pana in prezent.

Urie Brofenbrenner, (1979), abordand conceptul de dezvoltare umana, il defineste in relatie cu comunicarea ecologica. Mediul, care este un factor relevant pentru procesele de evolutie, nu este limitat la o situatie ambientala unica, ci este extins in sensul ca include interconexiunile dintre cele mai multe situatii ambientale de caracter general. Pentru a folosi o expresie a autorului, « mediul ecologic e conceput in mod topologic, si anume ca o serie ordonata de structuri concentrice incluse una in alta ». Daca intra in criza una din ele, intra in criza si celelalte.

Mediul ecologic, dupa Brofenbrenner, cuprinde : microsistemul, mezosistemul, ezosistemul si macrosistemul. Sa vedem ce inseamna fiecare:

1. Microsistemul este un ansamblu de activitati, de roluri si de relatii impersonale, pe care individul, in dezvoltare, le desfasoara intr-un context determinat (familie, scoala, etc.).
2. Mezositemul cuprinde interrelatiile dintre doua sau mai multe situatii ambientale, pe care individul in formare le dezvolta in mod activ. Astfel, un copil dezvolta relatiile dintre casa, scoala si grupul sau de prieteni, iar un adult cele dintre familie, munca si viata sociala.
3. Ezosistemul este constituit din una sau mai multe situatii ambientale la care individul in dezvoltare nu este participant activ, dar in care se deruleaza evenimente ce determina sau ce sunt determinante pentru situatia ambientala in care se afla individul. Exemple pot fi relatiile dintre locul de munca al parintilor si familie, dintre clasa in care invata un frate si familie etc.
4. Macrosistemul este format din congruentele de forma si continut ale sistemelor de nivel inferior (micro, mezo, ezosistem) care pot atrage nivelul de subcultura si de cultura considerate ca fiind un tot, precum si acela al credintelor si ideologiilor, care deriva din astfel de congruente (apartenenta la o religie, la un partid, o etnie etc).

Valoarea pedagogica a modelului formulat de Brofenbrenner consta in aceea ca ne arata

importanta identificarii tuturor acelor sisteme precum si raporturile dintre ele actunci cand realizam actiuni si investigatii psihopedagogice sau sociale. De aceea ar trebui ca toti actorii sociali sa inteleaga ca mediul si diversele contexte ecologice influenteaza dezvoltarea copilului. Evenimente ca inceperea scolii, nasterea unui frate, divortul parintilor, aduc si nevoia de adaptare la nivelul fiecarei persoane. Sarcinile educative ale unui cuplu de parinti, situat la acest nivel, antreneaza mediul ecologic pe care, fie il accepta, fie il modifica. Asemenea evenimente pot avea loc si in mediul scolar, cu implicatiile de rigoare.

TEME DE SEMINAR

Avem urmatorul enunt : 'Imi acuz parintii ca nu mi-au fixat niciodata standarde

de valoare, pentru a putea sa ma revolt impotriva lor'

Comentatati, interpretati acest enunt

Puneti-va in situatia unui profesor care dialogheaza cu adolescentul care a afirmat cele de mai sus si imaginati pozitia/atitudinea profesorului

Cum vi se par modelele teoretice prezentate in explicarea educatiei si

dezvoltarii unui copil?

Incercati o analiza si exemplificare a modelulul ecologic