Memoria scolarului mic

Memoria scolarului mic

1 Particularitatile si functiile mnezice memorie scolarului

La virsta scolara mica predomina memoria mecanica, cea involuntara si cea de scurta durata.

v     Odata cu intrarea in scoala copilul retine preponderant, ceea ce l-a impresionat mai mult, de unde incarcatura evident afectogena a memoriei. Intrucit procesul de fixare al cunostintelor este conditionat de perceptia obiectelor si fenomenelor apelul la diverse materiale didactice, in timpul lectiilor, se dovedeste acut necesar. Copilul retine usor chiar si ceea ce este neesential sau detailat ( adeseori ii sunt suficiente doar 2 - 3 lecturi ale textului respective ) .

v     Uitarea vizeaza, mai ales comportamentul copilului. Asa se explica de ce in clasa I el uita frecvent tema de pregatit pentru ziua urmatoare, dupa cum isi lasa acasa deseori si diverse rechizite scolare indispensabile ( penarul,caietul stiloul) .

v     Din clasa III micul scolar face eforturi de a-si cultiva voluntar memoria, de a apela la repere ajutatoare pentru a o eficentiza.

v     Raportul dintre capacitatea dintre recunoastere si reproducere se modifica, de-a lungul perioadei scolare mici. Daca la 6 -7 ani procesul de recunoastere este mult mai usor de realizat pe masura inaintarii sale in virsa creste posibilitatea de reproducere. Dificitul intitial din acest plan se datoreaza dificultatii de a transpune limbajului interior ( care a stat la baza intelegerii) in limbajul exterior.

v     Se constata un proces semnificativ si in ceea ce priveste capacitatea de reproducere ; Daca initial reproducerea era cit mai fidela textuala, pe masura acumularii de cunostinte, scolarul mic este tentat sa faca mici reorganizari ale textului asimilat. In paralel creste si volumul memoriei.

O cercetrare englezeasca recenta, realizata de A.Memon si R.Vartoukian 1996, referitor la efectele pe care le au asupra performantelor memoriei, interogatiile repetate adresate unor copii ( ce au fost martori unui eveniment regizat ), a pus in evidenta ca evocarile subiectilor sunt mai precise la 7 ani decit la 5 ani.[1]   Ca o nota comuna, pentru ambele virste, s-a constatat ca atunci cind intrebarile amanuntite sunt repetate, copilul crede ca primul sau raspuns a fost eronat asa incit il va retusa sau modifica integral pe urmatorul.

La virsta scolara mica in legatura cu trecerea la invatatura scolara sistematica si pe baza ei, se petrece dezvoltarea puternica si refacerea calitativa a memoriei logice, care ii forma principala a memoriei la copii de virsta scolara mare.

La inceputul invatarii memoria scolara se deosebeste inca prin particularitati, care ingreleaza cu mult lucrul invatatorului ; cu cit invatatorul cunoaste mai putin particularitatile acestea si cu cit mai putin tine cont de ele, cu atit este mai greu sa lucreze.

Care sunt particularitatile memoriei scolarului mic si de ce depind ele ?

Copii ca regula, vin la scoala cu o dorinta mare sa invete ; in afara de aceasta cei mai multi din ei au asa numita memorie buna, adica tin minte usor si repede tot ce li-i inteles si interesant. In aceiasi vreme observam ca scolarii mici nu pot sa invete bine lectia, dar uneori nici nu tin minte, ce lectii au de facut acasa. Adesea scolarii mici nu pot povesti, cind ii intreaba invatatorul cele invatate acasa ; raspunsurile la intrebarile date le vin singure in gind, mai tirziu. Scolarii mici nu pot sa-si raspindeasca memoria in masura trebuincioasa, nu stiu cum sa- si supuna procesele memorizarii si redarii materialului, sarcinilor de invatamint.

La scolarii mici e neideajuns dezvoltat si autocontrolul la invatarea lectiilor. Ei nu pot sa se controleze pe sine.

Uneori nici nu isi dau seama singuri, daca au invatat ori nu lectia data. Un scolar a raspuns la intrebarea invatatorului, de ce nu si-a pregatit lectia  Eu credeam ca o stiu ,, .

De obicei scolarii mici nu pot sa inteleaga de sine statator materialul de invatamint sa -l desparta in partile componente si sa-l compare, apoi sa-l invete pe de rost. La inceput mijlocul, folosit de ei la invatarea pe de rost ii repetarea de mai multe ori - forma cea mai primitiva de memorizare.

O eleva din clasa II trebuie sa citeasca si sa povesteasca un fragment dintr-o descriere geografica, incerca sa implineasca sarcina in felul urmator : ia citea si repeta de citeva ori fiecare fraza in parte pierzind astfel intelesul descrierii. La lectie eleva si-a amintit aproape toate frazele din carte dar nu a putut sa redeie continutul povestirii prin cuvintele proprii. Eleva a primit nota rea. Acasa ea cauta sa se indreptateasca singura ,, eu am invatat indeajuns si nu-s vinovata,, ca lectia aceasta nu se poate invata.

Particularitatile memoriei scolarului mic si schimbarea lor de mai departe sub indrumarea invatatorului se poate intelege numai lamurind originea particularitatilor pomenite, dar pentru aceasta trebuie sa precautam memoria copiilor pina la intrarea lor in scoala. Nu rare ori virsta prescolara este socotita ca vremea infloririi celei mai inalte a memoriei. In perioada aceasta copii invata usor pe de rost povesti, povestiri lungi insusesc usor o limba straina s.a.

Multa vreme pastreaza impresii noi. Pe baza observarilor proprii multi invatatori socot ca memoria prescolarului ii mult mai buna, decit memoria scolara si omului virstnic.

Totusi datele cercetarilor psihologice speciale in legatura cu pretuirea memoriei prescolarului si scolarului sunt cu totul opuse observarilor din viata din toate zilele. Datele experimentale arata, ca la memorizarea unor cuvinte propuse copilului de experimentare, prescolarul ramine vadit in urma scolarului. Intradevar memoria prescolarului si memoria scolarului n-au deosebiri cantitative, dar calitative. Putintele felurite, de care dau dovada copii de varsta prescolara si cei de virsta scolara in invoieli experimentale si in invoeli obisnuite, se datoresc faptului, ca si intru-un caz si altul se ivesc procese de memorizare si redare, felurite prin caracterul lor, din care unele sunt mai caracteristice pentru prescolari iar altele pentru scolari. Invoelile experimentale indeosebi par asa forme de activitate ale memoriei care inca nu-s educate la prescolari si de aceea in invoelile acestea prescolarul da dovada de o memorie mai slaba decit scolarul. Dimpotriva, in invoelile naturale de viata, bunaoara la joc ori la activitatea practica, copilul de virsta prescolara nu numai ca nu ramine in urma scolarului, dar uneori isi intrece la repeziciune si temeinicirea memorizarii.

Particularitatile calitative ale memoriei prescolarului si scolarului se ivesc din pricina, ca procesele de memorie ale copilului la fel ca si toate celelalte procese psihice ale lui, se dezvolta, se formeaza, si se educa in procesul activitatii tipice pentru virsta respectiva. Prescolarul capata cunostinte si deprinderi in procesul relatiilor cu lumea inconjuratoare, prin joc ori prin alta activitate practica, caracteristica lui. Intr-adevar, el memorizeaza mai ales lucrul, care-i trebuie nemijlocit, ori care-l intereseaza. Ascultind povesti, versuri, ori povestiri, el le invata pe de rost foarte usor, insa le invata fara a avea dinainte un scop de invatamint. Cu alte cuvinte, mai ales la copii micuti se observa o memorizare si o redare neintentionata. Daca noi nu am organiza memorizarea la prescolari atunci el ar retine in minte numai ,, ceea ce ii ramine in minte ,, si-ar aminti numai ,, ce isi poate aminti ,, .(anexa 2) .

De aceea prescolarul, care in procesul unei activitati interesante si atragatoare memorizeaza bine si temeinic, deseosi se arata neputincios si se pare ca are o memorie slaba, cind trebuie sa memorizeze organizat si cu un scop anumit.

De obicei, in laborator i se citesc copilului citeva cuvinte ca el sa le tina minte. Prescolarii de 4-5 ani nu pot adesea sa tina minte nici un cuvint din cele spuse de experimentator. Aceasta sarcina de a memoriza abstract, nu are nici o legatura cu activitatea concreta. Nu degeaba intr-o experienta de laborator un copil de 5 ani a spus experimentatorului   De ce repetati mereu cuvintul tine minte ? Aici nu pot sa tin minte, dar aceasta pot ,, .

Insa lucrurile stau altfel numai cu copii de virsta prescolara mai mica si mijlocie. La copii de virsta prescolara mai mare, in procesul jocului si al activitatii practice, si de asemenea sub inraurirea lucrului special, care se aranjeaza in activitatile de copii si acasa, se formeaza procese de memorie cu un scop anumit. Intilnind-se la joc, viata practica ori in procesul activitatii organizate, cind trebuie sa-si aminteasca ceva, copii incep sa-si puna un scop sa retina ceva in minte ,, pentru viitor ,, . Astfel in joc ori in viata copilului este nevoie sa-si aminteasca intimplator unele lucruri ori fapte, aceasta atrage dupa sine dezvoltarea memorizarii intimplatoare.

Iscusinta de a-si pune constient un scop a memoriza ori a-si aminti schimba repede caracterul memoriei si dezvoltarii ei de mai departe. Treptat prescolarul incepe sa devina stapin pe mijloacele, metodele memorizarii si mai intii de toate sa devina stapin pe cel mai simplu mijloc pe repetare. Adesea vedem cum copilul, ascultind sarcina data, o repeta in soapta de citeva ori.

Educarea cu un scop anumit a elementelor memoriei la virsta prescolara mai mare este premiza trebuincioasa pentru invatarea la scoala.

Intrind in scoala copilul trece la un tip nou de activitate - la invatatura. Invatarea devine indatorirea scolarului, activitatea lui noua si de raspundere, care-i bazata nu numai pe interes, ci si pe constiinta, caci ea e un lucru trebuincios si insemnat. Scolarul trebuie sa insuseasca o suma anumita de cunostinte, neatirnat de gradul interesului, pe care-l are fata de cunostintele acestea. Invatatura este o astfel de activitate in care insusirea cunostintelor si deprinderilor, cunoasterea realitatii si inselegerea ei nu se formeaza, ca in activitatea prescolara care nemijlocit ii atragatoare pentru copil, invatatura e o sarcina cu un anumit scop, care poate fi indrumata, o activitate de cunoastere special organizata. In procesul invatarii memorizarea si redare celor memorizate capata de asemenea caracterul unei activitati de invatare pe de rost intentionata si cu un anumit scop. Invatatura pune in fata scolarului mic o sarcina noua si grea. Acum el trebuie sa cunoasca lucruri noi, sa le memorizeze, insuseasca. La cererea invatatorului scolarul trebuie sa-si aminteasca si sa spuna pe de rost oricare din poeziile invatate,orice regula cunoscuta de mai inainte, neatirnat de faptul daca lucrul acesta are sau nu vre-o legatura cu activitatea lui. El trebuie singur sa invete lectiile pina la un timp determinat, si la cerinta invatatorului, sa redeie cele memorizate.

Acum putem intelege de ce copilul, care in perioada copilariei prescolare n-a fost deprins cu memorizarea intimplatoare intentionata, de obicei cind e primit la scoala, nu stie sa invete.

In general el intelege care-i cerinta invatatorului - sa invete lectia data, dar nu stie cum sa inceapa lucrul acesta, ce trebuie sa faca pentru a indeplini insarcinarea primita.

Cu alte cuvinte, copii de virsta scolara mica trebuie invatati cum sa invete, trebuie deprinsi sa-si organizeze procesul invatarii pe de rost intentionate si sistematice. Invatatorul trebuie sa dea cit mai multa atentie lucrului acesta, mai ales in clasele incepatoare. Cunoasterea particularitatilor caracteristice ale memoriei si mecanismelor ei fiziologice ne ajuta sa intelegem, de ce scolarul mic, care are dorinta si scopul de a tine minte, inca nu stie cum sa infaptuiasca acest lucru. Trezindu - se in fata unei activitati noi pentru el, unde memorizarea ocupa cu totul alt loc si are alt caracter decit la joc si in activitatea practica, copilul incearca, la inceput sa dezlege sarcina invatarii pe de rost prin repetarea de mai multe ori a materialului dat. Insa nu orice material de invatamint poate fi insusit in acest fel si daca o poiezie se poate invata pe de rost, repetind-o de mai multe ori, apoi aceasta metoda nu poate fi aplicata la invatarea unei lectii de istorie, geografie s.a.

Aici trebuie sa stii cum se analizeaza continutul textului, sa gasesti esentialul, sa stabilesti legaturile logice s.a.

Scolarul nu poate face lucrul acesta fara a avea o deprindere speciala. Scolarul mic dezleaga spornic sarcina data atunci cind stabilirea legaturilor logice de vorbire rees din activitatea practica a copilului. Atunci cind scolarul trebuie sa faca un lucru asemanator de cugetare care are scopul de a memoriza, activitatea aceasta este foarte complicata pentru el. Ea uneste in sine doua procese, adica memorizarea si prelucrarea cugetata a materialului, care slujeste scopul invatarii rationale pe de rost. Cu alte cuvinte invatatura are nevoie de o memorie logica. Insa memoria logica nu-i o totalitate obisnuita a doua procese : memoriei si cugetarii. Memoria logica este o forma deosebita cea mai desavirsita a memoriei, unde stabilirea legaturilor logice de vorbire ii supusa saraciei memorizarii . In chipul acesta memoria logica prin sine e o activitate cu totul complicata, pe care copilul de virsta scolara mica abia incepe sa o stapineasca. Dezvoltarea indestulatoare a memoriei logice la virsta scolara mica se combina cu caracterul ei concret, imaginativ.

Cercetarile experimentale arata, ca la virsta scolara mica memoria intuitiva, bogata in imagini are o insemnatate precumpanitoare. Scolarii mici tin minte mai bine cuvintele si ideile care infatiseaza un obiect, o imagine. Cercetarile arata ca scolarul mic nu se deosebeste de cel mare la memorizarea cuvintelor concrete si obiectelor, in schimb scolarul mic ramine in urma la memorizarea cifrelor, notiunilor si gindurilor abstracte. Cercetarile ne arata ca scolarul mic memorizeaza si poate reda o mare cantitate de detalii intuitive, concrete, in vreme ce scolarul mai mare este inclinat sa tina minte mai intii de toate intelesul general, schema logica, temeinica a materialului dat. Particularitatea aceasta a memorizarii amanuntite ii confunda cu exactitatea memoriei atunci, cind spune, ca la copii e mai precisa memoria, decit la adolescenti, de fapt aici se scoate la iveala aceiasi trasatura a memoriei scolarului mic, anume caracterul ei intuitiv imaginativ. Rezultatele cercetarilor experimentale sunt intarite de practica invataturii scolare. Invatatorul trebuie sa foloseasca maximal inclinarea copiilor fata de memorizarea concreta imaginativa, dezvoltind in aceiasi vreme si formele abstracto- logice ale memoriei lui. Dezvoltarea neindeajuns a memoriei logice, nestiinta de a lucra drept asupra materialului in procesul invatarii pe de rost si trebuinta de a corespunde cerintelor, pe care creaza uneori inca o particularitate a memorizarii la scolarii mici, invatarea pe de rost, cuvint cu cuvint a textului. Aceasta era atit de raspindit in scoala incit a dat putinta unor psihologi si pedagogi sa sustina ca la virsta scolara mica cpilului ii este caracteristic memoria ,, mecanica ,, . Cu toate acestea invatarea mecanica pentru copil este un mijloc de a ocoli greutatile de care se loveste atunci, cind pedagogul nu-i ajuta sa-si dezvolte memoria, nu-l deprinde sa invete.

2. Deosebirile individuale ale memoriei scolarului mic.

Memoria este un proces psihic care contribuie in masura insemnata la reusita activitatii desfasurate de scolari in procesul instructiv - educativ. Perceptiile actuale se bazeaza nu numai pe senzatii, ci si pe experienta trecuta pastrata in memorie. Imaginatia creaza imagini noi despre obiecte, fenomene si fiinte pe baza prelucrarii si a combinarii reprezentarilor furnizate de experienta anterioara, condensata in memorie. Procesul obtinut in elaborarea deprinderilor nu ar fi cu putinta fara fixarea si pastrarea exercitiilor desfasurate. Pentru a-si insusi cultura, stiinta si tehnica create de omenire de-a lungul mileniilor fiecare generatie tinara trebuie sa desfasoare un efort psihic sustinut - in care activitatea memoriei reprezinta o pondere deosebita.

Studiind dezvoltarea psihica a copilului psihologul Gh.Zapan a constat ca intre 7 - 12 ani procesele memoriei se dezvolta intens. Ritmul aceste dezvoltari este superior in comparatie cu ritmul de dezvoltare a gindirii logice, la virsta considerata. De aceea, in perioada scolara mica copilul este inainte de toate o fiinta receptiva si mai putin creatoare. In viata copilului predomina tendinta de acumulare a datelor si a experientei fara de care nu ar fi posibila dezvoltarea lui ulterioara. Din cunoasterea acestuia adevar, nu trebuie trasa concluzia ca este necesar sa se puna accentul pe memorare in munca intructiv - educativa cu elevii din primele clase ale scolii generale. Scopul urmarit in invatamint fiind in primul rind dezvoltarea unei gindiri independente si creatoare a elevilor, invatatorul trebuie sa cunoasca in ce mod legile dupa care se dezvolta memoria pot fi folosite cu succes pentru educarea gindirii scolarului. Intr-adevar, continuturile memoriei constituie materialul cu ajutorul careia se efectueaza operatiile gindirii.

Memoria scolarului mic nu-i invariabila. Dimpotriva, in decursul virstei scolare mici se petrece dezvoltarea cea mai intensa a memoriei. E deajuns sa aratam de exemplu, ca efectivitatea generala a memorizarii sub inraurirea invataturii creste mai mult decit de doua ori de la virsta de 7 ani pina la 11 ani. Unele particularitati ale memoriei ajung cea mai mare inflorire spre sfirsitul virstei scolare mici. Altele dimpotriva dispar treptat.

Dupa cum arata cercetarile expemimentale capacitatea de a invata pe de rost creste in decursul virstei scolare mici insa ajungind la cea mai mare efectivitate a sa in clasele mai mari ale scolii. Copii de 7 - 8 ani la inceputul virstei scolare se deosebesc prea putin prin capacitatea de a invata pe de rost de prescolari, in schimb la 9 - 11 ani ( adica in clasele III - IV ) , scolarul poate invata pederost de doua ori mai mult material, in comparatie cu prescolarul. In decursul virstei scolare se schimba si caracterul invatarii pederost. La inceput copii invata pe de rost, repetind materialul de citeva ori, staruindu-se sa-l memorizeze cit mai aproape de text ; treptat, sub conducerea invatatorului scolarii mici insusesc mijloacele memorizarii logice si redarii materialului de invatamint.

La virsta scolara mica invatarea pe de rost este o activitate relativ de sine statatoare insusirea careia este sarcina specifica scolarului mic. Intr-adevar dupa cum am spus, in copilaria prescolara invatarea pederost nu-i inca o activitate deosebita indreptata special si constient la dobindirea cunostintelor. Pe de alta parte mai tirziu la virsta mijlocie si la virsta mai mare, insemnatatea invatarii pe de rost, se micsoreaza relativ. Scolarii mai mari nu invata pe de rost dar insusesc logic materialul de invatamint. Ei citesc, analizeaza, si sistematizeaza materialul invatind-ul pederost in procesul activitatii acestea. Scolarii mari invata pe de rost foarte putin material.

La virsta scolara mica sub indrumarea invatarii in scoala incepatoare, memoria se deprinde cu invatarea pe de rost. Insusirea acestui lucru este sarcina cea mai principala a formarii memoriei scolarului mic. In aceiasi vreme la virsta scolara mica se dezvola si memoria logica. Treptat scolarii se leapada de tendinta invatarii cuvint cu cuvint a materialului si incepe sa insuseasca numai intelesul lui fundamental. Catre sfirsitul virstei scolare mici caracterul imaginativ al memoriei copilului si tendinta lui de a-si intipari o multime de amanunte trece treptat pe al doilea plan, supunindu-se sarcinei memoriei logico- abstracte a materialului de invatamint.

In legatura cu intrebarea despre dezvoltarea memoriei la virsta scolara mica trebuie sa ne oprim asupra unei neintelegeri. Unii socot, ca memoria copiilor se deosebeste prin faptul, ca retin trainic cele invatate insa ea nu paote retine prea multe cunostinte. Reese ca la virsta scolara trainicia memorarii nu numai ca nu se dezvolta, dar treptat se micsoreaza in vreme ce se mareste putinta de a retine in memorie cit mai multe cunostinte. Daca comparam a cui memorie pastreaza mai trainic cunostintele dobindite - a copilului de virsta scolara mica sau a adolescentului - atunci ne convingem ca cu cit e mai mare scolarul, cu atit e mai mare practica lui de insusire a materialului de invatamint cu atit mai trainic pastreaza cunostintele acestea. Invatatorul trebuie sa tina minte, ca dezvoltarea memoriei copilului ca si a celorlalte laturi ale activitatii lui psihice, consta in desfasurarea formelor memorizarii logice intimplatoare, care apar la copii in procesul invatarii si se educa sistematic de invatator. Din punctul acesta de vedere asi vrea sa subliniem insemnatatea colosala a lucrului de invatamint si de educatie, infaptuit de invatator pentru dezvoltarea memoriei copilului. Ingijindu-se ca scolarii mici sa insuseasca bine materialul predat, invatatorul organizeaza procesul pedagogic tinind cont si de particularitatile psihologice ale copilului si mai ales, de particularitatile memoriei. Procesul intructiv - educativ nu se poate desfasura fara o memorie bine dezvoltata, aceasta printre altele, si din cauza ca organizarea sistemelor de cunostinte presupune evocari de fenomene, evenimente, situatii la care nu se participa in mod nemijlocit. Fara indoiala memoria lucreaza sub presiunea principiului realitatii, ceea ce inseamna ca se fixeaza, se recunosc, si se reproduc cunostinte, situatii asa cum se produc in viata reala, amestecate si necoerente. In acest context memorarea trebuie sa faca pe loc un fel de ordine. Altfel, ar fi greu sa stocheze materiale atit de eterogene cum sint cele ale unei singure zile, ore de clase, un accident, o misiune etc.

In perioada micii scolaritati se dezvolta memoria voluntara, alaturi de memoria involuntara. Totodata se dezvolta tehnici generale si particulare de memorare, se amplifica eficienta fiecareia din cele 4 etape ale memorarii:

      Fixarea

      Pastrarea

      Recunoasterea

      Reproducerea

Memoria de scurta durata devine foarte activa dupa opt ani, iar cea de lunga durata la rindul sau devine mai consistenta. In perioada scolara mica fixarea se deplaseaza de pe conditiile si situatiile nemijlocit apropiate, concrete spre continuturile care se transmit in procesul invatarii capatind o pondere din ce in ce mai mare in viata copilului. Intelegerea devine o conditie de baza a fixarii si se realizeaza prin accesibilizarea materialelor de invatamint.

Pastrarea este conditionata in aceasta situatie subiectiva. Pastrarea depinde mai mult de factorii extra perceptivi ce tin de personalitate. Intro mare masura de pastrare depinde recunoasterea si reproducerea. Se poate spune ca pastrarea este expresia acumularii psihice.

Recunoasterea ca o a treia veriga a memoriei, poate fi clara sau neclara, in functie de pastrare, dar si de starea generala de vigilitate si de dispozitie a personalitatii. Recunoasterea este mai neclara, nu are loc intru-un moment de indispozitie, intr-unul incarcat si de obsesie unei intimplari trecute penibile sau in cazul in care are loc o reapelare spre o dorinta e t c.

Recunoasterea devine la scolarul mic, permanent solicitata, fapt ce are efecte pozitive privind dezvoltarea ei . Recunoasterea este veriga efectelor de exprimare a memorarii.

Reproducerea este in toate situatiile comunicarea aceia ce sa fixat, pastrat, recunoscut. Pentru acest motiv se considera ca reproducerea este mult mai mult dependenta de invatare decit celelalte verigi ale memoriei.

La acelasi continut de invatare stiu lectia mai bine ( o reproduc mai bine) , cei care au invatat sa o reproduca la intrarea in scoala vocabularul copilului cuprinde aproximativ 2500 cuvinte dintre care cam 700 - 800 fac parte din vocabularul activ. Fondul principal cuprinde cuvinte - denumiri, cuvinte - instumente gramaticale, cuvinte auxiliare, cuvinte neregulate printre care si adverbe primare. La sfirsitul celor patru clase primare, copilul va poseda ca-m 4000 - 4500 cuvinte, va folosi practic cam intreg vocabularul activ al limbei. Pe parcurs se precizeaza sensul cuvintelor, a sinonimelor ( diferite ca forma, care au acelasi sens, bogatia lor da finete limbii), a omonimelor, a antonimelor. Pina prin clasa IV-a se insusesc echivalentele exprimarii literare, ceea ce va permite ca elevul sa foloseasca vorbirea literara in situatiile obisnuite scolare. La 6 ani se manifesta unele defectiuni ale pronuntiei si datorita schimbarii danturii provizorii. Vorbirea orala contine indeosebi in expunerea monologata a lectiei, paraziti verbali, mai ales sunetul ,,i ,, si ,,a,, la sfirsit de propozitie, ca si expresiile parazitare ,, si a zis ,, conjunctia ,, si ,, etc.

Scolarul din primele doua clase este handicapat de cerinta de a combina episoadele succesive ale povestorilor, are o atractie naturala spre amanunte dar ii este dificil sa le redea verbal. In perioada scolara mica invatarea sistematica devine activitatea permanent solicitata si are in atentie in afara de alfabetizare si formarea unor cunostinte de baza, si unele comportamente socializate.