Dezvoltarea fizica si psihica a copilului pana la 3 ani

Obiectivele unitatii nr.3

Dupa ce vor studia aceasta unitate, cursantii vor putea:

Copilul in primul an de viata

Dominantele in profilul de dezvoltare din primul an de viata

Sugarul, acest prim stadiu al vietii a starnit, cu mult timp in urma, interesul cercetatorilor pentru ca in cursul lui se produc multe inceputuri ale vietii psihice, iar achizitiile de acum devin fundamentale pentru transformarile de mai tarziu.

In contextul general al dezvoltarii psihice umane stadiul sugarului cuprinde urmatoarele transformari de baza:

. adaptarea biologica la un nou mediu si perfectionarea functiilor organice;

. intrarea in functie a tuturor analizatorilor si dezvoltarea sensibilitatii;

. debutul si dezvoltarea perceptiilor;

. evolutia motricitatii de la miscari haotice la cele orientate si adaptate si la dobandirea apucarii si pregatirea mersului;

. inceputul dezvoltarii mecanismelor limbajului;

. dezvoltarea inteligentei practice.

Regimul de viata si cresterea fizica a sugarului

Regimul de viata al sugarului cuprinde baia si curatenia, hranirea, somnul, iesirea la plimbare, jocul elementar. Cresterea in inaltime si greutate are ritmuri crescute. Inaltimea ajunge de la 50 cm, la nastere, la 74-75 cm la sfarsitul anului. Greutatea creste de la 3500 g la nastere la 9500 g la incheierea stadiului.

Se produc osificari in toate zonele corporale, cu precadere la nivelul cutiei craniene, a coloanei vertebrale si a oaselor lungi ale membrelor. La 6-7 luni apar primii dinti. Sistemul muscular prezinta in primele 2 luni hipotonie si apoi ajunge la normotonie. La nastere creierul are numarul de neuroni propriu speciei umane. In contact cu excitantii de mediu, scoarta cerebrala incepe sa se perfectioneze din punct de vedere functional, sa creasca progresiv corpul neuronal si prelungirile sale asa ca la sfarsitul anului, creierul are o greutate de cca. 980 g. Incepand de la 12-15 zile dupa nastere se formeaza reflexe conditionate care devin mai stabile la 20-25 zile. In urmatoarea luna va creste viteza de formare si stabilitatea legaturilor dintre neuroni si se vor diversifica functiile lor.

Dezvoltarea sensibilitatii si debutul perceptiei in primul an de viata

Odata cu nasterea, analizatorii sunt din ce in ce mai solicitati iar senzatiile sunt manifestarile initiale ale vietii psihice. S-a constatat insa, ca unii analizatori functioneaza foarte bine inca din primele zile ale vietii in timp ce altii prezinta la inceput unele imperfectiuni si abia treptat ajung la parametrii normali de lucru. In prima categorie intra senzatiile olfactive, gustative si termice. Copilul reactioneaza la actiunea stimulilor gustativi si-i diferentiaza bine, mai ales dulcele si acrul. La fel, diferentiaza usor mirosurile placute de cele neplacute facand grimase caracteristice pentru fiecare. Reactioneaza imediat la agentii termici.

Vazul, auzul si tactul intra in a doua categorie. S-a constatat ca vazul functioneaza slab in primele saptamani de viata, adica sugarul nu distinge la inceput decat petele de lumina si de intuneric, nu receptioneaza culorile, cristalinul, desi mare, are putere mica de adaptare iar axele oculare nu ajung totdeauna sa fie convergente. Toate aceste disfunctionalitati vor disparea treptat.

Auzul functioneaza mai slab dupa nastere, copilul receptionand doar 50% din stimulii sonori. Se va perfectiona treptat.

Tactul are la inceput arii senzoriale reduse dar apoi, in asociere cu chinestezia manuala, devine din ce in ce mai fin.

Perceptia apare, dupa unii autori in luna a doua, iar dupa altii in luna a treia. Acest debut este pregatit de: a) maturizarea activitatii cerebrale in ansamblu; b) dezvoltarea fiecarei modalitati senzoriale; c) coordonarea activitatii analizatorilor stimulata de satisfacerea trebuintelor organice si a celei de explorare a mediului inconjurator. Campurile senzoriale se coordoneaza treptat, iar vazul incepe sa integreze informatiile oferite de ceilalti analizatori. Prima coordonare se face intre campul senzorial al mainii si cel al gurii (copilul misca mereu haotic mainile si picioarele si intamplator o mana atinge gura si declanseaza reflexul suptului aplicat pumnului). Placerea traita de copil va intari aceasta legatura. Apoi mana ajunge intamplator si in campul vizual si se asociaza cu acesta. Se constituie astfel nucleul functional al perceptiei umane. Copilul incepe sa perceapa ceea ce este in mediul lui apropiat si, in primul rand, pe mama. In jurul a 7-8 luni se construiesc deja mecanismele constantelor perceptive pentru o departare de circa doi metri si in conditiile in care obiectele sunt percepute dintr-o pozitie buna. In structura imaginii perceptive se poate impune cate o insusire, de obicei culoarea. Are preferinte pentru culori luminoase. Poate percepe, spre 9-10 luni, obiecte mai mici si se fac unele diferentieri fine. Dus in fata oglinzii nu se recunoaste pe sine, la 8-9 luni recunoaste adultul ce-l tine in brate si este gelos pentru ca "are alt copil in brate".

Progresele perceptiei de-a lungul primului an de viata orienteaza miscarile copilului si-l face sa se adapteze mai bine la ambianta.

Evolutia motricitatii la sugar

Dezvoltarea motorie este "aspectul cel mai obiectiv al evolutiei in primul an de viata" (P. OSTERRIETH). Manifestarile motrice sunt sustinute, pe de o parte, de schimbarile structurale si functionale ale sistemului osteo-muscular si, pe de alta parte, de perfectionarea activitatii cerebrale si a sensibilitatii chinestezice.

Progresele motricitatii constau:

a)    trecerea de la miscarile spontane si haotice ce se manifesta imediat dupa nastere la cele orientate si adaptate;

b)    intrarea treptata in functionare normala a diverselor grupuri musculare;

c)    organizarea miscarilor de apucare si pregatirea mersului.

In ceea ce priveste miscarile de apucare cu mainile constatam urmatoarele momente importante de-a lungul primul an de viata:

- imediat dupa nastere se manifesta reflexul neconditionat al apucarii (daca stimulam palma in apropierea degetelor aceste se inchid automat si strang atat de tare ca sugarul poate fi ridicat) dar fara antrenarea degetului mare;

- apoi, oriunde ar fi atinsa mana copilului, degetele se deschid si se inchid alternativ;

- in jurul a 4 luni, copilul apuca folosind si degetul mare;

- apoi apuca numai daca in campul vizual se afla si mana si obiectul;

- apuca chiar daca vede doar obiectul.

Mai departe, apucare se realizeaza cu usurinta, trece un obiect dintr-o mana in alta, pe cele mari le tine cu amandoua mainile. Dupa 8-9 luni miscarile devin din ce in ce mai fine: tine o biluta intre degete, da mai multe foi ale unei carti, tine creionul si mazgaleste. Dar tot ce apuca duce la gura.

Pregatirea pentru mers parcurge urmatoarele faze:

- la doua luni copilul tine capul drept daca este ridicat;

- la cinci luni poate fi asezat pentru putin timp si cu sprijin;

- la sase luni sta asezat timp nelimitat;

- la sapte luni se muta prin tarare de unde a fost asezat;

- la opt luni copilul se ridica in picioare sprijinindu-se;

- la noua luni sta in picioare fara sprijin;

- la zece luni copilul face pasi sprijinindu-se;

- la 11-12 luni se fac primii pasi fara sprijin.

Cercetarile au aratat ca fetele merg mai repede, la 10 luni, fata de baieti dar unii dintre acestia merg chiar de la 10 luni. Cucerirea mersului modifica posibilitatile de percepere a lucrurilor din jur si reprezinta inceputul autonomiei fata de adult.

Amplificarea si diversificarea manifestarilor afective si dezvoltarea initiala a mecanismelor comunicarii verbale la sugar.

Imediat dupa nastere raspunsurile afective ale sugarului sunt in totalitate negative si sunt provocate de manifestarile acute ale trebuintelor de hrana, caldura, somn, etc.

Evolutia afectiva de la reactii primare la emotii

Pe masura ce se dezvolta perceptiile, miscarile si apoi inteligenta practica, copilul se adapteaza mai bine si mai ales intra in relatie cu oamenii din jurul lui asa ca locul proceselor afective primare este luat de emotiile din ce in ce mai variate si creste ponderea celor pozitive. Zambetul aparut mai devreme ca rezultat al imitatiei adultului, incepe sa exprime trairea proprie a copilului si devine ras cu un zambet special dincolo de 5 luni. Rasul apare la vederea hranei, cand i se face baie, cand este luat in brate, cand se joaca cu adultul, etc. Apar, de asemenea, supararea, tristetea, frica, furia, gelozia, etc.

Simpatia se manifesta tot pe la 5 luni, prin suras, agitatie motorie, figura destinsa, strigate, etc. Apropierea mamei declanseaza o bucurie mare, iar atunci cand ceva ii reuseste, manifesta ceea ce cercetatorii au numit "reactia de triumf" (P. Janet).

Atasamentul fata de mama

Se dezvolta progresiv comportamentele emotional-expresive manifestandu-se mai intai comportamentele innascute si adaugandu-se altele invatate prin imitatie (de exemplu, bate din palme cand se bucura, asa cum l-a invatat adultul). Acest comportament emotional-expresiv comunica de fapt celorlalti starile copilului. De aceea, chiar plansul copilului este diferit daca sugarului ii este foarte somn, este obosit sau il doare ceva, iar mama reuseste sa diferentieze sunetele respective.

In acest prim an al vietii se dezvolta atasamentul fata de mama care este o relatie afectiva speciala, fata de persoana care-l ingrijeste si, mai ales, il iubeste. Acesta atinge un fel de varf pe la 8 luni cand copilul sufera cel mai tare daca mama pleaca. Atasamentul este o conditie foarte importanta a dezvoltarii psihice generale a copilului. Copiii institutionalizati, care nu pot sa se ataseze de o anumita persoana adulta pot avea probleme de dezvoltare in anii copilariei.

Dar in primul an de viata se fac si inceputurile comunicarii verbale. Sunt parcurse urmatoarele momente:

- manifestarea reflexelor neconditionate vocalice si astfel incepand cu varsta de 2 luni copilul gangureste adica scoate sunete asemanatoare cu cele verbale;

- intre 3 si 4 luni sugarii pot emite sunete verbale asociate - este faza lalatiunii;

- dincolo de 5 luni se desfasoara o faza a autoascultarii, adica sugarul scoate sunete, asteapta putin, apoi emite altele;

- dupa 7-8 luni poate imita sunetele pronuntate de adulti;

- in jurul a 10-12 luni sugarul pronunta primele cuvinte: mama, tata, papa, apa etc.

Aceste prime cuvinte sunt foarte simple din punct de vedere fonetic, sunt foarte legate de trebuintele copilului si sunt polisemice, adica pot semnaliza mai multi stimuli. De exemplu, papa inseamna: ii e foame, vede biberonul, este asezat acolo unde este hranit de obicei, o vede pe mama, etc.

Fetele vorbesc in genere mai repede decat baietii.

Oricat de limitate ar fi primele cuvinte pe care le pronunta sugarul, ele reprezinta un nou mod de semnalizare care sustine dezvoltarea conduitelor inteligente si mai buna adaptare la mediu.

Dezvoltarea inteligentei practice sau senzorio-motorii

Aparitia inteligentei practice sau senzorio-motorii (J. Piaget) in acest prim stadiu al vietii este un aspect central si deosebit de important pentru evolutia generala a fiintei umane.

Inteligenta inseamna un fel de relationare cu mediul prin combinarea datelor experientei anterioare si adaptarea la situatii noi si variate, depasindu-se astfel mecanismele reflexe sau deprinderile si stereotipurile comportamentale.

Structurile inteligente se construiesc insa in prelungirea si pe fundamentele reflex neconditionate manifestate imediat dupa nastere.

J- Piaget, psihologul elvetian care a facut cele mai importante cercetari privind nasterea inteligentei la copii a identificat urmatoarele stadii ce se parcurg in procesul aparitiei inteligentei la sugar:

- stadiul reflexului neconditionat cand nu poate fi vorba de inteligenta dar se realizeaza o prima adaptare la realitate si se satisface trebuinte de baza. Orice atingere a gurii copilului declanseaza reflexul suptului;

- stadiul reactiei circulare primare care apare la 1 ½ luna - 2 luni si consta in faptul ca mai multi stimuli din ambianta declanseaza reflexul suptului, largind astfel posibilitatile de adaptare ale copilului dar acesta inca nu indica inteligenta;

- stadiul reactiilor circulare secundare care apare la 4 ½ luni implica o buna coordonare intre vedere si apucare si copilul poate actiona asupra obiectelor din ambianta daca acestea ii plac, dar ceea ce face nu se bazeaza pe intelegerea relatiilor dintre lucruri si miscarile lui, nu sunt de fapt eficiente. De exemplu, copilul este asezat in landou si deasupra ochilor lui, pe o sfoara, sunt atarnate jucarii viu colorate care scot sunete placute cand sunt miscate. Intamplator apare acest efect atunci cand el dand din maini si din picioare face sa se balanseze landoul si sa se miste jucariile si sa se auda ceva placut pentru el. Va face asa mereu si daca se imobilizeaza landoul. Prin urmare se fac pregatiri dar nu este inca vorba de inteligenta. Nu poate combina si nu se poate adopta eficient la aceasta situatie noua (cand se blocheaza landoul);

- stadiul coordonarii reactiilor circulare secundare apare la 7-8 sau la 10 luni. De data aceasta actiunile copilului sunt adecvate si eficiente in confruntarea cu situatiile noi. Prin urmare, inteligenta practica sau senzorio-motorie se manifesta clar.

Daca adultul flutura o batista care-l deranjeaza pe copil el prinde mana adultului si o indeparteaza. El gaseste actiunea cea mai potrivita la o situatie noua prin aplicarea pe rand a miscarilor pe care le-a invatat deja pana ajunge la efectul placut. Deci adapteaza mijloacele de care dispune la noua situatie si aceasta caracterizeaza inteligenta practica. Numai ca, inteligenta, manifestata in acest stadiu este limitata pentru ca nu combina actiunile pe care le stie ci le aplica pe rand;

- stadiul reactiilor circulare tertiare cand inteligenta practica este deplina pentru ca de data aceasta confruntarea cu noul presupune: a) combinarea datelor experientei anterioare; b) invatarea de mijloace noi; c) cautarea activa a noului. Cand sugarul arunca in mod repetat o minge, agasandu-l pe adult, de fapt de fiecare data el arunca altfel si urmareste efectele. Ii reusesc acum trei conduite inteligente de baza: a suportului, a sforii si a batului. De exemplu, daca o jucarie placuta este asezata pe un prosop, departe de copil, dar prosopul ajunge cu un capat langa el, copilul intinde intai mana spre jucarie, nu o ajunge si atunci exploreaza cu privirea, surprinde relatia dintre ea si prosop si imediat combina apucarea acestuia si tragerea lui pana cand poate sa apuce obiectul interesant pentru el.

Inteligenta senzorio-motorie se bazeaza pe perceptii si miscari dar pregateste bazele pentru atingerea celei conceptuale din urmatoarele stadii.

Anteprescolarul sau prima copilarie

Dominantele in profilul de dezvoltare a stadiului anteprescolaritatii

Despre anteprescolar un autor elvetian de prestigiu, P. Osterrieth spune "acela care pleaca si vine dupa placul impulsurilor sale, care circula, care are posibilitatea de a se apropia cand il cheama sau, dimpotriva, de a se indeparta, acela nu mai este sugar".

Prin urmare, anteprescolaritatea se deosebeste de alte stadii prin urmatoarele dominante din profilul sau de dezvoltare:

- cucerirea autonomiei de deplasare ("fiinte tropaitoare");

- inceputul insusirii reale a limbajului ("fiinta trancanitoare");

- aparitia reprezentarilor;

- trecerea de la inteligenta practica la gandire;

- aparitia constiintei de sine.

3.2.2. Regimul de viata si dezvoltarea fizica intre 1-3 ani

Anteprescolarul devine oarecum autonom si din punctul de vedere al satisfacerii trebuintelor de hrana. Chiar contribuie la actul alimentar incepand sa bea singur lichidele, manevrand lingura, desi cu mari pierderi din continutul ei. Hrana cuprinde produse lactate, proteine usoare, fructe si legume preparate ca pireuri. El doarme noaptea 10-12 ore si o ora si jumatate, doua ore, ziua. In afara orelor de masa si igiena, copilul se joaca foarte mult (90% din timpul de veghe) se plimba, exploreaza activ spatiul in care se afla. Relatiile cu parintii, si mai ales cu mama, il securizeaza afectiv si influenteaza in mod determinat intreaga dezvoltare fizica si psihica.

Cresterea in inaltime continua sa fie accentuata si la 3 ani se ajunge la circa 94-95 cm iar greutatea ajunge la 14 Kg. Cresc membrele si se schimba usor relatia dintre corp, trunchi si membre. Apar noi dinti si la 2 ani copilul are 20 dinti.

Se obtine controlul evacuarilor, adica ceea ce cercetatorii au numit "varsta olitei" (la 1 an si 6-7 luni) si "varsta robinetului" (in jurul a 2 ani).

La nivelul sistemului nervos central se produc perfectionari functionale mai ales in zonele motorii si verbo-motorii. Creierul creste in greutate pana la 1100 gr., se adancesc scizurile si se contureaza mai bine circumvolutiunile.

3.2.3.Dezvoltarea perceptiilor si aparitia reprezentarilor la anteprescolar

Perceptiile ale caror mecanisme de baza s-au construit in primul an de viata inregistreaza acum progrese in formarea schemelor pentru obiectele din mediul apropiat si de aceea ele incep sa se desfasoare mai repede si mai eficient.

Copilul poate manipula obiectele si astfel reuseste sa perceapa unele din calitatile lor tactile.

Perceptiile vizuale sunt mai clare pentru obiectele din spatiul apropiat dar sunt centrate asupra cate unei insusiri dominante. Daca aceasta este diminuata sau schimbata copilul poate sa nu mai recunoasca acel obiect. Daca tatal se imbraca special ca sa fie Mos Craciun, copilul nu-l recunoaste. Constanta perceptiva pentru marime se realizeaza in spatiul de circa 10m. Dincolo de aceasta copilul face mari erori.

Totodata, manifesta preferinte pentru desenele simple din cartile destinate acestei varste, si cere mereu sa i se spuna ce reprezinta.

Perceptiile auditive Cele mai importante sunt cele pentru vorbire. Auzul verbal permite receptionarea satisfacatoare a ceea ce-i comunica adultul dar nu poate regla foarte bine pronuntia proprie. Anteprescolarul este sensibil la muzica dar, mai ales, la ritm. Frecvent chiar incearca sa cante dar nu reuseste decat putin. Auzul fizic este mai bun si copilul diferentiaza multe zgomote si sunete naturale si le localizeaza bine.

Apar reprezentarile

In jurul varstei de 1,6 - 1,8 ani, maturizarea functionala cerebrala asigura pastrarea si prelucrarea informatiilor perceptive si permite aparitia reprezentarilor. Aceasta va fi o conditie foarte importanta a trecerii de la inteligenta practica la gandire. Insa reprezentarile anteprescolarilor au urmatoarele particularitati: sunt puternic dependente de perceptii, sunt concrete, legate de obiecte singulare si presupun o prelucrare redusa a informatiilor perceptive. Cu toate aceste limite, ele sunt componente de baza ale planului intern mental in curs de constituire.

3.2.4.Particularitatile memoriei si atentiei la anteprescolar

Durata pastrarii in memorie: . pana la 5-7 luni

Memoria anteprescolarului este in primul rand expresia proprietatii creierului sau de a conserva datele experientei personale. Copilul memoreaza aspectele concrete ale realitatii cu care se intalneste foarte des si sunt legate de dorintele si placerile sale. Este o memorie involuntara in totalitate. Treptat, pe masura ce-si dezvolta limbajul, apare si memoria care pastreaza materialul verbal. Anteprescolarul invata denumirile obiectelor si ale actiunilor curente, stie prenumele sau si al parintilor, retine si reproduce relativ corect mici povestioare si scurte poezii, dar in acest ultim caz are nevoie de ajutorul adultilor. Timpul de pastrare in memorie este, la inceputul stadiului, cam de cateva saptamani, dar la sfarsit este de 5-7 luni. Deci, isi aminteste cand a venit Mos Craciun. Dar dincolo de aceste interval nu-si mai reaminteste evenimentele de viata iar cercetatorii vorbesc de amnezia infantila. Extrem de putine persoane isi mai amintesc ceva din acest interval al vietii.

Atentia: . involuntara . superficiala . instabila . usor de distras . reglata prin cuvantul adultului

Atentia prezenta, de asemenea, cateva particularitati caracteristice pentru acest stadiu. Este total involuntara, este superficiala si instabila dar puternic stimulata de tot ce se afla in mediul apropiat de viata pe care copilul il exploreaza neobosit. Este usor de distras de orice modificare din ambianta ceea ce accentueaza instabilitatea. Aceasta se manifesta chiar si in joc. S-a constatat ca in timpul unui joc de 10 minute se produc 3-4 abateri de la desfasurarea lui datorita, in mare masura, instabilitatii atentiei. Pana la sfarsitul stadiului se ajunge insa la o relativa stabilitate pe durata a 15 minute.

Totodata, ca urmare a dezvoltarii limbajului si a realizarii functiilor lui, atentia incepe sa fie provocata si mentinuta de comenzile verbale ale adultilor. De obicei, inainte de a-i comunica ceva copilului, adultul spune "fii atent!" si asigura astfel o buna conditie a receptionarii de catre acesta a cerintelor sau a modelelor de actiune pe care i le propune.

3.2.5.Dezvoltarea limbajului si gandirii intre 1 si 3 ani

Limbajul incepe sa fie cu adevarat achizitionat abia in cursul acestui stadiu. La incheierea primul an de viata copilul poate pronunta doar 3-5 cuvinte. Urmeaza o perioada de cateva luni in care parca s-ar fi oprit acest proces, adica nu mai invata decat foarte putine cuvinte, in schimb, intelege si executa ceea ce-i cer adultii.

Vocabular: . activ: 300-400 cuvinte . pasiv: 110 cuvinte

Dar in jurul a 1 an si 6 luni, 1 an si 8 luni se produce un nou proces de maturizare neurocerebrala si copilul incepe sa insuseasca din ce in ce mai multe cuvinte. La sfarsitul stadiului are un vocabular pasiv (cuvinte care sunt doar intelese) de 1100 cuvinte si un vocabular activ (cuvinte folosite de el in comunicarea cu altii) de circa 300-400 cuvinte. Totodata, cuvintele sunt acum nu o parte a unei situatii concrete, ci semnificanti pentru stimulii concreti, incepand sa-i inlocuiasca pe acestia din urma in comunicarea cu cei din jur si in activitatea mentala. Acesti semnificanti verbali permit: a) realizarea cu mai mare viteza a comunicarii; b) ajuta la aparitia gandirii; c) usureaza desfasurarea tuturor proceselor psihice ale antreprescolarului.

Cuvintele incep sa fie folosite in comunicare si treptat se insusesc structurile verbale specifice limbii materne. Mai ales in dialogul cu mama, copilul reuseste sa imite vorbirea ei si sa alcatuiasca propozitii foarte scurte, dar din ce in ce mai corecte. Sunt insa cateva faze pe care copilul le parcurge pana ajunge sa insuseasca structurile verbale corecte:

- limbajul telegrafic: copilul alatura 2-3 cuvinte cam asa cum se face intr-o telegrama. De exemplu: "bebe papa", "bebe nani";

- imitarea absoluta a exprimarii adultului fara adaptarea acesteia la propria persoana. De exemplu, o fetita spune mamei "mai vrei portocala!", pentru ca asa o intrebase aceasta mai inainte;

- inceputul adaptarii modelului preluat de la adult la persoana sa. De exemplu, un baietel de doi ani spune "Ea eu acolo" acest "ea" fiind o transformare a verbului "este" (folosit mereu de adulti);

- fraza gramaticala cand structurile verbale, desi sunt foarte simple, corespund modelelor corecte de exprimare.

O problema speciala a limbajului anteprescolarului este pronuntia. Aceasta este foarte defectuoasa: copilul nu poate pronunta toate sunetele, le inlocuieste pe cele grele cu cele mai usoare, omite silabe, inverseaza silabe, face din doua cuvinte unul singur (de exemplu spune "disimate" in loc de desene animate). De aceea el este inteles doar de cei apropiati lui, iar strainilor trebuie "sa li se traduca". Acesta este numit "limbajul mic". Parintii nu trebuie sa-l foloseasca inchipuindu-si ca astfel vor fi mai bine intelesi de catre copii. Ei trebuie sa vorbeasca rar, clar si corect.

Caracteristici ale gandirii anteprelcolarului:

. egocentrism

. magism

. animism

Gandirea anteprescolarilor a fost numita simbolica si preconceptuala si exprima deja o noua treapta a manifestarii inteligentei care diferentiaza pe om de animale.

Trecerea de la inteligenta practica la gandire este legata de maturizarea functionarii scoartei cerebrale, aparitia reprezentarilor si insusirea limbajului. Incepand cu 1,6 ani - 1,8 ani actiunile practice caracteristice inteligentei senzorio-motorii incep sa se desfasoare in minte. Obiectele reale sunt transpuse in plan mental datorita reprezentarilor si cuvantului, actiunile practice devine actiuni reprezentate, mentale si incep sa se coordoneze unele cu altele, anticipandu-le pe cele practice.

Aceasta prima forma de gandire foloseste preconceptele, adica un fel de notiuni legate de cuvant dar care au un grad foarte mic de generalizare, cuprind atat insusiri importante cat si detalii nesemnificative, sunt imperfecte si pot duce la erori si totusi reprezinta un salt considerabil si caracteristic gandirii umane.

Aceste preconcepte sunt puse in legatura unele cu altele si se poate spune ca apar un fel de prime rationamente cum este cel transductiv, specific acestei varste, si care consta in a trece de la particular la particular. De exemplu, copilul poate spune: "mami papa", "tati papa", "bebe papa", "cutu papa". Actiunile mentale reprezentate si simbolizate prin cuvinte nu se leaga unele cu altele in mod logic ci numai sub influenta trebuintelor, dorintelor, placerilor copilului si de aceea gandirea lui se caracterizeaza prin:

- egocentrism adica totul exista pentru a satisface propria persoana. De exemplu, vantul bate ca sa-i faca lui racoare;

- magism: obiectele sunt legate intre ele de catre mintea copilului in conformitate cu dorintele lui. Un baietel care nu vrea sa manance supa - este pana la urma convins ca trebuie, dar insoteste hranirea sa cu datul din picioare. Intrebat de ce face asa spune: "dau din picioare ca sa fie supa buna, daca nu dau din picioare supa nu e buna" (J. Piaget).

- animism: lucrurile sunt insufletite de catre copil asa ca daca acesta se loveste de un scaun se intoarce si-l bate ca sa sufere si el.

Acest mod de gandire a anteprescolarului il poate surprinde si uneori amuza pe parinte, dar trebuie sa-i arate ca exista marile diferente dintre copil si adult si ca el trebuie sa tina seama de specificul mintii infantile.

3.2.6.Evolutia afectivitatii intre 1 si 3 ani

Cand se analizeaza viata afectiva a antreprescolarului, trebuie sa se observe ca aceasta influenteaza si conditioneaza puternice dezvoltarea celorlalte procese psihice. In acelasi timp, imbogatirea si diversificarea trairilor afective sunt legate de progresele in celelalte planuri.

Cele mai importante caracteristici ale afectivitatii anteprescolarului sunt:

- emotiile copilului sunt situative adica legate de imprejurarile concrete de viata in care el se afla si de prezent; de trebuinetele lui primare;

Emotiile anteprescolarului: . superficiale . capricioase . variate . cu conduite emotional-afective imbogatite . atasament crescut

- sunt instabile si capricioase si relativ superficiale copilul trecand foarte repede de la ras la plans si invers;

- au puternice componente organice in conduitele emotional-expresive asa ca, atunci cand plange tare pot aparea si dureri abdominale si reactii de voma;

- sunt intr-o pozitivare progresiva, adica pe masura ce capacitatile adaptative cresc, antreprescolarul relationeaza pozitiv cu ambianta;

- emotiile sunt mai bogate si mai variate. Copilul se bucura de jucarii, de dulciuri, de faptul ca adultul se joaca mereu cu el, de cartile cu imagini, de desenele animate etc. Se sperie de mai multe situatii si stimuli cum ar fi: zgomote puternice, fulgere, vijelia, sunete ascutite etc.

- comportamentele emotionale expresive cuprind mai multe elemente invatate prin imitarea adultilor. De exemplu, cand este suparat se uita urat ca tata, sau are reactiile verbale ale acestuia;

- in trairea emotiilor incep sa fie implicate si elemente de memorie afectiva si apare un fel de anticipare a urmarilor faptelor lui, asa ca antreprescolarul manifesta un fel de anxietate morala care-l face ca sa puna pe seama altcuiva ceva ce a facut el daca simte ca adultii se vor supara. Daca a spart ceva spune: "pisica a spart" sau simplu "s-a spart";

- atasamentul fata de mama devine si mai intens si atinge un varf la 2 ani cand copilul tinde sa stea mereu cu mama si plange puternic daca ea pleaca. Dar dezvolta si alte atasamente cum ar fi cel pentru cate o jucarie pe care o poarta cu el oriunde s-ar duce desi e urata si deteriorata;

- reactioneaza afectiv fata de personajele din povesti sau din teatrul pentru copii, intervenind in favoarea lor, in derularea povestii sau a momentelor piesei urmarite;

- are o nevoie crescuta de dragoste din partea celorlalti si cu deosebire din partea parintilor, aceasta fiind o conditie principala a bunei sale dezvoltari psihice.

3.2.7.Progresele semnificative ale motricitatii antreprescolarului

Varsta "genunchilor rupti" si a "fiintei tropaitoere"

Mersul si manipularea obiectelor sunt cele doua planuri principale ale dezvoltarii motricitatii intre 1 si 3 ani care au starnit interesul cercetatorilor si au devenit indicatori principali ai evaluarii achizitiilor din acest stadiu.

Aspectele cele mai importante in dezvoltarea mersului sunt urmatoarele:

- intre 1 an si 1 an si jumatate copilul care a facut primii pasi la inceputul acestui stadiu tinde sa se deplaseze alternativ prin mers dar si prin tarare mai ales daca este mai grasut si a avut experiente neplacute;

- dupa 1 an si jumatate merge din ce in ce mai bine si incepe sa fuga dar adaptarea la suprafata de parcurs inca nu e deplina si de aceea cade des si se raneste, cercetatorii numind aceasta perioada "a genunchilor rupti";

- placerea de a merge il face pe copil sa se deplaseze fara tinta in toate felurile si de aceea antreprescolarul a fost numit "fiinta tropaitoare";

- reuseste sa urce si sa coboare scarile, mai intai punand amandoua picioarele pe fiecare treapta si apoi alternativ.

Mersul este o principala autonomie cucerita de copil si are urmari importante si asupra dezvoltarii cunoasterii sale.

Intre 1-3 ani:

. apuca

. tine bine obiecte

. construieste

. deschide usi si sertare

. tine creionul

In ceea ce priveste chinestezia manuala se constata o perfectionare a apucarii obiectelor mici si o anumita siguranta in tinerea obiectelor. Mai ales dupa 1 an si 3 luni copilul tine bine cu amandoua mainile ceasca din care bea, biberonul, lingura chiar daca, pierde din continutul ei. Deschide usi, sertare, cutii si scotoceste peste tot. Poate deja face mici constructii din cuburi sau alte materiale. Catre 3 ani miscarile devin mai adecvate si mananca fara sa se mai murdareasca, manevreaza creionul, arunca mingea atingand tinta, toarna apa dintr-un vas in altul, deseneaza dar nu-i reusesc decat niste mazgalituri desi poate urmari cu creionul contururile unui patrat.

Toate achizitiile motrice ale antreprescolarului se manifesta cel mai mult si cel mai bine in joc.

Jocul antreprescolarilor are urmatoarele caracteristici: este foarte simplu, ocupa 90% din timpul de veghe, se desfasoara totdeauna cu jucarii sau obiecte casnice, este de scurta durata, antreprescolarii se joaca unii langa altii si nu unii cu altii.

3.2.8. Aparitia constiintei de sine

Treptele aparitiei constiintei de sine: . separarea actiunii de obiect . separarea actiunii de eul propriu . folosirea prenumelui . recunoasterea in oglinda

Aparitia gandirii simbolice si preconceptuale, insusirea limbajului si construirea mecanismelor memoriei verbale sunt conditiile principale ale dezvoltarii constiintei asupra lumii si asupra propriei fiinte.

Copilul nu mai reactioneaza global si nediferentiat la ambianta ci percepe tot mai clar obiectele si insusirile lor, invata sa le denumeasca, le descopera utilitatea, le aplica miscarile pe care le stie si tine seama de cadrul spatio-temporal in care se afla.

Treptat se dezvolta si constiinta de sine parcurgandu-se urmatoarele momente importante:

- separarea actiunii de obiecte (proces inceput inca de la sfarsitul primului an de viata) copilul reusind sa aplice aceeasi miscare la mai multe obiecte;

- separarea actiunilor si miscarilor de propriul eu, copilul gasindu-se pe sine drept agent al mai multor actiuni si exprimand verbal acest aspect astfel: "bebe nani", "bebe pa-pa" sau folosind prenumele sau "Petrisor nani" etc.;

- folosirea pronumelui "eu" pentru a generaliza desprinderea propriei fiinte de actiuni si de a se diferentia de ceilalti;

- recunoasterea in oglinda, care arata ca antreprescolarul isi percepe propriul chip mai clar si mai diferentiat.

Dupa unii autori aceasta faza se parcurge la 1 an si jumatate (Ch. Darwin), dupa altii la 2 ani (A. Gesell) si chiar la 3 ani (R. Zazzo).

Descoperirea propriului eu se poate afla in centrul unei crize specifice de dezvoltare numita "criza afectiva de la 2½ ani 3 ani". Ea este declansata de tendinta copilului de a se manifesta autonom cand se loveste de interdictiile si actiunile protectoare ale parintilor.

Reactiile copilului sunt specifice si dominate de afectivitate: plange foarte puternic, se agita, adesea se tranteste jos, devine agresiv fata de adult. Daca acesta este neavizat, crede ca manifestarile copilului exprima esecul lui educativ si tinde sa-i aplice corectii. In realitate, el ar trebui sa foloseasca urmatoarele cai: a) fie sa nu dea atentie si copilul se potoleste de la sine; b) fie sa profite de usoara distragere a atentiei si sa-i arate ceva frumos. Totodata adultul poate sa previna criza, mai ales, in urmatoarele doua feluri: a) sa nu intrerupa brusc jocul copilului ca acesta sa faca ce-i cere; b) sa-i dea ragaz copilului sa se adapteze la cerinta sa.

Castigurile crizei: . manifestarea eului . dobandirea experientei de subordonare

Castigul cel mai important al parcurgerii acestei crize este, pe de o parte, manifestarea initiala a eului si, pe de alta parte, dobandirea experientei de subordonare la cerintele adultului. Ea va fi urmata de o faza cand copilul va cere mereu voie adultului sa faca ceva anume.

Un autor francez renumit, H. Wallon aprecia ca aparitia constiintei de sine este un inceput pentru dezvoltarea personalitatii in urmatorul stadiu.

Rezumatul acestei unitati de invatare

Rezolvari si comentarii la probele de autoevaluare

Trebuie sa fii convins ca rezolvarea fiecarei probe de autoevaluare, imediat dupa ce ai parcurs paragraful corespunzator, iti permite sa folosesti imediat cunostintele, sa le intelegi mai bine si sa ai si o mai mare incredere ca ai reusit sa inveti mai bine aceasta unitate si acest modul. Urmareste, dupa ce ai raspuns la probe, si acest paragraf de propuneri si sugestii.

Intrebarea nr.1

Trebuie sa ai in vedere ca dezvoltarea si sanatatea sunt conditii de baza pentru progresele in plan psihic din primul an de viata. Cand raspunzi poti sa-ti imaginezi ce s-ar intampla daca nu s-ar da atentie dezvoltarii fizice si sanatatii sugarului.

Intrebarea nr.2

Ca sa raspunzi, gandeste-te la trebuintele fundamentale ale copilului.

Intrebarea nr.3

Ca sa raspunzi fie gasesti singur unele procedee pe baza a ceea ce stii deja despre sugar, fie observi conduita reala a 2-3 mame cu copii sugari.

Intrebarea nr.4

Fiind vorba de sugar, poti vorbi doar de pregatirea pentru a deveni treptat independent de adult. Precizeaza insa ce ar consta aceasta independenta.

Intrebarea nr.5

Ca sa raspunzi, reciteste paragraful despre dezvoltarea motricitatii sugarului si aplica-le la aceasta situatie.

Intrebarea nr.6

Este suficient daca poti preciza doua astfel de probleme. In urmatorii ani de studiu acest raspuns se va completa cu ajutorul unor discipline speciale.

Intrebarea nr.7

Ca sa raspunzi, porneste de la cunostintele referitoare la comunicare la sugar si daca ai ocazia, observa conduitele mamelor.

Intrebarea nr.8

Aplica aici cunostintele pe care le ai cu privire la conduitele inteligente (surprinderea relatiilor in camp perceptiv si reglarea miscarilor).

Intrebarea nr.9

Ca sa raspunzi, foloseste cunostintele despre dezvoltarea fizica a anteprescolarului si totodata, tine cont ca este mic si la inceputul insusirii tuturor felurilor de comportamente.

Intrebarea nr.10

Ca sa raspunzi, foloseste-te atat de cunostintele de psihologie generala referitor la constanta de marime cat si la cele din paragraful anterior al acestei teme de reflexie.

Intrebarea nr.11

Raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa se sprijine pe cunostintele tale din paragraful de mai sus.

Intrebarea nr.12

Trebuie sa raspunzi gandindu-te la particularitatile functionarii scoartei cerebrale din acest stadiu.

Intrebarea nr.13

Ca sa raspunzi gandeste-te mai ales la particularitati cum ar fi culoarea si aspectele neobisnuite. Dar explica.

Intrebarea nr.14

Trebuie sa ai in vedere relatia deosebita dintre mama si copil.

Intrebarea nr.15

Este vorba de efectele asupra acestui copil anteprescolar care se afla la inceputurile insusirii propriu-zise a limbajului.

Intrebarea nr.16

Ca sa raspunzi, trebuie sa intelegi foarte bine specificul acestor calitati ale gandirii anteprescolarului si sa identifici tipul de legaturi specifice fiecareia.

Intrebarea nr.17

Trebuie sa ai in vedere urmari in plan cognitiv, afectiv, de relationare cu ceilalti.

Intrebarea nr.18

Ca sa raspunzi, trebuie sa compari acest copil care poate sa se miste foarte mult cu unul care ar sta numai in acelasi loc.

Intrebarea nr.19

Este suficient sa dai doua exemple dar sa explici de ce crezi ca sunt potrivite pentru aceasta varsta.

Intrebarea nr.20

Trebuie sa ai in vedere nivelul perceptiei, comunicarii, atentiei.

Intrebarea nr.21

Trebuie folosita experienta personala cu acesti copii.

Intrebarea nr.22

Ca sa raspunzi, trebuie sa pornesti de la acel "NU" pe care il spune copilul, sa-i vezi semnificatia.

Lucrarea de verificare nr.3 si modul de evaluare

Se acorda cate un punct pentru raspunsurile corecte de la urmatoarele intrebari: 5, 8, 10, 11.

Se acorda cate doua puncte pentru raspunsurile corecte de la urmatoarele intrebari: 2, 3, 4, 9, 13, 14.

Se acorda cate trei puncte pentru raspunsurile corecte de la urmatoarele intrebari: 1, 6, 7, 12.

Punctaj maxim: 30.

Totalul punctelor se imparte la 3 si rezulta o nota din scara obisnuita de la 1 la 10. Se acorda si jumatate de punct. Se rotunjeste nota finala in favoarea cursantului.

Lucrarea se redacteaza pe foi separate si se transmite tutorelui. Trebuie sa aiba circa 4 pagini.

BIBLIOGRAFIA MINIMALA:

Atkinson L. Rita, Atkinson R.C., Smith E.E., Bem D.J, Introducere in psihologie, Editura Tehnica, 2002,Bucuresti, pg.88-95

Birch ANn, Psihologia dezvoltarii, Editura Tehnica, 2000, Bucuresti, pg.68-72

Cretu Tinca, Psihologia varstelor, Editura Credis, Bucuresti, 2001, pg..113-119

Debesse M. Etapele educatiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981

Munteanu Anca, Psihologia copilului si a adolescentului, Editura Augusta, 1998, PG.114-118

Osterrieth P , Introducere in psihologia copilului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, PG.47-54

Schiopu Ursula, Verza E., Psihologia varstelor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995, PG.108-112.