PERSONALITATEA PROFESORULUI

PERSONALITATEA PROFESORULUI

Reusita actului pedagogic este data de personalitatea profesorului si eficienta actului de comunicare.

Deoarece despre comunicare am vorbit in capitolul anterior, in acest curs am abordat aspecte ce tin de personalitatea profesorului.

Profesorul creeaza conditii necesare de munca, organizeaza si conduce activitatea elevului, ajutandu-l in dezvoltare. In activitatea pe care o desfasoara, profesorul are un rol dublu:

conducator al procesului educativ la disciplina pe care o preda;

executor al acestui proces.

In calitate de conducator al actiunii educationale, profesorul este:

seful institutional pentru a indeplini sarcini de dirijare a procesului instructiv-educativ;

persoana centrala si preferata, asupra caruia este centrata atentia elevilor, cu care elevul doreste sa se asemene, sa se asocieze pentru o activitate in comun;

persoana cea mai influenta asupra fiecarui elev, organizarii clasei si a muncii educative, a sintalitatii clasei (adica asupra specificului grupului).

Pentru a exercita o influenta educativa optimala, profesorul trebuie sa adopte un comportament caracterizat prin consideratie pentru elevi, initiativa de structurare a actului pedagogic, dar si sensibilitate si toleranta fata de elevi. Profesorul este situat intr-un sistem de relatii ce depaseste incinta scolii, incluzand parintii elevilor, membrii grupului social din care face parte acesta. Astfel dascalului i se impun cateva cerinte:

! pregatire temeinica de specialitate;

! orizont cultural bogat;

! pregatire psihopedagogica;

! aptitudini didactice speciale:

¤ spirit de observatie in cunoasterea elevilor;

¤ concentrarea atentiei asupra mai multor activitati: continut, exprimare, insiruire logica a ideilor etc;

¤ memorie prompta pentru a-si reaminti usor datele referitoare la lectie;

¤ limbajul trebuie sa asigure accesibilitatea dialogului, sa fie cat mai bogat si cat mai variat;

¤ gandirea este implicata in selectarea datelor, alegerea metodelor de predare, gasirea unor solutii optime in rezolvarea problemelor etc.;

¤ creativitatea profesorului trebuie sa constituie un model pentru creativitatea elevilor.

¤ din punct de vedere afectiv, profesorul trebuie sa dea dovada de echilibru si stapanire de sine;

¤ capacitate empatica in cadrul relatiilor cu elevii; profesorul se identifica cu unul sau altul dintre elevi, ajungand astfel la o mai buna cunoastere si intelegere a acestora;

¤ sfera motivationala trebuie sa permita profesorului sa fie receptiv la nou, cu un orizont de o larga deschidere, cu interese complexe si profunde;

¤ vointa intervine in dirijarea energica si hotarata a activitatii, perseverenta, toate contribuind la instituirea unui climat de incredere si colaborare in clasa;

¤ capacitate si spirit organizatoric;

¤ diferite trasaturi de caracter pozitive, precum si atitudini pozitive fata de elevi si activitatea didactica.

Interpretarea raportului autoritate-libertate, in cadrul procesului educational

Cele trei stiluri educationale fundamentale sunt redate in tabelul de mai jos.

Aceste stiluri pot fi analizate pe mai multe nivele:

pozitia conducatorului si relatia sa cu membrii grupului

stilul autoritar:

conducatorul nu urmareste sa-i conduca pe elevi spre un obiectiv, sa deschida o perspectiva, ori sa le perfectioneze maniera de lucru, nefiind preocupat de progresul elevilor;

vrea sa-si intareasca pozitia de lider, conducator, pozitie privilegiata, pentru a se convinge de faptul ca el este cel mai puternic;

vrea sa dovedeasca elevilor ca nu sunt demni si capabili de a lua vreo initiativa.

stilul democratic:

conducatorul doar comenteaza, faciliteaza raporturile, insenineaza atmosfera, incurajeaza discutia pentru a se ajunge la o concluzie valoroasa;

este membru amabil si discret, experimentat si binevoitor;

elevul nu se poate apropia de profesor ca de un mediator intre el si materia predata, fiind vorba de un raport de la persoana la persoana;

democratia risca sa fie confundata cu amabilitatea;

se pune intrebarea daca copilul daca copilul dobandeste capacitatea de a invinge rezistenta profunda a unor probleme.

stilul laissez-faire:

conducatorul este prezent doar fizic, generand prin aceasta atitudine blocajul si dezordinea grupului

grupul de elevi si raportul sau cu conducatorul

stilul autoritar: