Evaluarea psihologica si consilierea varstnicului suferind de maladia alzheimer in contextul imbatranirii populatiei

EVALUAREA PSIHOLOGICA SI CONSILIEREA VARSTNICULUI SUFERIND DE MALADIA ALZHEIMER IN CONTEXTUL IMBATRANIRII POPULATIEI

Bolnavul de Alzheimer devine alta persoana decat cea pe care am cunoscut-o initial si alaturi de care traim. N-o recunoastem, nu ne recunoaste nici ea , dar are nevoie in mod special de dragoste, tandrete, acceptare, rabdare, intelegere, un mediu de viata linistit, familiar. Asa cum si cel care il ingrijeste are nevoie de acelasi lucru din partea celor din jur, de consiliere, terapie specializata, momente de respiro, intimitate sau schimbare de decor, care sa-i asigure normalitatea judecatii. Doar el este cel care duce greul!

Esential, inainte de fixarea unei terapii este stabilirea unui diagnostic corect: evaluare psihiatrica, neurologica si psihologica pentru ca boala sa nu fie confundata .

Factori de protectie:

efectuarea periodica a analizelor medicale

consum de alimente bogate in grupul vitaminic B

activitate fizica( gradinarit, gatit, plimbari)

activitate intelectuala peste medie, in perioada adulta( multa lectura, exercitii de memorare, auditii muzicale, care modifica undele cerebrale, frecventa cardiaca, calmeaza, inlatura insomnia, o singura nota putand actiona benefic asupra organismului.

Cel mai cunoscut instrument este MMSE(Mini Mental State Examination) care practic ar trebui sa fie un instrument la indemana oricarui medic sau psiholog clinician.

Examinarea statusului mintal minim (MMSE)

Ce zi a saptamanii este?

Ce data este azi?

Ce luna este?

Ce anotimp este?

In ce an suntem?

Unde ne aflam acum?

La ce etaj suntem?

In ce oras suntem?

In ce judet suntem?

In ce tara suntem?

Repeta cuvintele:"lamaie, cheie, balon"

Examinatorul va pronunta cuvintele cu o rata de unul/secunda

In caz de dificultati, repeta de 5 ori cuvintele.

Scade 7 din 100 si fa cinci scaderi

Orice scadere corecta = o bifare

Iti reamintesti cele trei cuvinte pe care le-ai spus?

"Lamaie, cheie, balon"

Ce este acesta?( arata un creion)

Ce este acesta?( arata un ceas)

Repeta urmatoarele: "nici un daca, si sau dar"

Urmeaza o comanda din 3 stadii: ia aceasta bucata de hartie

Impatureste-o in douasi pune-o jos

( maxim 3 puncte)

Citeteste ce este scris pe aceasta hartie si supune-te comenzii scrise('inchide ochii')

Scrie o propozitie pe care o doresti pe aceasta hartie

Copiaza acest desen pe o foaie de hartie (2 pentagoane care formeaza un unghi intre ele, cate un colt din fiecare intersectandu-se pentru a forma un model de diamant).

Total (0-30)

Se acorda 1 punct pentru fiecare raspuns exact.

Semnificatia scorurilor obtinute la MMSE

Testul desenarii ceasului

Evaluarea si cotarea rezultatelor din testul desenarii ceasului

1."perfect" ( cifrele)

1-12 desenate corect

doua semne care arata corect ora 11:10

2." deteriorare generala-vizuala usoara"

semnele dintre cifre nu corespund

cifrele nu sunt asezate simetric.Trasarea limbilor arata o anume orientare a

subiectului

3. O oarecare dezordine in plan vizual(usoara spre medie)

numai un semn(limba)

10 dupa 11

nu este desenata nici o ora precisa

4. Dezorganizare medie dar poate exista o desenare corecta a orei

cifrele sunt uitate

de observat: cifrele sunt de la 1 la 12 dar nu sunt in ordine

dreapta-stanga(cifrele sunt in ordine dar nu se imbina spre sfarsit)

5. Dezorganizarea cea mai grava vizuala

Se descriu cele 4 cadrane dar prost impartite

6.nu exista nici un fel de regula a orei(in special depresie/delir!)

nu poate descrie nici o ora, nu poate desena nici o ora

ceea ce scrie nu are nici o legatura cu ceasul(ora)

este posbil sa scrie un cuvant sau un nume.

Interventii terapeutice in dementa Alzheimer. Contributia psihologului in actul terapeutic din demente:

Rolul psihologului este esential in terapia dementelor, tinand cont de faptul ca aceste boli ii afecteaza pe toti membrii familiei prin presiunea materiala si psihologica pe care o implica. Prin consiliere psihologica se urmareste imbunatatirea calitatii vietii familiilor in cadrul carora exista bolnavi cu dementa degenerativa de tip Alzheimer.

Munca cu familia pacientului cu dementa implica un potential imens.Psihologii care trateaza membrii acestor familii trebuie sa cunosca imbatranirea normala, dementa si impactul acestora asupra familiilor. Adesea, primul contact cu familia nu este rezervat terapiei, ci evaluarii a ce stie familia despre situatia pacientului si despre prognosticul bolii.Aceasta evaluare ajuta familia sa-si clarifice scopurile, sa observe modificarile survenite, sa identifice potentiale probleme sau situatii din istoricul familial. Adesea ajuta la clarificarea relatiilor si sentimentelor inter si intrageneratii.

Comunicarea trebuie abordata in functie de etnie, cultura, experienta rasiala a familiei sau de alte caracteristici. Intalnirile nu sunt foarte frecvente, dar se intretine un contact telefonic regulat si mai frecvent in momentele de criza sau cand trebuie luate anumite decizii. Psihologul e bine sa afle ce si cat anume cunosc membrii familiei si prietenii despre problema pacientului. Unele familii sunt secretoase si au pactizat sa nu spuna pacientului sau prietenilor nimic despre ce se intampla. Exista si situatii in care membrii familiei pacientului cu dementa sunt distanti sau traiesc separat si, de aceea, pot aparea conflicte deoarece fiecare vede altfel disabilitatea pacinetului. Daca boala este familiala, familia va fi influentata de experienta anterioara avuta.

Este delicat, dar relevant ca psihologul sa afle daca in familie exista probleme legate de alcool, boli mintale acute/cronice, prescriptii de medicamente, sau probleme cu legea.

Scopul psihologului este sa ajute familia sa faca fata situatiei, sa invete cum sa depaseasca momentele grele si nu sa cerceteze obiceiurile familiale gresite, care exista de multa vreme.

Nu exista solutii ideale, de aceea psihologului ii sunt necesare flexibilitate si creativitate in rezolvarea problemelor. Scopul este de a preveni disabilitatea excesiva a pacientului si apoi cea a ingrijitorului. Strategiile terapeutice includ:

• Individualizarea informatiei necesare,
• Incurajarea adaptarii la noua situatie,
• Catarsisul
• Incurajarea membrilor familiei sa-si imparta responsabilitatile si sa apeleze la servicii,
• Ajutorarea familiilor sa faca fata durerii sufletesti si eventual pierderii membrului bolnav in familie.

Va confruntati in familie cu o persoana varstnica care:

Foloseste notite pentru reamintire?

Nu mai recunoaste valoarea banilor?

Uita nume, numere de telefon, discutii?

Se rataceste frecvent?

Are probleme de memorie ce-i afecteaza actvitatile de zi cu zi?

Are dificultati in invatarea informatiilor noi?

Tulburari de vorbire si de gandire?

Este dezorientat in timp si spatiu?

Se inchide in sine?

Ezita in raspunsuri?

Activitati de training mintal:

1. Stimulare cognitiva prin jocuri si exercitii logice.
2. Prevenirea marginalizarii si stigmatizarii varstnicului.
3. Imbunatatirea  nivelului de cunostinte despre boala si ingrijire.

Boala Alzheimer, asa cum a fost descrisa la inceputul secolului, este arhetipul dementei presenile. Aceasta abordare are inconvenientul de a lua drept criteriu varsta, lasand deoparte simptomatologia. O tipologie din ce in ce mai utilizata actualmente ia drept criteriu natura simptomelor.Se pot distinge astfel demente reversibile si demente ireversibile. Primele cedeaza la tratament , in timp ce ultimele sant in prezent incurabile.

Din categoria dementelor reversibile, putem cita pseudodementele si delirum tremens. Din categoria dementelor ireversibile si degenerative, cele mai curente sunt boala Parkinson, boala Alzheimer, singura pe care o vom prezenta in continuare.

INVOLU|IA

In mod conventional, dupa 45 de ani incepe varsta a treia. Tot conventional, in Romania, pana la data pensiei (60 de ani femei, 65 barbati) se cheama perioada preinvolutionala; dupa aceea urmeaza perioada involutiei. Din punct de vedere al psihiatriei nu este o corelatie stransa intre anii de pe butetin si starea mintala. Se stie ca o multime de oameni mor cu o minte foarte limpede si se poate spune ca varsta aduce nu senilitate, ci seninatate, adica o maturitate tarzie, adica se pune ordine in casa lui, in capul lui, in capul lui si incepe sa modereze o serie de aspecte care au avut prioroitate la un moment dat in viata lui, devin mai in telepti. Se intalnesc persoane care prezinta tulburari, datorate unor concomitente organice.

Preinvolutia poate sa aiba doua sau mai multe forme de demente senile: boala Pick si boala Alzheimer. Dementele sunt statia terminus pentru toate bolile psihice de natura organica., dar si pentru involutia fiecarei persoane, care se poate accentua si scurta pe o cale vasculara si pe o cale atrofic-degenerativa.

In boala Alzheimer bolnavul se dovedeste apraxic in sensul ca gesturile cele mai banale pe care le-a facut toata viata fara probleme incepe sa le complice, sa le faca pe dos, astfel ca fara a fi asistat el face din actul de imbracare, dezbracare, folosirea WC-ului, spalare, manipularea   aparaturii casnice-face totul pe dos sau nu mai stie sa le faca.

Deci nu mai stie sa vorbeasca, sa mearga, nu mai cunoaste pe nimeni, nu mai stie ce a stiut si devine dintr-un profesionist un "nimeni" definitiv ratacit in propria intimitate. El devine o povara pentru familie, un test de fidelitate al partenerului, a rudelor, a grijii copiilor. Traim intr-o lume in care fiecare are are din ce in ce mai mult treaba lui, autonomia lui, cariera lui, idealul lui si aparitia bolii Alzheimer ii incurca pe toti in sensul ca toti se scuza ca sa evite sau in cel mai bun caz ar plati oricat sa-l stie internat undeva. Aici intervin societatile Alzheimer, care cuprind membrii familiilor care au sau avut un caz si care faciliteaza internarile si controleaza internarile si controleaza finantarea institutiilor specilizate ca si mentinerea standardelor de ingrijire mergand pana la penalizarea neglijentelor ca si asigurarea serviciilor religioase si chiar a unor inmormantari decente, cu reglarea aspectelor legate de mostenire.

Durata totala a bolii este de 5-7 ani, dar s-au descris si cazuri de evolutie mai indelungata. Evolutia depinde si de calitatea ingrijirii, devotamentul apartinatorilor, de institutiile specializate in acest sens. In prezent , notiunea de boala Alzheimer tinde sa-si largeasca conturul si sa cuprinda toate dementele tardive. Se crede ca este o fortare , o exagerare si ca trebuie sa ramanem la notiunea de boala Alzheimer in care in tabloul clinic trebuie sa existe sindromul demential si sindromul neurologic AAA.

Boala Alzheimer, prin leziunile sale difuze, reprezinta cazul tipic de deteriorare progresiva si globala a functiilor activitatii nervoase superioare. Etiologia dementelor degenerative primare ramane inca prea putin cunoscuta: predispozitie ereditara, factori congenitali, tulburari metabolice diverse, intoxicatii, infectii cu virus lent, etc. Toate cauzele raman inca ipoteze de cercetare. Imbatranirea progresiva a populatiei occidentale a facut din ce in ce mai frecventa aceasta afectiune, pentru care nu exista preventie posibila. Doar ingrijirea medicopsihologica intensivea poate sa-l mentina pe pacient in cadrul sau de viata cat mai mult posibil. De asemenea, ajutorul din partea familiei, o organizatie de asistenta medicosociala foarte diversificata permit intarzierea unei evolutii din nefericire inevitabila.

Boala Alzheimer este un naufragiu lent si inexorabil al fiintei umane. Tratamentele farmacologice nu atenueaza decat simptomele. Speranta de viata a unui bolnav este cuprinsa intre cinci si zece ani. In cursul acestei degradari, pacientul isi pierde treptat autonomia, ceea ce ridica dificila problema a preluarii sale in asistenta.

Daca batranetea poate fi un moment de inflorire, ea poate fi insotita si de tulburari psihopatologice grave. Dintre acestea, starile depresive si boala Alzheimer sunt cele mai frecvente. In forma lor paroxistica, starile depresive pot conduce la suicid, a carui frecventa este cea mai ridicata la varstnicii de peste 65 de ani. Este vorba totusi de sindroamele cel mai bine tratate in clinica psihiatrica. Spre deosebire de tulburarile depresive, boala Alzheimer este la ora actuala incurabila, fiind asociata cu leziuni cerebrale ireversibile, in pofida progreselor farmacologice. Persoana isi pierde treptat autonomia si demnitatea, ceea ce pune intregii societati problema dificila si dureroasa a preluarii in ingrijire a batranilor nostrii cazuti victime acestei patologii.

Utimele studii au ajuns la concluzia ca fumatul, depresia, diabetul favorizeaza instalarea bolii Alzheimer

Dementa. Boala Alzheimer

Cuvantul dementa are origine latina fiind creat din prefixul de cu sens privativ semnificand "separare, cedare sau scadere-micsorare" si un substantiv derivat din mens (suflet, spirit, inteligen). În consecinta, prin dementa s-ar intelege o "miscorare a mintii". O alta traducere a termenului demens din latina este cea de "afara din mintea proprie".

DIAGNOSTICUL DE DEMEN|~

DSM III-R considera necesara prezenta a cinci criterii pentru diagnosticul de dementa:

A. Afectarea memoriei de scurta si lunga durata

B. Unul dintre urmatoarele:

1) Tulburarea gandirii abstracte;

2) Tulburarea judecatii;

3) Afazie, apraxie, agnozie;

4) Modificare a personalitatii.

C. Afectare a relatiilor sociale si/sau, a activitatilor de munca.

D. Simptomele sa nu apara exclusiv in timpul deliriumului.

E. Evidentierea sau presupunerea unui factor etiologic organic.

DSM-IV priveste diagnosticul de "deteriorare mintala generala" caracteristic dementei ca pe o dezvoltare de multiple deficite cognitive. În aceasta definitie, deficitele includ "deteriorarea memoriei" si "trebuie sa fie suficient de severe pentru a provoca deteriorare in functionalitatea sociala si ocupationala De asemenea, trebuie sa reprezinte un declin de la nivelul anterior de functionare.

În viziunea celei de-a zecea revizii a clasificarii internationale a bolilor dementa este un sindrom datorat unei boli cerebrale, de obicei de natura cronica sau progresiva, in care exista o deteriorare a multiplelor functii corticale superioare, incluzand memoria, gandirea, orientarea, intelegerea, calculul, capacitatea de a invata, limbajul si judecata. Campul de constiinta nu este alterat. Deteriorarile functiei cognitive sunt in mod obisnuit insotite (si ocazional precedate), de deteriorarea controlului emotional, comportamentului social sau a motivatiei. Acest sindrom apare in boala Alzheimer si boala cerebrovasculara ca, si in alte afectiuni ce afecteaza primar sau secundar creierul. Dementa produce un declin apreciabil in functionarea intelectuala si, ulterior, perturbari ale activitatilor cotidiene obisnuite. Modul de manifestare a acestui declin depinde in mare masura de nivelul social si cultural in care traieste subiectul. Afectari in performanta de a indeplini rolurilor sociale, cum ar fi scaderea si disparitia capacitatii de a mentine sau de a gasi un loc de munca, nu vor fi considerate drept criterii de dementa, tinand cont de marile diferente transculturale existente.

Etiolgia dementelor este multipla:

- Demente de tip Alzheimer - cea mai frecventa aprox. 50%;

- Demente vasculare;

- Demente mixte;

- Alte demente:

- Dementa cu corpi Lewy;

- Dementa alcolica;

- Dementa care insoteste uneori boala Parkinson;

- Demente infectioase (ex., HIV, sifilis etc.);

- Demente traumatice (ex., dementa boxerilor);

- Demente datorate unor tumori cerebrale;

- Demete reversibile prin tratament datorate unor carente vitaminice sau unor boli endocrine (ex., Hipotiroidismul)

BOALA ALZHEIMER

Definitia operationala a boli Alzheimer cuprinde:

Tulburare neurodegenerativa progresiva;

Caractere clinice si trasaturi patologice specifice;

Variatii individuale, privind varsta de debut, modalitatea progresiunii, ritmul deteriorarii;

Etiologii multiple care conduc la distrugere neuronala in regiunea hipocampului si in ariile corticale asociative.

Definitie si istoric. Descriere

Dementa Alzheimer este o afectare progresiva a celulelor nervoase ale creierului care sunt distruse lent. Afectiunea a fost descriesa de dr. Alois Alzheimer in anii 1904-1906 pe baza examenului anatomopatologic efectuat unei femei in varsta de 51 de ani. Boala Alzheimer incepe de obicei dupa 70 de ani. Într-un studiu extensiv s-a gasit varsta medie a debutului de 73 de ani la barbati si 75 la femei .

Epidemiologie

În populatia generala se estimeaza un risc de 0,1%. S-a estimate ca 5% din populatia de peste 65 de ani are Alzheimer si riscul creste cu varsta. Pe la 85 de ani una din 3 persoane are Alzheimer. Boala Alzheimer este cea mai frecventa forma de dementa. Aproximativ 50% dintre pacienti cu dementa au Alzheimer, 15% au dementa vasculara, iar 15% au ambele forme de dementa. Dementa secundara bolii Parkinson, hidrocefaliei cu presiune normala sau depresie, dementa fronto-temporala sau dementa cu incluziuni au restul de 20%.

Evolutia bolii

Debutul bolii este, de obicei, lent, progresiv si poate dura de la cateva luni la 2-4 ani, deseori este greu de stabilit un timp. În mod normal, evolutia bolii variaza dar, de obicei, implica un declin gradat al abilitatilor cognitive in 7 pana la 10 ani. Sunt afectate toate functiile creierului, limbajul, abilitatile motorii, gandirea, gandirea abstracta, comportamentul si personalitatea, la fel ca si memoria. Evolutia acestor schimbari seamana dezvoltarii umane normale, dar in sens invers. Astfel, copilul invata la inceput sa inghita, apoi sa deprinda aptitudinile sociale, cum ar fi: zambitul sau "conectarea" cu cei care il ingrijesc. Chiar daca in aceasta etapa ei nu pot merge, pot totusi vocaliza si repeta cuvinte. Nu sunt inca fluenti verbal cand incep sa mearga, de asemenea, cand sunt in stadiul in care abia incep sa umble, ei nu au continenta fecalelor si a urinei. Aptitudinile verbale incep sa se dezvolte. În curand obtin si continenta sfincteriana. Pe masura ce trece timpul, vorbirea si memoria se imbunatatesc. În final, li se dezvolta judecata. Acest proces se inverseaza la pacientii cu Alzheimer. Astfel, de timpuriu sunt evidente tulburarile de gandire, memorie si limbaj, chiar daca functia motorie si controlul sfincteral sunt pastrate. În scurt timp apare incontinenta, dar pacientii sunt inca capabili sa mearga, dar numarul cazaturilor incepe sa creasca. Daca pacientii traiesc destul, ei nu vor mai fi capabili sa mearga si posibil nici sa inghita. Pacientii mor adesea din cauza pneumoniei de aspiratie. Persoanele cu boala Alzheimer dezvolta la inceput modificari ale personalitatii si de pierdere a memoriei aproape imperceptibile. Ei obosesc mult mai usor si se enerveaza mult mai repede. Nu pot face fata schimbarilor, astfel ei ar putea merge pe un traseu cunoscut, dar calatoria intr-un loc nou ii dezorienteaza si se pierd usor. Ei gasesc cu greu cuvintele pentru o conversatie oarecare. Dezorientarea este, de regula, un semn precoce si poate deveni evidenta pentru prima data atunci cand subiectul se gaseste intr-un mediu care nu-i este familiar, de exemplu in vacanta. Dispozitia poate fi predominant deprimata, euforica, aplatizata.

Autoingrijirea si comportamentul social se prabusesc, desi unii pacienti isi pastreaza o buna fatada sociala in ciuda deteriorarii cognitive severe.

În stadiile timpurii trasaturile clinice sunt substatial modificate de catre personalitatea premorbida, iar orice defect de personalitate tinde spre exagerare.

Perioada de stare nu este bine determinata, apar tulburi afazoagnozo- apraxice. Afazia are aspect senzorial - bolnavul nu intelege limbajul, da raspunsuri parafrazice, gaseste cu greu sau deloc numele unor obiecte uzuale, prezinta intoxicatie prin cuvinte. În unele cazuri limbajul ia aspectul logoreei neinteligibile din cauza tulburarilor dizartrice si a logocloniilor. Iteratia verbala exprimata clinic prin ecolalie si palilalie si, mai ales, prin logoclonii este considerata ca fiind caracteristica acestei demente.

Agnozia optica (a culorilor, formelor, fizionomiilor), desi greu de diferentiat de tulburarile mari de memorie si de atentie, face parte din boala Alzheimer fiind explicata prin leziunile atrofice corticale care intereseaza polul occipital. Se considera ca fiind tipica pentru boala Alzheimer agnozia structurilor spatiale si actiunilor in spatiu care constituie suportul destul de timpuriu al dezorientarii nu numai in situatii noi, ci si in cele obisnuite.

Înca din perioada incipienta apar tulburarile apraxice, exprimate prin diminuarea progresiva a indemanarii si a capacitatii de executare a unor actiuni obisnuite (imbracatul, dezbracatul, incheierea nasturilor, spalatul, descuiatul usii cu cheia, aprinderea unui chibrit). Mai tarziu, pierderea memoriei se inrautateste asa incat pacientii cu Alzheimer pun de mai multe ori aceeasi intrebare, nu pot lua decizii coerente si devin furiosi cand membrii familiei incearca sa-i ajute in activitati obisnuite (calcului sumei de pe CEC). Viata sociala devine mai dificila, iar acestia incep din ce in ce sa se izoleze mai mult. Conditia lor poate fi, de asemenea, agravata de catre reactii la medicamente sau de catre un mediu de viata necorespunzator, iar alterarea treptata a relatiilor de prietenie poate creste suferinta acestor bolnavi.

Stadiul terminal se caracterizeaza printr-o dementa generala si profounda in care tulburarile afazo-agnozo-apraxice se confounda cu dementa. În aceasta faza apar reflexele orale si de prehensiune fortata (la apropierea unui obiect bolnavul misca buzele, plescaie din limba sau face gestul de a apuca obiectele cu gura). Bolnavii duc obiectele la gura, le sug sau mesteca maneca halatului, a camasii, colturile lenjeriei de pat asa incat intreaga musculaturea bucala se afla intr-o miscare automata aproape continua. Moartea survine fie ca urmare a unor infectii intercurente (in formele prelungite), fie in timpul crizelor de aspect epileptic.

ETAPE ÎN INVESTIGAREA DEMEN EI

Anamneza trebuie sa se concentreze pe stabilirea prezentei sau absentei simptomelor unei boli cerebrale organice, descrierea comportamentului si capacitatii functionale premorbide a individului, starea generala medicala si tratamentele prezente si trecute. Este important sa se excludea o stare acuta confuzionala sau o boala psihiatrica functionala primara.

Informatiile se vor obtine atat de la pacient, cat si de la anturaj, de obicei o ruda apropiata sau un prieten; fiecare va povesti medicului propria versiune, separat (astfel incat unul sa nu auda versiunea celuilalt).

Ordinea in care materialul este colectat trebuie sa fie flexibila si adaptabila. Un sistem rigid ar putea inhiba pacientul care l-ar putea simti pe intervievator ca nefiind un bun ascultator fata de ceea ce el ar dori sa spuna. Daca pacientul simte ca stapaneste situatia, va fi mai putin defensiv si mai dornic "sa divulge" informatiile revelatoare. Interviului i se va acorda timpul necesar. Este necesara multa rabdare mai ales daca informatiile revelatoare trebuie discutate adecvat. Investigatorul trebuie sa si raspunda unei serii de intrebari ale caror raspunsuri devin in acelasi timp elemente de anamneza: Exista in cabinet surse de stimulare care ar putea distrage atentia pacientului? Auzul si vazul pacientului sunt bune? Sta el confortabil? Se va acorda atentie comunicarii nonverbale a pacientului. Priveste el unde trebuie? Comportarea lui sugereaza depresie sau anxietate? Este el imbracat si aranjat corespunzator? De asemenea, se va acorda atentie starii emotionale si fizice a persoanelor apropiate afectiv de bolnav, intrebarile ale caror raspunsuri sunt cautate de la acestia fiind: Cata grija si ce fel de supraveghere isi asuma acestia? Cat inteleg despre natura conditiei pacientului? Care sunt nevoile si sperantele lor pentru viitor? Ce efort depun pentru pacient?

Analiza antecedentelor patologice ale pacientului trebuie facuta sistematic in urmatoarele directii:

- trasarea unui arbore familial, notand varsta fiecarui membru, cauzele deceselor si starile de sanatate ale fiecaruia.

Se vor nota separat:

Boala Parkinson; Sindrom Down; Boli cardiovasculare/cerebrovasculare, hipertensiune; Depresia, dementa, senilitatea, si alte boli psihiatrice; Internarile psihiatrice.

Pentru fiecare din simptomele prezente, anamneza va incerca sa evidentieze felul in care acestea au aparut (acut sau progresiv), remisiunile sau exacerbarile acestor simptome, modul de evolutie al acestora.

Examinarea somatica generala va respecta regulile generale punand un accent special pe modificarile functionarii aparatului cardiovascular.

Examinarea medicala va cauta o serie de semne si simptome care ar putea sa fie relevante pentru diagnosticul de dementa. Va fi urmarita cu atentie intreaga istorie medicala a pacientului notandu-se existenta oricaror semne privind:

Simptome ale tulburarilor cerebrale organice

Tulburari de memorie;

Tulburari de vorbire (capacitate de conversatie saraca, probleme in a gasi   cuvintele, neintelegere, repetitie);

Tulburari la scris, citit, calcul matematic;

Tulburari ale atentiei;

Apraxie, agnozie;

Judecata greoaie.

Simptome de comportament sau psihiatrice

Halucinatii;

Depresie;

Anxietate;

Agresiune;

Tulburari de somn;

Vagabondaj;

Obsesii.

Posibilitatea de a-si desfasura activitati le de zi cu zi

Îngrijirea personala (baie, imbracare, aranjare);

Mobilitate;

- Cumparaturi;

- Finante;

Calatorii;

Conducere auto.

Stare medicala prezenta si trecuta

Boli sistemice sau neurologice;

Traumatisme craniene;

Depresii in antecedente sau boli psihiatrice.

Medicatie curenta

Ce i s-a prescris?

Ce ia pacientul in momentul de fata

Ce efecte (bune sau rele) are terapia curenta?

Probleme educationale si ocupationale

Varsta la care a parasit scoala;

Studii medii sau superioare;

Natura meseriei;

Probleme la locul de munca;

Împrejurarile pensionarii.

Mediul social

Structura familiala;

Contactele sociale curente;

Cererile emotionale si fizice ale persoanelor apropiate din punct de vedere afectiv;

Implicare in conventiile vietii sociale;

Împrejurarile financiare.

Personalitate anterioara si schimbarile de data recenta)

Puncte de interes si hobbyuri;

Canalizarea energiei in anumite directii;

Grija pentru altii;

Relatiile cu prietenii si familia.

Consumul de alcool

Examinarea medicala va respecta criteriile obisnuite ale examenului medical subliniind unele modificari care ar putea sugera existenta dementei sau a unei posibile etiologii a acesteia. tinuta si mersul reprezinta o sursa importanta de informatii diagnostice. În demente, s-au inregistrat urmatoarele tulburari psihologice si de comportament in ordine descrescatoare:

Agitatie - mai mult de 75%;

Ratacire - mai mult de 60%;

Depresie - mai mult de 50%;

Tulburari psihotice - mai mult de 30%;

ipete - mai mult de 25%;

Violenta - mai mult de 20%;

Tulburari de comportament sexual - mai mult de 10%.

Examinarea neuropsihologica este in opinia multor autori prima de investigare a dementei, deoarece ofera posibilitatea evaluarii unor variate domenii ale functiei cognitive. Evaluarea neuropsihologica implica observarea comportamentului unui individ legata de stimuli aplicati, selectionati dupa probabilitatea provocarii unui raspuns anormal cazul unor leziuni ale unor structuri neuroanatomice specifice. Baza teoretica a evaluarii neuropsihologice este derivata, pe de o parte, din psihologia cognitiva care se ocupa de elaborarea testelor cognitive pentru demonstra modelele teoretice ale functionarii cognitive normale, iar pe alta parte, din neurologia comportamentala .

Cel mai cunoscut instrument de acest tip este MMSE (Mini Mintal State Examination) care practic ar trebui sa fie un instrument la indemana oricarui medic sau psiholog clinician. Alte teste folosite in evaluarea dementei sunt: CDR = Scala de cotare a dementei clinice, GDR = Scala deteriorarii globale, ADAS-Cog = Scala de evaluare a cognitiei in boala Alzheimer.

Bibliografie:

1. Florin Tudose, Catalina Tudose, Letitia Dobranici, Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, Editura Info Medica 2002.

2. Florin Tudose, Psihopatalogie si orientari terapeutice in psihiatrie , Editura Fundatiei Romania de Maine 2007.