Indicii statutului psihosomatic sub actiunea tratamentului cu mianserin hidroclorid in artrita reumatoida

Indicii statutului psihosomatic sub actiunea tratamentului cu Mianserin hidroclorid in Artrita Reumatoida

Abstract

Psychosomatic Status Indices in Rheumatoid Arthritis under

Treatment with Mianserin Hydroclorid

120 patients (females) with confirmed diagnosis of rheumatoid arthritis were examined. It was revealed that 100 (83,3%) from 120 female presented depressive syndrome. They were randomly divided in 2 treatment groups. In the first group (50 patients) basic therapy (Metotrexat and Diclofenac) was supplemented with Mianserin hydrochloride in dosage of 30mg/24 hours (in the evening) during 3 months. The second group was composed of 50 patients who received only basic treatment. The best results of treatment were obtained in the patients from the first group who received complex therapy including Mianserin hydrochloride.

Rezumat

Au fost cercetate 120 de bolnave cu diagnostic confirmat de Artrita Reumatoida. Au fost demonstrat ca din cele 120 femei bolnavi - 100 (83,3%) au prezentat sindrom depresiv si care au fost repartizate randomizat in 2 loturi curative. In I lot (50 paciente) terapia de suport (Metotrexat si Diclofenac) s-a completat cu Mianserin hidroclorid in doza de 30 mg/24 ore (seara) pe parcursul 3 luni. In lotul II au intrat 50 de bolnave care au administrat numai terapia de baza (lotul control). Am apreciat ca cele mai relevante efecte curative s-au apreciat la bolnavele din I lot, care au fost medicate prin formula complexa ce a inclus si Mianserin hidroclorid.

Actualitatea temei

Artrita Reumatoida (in continuare AR) este o grava suferinta cronica cu o frecventa relevanta (1%) in populatia de pe toate continentele. Ea se manifesta prin durere, deformari articulare si dereglari motorii, care pot duce la invalidizarea bolnavului. Conform diferitor studii [Насонов Е.Л., 2006; Groppa L., 2006], 44% de bolnavi cu AR isi pierd capacitatea de munca in primii 10 ani de la debutul maladiei. Aceasta degradare fizica se implica in constituirea unei perceptii dramatice a bolnavului asupra maladiei sale si poate suscita diferite tulburari de gen psiho-somatic [Anderson K. O., Bradley L. A., Young L. D., 1985; Hewlett S., Carr M., Ryan S. et al., 2005; Parker J.C., Smarr K.L., Buckelew S.P. et al.,1995]. Astfel, evolutia AR este modelata nu numai de factorii biomedicali, dar si de cei fiziologici, comportamentali si sociali Mazur M., 1998; Weissmann G., 2004

Pentru aprecierea eficientei masurilor curative adoptate in raport cu bolnavii suferinzi de AR, precum si pentru a defini influenta acestor interventii asupra evolutiei maladiei si a starii bolnavilor am considerat oportuna initierea unui studiu prin care urma sa evaluam concomitent rezultatele clinice si statutul psihologic al celor asistati, pentru ca in functie de cele apreciate sa putem estima si necesarul acestora in tratamente de ordin psihofarmacologic.

Obiectivele lucrarii

Evaluarea eficacitatii tratamentului antidepresiv al AR ce s-au complicat cu tulburari psihosomatice.

Material si metode de cercetare

Studiul s-a axat pe rezultatele examinarii complexe a 120 bolnavi cu AR, care in perioada 2003-2006 au fost supravegheati in regim de stationar in sectia reumatologie a IMSP Spitalului Clinic Municipal "Sfanta Treime" din mun. Chisinau (Catedra Medicina Interna nr.1, Facultatea Rezidentiat si Secundariat Clinic) si apoi in conditii de ambulator pe parcursul a 6 luni urmatoare.

Programe curative testate. Lotul de studiu (50 de bolnave) a urmat terapia de baza cu Metotrexat + Diclofenac la care se suplimenta antidepresiv tetraciclic Mianserin hidroclorid, preferat pentru minimul de efecte adverse si avantajul de a fi urmat in priza unica. Lotul de referinta (50 de bolnave) a administrat exclusiv terapia de baza (6 luni) - Metotrexat + Diclofenac. Preparatul Mianserin hidroclorid a fost indicat randomizat bolnavilor cu AR in doza de 30 mg/zi, curs de 3 luni, tratamentul de fond a fost administrat 6 luni.

Rezultate obtinute

Dinamica modificarilor apreciate pe parcursul a 6 luni in statutul psihosomatic s-a evaluat conform scalei Hamilton la bolnavii din loturile de observare subcurativa.

Analiza datelor ce reflecta dinamica modificarii gradului de depresie a demonstrat ca in toate cazurile chestionarile au apreciat modificarea statistic concludenta a mai multor indicatori relevanti pentru statutul depresiv: la testarea primara - χ²=6,37, p<0,05; peste o luna - χ²=29,87, p<0,001; peste 3 luni - χ²=26,46, p<0,001; peste 6 luni - χ²=16,13, p<0,001.

Astfel la prima vizita pentru incidenta fenomenului de inhibitie s-au apreciat diferente exprimate prin χ²=10,22 si р<0,05; pentru agitatia psihica - χ²=4,1; р<0,05; simptomele somatice generale - χ²=9,3; р<0,01; cele ipocondrie - χ²=5,19; р<0,05; deviatiile diurne - χ²=10,6; р<0,01; simptomele obsesiv-compulsive - χ²=5,1; р<0,05.

Lа a II vizita (o luna de la initierea terapie) pentru dispozitia depresiva - χ²=24,9; р<0,001; tentativele suicidale - χ²=10,18; р<0,01; insomnia precoce - χ²=29,13; р<0,001; insomnia nocturna - χ²=29,04; р<0,001; insomnia prematinala - χ²=33,63; р<0,001; pentru capacitatea de lucru - χ²=22,02; р<0,001; fenomenul de inhibitie - χ²=7,48; р<0,05; agitatie - χ²=4,46; р<0,05; anxietate - χ²=20,25; р<0,001; agitatie somatica - χ²=7,89; р<0,05; simptome somatice generale - χ²=15,47; р<0,001; simptome din sfera sexuala - χ²=16,93; р<0,001; semne ipocondrice - χ²=9,03; р<0,01; atitudinea fata de boala - χ²=12,98; р<0,01; deviatiile diurne - χ²=7,67; р<0,05.

La a III vizita (dupa 3 luni de la initierea terapie): pentru dispozitia depresiva - χ²=16,29; р<0,001; tentativele suicidale - χ²=7,19; р<0,05; insomnia precoce - χ²=15,0; р<0,01; insomnia nocturna - χ²=8,55; р<0,05; insomnia tardiva - χ²=11,69; р<0,01; pentru capacitatea de munca - χ²=10,55; р<0,01; fenomenul de inhibitie - χ²=8,69; р<0,05; agitatie - χ²=9,0; р<0,01; agitatia somatica - χ²=5,43; р<0,05; simptomele somatice generale - χ²=5,57; р<0,05; simptome din sfera sexuala - χ²=17,53; р<0,001; ipocondrie - χ²=10,72; р<0,01; atitudinea fata de boala - χ²=16,58; р<0,001; deviatiile diurne - χ²=4,46; р<0,05; depersonalizarea si derealizarea - χ²=5,70; р<0,05.

La cea de a IV-a vizita (programata dupa 6 luni de la initierea observatiei) s-au determinat diferente pentru: dispozitia depresiva - χ²=12,84; р<0,01; simptomele din sfera sexuala - χ²=11,11; р<0,01; ipocondrie - χ²=9,79; р<0,01; scaderea masei corporale - χ²=6,42; р<0,05) si pentru atitudinea fata de boala - χ²=12,04; р<0,01.

Se poate conchide ca parametrii de scor Hamilton s-au modificat in intervalul de observare atat in lotul de studiu I, cat si in cel de al II-lea - de referinta. Dar precum au evidentiat rezultatele atestate in lotul ce administra antidepresivul Mianserin ameliorarile erau mai pregnante decat in celalalt lot .

Analiza celor mentionate mai sus indica prezenta numarului egal de date statistice certe (conform celor 15 parametri) atat peste o luna, cat si peste 3 luni de la inceputul observarii asupra pacientelor (se schimba intre ele numai parametri), in continuare in ordine descrescanda urmeaza datele, obtinute la examinarea primara (6 parametri) si pe ultimul loc-peste 6 luni (modificarea a 5 parametri).

S-a examinat dinamica modificarii gradului de depresie conform scalei Hamilton in ambele loturi pe parcursul a 6 luni (vezi tab. 1).

Tabelul 1

Dinamica modificarii gradului de depresie conform scalei Hamilton

in ambele loturi pe parcursul a 6 luni de observare

Nota: **р<0,05; ****р<0,001.

Analiza datelor ce reflecta dinamica modificarii gradului de depresie a demonstrat ca in toate cazurile chestionarile au apreciat modificarea statistic concludenta a mai multor indicatori relevanti pentru statutul depresiv: la testarea primara - χ²=6,37, p<0,05; peste o luna - χ²=29,87, p<0,001; peste 3 luni - χ²=26,46, p<0,001; peste 6 luni - χ²=16,13, p<0,001.

De notat ca eficienta administrarii preparatului Mianserin hidroclorid in doza de 30 mg/24h la bolnavele cu AR si diferite grade de depresie s-a confruntat cu rezultatele lotului de referinta tratat in regim curativ obisnuit, iar analiza datelor obtinute s-a efectuat in conformitate cu exigentele Medicinii Bazate pe Dovezi.

Eficienta tratamentului modificat (Metotrexat + Diclofenac + Mianserin hidroclorid, urmat curs de 3 luni) s-a evaluat in baza urmatorilor indicatori: riscul relativ (RR); numarul de cure necesare (NCN); hi-patrat (χ²); intervalul de incredere.

Datele obtinute atesta ca peste o luna de supraveghere si tratament urmat in lotul experimental depresia este de 7 ori mai putin incidenta, decat in lotul de referinta (RR=7,0, 95,0%, 13,2:0,77). NCN este egal cu 8,0 bolnave. La bolnavele din lotul de comparatie cu un grad usor de depresie riscul de aparitie este de 1,6 ori mai mare decat in lotul experimental (RR=1,6, 95,0%, 3,7:0,5). NCN este egal cu 7,0 bolnave. In lotul bolnavelor, tratate cu Mianserin hidroclorid, depresia moderata apare de 1,7 ori mai rar, decat in lotul de control (RR=1,7, 95,0%, 3,4:0,03). NCN este egal cu 5,0 bolnave. Asadar, s-a dovedit ca administrarea preparatului Mianserin hidroclorid este eficienta in tratamentul depresiei care apare la bolnavele cu AR. In unele cazuri depresia dispare s-au apar forme usoare si medii, in locul celor grave.

A fost realizat compararea dinamicii modificarilor indicilor tipurilor de atitudini fata de boala in 2 loturi pe parcursul a 6 luni (vezi tab. 2).

Tabelul 2

Dinamica modificarii tipurilor de atitudine fata de boala
in ambele loturi pe parcursul a 6 luni

Analiza tipurilor de atitudine fata de boala obtinute nu a depistat o diferenta statistica semnificativa (p>0,05) dupa 3 luni de terapie, dar sunt apreciate diferente semnificative statistic in comparatie cu examinarile primare, cu cele de peste o luna si cele efectuate la 6 luni (p<0,05).

La bolnavele din I lot (tratate si cu Mianserin hidroclorid) la examinarea primara si cea de peste 6 luni de la inceputul tratamentului tipul armonios de atitudine fata de boala s-a apreciat cu o frecventa statistic relevanta si, respectiv, 34,0±6,7% (р<0,05), altfel spus, s-a remarcat cresterea numarului de bolnave cu tip armonic (adecvat) de atitudine fata de maladia ce o suporta

In lotul II (de referinta) rezultatele comparate cu I lot (bolnave tratate suplimentar si cu Mianserin hidroclorid) pentru frecventa tipurilor de atitudine fata de boala nu au afisat diferente statistic certe cu primii in tot timpul celor 6 luni de observare.

Concluzie

Terapia cu antidepresive (Mianserin hidroclorid) indicata in cazul Artritei Reumatoide contribuie efectiv la restabilirea starii psihosomatice a bolnavului: elevarea dispozitiei, atenuarea anxietatii si a perceptiei subiective a bolii, care constituie impreuna parametrii de calitate a vietii.

Bibliografie

Anderson K. O., Bradley L. A., Young L. D. Rheumatoid arthritis: review of psychological factors related to etiology, effects and treatment // Psychological Bulletin 1985; 358(87): 98

Groppa L. Actualitati in Medicina Interna. Curs universitar // Chisinau, 2006, 540 p.

Hamilton J.A. Rheumatoid arthritis: opposing action of haemopoietic growth factor and slow action antirheumatic drugs // Lancet, 1993; 324: 536-539

Hamilton M. Development of a rating scale for primary depressive illness // Br J Soc Clin Psychol 1967; 6: 278-296

Harris E.D. Etiology and pathogenesis of RA // In: Textbook of Rheumatology. Ed. by Kelley W.N., Harris E.D., Slege S.B. Phyladelphia, 1993, 833-874

Harris E.D. Clinical features of RA // In: Textbook of Rheumatology. Ed. by Kelley W.N., Harris E.D., Slege S.B. Phyladelphia, 1993, 874-912

Hawley D.J., Wolfe F. Depression is not more common in rheumatoid arthritis: a 10-year longitudinal study of 6,153 patients with rheumatic disease // J Rheumatol 1993 Dec; 20(12): 2025-2031

Heijnen C.J. Receptor regulation in neuroendocrine-immune communication: Current knowledge and future perspectives // Brain Behav Immun 2006 Oct; 24(10): 21-29

Hewlett S., Kirwan J., Pollock J. et al. Patient initiated outpatient follow up in rheumatoid arthritis: six year randomised controlled trial // BMJ 2005 Jan; 22; 330(7484): 171

Huyser B., Parker J.C. Stress and rheumatoid arthritis: an integrative review // Arthritis Care Res 1998 Apr; 11(2):135-145

Iamandescu I.B. Componente psihosomatice in bolile reumatismale // Ed. Medicala, Bucuresti, 1999, 1887-1897

Irwin M. Psychoeuroimmunology of depression: clinical implications // Brain Behav Immun 2002 Feb; 16(1): 1-16

Mazur M. Artrita reumatoida. Probleme de diagnostic si tratament // Ghid practic. Chisinau, 1998, 54p.

взгляд ревматолога // Consilium Medicum, 2002; 2: 509-

Руководство по психиатрии // Москва, Медицина, 1999, 243 c.