Inteligenta emotionala

Inteligenta emotionala

Studiile psihologice ale ultimelor decenii si decsoperirea teoriei "inteligentelor multiple" au adus o perspectiva noua si asupra interdependentelor angajatilor in organizatii. Cunoasterea de catre manager a unor caracteristici individuale ale angajatilor cu care lucreaza, respectiv a unui anumit tip de inteligenta, poate duce la obuna impartire a sarcinilor si la valorizarea personala a fiecarui individ din firma.

Sintagma inteligente multiple a fost folosita pentru prima data de Horward Gardner in anul 1983, in lucrarea Frames of Mind poentru a marca o noua abordare a inteligentei umane. Primii care au pus in discutie conceptia traditionala a existentei unei inteleginte umane generale au fost psihologii L.L.Thurstone si J.P.Guilford. Inteligenta este - in conceptia lui Gardner- capacitatea de a rezolva probleme si a produce bunuri ce sunt valorificate de mai multe culturi sau comunitati. Astfel, el a introdus termenii de inteligenta interpersonala si intrapersonala. Fiecare individ normal poseda un set de talente, abilitati si deprinderi mentale, dezvoltate diferit, care apar in combinatii ce le diferentiaza. Gardner considera individul drept o "colectie de inteligente" care ii fac sa obtina performante mai bune intr-un anumit domeniu de cunoastere sau de activitate. Thorndike definea inteligenta sociala ca fiind capacitatea de a intelege si de a actiona inteligent in cadrul relatiilor interumane.

Termenul de "inteligenta emotionala" a fost introdus pentru prima data intr-o teza de doctorat, in S.U.A., in 1985, Wayne Leon Payne considera ca inteligenta emotionala este o abilitate care implica o relationare reativa c starile de teama, durere si dorinta. D.Wechsler, autorul testelor de standardizate pentru inteligenta, a remarcat ca adaptarea individului la mediu in care traieste se realizeaza atat prin elementele cognitive, cat si prin cele nontcognitive. Aspectele non-cognitive ale inteligentei includ factori de ordin afectiv, personal si social, fiind esentiale pentru reusita in viata a individului.

In ultimul deceniu al secolului trecut, inteligenta emotionala a inceput sa fie tot mai mult luat in considerare de cercetatori ca Mayer si Salovey, Reuven Bar-On, Daniel Goleman, Mihaela Roco. Inteligenta emotionala are implicatii importante asupra dezvoltarii individului pe plan profesional, asupra interrelationarii acestuia in cadrul grupului si asupra stilurilor de conducere in organizatii.

Mayer si Salovey evidentiaza interconditionarile pozitive dintre emotie si gandire prin faptul ca aceasta din urma implica : abilitatea de a percepe cat mai corect emotiile si de ale exprima; abilitatea de a cunoaste si de a intelege emotiile si de a le regla pentru a promova dezvoltarea emotionala si intelectuala.

Reuven Bar-On grupeaza componentele inteligentei emotionale tinand cont de urmatoarele aspecte ce determina comportamente observabile care se pot regla in cadrul procesului educational: aspectul interpersonal, aspectul intrapersonal, adaptabilitatea, controlul stresului si dispozitia generala.

Daniel Goleman identifica in cadrul inteligentei emotionale constiinta de sine, autocontrolul, motivatia, empatia si aptitudinile sociale. El adauga ulterior la acestea optimismul, perseverenta si capacaitatea de a amana satisfactiile, componente ce tin mai mult de sfera comportamentelor decat de cea a a aptitudinilor.

Aceste teorii au decshis calea unei bune gestionari a emotiilor, a intelegerii resorturilor care declanseaza diferitele emotii ce ne influenteaza comportamentele individuale si sociale. De aici vapacitatea de a controla impulsurile emotionale proprii si de a le identifica mai usor pe ale celorlalti si, prin aceasta, de a ne spori sansele de succes profesional in diferite situatii.

Inteligenta emotionala cuprinde un set de abilitati ce pot fi grupate in cinci domenii principale.( Pacurari, O.Tarca, A.Sarivan, 2003) :

1.cunoasterea emotiilor- recunoasterea unei emotii atunci cand se produce este un element esential al inteligentei emoionale. Incapacitatea de a ne recunoaste propriile sentimente ne arunca prada acestora. Persoanele mai sigure pe seentimentele lor isi pot conduce viata mai bine pentru ca stiu mai bine ce simt la luarea unor decizii;

2. gestionarea emotiilor astfel incat sa le putem adapta unor situatii sau persoane- aceasta abilitate se bazeaza pe autocunoastere si se refera la capacitatea individului de ase calma, de a reveni la o stare de echilibru. Persoanele lipsite de aceasta abilitate se lupta permanent cu sentimente de anxietate si de depresie si sunt incapabile sa se redreseze rapid dupa un esec;

3. Automotivitatea reprezinta capacitatea de a-ti pune emotiile in slujba unui tel. In acelasi timp, abilitatea de a controla emotiile, de a inabusi impulsurile in favoarea judecatii se afla la baza realizarii acestuia;

4. identificarea emotiilor la altii prin empatie- empatia este o abilitate ce se bazeaza pe autocunoastere si e fundamentala pentru relationare;

5. stabilirea relatiilor implica, pe langa empatie, abilitati de ascultare activa, de recunoastere a emotiilor celor cu care interactioneaza si de deschidere emotionala

Cercetarile privind inteligenta emotionala au meritul de a fi deschis calea spre invatarea tehnicilor de control al emotiilor si de educare indivizilor. Educatia afectiva, inceputa inca din copilarie, trebuie continuata in scoala, prin crearea unui mediu de invatare adecvat, in care sa se dezvolte potentialul uman pozitiv, prin proiecte si programe care sa responsabilizeze elevii si sa valorizeze nu numai capacitatile intelectuale, ci si abilitatile emotionale si de comunicare, toate acestea in scopul unei mai bune insertii a lor in viata sociala adulta.