Memoria - intiparire, pastrare si reactualizare a informatiei

Memoria

Pentru a ne face o idee despre importanta memoriei, sa ne imaginam pentru cateva clipe ce s-ar intampla fara memorie. Omul ar trai intr-un prezent continuu, toate obiectele pe care le-ar intalni i s-ar parea mereu absolut noi, necunoscute si nu ar putea astfel sa-si formeze cunostinte despre lume, pe care sa le utilizeze; dimpotriva, cunoasterea lumii inconjuratoare ar trebui sa fie luata de fiecare data de la inceput. Comportamentul omului ar fi asadar haotic, gandurile si actiunile lui nu ar putea fi legate unele de altele, n-ar putea intelege si invata si nu ar putea rezolva problemele cu care se confrunta. Viata psihica a unui om fara memorie nu ar fi nimic altceva decat un ghem de impresii senzoriale, adica un prezent fara trecut, dar si fara viitor.

Memoria este procesul psihic de intiparire, pastrare si reactualizare a informatiei.

Urmarind definitia de mai sus, memoria ar putea fi astfel asemanata unui depozit in care marfa este preluata si depozitata (intiparirea), pusa si stocata in rafturi unde este pastrata un anumit timp (pastrarea), si in final scoasa din nou din depozit (reactualizarea). Aceasta definitie evidentiaza foarte elocvent cele trei faze ale memoriei:

1. Intiparirea: fixarea informatiei in vederea pastrarii si utilizarii ei ulterioare. Consta in formarea "codurilor" (engramarea informatiei) in structurile neuronale. Astfel, informatia poate fi codata verbal (in cuvinte si propozitii/fraze), in imagini, etc.

2. Retentia (pastrarea/stocarea): presupune retinerea materialului intiparit in prima faza pentru o anumita perioada de timp. Stocarea respecta regula conform careia informatia este pastrata atata timp cat este nevoie de ea (de la cateva secunde pana la cativa ani sau chiar toata viata). Pastrarea implica organizarea si reorganizarea informatiilor memorate, respectiv includerea lor in sisteme noi de legaturi. Fara sa ne dam seama, in timpul pastrarii, materialul "a dospit". Poate ai constientizat acest fenomen de "dospire" in situatiile in care a trebuit sa inveti ceva cu totul nou (ex. un cantec sau pasii unui dans nou). Fiind foarte multe de invatat, repetitiile initiale probabil nu au fost suficiente incat sa memorezi totul de la prima incercare/sedinta. Poate ai avut impresia ca nu mai stii nimic din ce ai invatat, insa dupa un timp (sa zicem o zi), la urmatoarea repetitie ai constientizat ca lucrurile "s-au mai asezat" si stii mult mai bine acum ceea ce ai invatat data trecuta decat imediat dupa ce s-a terminat acea prima repetitie.

3. Reactualizarea: scoaterea la iveala a celor memorate si pastrate, in vederea utilizarii acestora in activitate. Are doua forme:

a)      Recunoasterea: presupune reactualizarea in prezenta materialului memorat (spre exemplu, atunci cand revad o persoana cunoscuta si o recunosc ca fiind o fosta colega de gimnaziu).Cu alte cuvinte, permite identificarea unei informatii, adica suprapunerea dintre perceptia informatiei recente si memoria informatiei anterioare.

b)     Reproducerea: presupune reactualizarea in absenta obiectului, adica mobilizarea informatiei stocate in absenta unei perceptii directe a acesteia (spre exemplu, putem sa evocam mental, din memorie chipul unei persoane dragi, chiar daca nu o avem in fata, sau putem raspunde la o lucrare scrisa, evocand din memorie continutul lectiei).

Recunoasterea se realizeaza mai usor pentru ca stimulul este prezent si el este asociat repede cu alti stimuli.

Memoria aduce trecutul in prezent, fixeaza experienta si o restituie, asigurand astfel contunuitatea vietii, dand sens si coerenta existentei si permitand astfel interactiunea optima cu mediul.

Caracteristicile memoriei:

1. Selectivitatea. Dintre toate intamplarile cotidiene, tinem minte foarte putine lucruri care ni se intampla, pe care le facem sau le spunem. Aceasta din cauza ca memoria inregistreaza selectiv si organizat. Retinem mai degraba lucrurile semnificative si importante pentru noi.

2. Memoria este un proces activ. Aceasta inseamna ca nu inregistram in mod fotografic informatiile; datele inregistrate in memorie se organizeaza, materialul fiind mereu sistematizat si restructurat. Ele nu raman izolate, si se fac legaturi intre informatii: orice informatie va fi asociata cu ceva din trecut; informatiile noi sunt incluse in fondul de informatii trecute, pe care il restructureaza permanent. Cu cat o informatie este asociata in minte cu mai multe informatii, cu atat aceasta va fi retinuta mai bine.

3. Memoria este un proces intelectual. Faptul ca informatia nu este inregistrata in mod fotografic este relevat si de faptul ca in procesul de memorare intervine intelegerea, iar cand reactualizam, intervine semnificatia in ordonarea materialului (nu reactualizam materialul exact in forma in care ne-a fost prezentat - de la prima la ultima idee, ci mai degraba in functie de importanta anumitor idei, unele ocupand un loc central/primordial in reactualizare, altele fiind mai periferice si mai vagi)

Formele memoriei

A. Dupa durata pastrarii

a. Memoria senzoriala: se refera la stocarea informatiei senzoriale cateva fractiuni de secunda in organul de simt pentru a se putea produce perceptia.

b. Memoria de scurta durata: pastreaza pe termen scurt informatia (de la 1-2 secunde pana la 8-10 minute). A fost numita si memorie de lucru pentru ca vehiculeaza informatia de care avem nevoie la momentul respectiv. Oricat ar fi de mare volumul memoriei unei persoane, doar o cantitate limitata de informatii ii este accesibila in acel moment, iar aceasta cantitate este limitata. Spre exemplu, atunci cand cineva rezolva o problema la matematica, in memoria sa de lucru sunt aduse informatii cu privire la algoritmii de calcul, proprietatile numerelor si a relatiilor dintre acestea, etc, si mai putin probabil informatii cu privire la arborele genealogic complet al persoanei respective. Informatiile din memoria de scurta durata fie trec in memoria de lunga durata, fie in uitare, in functie de importanta acestora (numarul de telefon pe care mi-l spune cineva il pot retine cateva secunde pana apuc sa-l notez, dar apoi il voi uita)

c. Memoria de lunga durata: este asociata cu o "arhiva" a intregii noastre experiente de viata si asigura continuitatea trecut-prezent-viitor. Informatiile pot fi pastrate in memoria de lunga durata cateva ore, zile, luni, ani, si uneori chiar o viata intreaga; in principiu stocarea acestor informatii se face pentru lungi perioade de timp.

B. Dupa intentionalitatea memorarii

a. Memorare involuntara/spontana/neintentionata: cuprinde cea mai mare parte a informatiei din memoria de lunga durata; marea majoritate a lucrurilor pe care le retinem nu au fost memorate in mod voluntar si premeditat.

b. Memorare voluntara/intentionata: implica prezenta unui scop, motivatie si efort voluntar. Face apel la o serie de procedee si tehnici de memorare si este necesara mai ales in cazul unor activitati grele, dificile, monotone, neinteresante.

C. Dupa intelegerea materialului memorat

a. Memorare mecanica: presupune lipsa de intelegere a materialului memorat si duce la invatare formala, in esenta fiind destul de ineficienta. Totusi, exista anumite situatii in care memorarea mecanica este necesara: memorarea numerelor de telefon, a numelor de persoane, a datelor istorice, denumirilor geografice sau formulelor. Totusi, chiar si in aceste situatii persoana introduce in material o serie de semnificatii, il leaga de experienta sa, foloseste tot felul de procedee de memorare pentru a usura retinerea (spre exemplu, retinand codul ROGVAVI sau ROGVeAVi, putem tine minte o viata intreaga ordinea exacta a culorilor curcubeului; fara un astfel de cod, daca le memoram doar mecanic, probabil le uitam mult mai repede).

b. Memorarea logica: este bazata pe intelegerea materialului si presupune o oarecare economicitate, pentru ca in cazul ei, numarul repetitiilor este mult mai mic decat in cel al memorarii mecanice, fiind astfel mai productiva.

Legile memoriei

Prin cercetari experimentale s-au formulat legi ale memoriei in care sunt luate in calcul doua categorii de factori de care depinde memoria: unii care se refera la caracteristicile persoanei care memoreaza si celalalt care se refera la caracterul materialului care este memorat.

a) functie de persoana

- memoria depinde de varsta celui care memoreaza. Copiii mici si persoanele mai in varsta au performante mnezice putin mai slabe decat tinerii.

- intelegerea materialului de catre persoana, duce la o mai buna memorare a acestuia. In cazul materialului care nu a fost inteles (fara sens), ritmul uitarii este mai rapid.

- performantele in memorare depind si de motivatia persoanei. Odata cu cresterea motivatiei, creste si performanta persoanei, insa numai pana la un punct numit optimum motivational. Daca persoana este supramotivata, performantele sale de memorare pot sa fie mai scazute (datorita supraincarcarii); la fel e si in cazul lipsei de motivare.

- performanta creste odata cu numarul de repetari. Totusi, numarul acestora nu trebuie sa fie mai mare de 50% fata de numarul de repetitii necesar invatarii materialului (adica, daca am nevoie de 10 repetari pana invat o poezie, dupa ce am invatat-o nu e bine sa o repet mai mult de 5 ori). Altfel, exista riscul de suprainvatare. Un material care a fost repetat pana la saturatie provoaca o inhibitie de protectie, ducand la uitarea lui. Totusi, daca se incearca reinvatarea acestui material, el va fi reinvatat mult mai repede decat prima data.

-invatarea pentru o anumita data (ex. ziua lucrarii de control), duce la uitarea masiva a materialului dupa aceasta data.

- starea generala de functionare a organismului este si ea foarte importanta, starea de boala, oboseala sau disconfort scazand performantele mnezice.

- nu este important atat numarul repetitiilor, cat mai ales caracterul/calitatea acestora; repetitiile de tip mecanic nu au eficienta.

b) functie de natura materialului

- in memorarea unui material, sunt retinute mai bine partile de inceput si sfarsit ale acestuia, elementele din mijloc tinzand sa fie uitate sau amintite mai vag.

- un material structurat este mai bine memorat decat unul neorganizat.

- materialul cu un grad mai mare de familiaritate este de asemenea mai bine memorat; la fel si in cazul materialului care este mai semnificativ pentru activitatea persoanei.

- cu cat subiectul este mai pasiv in receptarea materialului, performamtele lui mnezice scad, in timp ce materialul cu care subiectul opereaza activ este mai bine retinut.

- ambianta in care se prezinta materialul este si ea foarte importanta, fiind retinute mai bine materialele cu un anumit nivel de incarcatura emotionala (pozitiva sau negativa), decat materialele neutre. Totusi, materialele agreabile sunt retinute mai bine decat cele dezagreabile.

- un material cu volum mare va fi retinut mai usor decat unul redus ca volum, daca cel dintai dispunde de un grad mai mare de structurare, familiaritate si semnificatie.

Uitarea

Uitarea este functionala pentru ca permite realizarea unei selectii intre numeroasele informatii care ne coplesesc zi de zi. Datorita ei putem retine ceea ce e cu adevarat important. Ea poate avea efecte bune daca isi exercita rolul de reglare a continutului mnezic, dar poate avea si efecte negative daca persoana uita si ceea ce ar fi util sa retina. In general uitam ceea ce nu folosim, sau ceea ce e "rar". Daca in experienta mea de zi cu zi folosesc rar tabla inmultirii, este posibil ca in timp chiar sa o uit, mai ales daca am invatat-o pur mecanic.

Uitarea se realizeaza la inceput mai repede, iar apoi, odata cu trecerea timpului, devine mai lenta. In primele 24 de ore de la stocare se uita masiv (pana la 55% din material). Tocmai de aceea, in acest interval trebuie facute repetitii, caci intervalele prea mari intre repetitii favorizeaza uitare. In acelasi timp, intervalele prea scurte intre repetitii nu permit repausul si reactualizarea. Sunt eficiente mai putine repetitii pe zi esalonate mai multe zile consecutiv decat mai multe repetitii consecutive intr-o zi.

Uitarea se manifesta prin producerea unor erori in recunoastere si reproducere, pana la imposibilitatea de reactualizare a materialului memorat.