Problematica inconstientului

PROBLEMATICA INCONSTIENTULUI

Ideea de inconstient a aparut in romantismul timpuriu, acesta fiind mentionat expres inca din 1869 de Ed. Von Hartman. Apoi Samuel Wilkins, Th. Lips, W. James, W. Wundt au ajuns la ideea ca inconstientul este un compartiment al S.P.U., ce se dezvolta in interactiune reciproca cu compartimentul constient (asociationism multifagural). Prin el se desemna :

1. - un ansamblu de stari, procese psihofiziologice si psihice care momentan nu sunt constiente (nu se constientizeaza).

2. - psihismul bazal (aconstient), de profunzime, care nu inceteaza a fi psihogen sau pregnant psihic, ca ipostaza a existentei umane, aconstient, deci, ca atare.

Inconstientul este saturat afectiv, este dinamic, se poate manifesta atat in conditii onirice, cat si in starea de trezie. Acesta dispune de mecanisme si legi functionale inca insuficient elucidate de psihologia stiintifico-academica. Pana in prezent, dispunem de mai multa claritate in studiul constiintei decat in studiul inconstientului.

Inconstientul este considerat un sistem deschis spre sine, dar partial inchis in raport cu lumea, rezistand la investigatia constienta, uzuala. De aceea este descris ca irational, liber si revendicativ in raport cu legile de organizare ale functionarii constiintei. Dupa H. Ey, 'in centrul fenomenului inconstient se afla structura sa proiectiv simbolica, functia de ocultatie (mascaj, travestire) si functia de negare". Procesele inconstiente se petrec in afara timpului, au putina raportare la realitate si se dezvolta paralel, ca o dublura sau acompaniament ale vietii constiente. Din punct de vedere economic, dupa F. Basin, nivelul inconstient presupune o tensiune sau forta care se supune principiului 'tot sau nimic', de unde rezulta, pe langa irationalitatea manifestarilor inconstiente, si spontaneitatea lor, sau chiar impulsivitatea. Mentionam ca dezorganizarea, irationalitatea si impulsivitatea sunt caracteristici considerate in raport cu reperele conforme structurarilor constiente si nu in genere. Structurile inconstiente sunt dinamice, dar nu sunt de loc plastice (sunt rigide). De aceea ideile sau relatiile cu fixare inconstienta sunt neobisnuit de stabile si rigide, fiind si denominate de multe ori ca fixatii.

C. G. Jung a sustinut ca alaturi de inconstientul individual exista si un inconstient transindividual, socio-colectiv compus din modelele culturale de baza, ale comunitatii etnice. De asemenea, tot aici, n inconstentul colectiv, sunt fixate modalitati stilistice ale culturii credintelor si spiritualiatii locale si de la acest nivel, impreuna indeplinesc functii noologice, psihogenerative, care pot determina germinatii creative la nivel personal.

G. Dwelshauvers face urmatoarea clasificare, din perspec-tiva inregistrarilor formelor de manifestare ale inconstientului :

1. Inconstient ereditar - predominant instinctiv si energetic.

2. Inconstient psihofiziologic, incluzand manifestarile asociate functiilor meta-bolice coordonate cerebral, dar fara priza de realizare constienta;

3. Inconstient mnezic (rezervorul potential, inactiv sau inactivabil al experientei an-terioare, mai mult sau mai putin semnificative pentru momentul actual al persoanei).

4. Inconstient afectiv - dinamica fondului timic si de suport energetic al desfasu-rarilor operational-adaptative alproceslor psihice;

5. Inconstient 'rational' - generator de sinteze mentale si responsabil de existenta, ca atare, a desfasurarii algoritmilor mentali si al procedurilor intuitive, de fantazare, plasmuire nchipuire, precum si al unor segmente de conduita euristica sa creatoare.

6. Automatismele, reprezentand stabilizari post constiente ale unor manifestari derulate actual, ce au o cantonare subconstienta, fiind o rezerva pentru utilizarile acomodative, mai mult sau mai putin reusite, pentru dinamica din conduitele constient adaptative .

L. Bellak distinge:

1. Inconstient fiziologic (interesand psihosomatica);

2. Inconstient structural sau latent ( automatic );

3. Inconstient dinamic ( afectiv );

Dupa F. Basin - fenomenele psihice nonconstiente sunt strans legate si de gestionarea si manipularea in procesarea informationala - ele fiind legate de formarea si utilizarea monta-jelor (seturilor) apetitive sau repulsive n, plan epistemic si pragmatic. Acestea sunt intermediari in receptia si transformarea informatiei in factor de reglaj (feedback si feedfor asociata informatiei de comanda si control). Pentru psihologie, acestea impreuna cu procesele de declansare si utilizare a atitudinilor, reprezinta doi dintre factorii principali ai inconstientului, asigurind o sinergie in actiunea unitara de ordin adaptativ, a organismului. Prin tematici subiective (Murray) sau montaje (set -Usnadze) -, se nasc noi mecanisme neconstiente de reglaj ale activitatii. Uneori, atitudinile fixate in inconstient neaga ordinea impusa de constiinta, determinand nu numai frustratie, simptome si nevroza, dar si manifestari inexplicabile, suis generis, si justificabile doar prin dictonul 'Degustibus non disputandum'.

Subliniem ca nu intotdeauna modalitatiile inconstientului sunt in contradictie cu factorii de constiinta. Exista o sinergie constient-inconstient si o sinformatie(sin-formatie Ed.Pamfil) cu rol predominant acomodativ.

Inconstientul ramane un factor bazal de dinamizare a conduitelor, o forta energizanta cu alte legi de structurare si organizare decat constiinta (alt mod de prelucrare al informatiei precum si alte orientari ale personalitatii). Fenomenele de germinatie in cadrul proceselor creative dovedesc modalitatea uneori autonoma de functionare a inconstientului, care furnizeaza nu numai energie compartimentului constient, ci, uneori, si o suplinire functionala. Aici el implineste proiecte si cautari ale dominantelor constiente. L.S.Vigotski motiveaza aceasta prin aceea ca inconstientul este insensibil la contradictie ca element necesar de ordin probator n experierea logico-experimentala. Structurile lui sunt predominant energetico-vectoriale, avand o contributie insemnata si in energizarea si dinamizarea intregului S.P.U.

P. P. Neveanu sustine ca, dupa Pavlov, inconstientul inter-vine mai ales in conditiile activitatii disociate a celor doua sisteme de semnalizare(defazare). Rezulta de aici validitatea asertiunii lui G. Miller, conform careia toate procesele psihice contin in acelasi timp componente constiente si inconstiente. Proportia lor este variabila,o desfasurare predominant constienta avnd perceptia, iar procesele afective mai mult o desfasurare inconstienta. In acest context, trebuie mentionata si subliniata fluiditatea si permeabilitatea granitelor dintre constient si inconstient. Fenomenul este decelabil si in situatiile ce se pot incadra in forme de experiment natural si in care se pot observa in special formele tranzitorii constient - inconstient.

De exemplu, in starea de ebrietate se parcurg urmatoarele faze (dupa P. Popescu-Neveanu)

1. euforie - este rezultata din inductia pozitiva, alcoolul fiind un inhibitor.

2. dereglari diverse cu usoara logoree si acatisie sau surexcitare.

3. ebrietatea sensibila cu inhibarea sistemelor de control, ce conduc la manifestari impulsive irationale, obsesive, stari paradoxale si ultraparadoxale.

4. faza de ingustare a constiintei si a actiunii in stare de transa si somnului narcotic.

In acest context, dupa H.Ey, manifestarile de grandomanie, mitomanie, anxios-obsesive reprezinta inversari de ponderi functionale intre constient si inconstient n cadrul sistemului de prsonalitate. Dar acest experiment nu ofera date reale si valabile despre personalitatea autentica a insului, deoarece aceasta situatie nu este specifica fenomenului adaptativ normal, raportabila la unicitatea individual-umana reala. Dictonul latin integral relativ la asemenea cazuri era: 'In vino veritas sed in ebrietas, stupiditas', dar azi el se uziteaza empiric partial (pe jumatate).

Cea mai elaborata doctrina (unii sustin ca si cea mai ingusta) care abordeaza problematica inconstientului este psihanaliza. Pentru acest sistem este obisnuita utilizarea conceptuala a adjectivului de inconstient inteles ca ansamblul de continuturi calitative non prezente in campul actual constient (termen folosit in sens descriptiv).

Termenul de inconstient mai este folosit in sens topic desemnand:

a)      sisteme, definite in teoria aparatului psihic, constituite din continuturi refulate spre palierele profunde dispuse ierarhic carora li se refuza accesul la sistemele constiente si preconstiente;

b)      b) adjectivul de inconstient este utilizat si pentru desemnarea punctelor de fixatie mai putin pe o distinctie de referire intersistemica, persistand deci, denotarile intrasistemice ale unor dispuneri stratificate ierarhic.

Referinte bibliografice: