Scopul expertizei medico-legale psihiatrice si obiectivele ei

Scopul expertizei medico-legale psihiatrice si obiectivele ei

Expertiza medico-legala psihiatrica isi are utilitatea in mai multe ramuri ale dreptului, efectuandu-se in urmatoarele situatii:

A.     In dreptul penal

in cazul infractiunii de omor deosebit de grav (art. 176 Cod penal)

cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoieli asupra starii psihice a invinuitului / inculpatului

la infractorii minori cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani

la pruncucidere (examinarea mamei)

pentru instituirea masurilor de siguranta cu caracter medical prevazute de art si 114 Cod penal

pentru ridicarea acestor masuri de siguranta propuse de o expertiza medico legala anterioara

A fi subiectul unei infractiuni inseamna a fi vinovat de acea infractiune, ceea ce implica stabilirea unei relatii intre starea psihica, fapta si rezultatul ei. Vinovatia devine, in acest mod, premisa responsabilitatii, care, la randul ei, presupune capacitatea de a discerne.

Astfel, discernamantul devine criteriul medical al responsabilitatii persoanei si punct principal al expertizei psihiatrico-legale, de care depinde stabilirea cu

certitudine a laturii subiective a infractiunii comise de acesta.

Vinovatia este deci legatura psihica dintre autor si fapta sa, rezultatele ei, produse sub forma subiectiva a intentiei, culpei si praeterintentiei.

Iresponsabilitatea exclude vinovatia si, prin urmare, si caracterul penal al faptei, fiind o cauza subiectiva de inlaturare a infractiunii.

Daca art.17 din C.p. prevede ca infractiunea este o fapta cu pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de lege, continutul obiectiv al infractiunii fiind existenta ei ca fapt material, urmarile faptului si legatura cauzala dintre ele, iresponsabilitatea, conform art.48 din C.p., e situatia in care "subiectul infractiunii nu-si da seama de actiunile sau inactiunile sale, nu era stapan pe ele, deci nu intelegea de ce actiunea sau inactiunea sa are pericol social si este ilicita, asadar era iresponsabil datorita alienatiei mintale sau altor cauze In dovedirea iresponsabilitatii penale, expertul va stabili daca subiectul era apt de a-si da seama de sensul faptei sale, daca putea fi stapan pe ea, premise in baza carora juristul va stabili iresponsabilitatea sau responsabilitatea. Incapacitatea psihica a unei persoane reprezinta inaptitudinea de a-si da seama de caracterul, sensul si valorile sociale, morale sau juridice ale faptei savarsite si de urmarile ei, de a-si dirija normal vointa. O atare persoana nu cunoaste semnificatia actului sau de comportament si nu poate fi stapana pe acest act. Ca urmare a acestei incapacitati, o persoana nu este responsabila si vinovata de actul sau si, ca atare, iresponsabilitatea inlatura vinovatia, iar lipsa vinovatiei realizeaza lipsa caracterului penal al faptei si, in final, lipsa faptei penale duce la inlaturarea raspunderii. Astfel, debilitatea mintala, intoxicatiile, somnul patologic, lesinul, bolile mintale ca stari permanente sau trecatoare inlatura total responsabilitatea, alteori o inlatura doar partial, desi raspunderea atenuata nu exclude vinovatia , ci este doar o circumstanta atenuata.

B.      In dreptul civil

pentru stabilirea capacitatii de exercitiu

pentru punerea sub interdictie

pentru schimbarea sexului civil - in tulburari de identitate a genului (trassexualism)

Capacitatea de exercitiu este aptitudinea unei persoane de a-si exercita drepturile, de a-si asuma obligatii si de a incheia acte juridice, ea putand fi stabilita si in cazul persoanelor decedate prin studiul documentelor medicale, ce contin date referitoare la diferite afectiuni cu repercursiuni asupra psihicului.

Asa cum este definita de dreptul penal, punerea sub interdictie fiinteaza ca o institutie juridica ce are drept scop ocrotirea persoanelor care nu au capacitatea psihica pastrata pentru a se ingriji de interesele lor, aceasta masura reprezentand o masura de protectie iar nu o pedeapsa pronuntata de catre instanta de judecata.

Desigur, schimbarea sexului civil e o problema serioasa atat din punct de vedere al problemelor psihice ivite inainte cat si dupa operatia de rigoare, fiind astfel necesara o evaluare psihica cat mai ampla.

C.      In dreptul familiei

pentru anularea sau desfacerea casatoriei cand unul dintre soti este reclamat ca bolnav psihic

pentru incredintarea copiilor minori unuia dintre soti

Conditiile de fond ale casatoriei sunt diferenta de sex, varsta matrimoniala, comunicarea reciproca a starii de sanatate si consimtamantul liber.

In sens juridic, casatoria este "uniunea liber consfintita dintre un barbat si o femeie, incheiata cu respectarea conditiilor legale, in scopul intemeierii unei familii", acesta anulandu-se sau desfacadu-se prin nerespectarea conditiilor de fond (lipsa idetitatii de sex, lipsa varstei legale, bigamia, rudenia pana la gradul IV inclusiv, casatoria dupa viol, alinatia si debilitatea mintala, prin presiuni exercitate de unul din soti sau de familie

Se pune de asemenea problema incredintarii copiilor minori unuia dintre soti atunci cand casatoria este desfacuta iar mama sau tatal sufera de o boala psihica, expertiza medico-legale impunandu-se cu necesitate.

D.     In dreptul muncii

pentru stabilirea aptitudinilor necesare exercitarii anumitor functii

pentru stabilirea capacitatii de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice

Astfel, nu pot incheia un contract individual de munca in calitate de salariat minorii in varsta de pana la 15 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca din cauza alienatiei sau debilitatii mintale, chiar daca au peste 16 ani (art.13, alin.3 si 4 din Codul muncii) iar incadrarea in munca, in locuri de munca grele, vatamatoare sau periculoase se poate face dupa implinirea varstei de 18 ani, acestea stabilindu-se prin Hotarare a Guvernului.

De asemenea, persoanele declarate inapte prin expertiza medico-legala, nu pot conduce autovehicule pe drumurile publice din Romania, aceasta fiind stabilit prin Codul rutier in vigoare.

Problemele expertizei medico-legale psihiatrice includ:

a)     Diagnosticul de boala mintala sau lipsa a bolii mintale la data examinarii, diagnostic ce obliga la cunoasterea modului de comitere a faptei, ce se va corela cu observarea si studierea comportamentului clinic al bolnavului si va fi completat de investigatiile necesare. Diagnosticul rezulta din contributia tuturor explorarilor efectuate, in care deseori prevaleaza starea clinica (de exemplu, e posibil ca un bolnav epileptic, psihotic sa nu aiba grafoelemente comitiale la examenul electroencefalografic al creierului, dar starea sa psihotica sa intruneasca notiunea de alienare mintala)

b)     In raport cu fapta imputabila, trebuie facut evaluarea discernamantului. Discernamantul constituie o sinteza a functiilor psihice cognitive (de cunoastere), afective si volitive, ce implica perceptii si reprezentari normale, gandire logica si anticipare, pe baza lor, a continutului si a consecintelor faptelor proprii de comportament. Acesta devine, astfel, un marker al starii psihice intr-o situatie data, dar intre discernamant si fapta nu poate fi neglijat, cu valoare de conditie, rolul situatiei, al victimei, al experientei de viata, al unor factori inductori, al frustratiilor si alcoolismului. Responsabilitatea omului este, in realitate, fata spre lume a discernamantului, pentru ca omul cat traieste, discerne permanent intre bine si rau, licit si ilicit, legal si ilegal, asa numitul "liber arbitru". Instituit in copilarie, germenul ideii de discernamant - atunci cand isi are inceputul constiinta morala sau protodiscernamantul - este implantat sub influenta atitudinii parintilor si apoi el structurandu-se pe tot parcursul vietii, succesiv, trecand de la nivelurile de constiinta elementara (de distingere a binelui de rau) la niveluri superioare de constiita logica si axiologica. Se considera ca discernamantul are mai multe grade, de la logic la axiologic, deontologic, teologic si juridic. Indivizii pot ramane deseori tributari unor anumite grade de discernamant. Pierderea capacitatii de a discerne se numeste discernopatie, aceasta fiind o boala a discernamantului, care releva pierderea capacitatii de percepere a lumii externe, a capacitatii de a reflecta adecvat, a capacitatii de a judeca logic o situatie (de exemplu in starile delirante), a capacitatii de a invata din experienta proprie trecuta, de a preveni si anticipa o situatie nociva de viata.

Din acestea rezulta ca in expertizele psihiatrico-legale de analiza si evaluare a discernamantului fata de o fapta imputabila, ne putem afla in una dintre urmatoarele trei ipostaze:

discernamant pastrat in lipsa bolilor psihice

discernamant diminuat in situatia unor stari de limita intre normal si patologic, asa numitele stari borderline. Starile acestea se caracterizeaza printr-o disociere intre functiile de cunoastere, de regula normale si superdotate, si functiile afective, caracterizate prin inafectivitate. Un discernamant diminuat nu inseamna excluderea discernamantului fata de fapta imputabila, dar afirmarea sa va ajuta la modularea sanctiunii intre cele doua limite legale

discernamantul abolit, specific starilor de alienare mintala, cum ar fi psihozele, ce implica tulburari psihice in toate cele trei compartimente ale vietii psihice, adica cunoasterea, afectivitatea si vointa, si in care fapta antisociala va aparea ca un simptom de boala mintala

c) Atunci cand discernamantul este abolit se impun masuri de protectie in fata comportamentului nociv si masuri medico-pedagogice adecvate pentru minorii in deriva. Masurile de protectie sunt implementate de Codul penal prin articolele 113 si 114. Ca regula generala trebuie sa se atraga atentia ca pe cat un comportament antisocial pare mai incoercibil si mai cronic, pe atat riscul de a apartine unui bolnav psihic este mai mare, expertiza medico-legala impunandu-se ca necesitate.

Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice sunt in functie de felul cauzei: (dupa V. Iftenie)

stabilirea capacitatii de exercitiu

punerea sub interdictie

stabilirea daca persoana examinata prezinta sau nu tulburari psihice

sa evidentieze care sunt trasaturile personalitatii subiectului

sa aprecieze capacitatea psihica si capacitatea de discernamant in momentul examinarii si, in consecinta, daca persoana respectiva poate fi anchetata, judecata si condamnata in cauzele penale

tot in cauzele penale, sa aprecieze capacitatea psihica si cea de discernamant in momentul savarsirii faptei

sa faca aprecieri prognostice asupra modului in care vor evolua tulburarile psihice decelate

sa excluda simularea sau disimularea

In lucrarea de fata am tratat acest ultim aspect al expertizei medico-legale din enumerarea de mai sus, cel al excluderii simularii si disimularii, incercand sa aduc un umil aport in demersurile facute de predecesorii si contemporanii mei, in domeniul comportamentului simulat, unde isi dau mana diversi oameni de stiinta : psihologi, psihiatri, criminologi, medici, juristi, etc.