Profesorul expert

PROFESORUL EXPERT

Desfasurarea eficienta a procesului de predare reclama din partea profesorului o suma de abilitati de baza. Ele sunt necesare pentru a garanta desfasurarea cu succes a activitatii de predare si instruire si reprezinta totodata premisele dezvoltarii expertizei educationale. Altfel spus care sunt dimensiunile importante, pe care trebuie sa le impartaseasca un profesor expert. Expertiza nu este o calitate predeterminata, ci una care se deprinde fiind dependenta de un anumit domeniu. Dobandirea expertizei nu este determinata de anumite constrangeri fixate de un anumit nivel prescris al capacitatii unei persoane. Abilitatile necesare profesorului pentru a deveni expert sunt prezentate sub forma unui model interactiv (Sternberg, ). Modelul contine 5 abilitati de baza: abilitatile metacognitive, abilitatile de invatare, abilitatile de gandire, abilitatea de organizare a cunostintelor, baza de cunostinte si motivatia. Desi sunt prezentate separat cele 5 elemente relationeaza puternic unele cu altele. Aceste elemente sunt in buna masura specifice unui anumit domeniu. Dezvoltarea expertizei intr-un domeniu nu conduce neaparat la dezvoltarea expertizei in alt domeniu. Cu toate acestea se poate vorbi si de un anumit transfer.

Tema de reflectie nr. 3 Descrieti din punctul dvs de vedere ce inseamna un profesor expert.

1.    Abilitatile de invatare

Abilitatile de invatare se refera in primul rand la achizitia de noi cunostinte. Abilitatile de invatare pot fi delimitate in doua mari categorii: explicite si implicite. Invatarea implicita are loc in conditiile in care depunem efort pentru a invata, pe cand invatarea implicita are loc incidental fara a depune un efort sistematic. Exemple de abilitati de codare pot fi: codarea selectiva, care presupune diferentierea informatiei relevante de cea irelevanta, combinarea selectiva, care implica relationarea informatiilor relevante si compararea selectiva, care implica relationarea informatiei noi de informatia deja stocata in memorie.

2. Abilitatile de gandire

Exista trei mari categorii de abilitati de gandire de care un profesor are nevoie pentru a ajunge expert. Abilitatile critice sau analitice, care includ complexitatea structurarii materialului, analiza critica, evaluarea, comparatia reflexiva, diferentierea. Abilitatile creative includ: formularea de ipoteze, imaginarea unor situatii inedite, supozitia, creare unor produse noi, descoperirea. Abilitatile practice presupun: aplicarea, utilizarea in diverse contexte, practicarea.

3. Baza de cunostinte

Se intampla uneori sa avem sansa sa lucram alaturi de profesori considerati de excelenta in sistemul lor educational. In aceste conditii, putem gandi ca " este pur si simplu mult mai inteligent decat mine. Stie totul, cu siguranta are o capacitate de memorare mult mai performanta decat am eu. N-o sa stiu niciodata atatea informatii cat el/ea." Dar sunt oare chiar adevarate aceste constatari?

Un studiu clasic din psihologia cognitiva a furnizat raspunsuri pertinente la astfel de situatii-problema. Astfel, studiul respectiv a analizat diferenta dintre jucatorii de sah novici si cei experti, in ceea ce priveste memorarea unor configuratii particulare ale pieselor de sah. Altfel spus, celor doua categorii de jucatori li s-a cerut sa memoreze diferite configuratii ale pieselor de sah, fiind evaluati ulterior in ce priveste performantele lor mnezice in aceste sarcini. Asa cum era de asteptat, expertii au avut performante superioare, dar numai pentru piesele aranjate in configuratii semnificative (configuratii care influenteaza evolutia ulterioara a jocului). In situatia in care piesele au fost aranjate pe tabla de joc in configuratii aleatoare, intre performantele mnezice ale celor doua categorii de jucatori nu au existat diferente semnificative (atat novicii, cat si expertii au prezentat performante slabe).

Ce semnificatie are acest studiu? In primul rand, el indica faptul ca superioritatea jucatorilor experti fata de novici este data de stocarea diferentiata a configuratiei pieselor, si nu reflecta superioritatea memorarii in general ori vreo alta abilitate cognitiva globala. Avantajul expertilor consta in faptul ca au mai multe cunostinte domeniu-specifice: jucatorii experti au stocat sute de configuratii semnificative, ceea ce le permite sa stocheze in continuare alte paternuri de configuratii cu mai multa usurinta. Performanta expertilor a fost studiata intr-un numar mare de domenii, incluzand programarea informatica, luarea de decizii in domeniul judiciar, diagnosticul medical, etc., chiar si cursele pentru persoanele cu handicap. Toate studiile au ajuns la aceeasi concluzie, si anume ca principalul avantaj al expertilor fata de novici consta faptul ca dispun de mai multe cunostinte in domeniul lor de expertiza.

Expertii nu sunt superiori novicilor in general, in ceea ce priveste baza biologica a memoriei sau abilitatile cognitive generale. Profesorii experti detin cunostinte extensive, achizitionate prin experienta, pe care le utilizeaza in intelegerea si rezolvarea de probleme. Nu cantitatea de experienta in sine conteaza in aceasta ecuatie, ci mai ales reflectia continua asupra experientei noastre intr-un anumit domeniu profesional (ceea ce sustine conceptul de "practician reflexiv"). Este vorba nu de o determinare genetica sau de "cum ne-am nascut", ci de cunostinte pe care le putem achizitiona daca suntem dispusi sa "muncim" pentru a deveni profesori experti.

3.1. Tipuri de cunostinte-experte

In primul rand, profesorii experti detin cunostinte de specialitate - cunostinte din domeniul pe care il predau. Sunt cunostinte acumulate in timpul studiilor universitare sau prin experiente de invatare in afara scolii.

In al doilea rand, profesorii au nevoie de cunostinte de pedagogie - cunostinte despre cum anume sa predea. Putem include aici cunostinte despre cum anume sa crestem motivatia elevilor, informatii despre managementul comportamental al elevilor, cum anume sa elaboram si aplicam testele de cunostinte, etc.

In al treilea rand, profesorii experti au nevoie de cunostinte de metodica specialitatii, in cazul de fata cunostinte despre cum anume se poate desfasura predarea-invatarea psihologiei in liceu.

3.2. Organizarea cunostintelor de expert

Difera novicii de experti in ceea ce priveste organizarea si stocarea cunostintelor? Aparent, aceasta intrebare pare sa nu aiba raspuns, deoarece cunostintele reprezinta o entitate mentala iar organizarea lor pare a fi de neaccesat. Totusi, raspunsul la aceasta intrebare este oferit de catre psihologi, prin monitorizarea utilizarii cunostintelor de experti/novici in timpul rezolvarii de probleme si analiza diferentelor rezultate.

Un studiu realizat de Chi, Feltovich& Glaser (1981) sugereaza ideea ca expertii si novicii grupeaza problemele de fizica in mod diferit. In general, expertii sunt mai sezitivi la structura de profunzime a problemelor - grupeaza problemele in functie de principiile fizice relevante pentru solutia problemei. In contrast cu acestia, novicii sunt mai senzitivi fata de structura de suprafata- grupeaza problemele in functie de detaliile mentionate in enunt. Generalizand, aceste rezultate sugereaza faptul ca expertii difera de novici nu doar in ce priveste cantitatea sau baza de cunostinte, ci in egala masura prin maniera in care isi organizeaza aceste cunostinte.

Pentru un profesor, a fi senzitiv fata de structura de adancime poate insemna, de exemplu, identificarea stimei de sine scazute si a sentimentului lipsei de valori personale pe care le mascheaza o problema de vorbire a unui anumit elev. La randul ei, stima de sine scazuta poate provoca probleme comportamentale care le dubleaza pe cele de vorbire. Un profesor centrat doar pe structura de suprafata a situatiei vede problema comportamentala ca fiind determinata exclusiv de lipsa de disciplina sau disobedienta. Acest mod de conceptualizare a situatie poate explica un posibil esec in rezolvarea eficienta a problemei.