Determinantii infantili ai unei constrangeri obsedante

Determinantii infantili ai unei constrangeri obsedante

Travaliul psihanalitic confruntat cu forta mecanismelor obsesionale

Voi incepe prin a rezuma principalele etape ale travaliului unei psihanalize fata in fata, cu o studenta pe care am numit-o Alice. In prezent, la 22 de ani, ea ramane inca puternic afectata in viata relationala de conduite obsesionale, care o imping la exercitarea unui control angoasant in ce priveste hrana, mergand pana la anorexie. Forta sadismului Supraeului si comportamentul de dominare in transfer franeaza procesul psihanalitic.

Am inceput sa o intalnesc pe Alice acum mai multi ani, in momentul in care isi pregatea bacalaureatul. Era o eleva buna la scoala, dar se temea mereu ca nu munceste destul pentru a reusi la examene. Locuia cu mama si cu fratele sau, cu trei ani mai mic decat ea. Tatal sau decedase brusc din cauza unei boli cardiace, atunci cand ea avea 12 ani. In momentul acelei disparitii si in timpul ceremoniei de inmormantare, ea nu manifestase nici o emotie. S-a comportat ca si cum ar fi trebuit ca ea sa controleze totul si sa isi sustina intreaga familie. Ulterior, s-a aratat dominatoare si autoritara cu mama sa, ca si cum trebuia sa compenseze depresia materna. Ii facea mereu reprosuri fratelui ei, care incepuse sa evite munca scolara si sa se razvrateasca impotriva autoritatii. M-am gandit ca ea incerca in mod inconstient sa ia locul de sef al familiei, al tatalui ei disparut. In plus, era foarte geloasa si agresiva fata de prietenul mamei sale.

Pe scena transferentiala

Dupa ce am evocat comportamentul acestei tinere acasa, voi vorbi despre atacurile al caror obiect am fost eu, in transfer. Alice imi reproseaza ca nu fac nimic impotriva tensiunii din ea. Considera ca nu spun nimic care sa o poata ajuta. Pe de alta parte, mama sa ii face observatii care ii sporesc frica de esec. Nu poate stabili nici o relatie in care sa se simta linistita. Evoca exigentele mamei si ale profesorilor, care cred ca poate sa lucreze mai bine. Toata lumea vrea ca ea sa fie printre cei mai buni elevi. Este o presiune intolerabila.

Ii este greu sa recunoasca faptul ca aceasta presiune corespundea exigentei pe care si-o impunea singura, in timp ce mama sau profesorii aveau fata de ea o atitudine mai degraba binevoitoare.

Are nevoie sa supraliciteze asteptarile celorlalti fata de ea. Pune acest lucru in legatura cu anii copilariei, cand isi dadea seama de starea de depresie si de delasare a tatalui sau, care fusese multi ani in somaj. Acest barbat, avand profesia de inginer, ramasese timp indelungat acasa, inactiv si inert. Mama lui Alice, farmacista, a intretinut toata familia, muncind foarte mult. Alice si-a imaginat asadar ca ea nu putea sa renunte la a fi activa, preocupata de indatoririle scolare de indeplinit. Ea identifica pasivitatea unui moment de repaus cu depresia si inertia tatalui sau.

I se intampla sa-i fie frica de excitatia pe care o simtea urcand in ea. A identificat-o cu frica sa de a deveni nebuna, ca o colega de clasa care se urcase pe o masa si incepuse sa tipe ca isi pierde mintile. Aceasta teama de a-si pierde controlul psihic a dominat scena transferentiala. Faptul a imbracat mai multe aspecte. A inceput sa suporte cu greu munca la biblioteca universitara, ca si cum faptul de a citi documente capata valoarea unui gavaj. De asemenea, vorbele mamei sale veneau sa o perturbe interior. Se simtea sufocata. Aceasta dimensiune hipocondriaca s-a dezvoltat si a ocupat un loc important in exprimarea plangerilor sale. Faptul s-a complicat cu repetarea conflictelor cu mama sa, privind hrana.

Am putut sa-i arat ca repeta aceste conflicte pentru a se pedepsi pentru ca se simte inteleasa aici, cu mine, si pentru ca are acasa o mama care se straduieste sa fie buna cu ea. Acest lucru a permis figurarea contradictiilor in atitudinea sa fata de imagoul matern si numirea ambivalentei sale. In perioada cand a putut fi lucrata dimensiunea sexuala a ambivalentei fata de imaginea materna, s-a manifestat o anumita atenuare, moderare a conduitelor sale. Aceasta perioada a condus la angajarea sa intr-o relatie terapeutica cu o colega a mea, cu care a inceput o relaxare.

Isterizarea conflictelor cu imagoul matern a mentinut evitarea relatiei oedipiene cu tatal. I se intampla sa creada ca, exteriorizandu-si suferinta, o putea culpabiliza pe mama si exercita astfel o riposta, razbunare fata de aceasta. Imagoul matern omnipotent reprezenta un pericol. Cuvintele mamei sale erau pentru ea agresiuni: 'considera ca sunt prea slaba, ca nu mananc bine. Crede pesemne ca sunt nebuna'. In plus, pentru Alice, mama sa avusese putere deplina asupra corpului sau, datorita studiilor ei de medicina si farmacie. Nu existase niciodata un tert mediator in conflictul cu puterea materna.

Vorbind despre amintirea privind o fotografie in care ea are un aer trist, crede ca a plans pentru ca parintii plecasera. Spune ca isi poate produce suferinta cu ideea despre singuratatea ei. Traduce acest lucru in fraza: 'Atunci cand imi fac filme asa, imi fac rau'. A-si produce suferinta (in mod activ) apare asadar ca un mijloc de a evita sa suporte suferinta care poate veni din partea obiectului. De pilda, ea resimte ca pe o agresiune anumite fraze din partea anturajului sau, evenimente din viata sa scolara. Cand ii semnalez ca anuntarea mortii tatalui sau fusese brutala, ea imi precizeaza ca acesta se afla la spital pentru niste examene. Cand au anuntat-o ca a murit, nu a inteles, fiindca, aparent, el era sanatos. Acest lucru a determinat-o sa nu mai aiba incredere in spusele adultilor.

In plus, are sentimentul ca nu a fost niciodata protejata. Are mereu impresia de pierdere sau de a fi deposedata prin cererea din partea altuia. Trebuie sa-si dea timp pentru studii. Nu are nimic pentru ea. La fel ca mama sa, care a muncit si a luptat pentru a reusi, ea este incapabila sa isi ofere momente de placere. Ii arat atunci ca trebuie sa mentina o pozitie activa, respingand toate lucrurile de care ar putea beneficia, pentru a nu se gandi ca i-ar putea fi luate.

Repetarea traumatismelor si a efectelor lor distructive

In cursul verii urmatoare, unul din verii sai, un baiat de o varsta cu ea, s-a sinucis in mod dramatic. Aceasta moarte a zdruncinat considerabil increderea pe care o avea in capacitatile sale de aparare impotriva angoasei si a alterat increderea pe care o putea acorda persoanelor pe care le investea. In pofida interventiilor mele, ea a folosit constrangerile date de orarul universitar pentru a reduce numarul de sedinte cu mine si pentru a pune capat sedintelor de relaxare. Totul se petrecea ca si cum realitatea acestei morti o afecta atat de mult incat faptul depasea capacitatile sale de intelegere.

In aceasta perioada dramatica si dureroasa, un eveniment a 'fortat-o' pe Alice sa accepte reconstructia trecutului sau, impreuna cu mine. Intr-o dupa-amiaza in care era singura acasa, a sunat telefonul. La capatul celalalt al firului, un var din familia tatalui ei cerea sa vorbeasca cu Christine (mama ei). Ea si-a spus numele. Iar varul, mirat, spune: 'Ah!, nu mai stiam daca Pierre (tatal lui Alice) avea o fiica'. I-a explicat ca voia sa vorbeasca cu mama lui Alice pentru a regla, in sfarsit, impreuna cu avocatii lor, problemele financiare legate de succesiunea tatalui.

Inchizand telefonul, Alice, foarte zguduita, s-a gandit ca acest telefon punea in lumina ceea ce ea nu intelesese prea bine din istoria parintilor sai. A putut atunci sa o intrebe in mod legitim pe mama sa ce se petrecuse. Christine, mama sa, casatorita cu un alt barbat, devenise amanta tatalui lui Alice. Atunci cand a ramas insarcinata cu Alice, familia tatalui refuzase aceasta uniune si nu voia sa vada bebelusul. In plus, familia mamei, rusinata de aceasta sarcina, o respinsese. Dupa divortul pronuntat intre mama lui Alice si primul ei sot, au avut loc lungi discutii si pertractari pentru ca tatal si mama sa se poata casatori. Fratele lui Alice s-a nascut mai tarziu.

Cand a decedat tatal lui Alice, familia acestuia a incercat sa blocheze partea de mostenire ce revenea copiilor, prin toate mijloacele juridice posibile. Ca urmare a unei decizii judiciare, Alice a putut in sfarsit sa poarte numele tatalui sau, alaturi de cel al mamei. Acest moment de recunoastere oficiala a fost urmat de o perioada in care am putut lucra mai bine ambivalenta fata de imagoul matern. Dar urmarile sinuciderii varului au concretizat din nou modalitatile patogene in functionarea ansamblului familial: au avut loc lungi dispute intre clanurile familiale, pentru a stabili in ce cavou trebuiau puse ramasitele acestui baiat.

Tinand seama de aceasta realitate, putem intelege mai bine faptul ca Alice este constransa sa mentina o pozitie activa de control, atat asupra realitatii exterioare, relatiile familiale, dar si asupra lumii ei fantasmatice interne. Ii este asadar foarte greu sa gaseasca un ragaz. Atunci cand incearca sa o faca, se simte extrem de angoasata.

Ascultand prezentarea acestei istorii se poate constata ca este putin vorba despre visele acestei paciente. Deseori ea spune ca nu viseaza sau ca sunt prostii lipsite de interes. Cu toate acestea, pornind de la un vis in care era vorba despre o vizita pe care ea o facea la spital, pentru a-l vedea pe sotul doicii sale, s-a nelinistit vazand ca o perfuzie provoca un hematom. Nu era prea clar. Ce avea de facut? Asociatiile ei mi-au permis sa-i arat ca ingrijorarea ei pentru acest barbat avea o legatura cu ceea ce traise fata de tatal sau si cu necesitatea de a veghea asupra persoanelor importante pentru ea, cum sunt sotul doicii, cum sunt eu, psihanalistul ei. Aceasta remarca a determinat figurarea unui conflict. Se simtea obligata sa reactioneze la cuvintele neplacute ale matusii sale, cand de fapt ar fi vrut sa nu le ia in seama, pentru a fi capabila sa auda si sa pastreze ideile interesante pe care i le dadeam eu. Nu se putea lasa sa-i faca asa ceva, fiindca nu putea accepta ca matusa sa o domine atat de mult pe mama sa, pe care o trata mereu ca pa o surioara. Alice a avansat atunci ideea ca, repetandu-si plangerea dureroasa la fiecare sedinta, poate ca incerca sa imi retina atentia.

Opresc aici prezentarea acestui travaliu psihanalitic, pentru a face cateva remarci.

Observam ca Alice are nevoie sa mentina o relatie sado-masochista cu imagoul matern, pentru a lupta impotriva angoasei intense suscitate de pozitia de pasivitate, abandonarea in seama puterii imagoului matern. Atunci cand 'isi face filme', ea ia initiativa de a figura scene psihice pentru a lupta impotriva angoasei de a se simti invadata de distructivitate. Dat fiind ca imaginile parentale nu sunt fiabile, incapabile de a se proteja impotriva mortii sau de a accede la o placere calma, ea trebuie sa poarte grija sanatatii si a starii de bine a intregii familii. Aceasta pozitie megalomana, de dominare/control asupra anturajului o conduce, de asemenea, la a fi dezagreabila cu de toti cei care nu ii aduc toate satisfactiile pe care le-a meritat, prin munca sa la scoala si actiunea intreprinsa pentru cei apropiati.

Este vorba despre o problematica infantila ce nu a putut fi exprimata in familie, intrucat acest copil fusese considerat drept un copil cuminte si satisfacator. Ea nu va fi avut nici o problema, pe cand fratele sau, care si-a putut exterioriza pulsionalitatea, a solicitat necontenit atentia si raspunsurile educative ale parintilor. El s-a nascut in momentul in care cuplul fusese recunoscut oficial de catre cei din jur.

Evolutia travaliului psihanalitic ii permite acum lui Alice sa devina ceva mai constienta de capacitatea sa de a-si numi conflictele psihice interne. Ea accepta mai bine miscarile marcate de ambivalenta. Dar are deseori nevoie sa se fixeze solid de ceea ce ea considera a fi certitudini negative. 'Nu pot termina munca de redactare a acestei lucrari. Am avut iarasi greturi, pentru ca era frig la biblioteca'. Tematicile pregenitale primeaza inca asupra dorintei sale de a incepe o relatie sexuala cu un baiat. Se considera inca 'prea bebelus pentru asta'.

Relatia sado-masochista cu imagoul matern se diminueaza putin atunci cand Alice devine constienta de faptul ca psihanalistul ei accepta ca ea sa faca uneori sa varieze distanta fata de el, folosind motivele reale ale modificarilor de orar pentru a adapta frecventa sedintelor. In aceasta miscare, ea ia parte in mod activ si isi vede aici partea de responsabilitate personala. Ea pare asadar sa descopere, abia acum, capacitatea sa de a actiona pentru a se apropia sau a se indeparta. Totul se petrece ca si cum, inainte, ceilalti - si, in particular, adultii erau cei care o puteau plasa mai departe sau mai aproape de ei.

Aceasta actiune asupra distantei fata de obiect ii permite lui Alice sa diferentieze partea sa proprie de actiune si pe cea a mediului. Astfel, ea a inceput sa poata figura ceea ce vine dintr-un impuls intern si, pe de lata parte, efectele unei situatii in care este plasata. Aceasta este, neindoielnic, calea pe care Alice poate porni pentru a reduce efectele atotputerniciei megalomaniei sale infantile.

Ea descopera astfel ca poate construi impreuna cu psihanalistul sau un cadru care ii permite sa simbolizeze miscarile sale pulsionale si ceea ce resimte. Imprejurarile nasterii sale explica fara indoiala cum schimburile care se puteau crea intre bebelusul Alice si mama sa au fost afectate de situatia alienanta in care cele doua erau prinse, fara ca tatal lui Alice sa fi avut puterea de a modifica ceva. Constrangerea obsedanta actuala apare asadar ca un efect persistent al acelei situatii alienante. Putem spera ca 'gasind-creand' cadrul situatiei psihanalitice impreuna cu psihanalistul sau, Alice va putea reprezenta din ce in ce mai bine fortele pulsionale ale conflictelor care inca o invadeaza.