Personalitate si socializare - Factorii dezvoltarii personalitatii

Personalitate si socializare - Factorii dezvoltarii personalitatii

Personalitatea este rezultatul interactiunii complexe a mai multor categorii de factori:

a)     mostenirea genetica (zestrea biologica)

b)     mediul fizic

c)     cultura

d)     experienta de grup

e)     experienta personala

Mostenirea genetica

Copilul se naste cu anumite preconditionari rezultate din combinarile genetice ale parintilor si din influentele exercitate asupra fatului in timpul sarcinii. Mostenirea biologica nu reprezinta insa, decat materia prima pe care se cladeste viitoarea personalitate. Aceeasi materie prima poate fi folosita in chipuri diferite rezultand personalitati diferite.

Apartinand aceleiasi specii, oamenii au o serie de caracteristici biologice comune. In acelasi timp fiecare presoana se naste cu o serie de particularitati care-i confera un caracter de unicitate. Rolul factorilor biologici in determinarea personalitatii constituie obiect de studiu de foarte multa vreme. In unele conceptii rolul factorilor biologici este considerat esential in fasonarea personalitatii, in altele se ignora rolul determinarilor biologice.

Cercetari mai recente, mai ales studiile asupra gemenilor, din anii 70-80, au pus in evidenta ca ereditatea are un rol foarte important in determinarea unor trasaturi de personalitate ca inteligenta si putin important in determinarea altor trasaturi cum ar fi sociabilitatea, atitudinile, interesele, controlul impulsurilor etc.

Pana in prezent nu s-a putut oferi o explicatie stiintifica si riguroasa legaturilor de determinare intre trasaturile fizice si cele comportamentale. In folclor sunt anumite convingeri conform carora "oamenii grasi sunt cumsecade" sau ca "femeile cu buze subtiri sunt cicalitoare". Explicatia unor asemenea corelatii statistice se plaseaza mai curand la nivelul raportului dintre asteptarile sociale si comportamentale. Daca intr-o societate functioneaza asteptarea sociala conform careia persoanele grase sa fie cumsecade, atunci va exista o presiune sociala pentru ca persoanele care au aceasta caracteristica fizica sa se conformeze asteptarilor. O trasatura fizica devine astfel un factor de personalitate in raport cu modul in care ea este considerata si definita de catre societate sau grupul de referinta din care face parte.

Mediul fizic a fost privit de multe teorii mai vechi ca un factor determinant in modelarea personalitatii. Determinismul geografic bucurat vreme indelungata de reputatia unei teorii stiintifice riguroase. Nu s-a putut proba, insa, existenta unor legaturi cauzale intre conditiile mediului fizic si personalitate. Desigur conditiile de mediu fizic pot influenta anumite trasaturi de personalitate. De exemplu persoanele ce traiesc in zone sarace au un comportament mai agresiv fata de persoanele ce traiesc in nise ecologice bogate. Cu toate acestea, se poate afirma ca dintre toate categoriile de factori ce influenteaza sau conditioneaza personalitatea, mediul fizic are rolul cel mai scazut.

Cultura constituie unul dintre factorii importanti de modelare a personalitatii. Trasaturile culturale ale unei societati genereaza anumite particularitati in socializarea copiilor. In fiecare societate exista unul sau mai multe tipuri de personalitate pe care copii trebuie sa le copieze. In culturile europene tipului principal de personalitate ii sunt asociate urmatoarele caracteristici: sociabilitate, amabilitate, cooperare dar si competitivitate. Familia si alti factori de socializare le transmit copiilor aceste caracte-ristici . Desigur, persoanele se conformeaza in graduri diferite acestor exigente si asteptari.

Legatura dintre cultura si personalitate este evidenta intrucat formarea persona-litatii consta in mare parte in interiorizarea elementelor unei culturi.

Experienta de grup

La nastere copilul este o simpla fiinta ce se multumeste cu satisfacerea nevoilor biologice. Treptat el devine constient de existenta in mediul sau a altor persoane pe care le diferentiaza. Incepand cu varsta de 2 ani copilul este constient de sine identi-ficandu-se prin "Eu". Supravituirea biologica a copilului nu e posibila fara ajutorul adultilor, iar devenirea sa ca fiinta sociala nu poate avea loc in afara interactiunii cu un grup. Interactiunea cu grupul ii permite copilului sa-si formeze imaginea despre sine. Cercetarile psihologice si pedagogic au scos in evidenta faptul ca atitudinile si comportamentele indivizilor sunt determinate de imaginea pe care acestia o au despre ei insisi; imagine formata prin interactiunea cu grupul. Grupul si in primul rand parintii asigura copilului satisfacerea nevoilor fiziologice si afective. Privati de afectivitate, copii se dezvolta anormal si ajung la comportamente asociale sau antisociale. De-a lungul vietii individul interactioneaza cu o multime de grupuri de referinta.imaginea despre sine se poate modifica in raport cu modul in care el se simte perceput de catre grupurile cu care el interactioneaza.

Experienta personala

Personalitatea individului este influentata si de experienta proprie de viata. Fiecare individ are o experienta personala unica prin care se deosebeste de ceilalti indivizi. Experientele de viata nu se cumuleaza in mod simplu, ele se integreaza. O experienta noua de viata este traita si evaluata din perspectiva experientelor trecute si din perspectiva normelor si valorilor socializate si internalizate.

Experienta personala nu este niciodata incheiata pe parcursul vietii individului. Experienta trecuta poate fi reevaluata din perspectiva noilor experiente producandu-se modificari de atitudini si comportamente si prin aceasta modificari de personalitate. Modificarea experientei de viata poate avea drept urmare modificarea perspectivelor asupra aceluiasi fapt social.

Experienta personala are de cele mai multe ori o putere formativa mai mare decat invatarea din experienta altora. Chiar si in acest caz o experienta trebuie sa se repete pentru ca individul sa poata invata din ea.

Procesul de socializare

Formarea personalitatii este rezultatul unui proces complex de socializare in care interactioneaza factorii personali, de mediu si culturali. Socializarea este un proces de interactiune sociala prin care individul dobandeste cunostinte, valori, atitudini si comportamente necesare pentru participarea efectiva la viata sociala. Transferul de cultura de la o generatie la alta se face prin intermediul socializarii. Individul se naste intr-o anumita cultura pe care o preia, o interiorizeaza si o transmite urmatoarelor generatii. S-au formulat diferite teorii ale socializarii, cele mai importante fiind:

teoriile invatarii

teoriile dezvoltarii cognitive

Teoriile invatarii Invatarea este o modificare permanenta a comportamentului care rezulta din experientele pe care le acumuleaza individul. Invatarea se realizeaza asociativ prin conditionare operanta si prin intariri.

Prin conditionare operanta individul invata din experientele sale trecute, retine ce consecinte au avut comportamentele sale asa incat le va repeta sau le va evita.

Invatarea prin intarire poate fi ilustrata prin modul in care are loc dresajul ani-malelor. In momentul in care animalul executa o miscare conforma cu intentiile dresorului, el primeste un stimul pozitiv - hrana, cand va executa o miscare pe care drsorul nu o vrea, animalul primeste un stimul negativ - lovitura. Acesti stimuli repetandu-se de mai multe ori, animalul isi formeaza reflexe adoptand numai comportamente care sunt asociate cu consecintele placute.

Daca invatarea s-ar face numai prin conditionare sau numai prin proprie experienta ea ar dura forte mult, ar fi incompleta, iar unele experiente ar fi fatale. Invatarea se realizeaza si prin observarea comportamentului altora, prin interactiunea cu alti oameni in acelasi context social.

Teoriile dezvoltarii cognitive

In teoriile invatarii copilul si adultul sunt plasati pe pozitii similare. In realitate o experienta nu are aceeasi semnificatie si aceleasi consecinte pentru un copil si pentru un adult. Invatarea se realizeaza progresiv etapa cu etapa. Transformarea copilului intr-o fiinta sociala are loc treptat; aceasta dezvoltare prezentand doua aspecte: dez-voltarea cognitiva si dezvoltarea morala.

Dezvoltarea cognitiva parcurge mai multe etape; trecerea de la o etapa la alta fiind marcata de schimbari profunde. J. Piaget distinge 4 etape in dezvoltarea cogni-tiva a copilului. In conceptia lui individul si mediul sunt intr-o continua interactiune. Procesul de socializare nu este uniform pentru toti indivizii intrucat intervin diferente intre capacitatile cognitive ale indivizilor.

Tipuri de socializare

Socializarea incepe din primele zile de viata si continua de-a lungul intregii existente.

In forma 1 pozitiva-concordanta socializarea se realizeaza conform unor valori si norme sociale fundamentale si in concordanta cu valorile si normele promovate de societatea globala.

In forma a2a pozitiva-discordanta socializarea se realizeaza conform unor valori si norme sociale fundamentale, dar in discordanta cu unele norme si valori promovate de unii agenti socializatori.

In forma a3a negativa-concordanta in cazul in care familia si grupul realizeaza o socializare conforma cu normele si valorile statului totalitar, dar neconforma cu valorile si normele sociale fundamentale

In forma a4a negativa-discordanta socializarea se realizeaza contrar normelor si valorilor fundamentale dar si celor promovate la nivel social general.

Agentii socializarii

Socializarea este realizata intr-o multitudine de forme si situatii de numerosi agenti dintre care mai importanti sunt familia, grupurile pereche, scoala si mijloacele de comunicare in masa.