Stereotipurile, prejudecatile si discriminarea

Stereotipurile, prejudecatile si discriminarea

Stereotipurile sunt scheme cognitive stabile care apar in viata unui grup.

Stereotipurile sunt, intr-un fel, reactiile instinctuale, intarite in timp, care cresc coeziunea grupului.

Prejudecata este partea afectiva ce insoteste in permanenta un stereotip.

Discriminarile, la randul lor, nu sunt decat rezultatele comportamentale ale stereotipurilor si discriminarilor. Trebuie sa subliniem ca cele trei concepte nu au in mod obligatoriu doar un sens negativ, ci si unul pozitiv.

Exista mai multe metode de masurare a stereotipurilor (in functie si de definitia data acestora): metoda identificarii vizuale (stereotipul este considerat o imagine condensata a unui grup social, prin urmare, tot ceea ce seamana cu acea imagine poate fi incadrabil in clasa respectiva), metoda listei de trasaturi (sau a listei trasaturilor de personalitate), metoda estimarii procentuale (care completeaza in sens procentual metoda precedenta, a listei de trasaturi - astfel nu toate trasaturile sunt la fel de importante, e nevoie sa se stie si cat anume procentul dintr-un grup crede ca o trasatura este sau nu adecvata descrierii altui grup), metoda ratei diagnostice (care se bazeaza pe atributele distinctive ce sunt identificate intr-un grup anume) etc.

Prejudecatile, la randul lor, pot fi masurate prin scala distantei sociale (o metoda care estimeaza gradul in care o persoana este gata sa accepte persoane ce fac parte din alte grupuri sociale), scala rasismului modern etc.

Discriminarea este mai greu de masurat decat stereotipurile si prejudecatile, desi si aici se pot identifica si masura mai multe faze sau forme ale discriminarii (discriminarea poate avea doar continut verbal, sau poate avea continut nonverbal sau chiar fiziologic).

Asupra tuturor chestiunilor ce tin de problematica stereotipurilor si discriminarii s-au conturat doua mari serii de teorii: teoriile psihodinamice si cele ce tin de perspectiva socioculturala.

Dintre teoriile psihodinamice putem aminti:

a. ipoteza frustrare-agresiune - care se bazeaza pe ideea ca orice scop neindeplinit in activitatea omului duce la un fenomen de frustrare, de dezechilibru psihic si de agresivitate. Esecul pe un plan va duce la urmarirea unui tap ispasitor (teoria ca atare va fi dezvoltata si in legatura cu comportamentul criminal al nazistilor fata de evrei).

b. teoria privarii negative - este o completare a teoriei anterioare si afirma ca frustrarea nu apare decat atunci cand scopul care nu a putut fi atins este de o importanta cruciala pentru individ.

c. teoria personalitatii autoritare, propusa de Adorno, sustine ca nu toti oamenii pot deveni agresivi ca urmare a unui proces de frustrare, ci numai cei ce au o predispozitie spre asa ceva, mai precis cei care dobandesc in timp o personalitate autoritara (originea ei este in copilaria traita cu severitate).

d. teoria personalitatii dogmatice se refera mai ales la stilul cognitiv (si nu afectiv, ca in cazul personalitatii autoritare) al omului. Individul dogmatic este autoritar si manifesta o foarte slaba receptivitate la schimbarea opiniilor.

Perspectiva socioculturala

Se refera la procesele de invatare sociala si afirma ca toate stereotipurile, prejudecatile si discriminarile sunt urmarea unei educatii anume, individul nefiind neaparat vinovat pentru preluarea lor. El este socializat si educat in spiritul acestor elemente, pe care le preia cumva mecanic.

Cele mai importante teorii din aceasta clasa sunt teoria invatarii sociale si teoria rolului social. Teoria invatarii sociale precizeaza cele trei surse majore prin care copilul ia contact cu regulile sociale: familia, subcultura in care isi petrece copilaria si mass-media. Teoria rolului social afirma ca orice societate cunoaste o diferentiere a rolurilor sociale, asumate de anumite grupuri. Aceste roluri tind sa fie atribuite apoi grupurilor cu pricina, care se identifica in mentalul colectiv cu ele.

Mare parte a stereotipurilor rasiale se pot explica prin aceasta confuzie intre rolul social jucat de un grup sau rasa si caracteristicile sale genetice.