CULTURA ECONOMICA
Folosit initial pentru a denumi actiunea de cultivare a pamantului, termenul de cultura a servit, incepand cu secolul al XVII-lea, pentru desemnarea dezvoltarii facultatilor spiritului. In secolul al XVIII-lea, istoricii germani foloseau notiunea de cultura pentru a desemna progresul colectivitatilor pe care le studiau. La sfarsitul secolului al XIX-lea, antropologii englezi utilizau termenul de cultura pentru a desemna modurile de gandire si actiune, credintele, sistemele de valori, simbolurile, tehnicile al caror ansamblu caracteriza fiecare dintre societatile studiate de ei. De-a lungul timpului, termenul a avut semnificatii diferite in functie de stiinta care il utiliza. Preluat de sociologi, termenul a capatat intelesul de "ansamblu coordonat al modurilor de a actiona, gandi si simti care constituie rolurile ce definesc comportamentele asteptate de o colectivitate din partea unor persoane"1. Din perspectiva sociologica, se pot distinge mai multe genuri de cultura: politica, juridica, economica, religioasa.
1 Caracteristici ale culturii economice
Cultura economica reprezinta ansamblul cunostintelor, orientarilor, atitudinilor, valorilor si sentimentelor pe care le au oamenii cu privire la viata economica a unei societati. Ca orice gen de cultura, si cultura economica va avea dimensiuni cognitive, afective si evaluative.
Componenta cognitiva a culturii economice se refera la cunostintele teoretice si empirice cu privire la sistemul economic. Desigur, nu includem in dimensiunea cognitiva a culturii economice cartile si studiile de specialitate care formeaza stiinta economica. Aspectul teoretic al dimensiunii cognitive se refera la modul mai mult sau mai putin corect, mai mult sau mai putin complet in care oamenii isi insusesc cunostintele economice, la modalitatea folosirii acestora, in analizarea vietii economice.
Oricat de reduse ar fi aspectele teoretice ale culturii economice a unui om simplu, acesta se va raporta la proprietate, la uneltele de lucru, la profit, la obiective economice apropiate sau indepartate, va constata starea de saracie sau de prosperitate in care se afla.
Dimensiunea afectiva a culturii economice presupune faptul ca oamenii isi manifesta anumite sentimente fata de proprietate, de bogatie, de saracie, de castiguri sau de pierderi.
Dimensiunea evaluativa reprezinta aprecierile, judecatile de valoare ale oamenilor fata de un mod sau altul de organizare a economiei sau a unitatii economice in care lucreaza, fata de programele de dezvoltare economica, fata de proprietate.
In cadrul culturii economice distingem doua paliere: cultura economica generala a membrilor societatii, indiferent de locul in care acestia isi desfasoara activitatea: economie, invatamant, cultura, sanatate, armata, administratie etc. si cultura economica specifica organizatiei respective (cultura organizationala).
In tarile foste socialiste, cultura economica era impregnata de ideologia economica si politica. In perioada de tranzitie se desfasoara procesul de dezideologizare a culturii economice. Sa luam exemplul egalitatii economice privite, in socialism, ca egalitate in fata mijloacelor de productie. Desigur, o asemenea egalitate era o fictiune. Ce egalitate este posibila in societate? Sunt posibile: egalitatea sanselor si egalitatea politica. Egalitatea sanselor se manifesta prin accesul neingradit al fiecarui individ la invatatura, la cultura, la conducerea economica si politica, prin inexistenta barierelor institutionale care ar impiedica promovarea sa pe scara ierarhiei sociale. Egalitatea sanselor plaseaza povara succesului sau esecului pe individ. Egalitatea politica se refera la egalitate in fata legii si la egalitatea in drepturi politice.
Egalitatea economica si egalitatea sociala sunt, probabil, utopii. Intre indivizi exista deosebiri in privinta pregatirii generale si profesionale, a capacitatii intelectuale, a puterii de munca, a implicarii intr-o activitate ce comporta un anumit risc, a aptitudinilor organizatorice si de conducere. Majoritatea membrilor societatii detin o anumita proprietate. Diferentierea incepe atunci cand unii consuma tot ce castiga, iar altii, suportand privatiuni, economisesc, acumuleaza si se antreneaza in diferite afaceri, fie individuale, fie in asociatii. Diferentierile in privinta proprietatii si a fructificarii acesteia vor genera alte diferentieri pe plan economic si social.
Trebuie restabilit respectul fata de proprietate si fata de afaceri. Din pacate, datorita modului fraudulos in care s-au facut anumite privatizari, datorita unor procedee incorecte de gasire a fondurilor pentru
inceperea afacerilor prospere, vechea formula soreliana "proprietatea este furt" s-a inradacinat in cultura economica a multor oameni.
Este necesara folosirea fara teama a unor termeni precum capitalism, eficienta, profit. Se vorbeste de o perioada de tranzitie de la economia planificata la economia de piata, fara a se aminti ca, la nivelul societatii, trecerea este de la socialism la capitalism. Socialismul a initiat si finantat unele activitati economice nerentabile pentru a absorbi forta de munca, oferind indivizilor posibilitatea de a-si castiga existenta prin munca, desi aceasta era ineficienta. Aceasta era o modalitate de a preveni conflictele sociale care ar fi fost posibile in conditiile somajului. Aceasta mentalitate de "a munci doar ca sa muncesti", fara a exista o piata de desfacere pentru bunurile respective, fara a aduce un castig social, se mentine si astazi. In locul inchiderii unor intreprinderi, oamenii prefera sa faca produse care vor ocupa spatiile depozitelor fara sa se poata vinde. Salariile vor fi primite din subventiile oferite din bugetul statului. Desigur, spectrul somajului ii va impiedica pe cei aflati intr-o astfel de situatie sa judece corect in coordonatele eficientei economice.
La nivelul dimensiunii afective a culturii economice, trebuie actionat pentru a diminua efectele invidiei distructive, aceasta meteahna ce genereaza multe necazuri intreprinzatorilor. Nu este obligatorie inlocuirea invidiei cu admiratia fata de cei ce reusesc in afaceri. Oamenii trebuie sa constientizeze formula "egalitatii sanselor". Problema este ca ei sa gaseasca drumul spre sansa. Desigur, nu toti vor deveni intreprinzatori. Le lipsesc pentru aceasta si fondurile, si curajul, si priceperea. Unii vor ramane doar salariati. Fiind in aceasta postura, ei nu trebuie sa transforme divergentele de interese in ura fata de patroni.
Este necesara modificarea atitudinii fata de munca. Salariatii trebuie sa inteleaga necesitatea desfasurarii unei munci eficiente. Acea formula din socialism "noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc", trebuie sa dispara din gandirea, atitudinile si comportamentul oamenilor. O munca eficienta va fi bine remunerata. Munca desfasurata in unitati particulare ai caror patroni respecta legislatia muncii nu trebuie inteleasa ca munca exploatata, asa cum prezenta propaganda socialista situatia din capitalism. Faptul ca, in teoria economica, salariul este considerat pret al marfii forta de munca sau pret pentru inchirierea fortei de munca, nu trebuie privit de cel ce munceste ca fiind ceva jignitor. Salariul trebuie inteles ca o forma de venit, alaturi de profit, dobanda, renta.
In aceasta perioada de tranzitie, se constata ca fiecare individ trecut de varsta adolescentei are propriul sau proiect de reforma. Comparand proiectul personal cu programul guvernamental, individul isi va forma o atitudine "pro" sau "contra" masurilor luate la nivel statal. El va aprecia sau va critica politica economica a guvernului, mai ales acele directii care privesc propria activitate.
2 Cultura organizationala
Cultura organizationala cuprinde un ansamblu de valori, norme, simboluri, atitudini, comportamente, ritualuri, ceremonii, mituri, istorioare referitoare la organizatie.
Valorile sunt acele idei, aspiratii, idealuri care corespund tendintelor evolutiei pozitive, eficiente a organizatiei. Valorile orienteaza activitatea si comportamentul indivizilor si grupurilor. Ele sunt cele mai importante izvoare ale asteptarilor. Interiorizate, traite, valorile se transforma in orientari valorice prin care individul valorizeaza atat propria activitate, cat si situatia organizatiei.
Normele convertesc necesitatea in prescriptii, indreptare, reguli, principii, modele pentru actiunea membrilor organizatiei. Ele sunt un cadru general de reglementare, de directionare a relatiilor din interiorul organizatiei. Normele au rolul de a asigura aspectele functionale ale organizatiei, conditiile pentru desfasurarea normala a activitatii.
Cultura organizationala tinde spre constituirea unui consens intre membrii organizatiei asupra valorilor, normelor, credintelor, deprinderilor existente in organizatie. Normativitatea contribuie la integrarea individului in organizatie. Cultura organizationala este normativa, sanctionand comportamentul individului sau grupului prin raportarea la normele ce definesc roluri si modele dezirabile ale conduitei, prin luarea in considerare a valorilor ce justifica sistemul sanctiunilor pozitive si negative.
Simbolurile reprezinta un cod al legaturilor oamenilor cu organizatia. Ele pot fi: emblema firmei, uniforma. Simbolurile sunt create pentru modelarea si influentarea comportamentului membrilor organizatiei. Pornind de la modelul japonez, unele corporatii occidentale si-au creat propriul cantec. Aceasta nu inseamna ca il vor canta in fiecare dimineata, ca japonezii, ci doar cu prilejul unor ceremonii deosebite.
Atitudinea reprezinta o modalitate de raportare a individului sau grupului la fenomenele, procesele, problemele existente in organizatie. In continutul atitudinii, elementele cognitive si evaluative sunt impregnate de o incarcatura emotional-afectiva deosebita. Atitudinile au un rol important in declansarea comportamentului.
Exemplele de atitudini relationale sunt multiple. Individul care lucreaza intr-o organizatie aspira la o recunoastere a contributiei pe care o aduce. Aceasta recunoastere presupune respect atat din partea colegilor, cat si a superiorului. Manifestarea unei concordante intre vorba si fapta, existenta unei stabilitati, a unei consistente a comportamentului individului sunt foarte importante pentru grupul in care acesta lucreaza. Autenticitatea personalitatii individului are importanta pentru munca in echipa. Identitatea unui membru al grupului este rezultatul modului in care el se manifesta in raporturile sale cu altii. Falsitatea, disimularea nu pot trece multa vreme neobservate.2
Corelat cu interesele, ca motivatie a sa, si cu scopurile, ca modele mentale ce-l prefigureaza si orienteaza anticipat, comportamentul este o reactie de raspuns al individului sau grupului la fenomenele, situatiile, evenimentele din organizatie. Comportamentul este acela care asigura intrarea persoanei in rol si satisfacerea cerintelor statusului.
Prin ritualuri si ceremonii sunt promovate si fixate in organizatii anumite valori. Ritualurile sunt anumite actiuni care se deruleaza cu o anumita periodicitate. Prin continutul lor emotional, ele contribuie la crearea unui climat agreabil in organizatie. Participarea la sfarsit de saptamana la anumite activitati recreative organizate de firma se poate transforma intr-un ritual. Sarbatorirea Craciunului, a Pastelui in cadrul organizatiei este de asemenea un ritual. Ceremonia are un caracter solemn. Ea presupune sarbatorirea "parintilor fondatori" ai firmei sau consemnarea trecerii unui anumit numar de ani de la crearea acesteia. Ceremoniile pot fi ocazionate de vizitele unor parteneri sau concurenti. Ele pot fi organizate si dupa ce s-au incheiat unele afaceri cu alte firme.
Miturile sunt anumite reprezentari admise de membrii organizatiei. Miturile explica originea unor traditii din firma. Ele exprima nazuinte, sentimente ale oamenilor. Uneori, ele se prezinta sub forma unei alegorii sau a unei parabole folosite pentru a detensiona anumite relatii din cadrul firmei. Ca orice mit, si cele din cadrul organizatiei presupun un oarecare adevar, dar si multa fabulatie.
Istorioarele, hazlii sau sobre, pornind de la fapte reale petrecute, candva, in organizatie, asezonate cu multa fantezie, ofera pilde, modele de comportament nu numai nou venitilor in firma, ci si celor care au o vechime considerabila.
Toate aceste elemente ale culturii organizationale sunt modalitati de revigorare a loialitatii fata de organizatie. Procesul formarii si insusirii culturii organizationale nu este lipsit de confruntari, de diferente de opinie intre membrii organizatiei. Important este ca managerii sa mentina aceste manifestari intre niste limite, astfel incat sa nu fie daunatoare pentru organizatie.
Sociologii au remarcat existenta in unitatile economice "a unor forme de sociabilitate colectiva, a unor comunitati profesionale, a unor microculturi si subculturi, elemente care constituie substratul vietii la locul de munca si al relatiilor profesionale"3. Pentru organizarea procesului de munca, condu-cerea unitatii economice trebuie sa tina seama de aceste realitati.
R. Sainsaulieu analizeaza ipotezele pe care se fundamenteaza cultura de intreprindere. Prima ipoteza presupune existenta unei culturi comune alcatuite din reprezentari si din valori impartasite de toti membrii unitatii economice. El considera ca o astfel de notiune absolutizeaza elementele consensuale, ignorand conflictele sociale. Sainsaulieu afirma ca natura muncii, diferentele de salariu, afilierea la un sindicat sau altul sunt elemente generatoare de tensiuni in interiorul intreprinderii, relativizand existenta unor interese colective si a unei culturi comune. Consider ca, dincolo de elementele ce diferentiaza interesele indivizilor dintr-o unitate economica, sunt necesare, pentru formarea culturii de intreprindere, unele elemente comune precum sentimentul onoarei ca lucreaza la unitatea respectiva, satisfactia fata de rezultatele muncii, aprecierea faptului ca salarizarea corespunde calificarii si modului de indeplinire a obligatiilor.
A doua ipoteza se refera la faptul ca jocurile strategice ale indivizilor din intreprindere sunt alimentate de o serie de valori interiorizate si de sisteme de reprezentare. Trebuie sa aratam ca aceasta cultura de intreprindere se formeaza intr-un proces de socializare. Individul vine in intreprindere cu intreaga experienta anterioara, unele elemente reactivandu-se in contact cu noua situatie. Comportamentul individului este influentat nu numai de constientizarea si insusirea noilor norme si valori, ci si de acumularile anterioare.
Dupa a treia ipoteza, cultura de intreprindere ar fi asociata unui proiect mobilizator. "Intreprinderea nu s-ar mai limita la a fi doar un spatiu de manifestare a unor practici colective mostenite din trecut, a unor valori si ritualuri colective, a unei identitati specifice, ci ar mobiliza si fortele membrilor sai in realizarea unui proiect civilizator"4. Din moment ce lucreaza intr-o intreprindere care le asigura mijloacele de subzistenta, salariatii trebuie sa se angajeze, fiecare dupa statusul si rolul sau, in realizarea obiectivelor, a proiectelor unitatii economice. Aceasta nu inseamna ca, uneori, nu are loc o pierdere a motivatiei, manifestata prin indisciplina in munca, iar, in cazuri extreme, prin greva.
Conform celei de-a patra ipoteze, din perspectiva culturii, intreprinderea este "o microsocietate capabila sa instituie in mod durabil regulile functionarii ei sociale interne"5, este o unitate cu o structura
relativ stabila. Desi din aceste afirmatii ar reiesi ca intreprinderea este un univers relativ inchis, trebuie sa aratam ca orice organizatie are o structura si o functionalitate proprii, care nu o impiedica sa stabileasca relatii cu exteriorul.
A cincea ipoteza considera ca intreprinderea "produce forme de sociabilitate, identitati, valori susceptibile sa patrunda in societatea globala si sa o marcheze"6. Intre socializarea produsa in intreprindere si cea generata de alti agenti socializatori, pot exista atat compatibilitate, cat si divergente. Formandu-si un anumit mod de a gandi, simti si actiona la locul de munca, individul poate extrapola aceasta experienta socializatoare in raporturile sale cu alte fenomene ale societatii in care traieste.
S-au realizat studii sociologice asupra anumitor categorii de comunitati profesionale: lucratori feroviari, lucratori la metrou, muncitori din intreprinderi industriale, angajati din marile magazine. S-a constatat aparitia unor microculturi avand un rol deosebit in structurarea colectivelor de munca prin definirea functiilor, prin fixarea ritmurilor si cantitatilor de munca acceptabile, prin manifestarea unor ritualuri profesionale, prin reglarea raporturilor ierarhice si a relatiilor dintre colegi. Aceste microculturi au un rol instrumental, permitand infaptuirea sarcinilor si un rol structurant, asigurand perpetuarea functionarii grupului, dincolo de variatiile inregistrate in componenta sa7
M. Tripier a analizat o comunitate industriala relativ izolata, situata intr-o regiune rurala a Frantei. Ea a observat existenta unei culturi muncitoresti manifestate, mai ales, atunci cand a aparut o situatie de criza sociala. Dupa parerea sa, cultura muncitoreasca "se sprijina pe imbinarea a doua dimensiuni: pe de o parte raportarea la clasa muncitoare, asociata unui sentiment de apartenenta la o vasta colectivitate muncitoreasca opusa tuturor celorlalte grupuri sociale si, pe de alta parte, concentrarea acestei reprezentari la nivelul intreprinderii, perceputa ca spatiu inchis al unor confruntari si raporturi de forta"
In timpul crizei sociale care afecta uzina, a avut loc o
deplasare de la cultura muncitoreasca spre cultura de intreprindere.
Uzina, cu o mie de salariati in
Deoarece interesul reprezinta unul dintre mobilurile activitatii economice, intr-o intreprindere vor exista atat raporturi consensuale cat si raporturi conflictuale intre indivizi. Aceste realitati se vor reflecta in cultura de intreprindere.
3 Socializarea
Cultura economica se formeaza in cadrul unui proces de socializare. Termenul socializare apartine limbajului sociologic din 1937, cand a aparut un manual de sociologie al lui Sutherland si Woodward. Ei intelegeau prin socializare procesul de integrare a indivizilor in grupuri sociale11. Astazi, conceptul de socializare se refera la diferitele tipuri de formare carora le este supus individul, mai ales, la o varsta tanara, precum si la efectul valorilor transmise prin practicile educative asupra comportamentului si reprezentarilor adultilor. Sociologii emit ipoteza conform careia dezvoltarea sociala, economica, politica si culturala depinde de valorile interiorizate de individ si, prin urmare, de procesul de socializare.
Socializarea este definita si ca procesul prin care ansamblurile umane transmit cultura lor, standardizeaza personalitatea membrilor lor si le permit acestora sa se adapteze la mediul social. Obiceiurile culturale nu se inscriu in patrimoniul genetic. Fiecare generatie trebuie sa invete modelele culturale ale ansamblurilor umane in care traieste. Socializarea este dobandirea manierei de a face, a gandi, a simti proprie grupului si societatii globale12
Se disting trei conceptii despre teoria socializarii: sociologica, psihologica si a interactiunii simbolice.
Conceptia sociologica isi are originea in teoria lui Parsons asupra sistemului social ca ansamblu de subsisteme, in care fiecare individ isi are rolul sau functional. Socializarea este vazuta ca o luare in posesie a
rolurilor de catre indivizi. Acceptand rolul, individul accepta si atitudini sociale specifice, valori si traditii culturale, devenind un sprijinitor al sistemului. Acestei conceptii i se reproseaza ca duce la formarea unui comportament conformist care contribuie la mentinerea stabilitatii sistemului.
Potrivit conceptiei psihologice, socializarea consta in alocarea si acceptarea rolurilor vazute ca dependente, in primul rand, de identitatea personala a individului si, apoi, de identitatea sociala. Se considera ca individul are capacitatea de a-si defini rolurile pe care si le asuma si de a tolera definitiile date de ceilalti si diferite de propria sa intelegere.
Conceptia interactiunii simbolice considera ca procesul socializarii are loc deoarece oamenii comunica si interactioneaza. Se acorda importanta atat dimensiunii subiective de adaptare a individului intr-o structura sociala data, cat si interactiunii folosite simbolic in perspectiva comunicarii intre individ si mediul social. Normele si valorile sunt invatate atunci cand copilul afla de la persoanele care il influenteaza ce se asteapta de la el din punct de vedere comportamental. Prin acceptarea valorilor, normelor si a modului de interpretare a mediului social apar anumite dispozitii comportamentale. Acestea sunt folosite in rezolvarea problemelor din diferite situatii de viata. Actiunile din mediul social, fiind interactiuni intre oameni, trebuie privite ca un permanent proces cognitiv si afectiv de invatare. Fata de o situatie noua, individul este ghidat de resursele sale cognitive si de atitudinile normative ce rezulta din procesul socializarii la care el a fost expus anterior. Fata de un mediu nou, individul poate avea si capacitatea de a modifica anumite efecte ale socializarii anterioare.
Copilaria si adolescenta sunt perioade in care se face o intensa socializare. Dar individul se socializeaza intreaga sa viata. In legatura cu raportul dintre socializarea din copilarie si socializarea la varsta adulta sunt pareri diferite. Unii considera ca atitudinile si modelele de comportament dobandite in copilarie persista si se manifesta toata viata. Altii arata ca procesul de socializare este dinamic, pe parcursul sau intervenind, intre copilarie si maturitate, o multitudine de agenti si experiente de socializare. Socializarea adultilor este, asadar, un proces de desocializare si de resocializare, de renuntare la unele norme, valori si roluri anterioare si de insusire a altora noi, precum si un proces de mentinere a unor coduri operationale, standarde si atitudini anterioare. Daca individul trebuie sa-si schimbe profesiunea sau locul de munca, el trebuie sa dobandeasca noi cunostinte tehnice, sa inteleaga un nou sistem de roluri si de sanctiuni intr-un nou mediu social. Prin socializare, individul interiorizeaza elementele socio-culturale ale mediului sau pentru a comunica activ cu membrii noului grup din care face parte.
Exista o multitudine de agenti ai socializarii. Unii se manifesta in fazele timpurii ale acestui proces, influentele lor fiind legate de caracteristicile personalitatii fundamentale. Altii devin activi in stadii mai tarzii si sunt implicati in influentarea, mai ales, a aspectelor cognitive ale culturii economice.
Familia ofera copilului primele notiuni despre munca, responsabilitate, disciplina, ii insufla sentimentul de mandrie pentru lucrul bine facut, il invata sa-i pretuiasca pe cei ce se afirma in activitatea lor.
Scoala continua cele incepute de familie. Prin orele de practica din program, ii face pe copii sa ia contact cu munca organizata. Procesul de invatamant pregateste tanarul pentru viitoarea profesiune.
La locul de munca, socializarea individului se amplifica si diversifica. Individul se manifesta ca membru al unui grup formal de munca si al unui grup informal. El participa la activitatea sindicala, se implica in activitatea grevista, cand este cazul. Preocupat de perfectionarea pregatirii profesionale, el poate urma diferite cursuri organizate in unitatea economica sau in afara acesteia. Munca in unitatea economica reprezinta "un nou spatiu de productie si invatare", asa cum erau, in alte epoci, universul breslelor, familia, biserica13
Presa, radioul, televiziunea realizeaza socializarea intr-un mod difuz, adresandu-se ansamblului societatii. Fiecare isi alege ceea ce corespunde personalitatii sale din revistele de specialitate, din emisiunile radiodifuzate sau televizate consacrate problemelor economice.
Prin socializare se realizeaza un anumit tip de acord, constient sau inconstient, intre individ si grup. Individul, care se conformeaza anumitor reguli si se arata capabil sa-si joace rolul, este considerat o persoana socializata. Socializarea constituie un mijloc pentru evitarea sau reducerea conflictelor si tensiunilor din cadrul grupului. Totusi, socializarea nu-i face pe toti oamenii identici. Alaturi de trasaturi de comportament care se gasesc la imensa majoritate a membrilor societatii, exista si trasaturi speciale care corespund diverselor situatii si statusuri. Sistemul cultural ofera, adesea, o alegere intre modele preferentiale sau intre modele tolerate in diferite grade. Aderarea la valorile si normele unui grup sau ale unei societati implica o anumita marja de libertate in deciziile indivizilor. Aceasta depinde de cerintele grupurilor, unele pretinzand o conformitate mai stricta decat altele14. Astfel, exigentele conformitatii la norme si valori sunt mult mai mari intr-un grup formal de munca in comparatie cu cele dintr-un grup de discutii pe teme profesionale.
NOTE BIBLIOGRAFICE
1 Duverger, M., Sociologie de la politique, Paris, P.U.F., 1973, p. 101
2 Dionne, P., Quellet, G., La gestion des équips de travail, Québec, G. Morin editeur, 1981, p. 43-48
3 Lafaye, Cl., Sociologia organizatiilor, Iasi, Polirom, 1998, p. 72
4 Sainsaulieu, R., L' éntreprise, une affaire de société, PFNSP, dupa Cl. Lafaye, op. cit., p. 72
5 Ibidem, p. 78
6 Ibidem, p. 78
7 Lafaye, Cl., op. cit., p. 73
8 Ibidem, p. 79
9 Ibidem, p. 79
10 Ibidem, p. 80
11 Boudon, R., Bourricaud, Fr., Dictionnaire critique de la sociologie, Paris, P.U.F., 1982, p. 133
12 Albouy, S., Éléments de sociologie et de psychologie sociale, Toulouse, Privat, 1974, p. 148
13 Lafaye, Cl., op. cit., p. 74
14 Albouy, S., op. cit., p. 161
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
