Regimul juridic cu privire la traficul de stupefiante

Regimul juridic cu privire la traficul de stupefiante

1. Evolutia reglementarilor juridice internationale in vederea combaterii traficului si consumului ilicit de stupefiante.

Observandu-se consecintele, gravitatea si implicatiile pe care le ridica traficul de opiu si consumul abuziv al acestuia care era foarte raspandit in randul populatiei chineze dar si a altor popoare, s-a simtit nevoia unei reactii din partea comunitatii internationale.

Astfel in anul 1845 in Franta s-a adoptat o lege care permitea controlul asupra unor stupefiante, iar in perioada 1895 -1906, diverse state si teritorii ale S.U.A. au adoptat regulamente speciale privitoare la controlul opiului si a altor stupefiante.

Anul 1906, a ramas un an de referinta in istoria combaterii traficului si consumului abuziv de opiu. In acel an, China a interzis cultura macului de opiu pe teritoriul sau si simultan a incheiat o intelegere cu India pe termen de 10 ani, prin care aceasta tara se obliga sa-si reduca progresiv exportul de opiu catre China. Aceste masuri luate de China au fost apreciate ca reprezentand primul pas facut de o tara in vederea eradicarii folosirii opiului pentru fumat.

In anul 1908, s-a interzis fumarea opiului in Filipine si in general, folosirea opiului in alte scopuri decat cele medicale si stiintifice.

In anul 1909 la Shanhai, in China a avut loc o conferinta internationala dedicata analizarii traficului si consumului abuziv de opiu si luarea unor masuri pentru stoparea acestui fenomen. La aceasta conferinta au participat reprezentanti a 30 de state. Conferinta nu s-a incheiat cu semnarea unui tratat international, deoarece reprezentantii la conferinta nu au avut imputerniciri din partea statelor lor, pentru semnarea unui astfel de document, insa au fost adoptate un numar de 9 rezolutii care au servit mai tarziu ca baza de lucru pentru acordurile si conventiile ce s-au incheiat ulterior in aceasta materie.

Pe langa adoptarea celor 9 rezolutii, conferinta din anul 1909 de la Sanhai, a avut meritul de a fi creat pentru prima oara o 'Comisie Internationala a Opiului'. 

In esenta, rezolutiile adoptate, solicitau insistent statelor sa limiteze progresiv utilizarea opiului in alte scopuri decat cele medicale sau stiintifice, sa impiedice expedierea opiului catre alte tari, sa interzica importul, astfel ca, putin cate putin, sa dispara intrebuintarea opiului pentru fumat si sa se stabileasca si un control international asupra fabricarii, vanzarii, distribuirii morfinei si a altor droguri vatamatoare.

Dupa aceasta prima manifestare internationala, datorita eforturilor depuse de catre comunitatea internationala, in anul 1912, la Haga, a fost incheiata prima conventie internationala in materie de stupefiante si anume 'Conventia Internationala a Opiului'.

Principalul merit al acestei conventii a fost acela de a fi instituit un control international asupra opiului si de a fi deschis calea unui drept international de control in aceasta materie. Potrivit acestei conventii, fabricarea si comertul cu opiu

medicinal, cu morfina si cu alti alcaloizi ai opiului, cu cocaina precum si cu alte

asemenea substante, nu erau permise decat in scopuri medicale sau stiintifice. In acest sens, pentru desfasurarea unor activitati cu opiu, conventia stipula ca productia si distributia opiului brut, sa fie pusa sub control international.

In sfarsit, conventia mai prevede ca fabricarea si intrebuintarea opiului preparat sa fie progresiv interzisa, iar statele sa instaureze un control national asupra fabricarii si distribuirii opiului si derivatilor din opiu. Se poate afirma, ca prin prevederile sale, 'Conventia Internationala a Opiului' de la Haga din anul 1912, a creat sub o forma mai rudimentara, actualul regim international al stupefiantelor. Cum la acea data, nu exista un organ international special care sa vegheze la aplicarea prevederilor acestei conventii, partile participante la incheierea conventiei au convenit sa schimbe prin intermediul guvernului Olandei, textele de lege pe care le vor elabora pentru controlul pe plan national al opiului, precum si statisticile pe care le cerea conventia si pe care statele urmau sa le intocmeasca.

Astfel, pentru prima data, obligatiile pe care si le-au asumat statele participante la conferinta de la Haga din anul 1912, de a colabora la o campanie internationala contra toxicomaniei, au incetat de a mai fi o simpla obligatie morala, ele devenind obligatii de drept international.

Cu toate bunele sale intentii, 'Conventia Internationala a Opiului' de la Haga din anul 1912, nu a intrat imediat in vigoare, deoarece, pana la data de 31 decembrie a acelui an, nu toate partile au ratificat-o, iar intre timp izbucnise primul razboi mondial. Ea a intrat in vigoare, dupa incheierea tratatelor de pace de la Versailles din anii 1919 -1920.

Dupa primul razboi mondial, sarcina de a veghea la executarea prevederilor Conventiei de la Haga a revenit Societatii Natiunilor. Pentru a se achita de aceasta obligatie, Societatea Natiunilor a creat in anul 1920, 'Comisia consultativa a traficului de opiu si a altor droguri vatamatoare'. Aceasta comisie a jucat un rol important in combaterea traficului ilicit si consumului abuziv de stupefiante, fiind insarcinata sa tina la curent Societatea Natiunilor asupra problemelor pe care le ridicau pe plan international stupefiantele.

'Comisia consultativa a traficului de opiu si a altor droguri vatamatoare', a fost aceea care a inteles cel mai bine ca in principalele state fabricante de stupefiante si in cele producatoare de materie prima vegetala, problemele traficului ilicit si consumului abuziv de stupefiante reprezinta o grava problema sociala. De aceea Comisia consultativa a servit drept centru pentru schimbarea unor puncte de vedere asupra problemelor pe care le ridica controlul international al stupefiantelor si mai ales asupra traficului ilicit. Ea a contribuit la remedierea unor lipsuri din reglementarile nationale ale statelor, atragand totodata atentia guvernelor interesate asupra acestor lacune si a alertat opinia publica mondiala impotriva traficului ilicit si consumului abuziv de stupefiante.

Activitatea pe plan international pentru combaterea traficului si a consumului abuziv de stupefiante, a continuat si sub egida Sociatatii Natiunilor. Astfel, in luna noiembrie a anului 1924, un numar de 41 de state au participat la o conferinta generala consacrata stupefiantelor.

In anul 1925, la Geneva, a avut loc o noua conferinta a opiului, avand ca obiectiv principal supunerea comertului mondial cu droguri, unui control international. Rezultatul conferintei a fost adoptarea unei conventii internationale si anume Conventia internationala a opiului

Intrata in vigoare in anul 1928, Conventia de la Geneva din anul 1925, a pus bazele unui sisitem de licente si inregistrari in toate tranzactiile referitoare la

stupefiante si a impus statelor semnatare sa furnizeze informatii si statistici detaliate in privinta productiei si a consumului de stupefiante.

In anul 1931, un numar de 57 de state au participat la Geneva la o conferinta internationala consacrata stupefiantelor si au adoptat 'Conventia pentru limitarea fabricarii si reglementarea distribuirii stupefiantelor', conventie intrata in vigoare in anul 1933. Aceasta conventie prevedea ca fiecare parte contractanta sa stabileasca anual o evaluare a stupefiantelor manufacturate, necesare nevoilor proprii si destinate scopurilor medicale sau stiintifice.

Pentru a completa unele neajunsuri, in anul 1936 a fost convocata o noua conferinta la Geneva, care s-a finalizat cu incheierea 'Conventiei pentru reprimarea traficului ilicit de droguri vatamatoare'. Aceasta conventie a instituit si un sistem de cooperare directa internationala intre politiile diferitelor state, partile contractante obligandu-se sa infiinteze fiecare in tara lor, un organ central de represiune, care sa organizeze o campanie impotriva traficului ilicit si care sa favorizeze in acelasi timp cooperarea internationala pentru combaterea lui.

In luna februarie a anului 1946, Consiliul Economic si Social de pe langa O.N.U., a creeat 'Comisia Stupefiantelor' ca un organism tehnic, care a preluat functiile fostei 'Comisii consultative a traficului de opiu si a altor droguri vatamatoare' care nu mai functiona din anul 1940.

La 11 decembrie 1946 la New York a fost semnat un protocol prin care au fost amendate Conventiile si Protocoalele asupra stupefiantelor incheiate pe plan international pana la acea data.

In anul 1953, la New York, a fost incheiat un Protocol care viza limitarea si controlul culturilor de mac opiaceu pentru productia de opiu, comertul international cu opiu si consumul de opiu necesar in lume pentru scopuri medicale si stiintifice.

2 Regimul juridic al substantelor si produselor stupefiante in Romania.

Primele semne ale unei intentii legiuitoare in materie de stupefiante apar la data de 6 martie 1794. Printr-un 'nizam' (decret) dat de domnitorul Alexandru Moruzi sunt stabilite reguli precise de functionare a spiteriilor (farmaciilor) si norme de conduita pentru spiteri (farmacisti). Acest nizam este socotit ca fiind primul act normativ autohton care priveste drogurile in mod direct.

In anul 1928, ca urmare a obligatiilor ce-i reveneau din 'Conventia internationala a opiului' de la Geneva din anul 1925, ca tara participanta la conventie, Romania a adoptat Legea nr. 58/1928 pentru combaterea abuzului cu stupefiante, lege ce cuprindea 5 articole.

In anul 1936, ca urmare a conferintei internationale de la Varsovia din 1 noiembrie 1927, a fost introdusa in Codul penal al Romaniei infractiunea de trafic de stupefiante.

Articolul 382 din Codul penal de la 1936 a fost republicat in Monitorul Oficial nr. 48 din 27 februarie 1948. Cu ocazia republicarii a fost modificata aplicarea pedepseii amenzii de la 000 - 5.000 lei la 4.000 - 10.000 lei.

O alta modificare a fost adusa art. 382 din Codul penal prin Decretul nr. 202/1953.

In luna decembrie a anului 1969, Romania a adoptat o noua legislatie privind regimul produselor si substantelor stupefiante, Legea nr. 73/1969, legislatie care in linii generale este in vigoare si in prezent.

Inlocuirea legislatiei care a reglementat pana la sfarsitul anului 1969, regimul produselor si substantelor stupefiante in tara noastra, s-a impus cu necesitate, avandu-se in vedere imperfectiunile fostelor acte normative, cat si situatiile nou ivite pe parcurs, care o faceau sa fie depasita in mare masura.

Vechile acte normative care au reglementat regimul produselor si substantelor stupefiante au fost:

- Decretul nr. 227/1950 si H.C.M. nr. 1178 din 1954 privind comunicarea unor date in legatura cu importul, folosirea si difuzarea stupefiantelor.

- Decizia nr. 116.086 a Ministerului Sanatatii care stabilea normele de aplicare a Decretului nr. 227/1950.

- Decretul nr. 496/1952 care reglementa regimul substantelor toxice, includea in Tabelul anexa pe langa substantele toxice propriu-zise si unele produse toxice cu actiune stupefianta.

Legislatia adoptata la sfarsitul anului 1969 de catre Romania in materia stupefiantelor se caracteriza la acea data printr-o reglementare unica si completa a regimului acestor substante sau produse, punand totodata de acord realitatile existente in tara cu dispozitiile din Conventia unica a stupefiantelor din anul 1916.

De asemenea din contextul acestei reglementari se desprindea ideea dominanta a necesitatii prevenirii traficului cu stupefiante si a cazurilor de toxicomanie, a luarii masurilor cele mai eficiente pentru recuperarea toxicomanilor si redarea lor societatii.

Datele realitatii de dupa primii 5 ani de la revolutia din decembrie 1989, indicau ca Romania a devenit tinta mafiei internationale a stupefiantelor si ca de fapt tara noastra este victima unui trafic organizat. De aceea era nevoie de o schimbare, schimbare ce a venit prin Legea nr. 140/1996 care a adus unele modificari Codului penal de la 1968. Se poate spune ca prin modificarile aduse prin Legea nr.140/1996, articolului 312 din Codul penal de la 1968, societatea a reactionat mai ferm pentru combaterea traficului si consumului abuziv de stupefiante cat si pentru o mai eficienta ocrotire a sanatatii publice.

3. Legea nr. 143/2000.

In prezent, in Romania, regimul produselor si substantelor stupefiante este stabilit prin Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, lege intrata in vigoare la data de 3 august 2000 si Regulamentul de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 143/2000 aprobat prin Hotararea Guvernului Romaniei nr. 1359/2001.

Daca ar fi sa caracterizam aceasta lege in ansamblul ei, tinand seama de realitatile din tara noastra si momentul in care a aparut, putem afirma, ca ne aflam in fata unei legi operative de lupta contra traficului si consumului de droguri, care se inscrie in pachetul de legi elaborate de Parlamentul Romaniei pentru combaterea crimei organizate.

Prin aparitia acestei legi, se asigura organelor abilitate ale statului, cadrul juridic necesar desfasurarii unei activitati eficiente pentru combaterea mafiei stupefiantelor. Este cunoscut faptul ca, traficantii de droguri sunt extrem de prudenti. Aducerea lor in fata justitiei este o treaba anevoioasa si greu de facut, deoarece strangerea probelor impotriva lor este aproape imposibila.

Traficantii ce conduc retele internationale de trafic ilicit de stupefiante, isi organizeaza activitatea criminala in sistem piramidal, astfel incat, atunci cand sunt prinsi traficantii de la baza piramidei, cei din varf nu sunt afectati deoarece practic nu sunt cunoscuti.

Legea nr. 143/2000 vine in ajutorul politiei, legalizand si in tara noastra, unele metode de munca speciale, care odata cu intrarea in vigoare a acestei legi vor putea fi folosite si de politia romana.

Folosirea agentilor sub acoperire, a livrarilor supravegheate de stupefiante, a interceptarilor convorbirilor telefonice si a supravegherilor operative, va permite politistilor romani, organizarea unor combinatii informativ - operative acoperite din punct de vedere legal, pentru depistarea traficantilor de stupefiante de la varful piramidei.

Prin aparitia Legii nr.143, putem afirma ca, in prezent cadrul legislativ al combaterii traficului si consumului de droguri in Romania s-a modernizat, el situandu-se la nivelul celui existent in tarile occidentale.

Superioritatea reglementarilor in materia combaterii traficului si consumului ilicit de droguri pe care o are Legea nr. 143/2000, in comparatie cu reglementarile existente pana la aparitia ei, decurge din urmatoarele aspecte :

a)     Lista cu substantele si produsele stupefiante supuse regimului stabilit de Legea nr. 73/1969, se regaseste acum ca anexa la Legea nr. 143/2000, facand parte integranta din ea. Deoarece, pana la aparitia Legii nr. 143/2000, lista cu substantele si produsele stupefiante era anexa la un act extrapenal, prin aducerea ei, ca anexa la Legea nr. 143/2000, s-au rezolvat unele greutati ce s-au ridicat in practica judiciara in legatura cu aplicarea fostului art. 312 Cod penal. Astfel au existat cazuri cand persoane ce au detinut stupefiante sau au incercat sa le comercializeze au invocat ca nu cunosteau ca respectivele substante sau produse erau stupefiante. Tinandu-se seama ca persoanele invocau nu necunoasterea legii penale, ci a unui act extrapenal care continea lista cu substantele si produsele stupefiante, instantele de judecata erau nevoite sa constate aplicarea dispozitiilor art. 51 Cod penal, privind eroarea de fapt.

De fapt, lista cuprinde un numar de IV tabele in care sunt inscrise toate drogurile si precursorii care se afla sub control national si carora li se aplica dispozitiile de regim de stupefiante prevazute in Legea nr. 73/1969, iar in caz de incalcare a acestui regim, dispozitiile sanctionatoare prevazute in art. 2 -16 din Legea nr. 143/2000.

Legiuitorul roman, dupa modelul 'conventiei unice a stupefiantelor' a inclus si drogurile si precursorii in cele 4 Tabele, in functie de riscul pe care acestea il prezinta, in producerea toxicomaniei si efectele pe care le au asupra sanatatii consumatorilor de droguri.

Astfel, in Tabelele nr. I si II au fost inscrise drogurile de mare risc (de exemplu heroina, L.S.D., metadona, mescalina, morfina etc. in Tabelul I si cocaina, codeina, fentanilul, hidromorfanul, opiul etc. in Tabelul II).

Tabelul I contine un numar de 47 de droguri, iar Tabelul II un numar de 111 droguri.

Tabelul numarul III cuprinde un numar de 70 de droguri de risc, Tabelul IV cuprinde precursorii.

Precursorii sunt substante chimice care se folosesc in laboratoare clandestine pentru fabricarea ilicita a unor droguri. De exemplu, substanta chimica denumita anhidrida acetica se foloseste in procesul chimic al transformarii morfinei in heroina. Datorita acestor proprietati pe care le au precursorii, aceste substante fiind strans legate de producerea (transformarea) unor droguri, legiuitorul le-a pus sub anexa la Legea nr. 143/2000.

Printre alti precursori prevazuti in tabelul IV, mai mentionam: efedrina, permanganatul de potasiu, toluenul etc.

Introducerea precursorilor de catre legiuitorul roman in Tabelul IV, este urmarea unei rezolutii a Consiliului Economic si Social al O.N.U. adoptata in anul 1985 prin care se recomanda partilor la 'Conventia Unica a Stupefiantelor' din 1961 si la 'Conventia de la Viena din 1971, privind substantele psihotrope' sa ia masuri la nivel national prin care sa se instituie un control sever asupra acestor substante chimice, pentru a se impiedica deturnarea lor catre traficul ilicit de droguri.

b)     Prin aparitia Legii nr. 143/2000 se realizeaza o unificare a tuturor dispozitiilor de drept penal material cu privire la droguri intr-un singur act normativ care este chiar aceasta lege speciala.

In articolul 32 din Legea nr. 143/2000 se prevede ca se abroga dispozitiile art. 312 C. penal, in ceea ce priveste produsele si substantele stupefiante, precum si orice alte dispozitii contrare.

Urmare a dispozitiilor art. 32 din Legea nr. 143/2000, continutul legal al infractiunii prevazute de art. 312 C. penal nu se va mai putea numi 'traficul de stupefiante', urmand ca aceasta denumire sa fie schimbata in 'traficul de substante toxice'.

Art. 32 din Legea 143/2000, in teza a II-a prevede ca se abroga si orice alte dispozitii contrare acestei legi. Prin urmare art. 17 alin. 2 din Legea nr. 73/1969, trebuie socotit abrogat. Acest articol incrimina ca fiind trafic de stupefiante faptele de experimentare a produselor sau substantelor stupefiante, administrarea acestora sub orice forma unei alte persoane fara indicatie medicala precum si recoltarea ori detinerea in scop de prelucrare a plantelor care contin stupefiante. 

c)     Pentru prima oara Legea nr. 143/2000 face o interpretare legala contextuala a unor termeni si expresii folosite de legiuitor in legatura cu drogurile si consumatorii lor.

Astfel legiuitorul arata ce se intelege prin 'substante aflate sub control national', 'droguri', 'droguri de mare risc', 'inhalanti chimici toxici', 'consum ilicit de droguri', 'toxicoman'', 'cura de dezintoxicare si supraveghere medicala', 'livrarea supravegheata' si 'investigatori acoperiti'.

d)     Sub umbrela unui numar de 11 infractiuni pe care le prevede Legea nr. 143/2000 sunt incriminate practic toate faptele posibile, prin care s-ar putea incalca regimul legal al substantelor si produselor stupefiante, psihotrope, cat si al plantelor ce contin asemenea substante cu alte cuvinte regimul drogurilor.

Cele 11 infractiuni cuprind 55 de modalitati normative prin care se poate incalca regimul drogurilor, plus unele forme agravante, vin sa sustina ideea, ca practic este acoperita toata plaja de fapte prin care s-ar putea incalca regimul drogurilor.

e)     Dat fiind, autorizarea data de Legea nr. 143/2000 pentru folosirea de catre politie a unor metode mai speciale de lupta de catre politie a unor metode mai speciale de lupta impotriva traficului ilicit de droguri, sunt incorporate in aceasta lege si dispozitii procedurale.

f)      In cuprinsul aceleiasi Legii nr. 143/2000, sunt prevazute si dispozitii privind masurile ce se pot lua impotriva consumului ilicit de droguri.

Toate aceste aspecte mai sus mentionate, vin sa confirme sustinerea ca, Legea nr. 143/2000, este cea mai buna lege pe care a avut-o Romania vreodata in privinta combaterii traficului si consumului ilicit de droguri.

Prin intrarea in vigoare a Legii nr. 143/2000, dispozitiile art. 10 din Legea nr. 73/1969, nu mai sunt obligatorii. Astfel, art. 30 din Legea nr. 143/2000, prevede ca "orice persoana care are cunostinte despre un consumator de droguri poate sesiza una dintre unitatile medicale stabilite de Ministerul Sanatatii care va proceda conform legii".

Prin urmare, denuntarea unui toxicoman la o unitate sanitara din cele stabilite de Ministerul Sanatatii pentru astfel de cazuri, nu mai este obligatorie ci facultativa.

Legea nr. 143/2000, stimuleaza toxicomanii ca sub confidentialitatea diagnosticului sa se prezinte la unitatea sanitara specializata pentru a beneficia de un tratament

adecvat in scopul redobandirii starii de sanatate fizica sau mentala.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 143/2000, constituie infractiune:

'Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea in vanzare, vanzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpararea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fara drept, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca faptele prevazute la alin.1 au ca obiect droguri de mare risc pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.'

Sub aspectul ocrotirii juridice, obiectul special principal al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale privitoare la sanatatea publica, a carei ocrotire depinde si de respectarea stricta de catre toate persoanele a dispozitiilor legale care reglementeaza regimul drogurilor in Romania.

Pe langa obiectul juridic special principal, aceasta infractiune are si un obiect juridic secundar, adiacent si anume relatiile sociale privitoare la sanatatea persoanei fizice privita individual care ar putea cadea victima toxicomaniei tocmai datorita nerespectarii regimului legal al drogurilor de catre terte persoane.

Acest obiect juridic secundar rezulta din insasi denumirea Legii nr. 143/2000 care se refera la combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.

Prin urmare, in cazul acestei infractiuni, legea ocroteste sanatatea in raport cu toti membri societatii socotind ca este un interes vital pentru insasi existenta societatii ca intreaga colectivitate sa se afle la adapostul pericolului pe care il prezinta nerespectarea regimului stabilit de lege pentru droguri, dar in acelasi timp ocroteste si sanatatea fizica si mintala a individului care ar putea fi grav afectata, ca urmare a unui consum ilicit de droguri, care provin ca urmare a nerespectarii regimului impus de lege.

Obiectul material al acestei infractiuni il constituie drogurile de risc sau de mare risc. El constituie o cerinta legala esentiala pentru existenta acestei infractiuni. Inexistenta acestui obiect material, duce la inexistenta infractiunii. In conformitate cu art. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000, drogurile de risc, sunt cele prevazute in tabelul nr.III, anexa la aceasta lege, iar in conformitate cu acelasi articol, dar la litera c, drogurile de mare risc sunt cele prevazute in tabelele I si II anexe la aceeasi lege.

Subiectul activ al acestei infractiuni, poate fi orice persoana fizica cu capacitate penala care savarseste una sau mai multe din modalitatile normative prevazute de legiuitor in art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Aceasta infractiune sub aspectul laturii subiective se savarseste cu intentie, fie directa fie indirecta. Daca fapta a fost savarsita din culpa, ea nu va constitui infractiune,deoarece legiuitorul o incrimineaza decat daca a fost savarsita cu intentie.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 143/2000, constituie infractiune:

'Introducerea sau scoaterea din tara, precum si importul ori exportul de droguri de risc, fara drept, se pedepsesc cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Daca faptele prevazute la alin.1 privesc droguri de mare risc pedeapsa este inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.'

Si in cazul acestei infractiuni, obiectul ocrotirii juridice il formeaza mai multe categorii de relatii sociale.

Pe de o parte, obiectul juridic special principal il constituie relatiile sociale privitoare la sanatatea publica, care ar fi grav afectata prin introducerea sau scoaterea din tara, precum si prin importul ori exportul de droguri fara drept.

Tot prin savarsirea acestei fapte, sunt periclitate si relatiile sociale privind sanatatea fizica si mintala a persoanelor care ar putea consuma droguri care provin din traficul ilicit, prin nerespectarea dispozitiilor legale privind importul sau exportul acestor substante sau produse.

Obiectul material al acestei infractiuni il constituie drogurile de risc sau de mare risc. El constituie o cerinta legala esentiala pentru existenta acestei infractiuni.

Aceasta infractiune, sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizeaza prin mai multe actiuni alternative si anume:

introducerea in tara de droguri,

scoaterea din tara de droguri,

importul de droguri,

exportul de droguri.

Pentru existenta infractiunii este necesar ca oricare din modalitatile normative prevazute de lege sa fie facute fara drept, adica fara licenta emisa de autoritatile competente.

Ca si in cazul infractiunii precedente si aceasta infractiune cuprinde un continut simplu si un continut agravant, dat de o conditie circumstantiala.

Subiectul activ al infractiunii prevazute de art. 3 din Legea nr. 143/2000, poate fi orice persoana cu capacitate penala care savarseste una sau mai multe din modalitatile normative prevazute de legiuitor in art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Subiectul pasiv principal al infractiunii este statul iar subiectul pasiv adiacent poate fi persoana care sufera consecintele consumului ilicit de droguri, provenite ca urmare a nerespectarii regimului legal al acestor substante sau produse.

Sub aspectul laturii subiective infractiunea se savarseste cu intentie, fie directa, fie indirecta. Daca fapta a fost savarsita din culpa, ea nu va constitui infractiune deoarece legiuitorul o incrimineaza numai cand a fost savarsita cu intentie.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 143/2000, constituie infractiune:

'Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri, pentru consum propriu, fara drept, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 5 ani.'

Sub aspectul ocrotirii juridice, obiectul special principal al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale privitoare la sanatatea publica, a carei ocrotire depinde de respectarea stricta de catre toare persoanele a dispozitiilor legale care reglementeaza regimul drogurilor in Romania. Prin urmare in cazul acestei infractiuni legea ocroteste sanatatea in raport cu toti membrii societatii socotind ca este un interes vital pentru insasi existenta societatii ca intreaga colectivitate sa se afle la adapostul pericolului pe care il prezinta toxicomania prin droguri, ca urmare a nerespectarii regimului acestor substante sau produse, dar in acelasi timp, in subsidiar ocroteste si sanatatea fizica si mintala a individului care ar putea fi grav afectata ca urmare a unui consum ilicit de droguri.

Obiectul material al acestei infractiuni il constituie drogurile fie de risc, fie de mare risc. Infractiunea sub aspectul elementului material al laturii obiective se poate realiza prin una sau mai multe actiuni alternative si anume:

-cultivarea de plante ce contin droguri, pentru consum propriu ;

- producerea, fabricarea si experimentarea de droguri pentru consum propriu ;

- transformarea drogurilor pentru consum propriu ;

- cumpararea sau detinerea de droguri pentru consum propriu.

Aceasta infractiune, a fost conceputa de legiuitor ca o infractiune obstacol, pentru a-i determina pe toxicomani sa nu mai consume droguri si sa-i descurajeze sub sanctiuni de drept penal. Legiuitorul incriminand fapte cum sunt cultivarea de plante ce contin droguri, producerea, fabricarea, prepararea sau transformarea drogurilor, nu a facut altceva decat sa-i opreasca pe toxicomani sub sanctiuni de drept penal, pentru a-si obtine singuri drogurile, prin mijloace proprii sau prin alte mijloace cum ar fi cumpararea.

Evident ca, incriminand aceste fapte, legiuitorul il obliga pe toxicoman sa nu desfasoare nici un fel de activitati ilicite prin care sa-si procure drogurile necesare

pentru consum. Daca totusi va cumpara sau va detine droguri pentru consum, el va raspunde penal conform art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Pentru a constitui infractiune detinerea de stupefiante in vederea consumului propriu este necesar ca acest consum sa fie ilicit. In acest sens, trebuie sa observam ca, nu numai la noi in tara, dar si pretutindeni in lume, consumatorii de droguri se impart in doua categorii si anume, consumatorii legali si consumatorii ilegali.

Sunt consumatori legali de droguri acele persoane care isi procura in mod legal drogurile in baza unor retete cu timbru sec sau autorizatii eliberate de organele sanitare. Deci, toate persoanele care consuma droguri in afara unei prescriptii medicale sunt consumatori ilegali de droguri.

Sub aspectul laturii subiective, aceasta infractiune se savarseste cu intentie, fie directa, fie indirecta. Este exclusa culpa.

Desigur, ca daca toxicomanul care desfasoara una din activitatile ce constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii ce o analizam, se afla intr-un grad atat de avansat al intoxicarii, incat sub aspect volitiv, nu mai poate fi stapan pe actele sale, problema raspunderii lui penale se va stabili de instanta in functie de rezultatele expertizei psihiatrice.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 143/2000 constituie infractiune:

'Punerea la dispozitie, cu stiinta, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinte sau a oricarui alt loc amenajat, in care are acces publicul, pentru consumul ilicit in asemenea locuri se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 5 ani si interzicerea unor drepturi.'

Sub aspectul ocrotirii juridice, obiectul special principal il constituie relatiile sociale privitoare la sanatatea publica a carei ocrotire depinde de respectarea de catre toate persoanele a dispozitiilor legale care reglementeaza regimul drogurilor in Romania.

In subsidiar legiuitorul ocroteste si sanatatea fizica sau mintala a individului care ar putea fi grav afectata ca urmare a unui consum ilicit de droguri in anumite localuri sau locuinte ce ar fi puse ilegal la dispozitia publicului in acest scop.

Obiectul material al acestei infractiunii il constituie drogurile fie de risc fie de mare risc.

Prin aceasta incriminare legiuitorul a dorit sa previna consumul organizat de droguri, prin adunarea mai multor persoane, care impreuna sa se drogheze, in anumite locuri ca cele indicate in textul de lege. Totodata, legiuitorul a inteles sa-i sanctioneze pe aceia care ar pune la dispozitie pentru public, un local, o locuinta sau un alt loc amenajat in care sa aiba acces persoane care sa fie consumatoare de droguri.

Locuinta, localul, sau locul amenajat poate fi pus la dispozitia publicului toxicoman fie contra cost fie gratuit. Pentru existenta infractiunii nu are importanta daca toxicomanii isi aduc ei drogurile pentru a le consuma, ori li se ofera gratuit sau le cumpara de la cel ce pune la dispozitie locuinta, localul sau locul amenajat.

Punerea la dispozitie a unui local, locuinta sau a oricarui loc amenajat inseamna o posibilitate oferita unor persoane de a folosi acele spatii in vederea unui consum de droguri colectiv.

Persoanele consumatoare cunoscand de existenta acelor spatii, le frecventeaza si la folosesc intr-un anumit scop, respectiv scopul drogarii. Aceasta folosire a spatiilor in scopul drogarii poate fi impusa de insusi stapanul localurilor, locuintei, locului amenajat (proprietar, chirias, etc.) sau poate sa fie numai tolerata de el. Legea incrimineaza ambele ipoteze, atunci cand punerea la dispozitie se face in scopul consumului de droguri.

Nu este necesar ca 'punerea la dispozitie' sa fie expresa, fiind suficient pentru existenta infractiunii sa se constate ca stapanul localului stia ca cei ce se intalnesc

se dedau la consumul de droguri si nu i-a impiedicat sa intrebuinteze localul intr-un astfel de scop.

Pentru existenta infractiunii nu are importanta daca localul este sau nu special amenajat pentru consumul de droguri si daca se plateste sau nu intrarea.

Pentru existenta infractiunii in planul laturii obiective, este necesar sa fie indeplinite cumulativ doua conditii :

a)     in locurile 'puse la dispozitie' trebuie sa se intalneasca neaparat mai multe persoane. Intalnirea diferitelor persoane trebuie sa nu fie intamplatoare, ci urmare a faptului ca locul respectiv este cunoscut ca destinatar unor atari intalniri sau tolerant fata de astfel de intalniri.

Intalnirile intamplatoare la care iau parte constant decat doua persoane, trei persoane determinate, nu satisfac conditia pentru existenta elementului obiectiv al infractiunii, fiindca ceea ce a considerat legiuitorul ca fiind periculos si a incriminat faptul ca exista un 'loc' unde amatorii de droguri stiu ca pot intalni oricand alte persoane care sa le procure drogurile.

b)     persoanele carora li se ofera spatiile pentru intalnire sa faca parte din categoria consumatorilor de droguri. Consumul de droguri trebuie sa-l practice chiar in acele spatii puse la dispozitie. Nu are importanta pentru existenta infractiunii daca unele dintre persoanele ce se dedau consumului sunt consumatori incepatori sau mai vechi consumatori, dupa cum nu are importanta nici faptul daca printre persoanele ce consuma droguri in acele locuri sunt si persoane care nu sunt consumatoare.

Subiectul activ al acestei infractiuni, poate fi orice persoana cu capacitate penala,

care savarseste una din actiunile ce constituie elementul material al laturii obiective.

Subiectul pasiv al infractiunii este persoana care sufara consecintele consumului ilicit de droguri in acele locuri indicate de legiuitor.

Sub aspectul laturii subiective infractiunea se savarseste numai cu intentie directa. Acest lucru rezulta din cerinta legii, ca activitatile incriminate sa fie facute 'cu stiinta'.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 143/2000, constituie infractiune:

'Prescrierea drogurilor de mare risc cu intentie, de catre medic, fara ca aceasta sa fie necesara din punct de vedere medical, se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 5 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si eliberarea sau obtinerea cu intentie de droguri de mare risc, pe baza unei retete medicale prescrise in conditiile prevazute la alin. 1 sau a unei retete medicale falsificate.'

Obiectul special principal al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale privitoare la sanatatea publica,a carei ocrotire depinde si de temeinicia cu care medicii prescriu bolnavilor droguri de mare risc, cat si de corectitudinea cu care farmacistii elibereaza din farmacii droguri, pe baza retetelor medicale.

Pe langa obiectul juridic special principal, aceasta infractiune are si un obiect juridic secundar si anume, relatiile sociale privitoare la ocrotirea sanatatii fizice si mintale a fiintei umane, care ar putea fi grav afectata prin prescrierea de catre medic fara a fi necesar de droguri de mare risc, cu ocazia exercitarii actului medical fata de un pacient, ori prin fapta farmacistului care elibereaza droguri unei persoane, in baza unei prescriptii netemnice ori a unei retete false.

Obiectul material al acestei infractiuni il constituie numai drogurile de mare risc. El constituie o cerinta legala esentiala pentru existenta acestei infractiuni.

Daca prescrierea netemeinica vizeaza alte droguri decat cele de mare risc, fapta nu va constitui aceasta infractiune nici pentru medicul care a prescris nici pentru farmacistul care a eliberat drogul.

Prescrierea de catre medic fara a fi necesara din punct de vedere medical a

drogurilor de mare risc, reprezinta primul aspect al elementului material al laturii obiective a acestei infractiuni.

Prin aceasta incriminare, legiuitorul a urmarit sa-i determine pe medici sa prescrie pacientilor droguri de mare risc, numai in mod exceptional si numai in cazurile strict determinate de practica si stiinta medicala in tratamentul unor maladii.

Infractiunea nu poate fi savarsita decat de o persoana cu capacitate penala, care are calitatea de medic si care prescrie fara a fi necesar unei persoane, droguri de mare risc.

Fapta de prescriere de catre medic fara a fi necesar de substante sau produse ce constituiesc droguri de mare risc, are ca urmare imediata o stare de pericol pentru sanatatea publica. Aceasta stare de pericol consta in posibilitatea obiectiva de a se vatama sanatatea unei sau unor persoane care mergand la medic, pentru a li se recomanda un tratament, acesta le prescrie fara a fi necesar substante sau produse ce constituiesc droguri de mare risc, determinandu-le astfel sa consume asemenea substante, existand riscul ca ele sa devina toxicomane.

Legatura de cauzalitate in aceasta modalitate a infractiunii consta in raportul ce exista intre fapta de prescriere de catre medic fara a fi necesar de droguri de mare risc si efectul care consta in starea de pericol creeata pentru sanatatea publica prin aceea ca una sau mai multe persoane pot deveni toxicomane.

Subiectul infractiunii in aceasta modalitate este calificat.

I nfractiunea nu poate fi savarsita decat de o persoana cu capacitate penala, care are calitatea de medic si care prescrie fara a fi necesar unei persoane, droguri de mare risc.

Latura subiectiva a infractiunii o constituie vinovatia sub forma intentiei directe sau indirecte. Daca fapta este savarsita din culpa nu va constitui infractiune.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 143/2000, constituie infractiune:

'Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, in afara conditiilor legale, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani.'

Obiectul special al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale privitoare la sanatatea publica care ar putea fi grav afectata si prin administrarea de droguri de mare risc unei persoane, in afara conditiilor legale, iar in subsidiar si relatiile sociale privitoare la sanatatea persoanei fizice, privita individual.

In cazul acestei infractiuni legea ocroteste sanatatea in raport cu toti membrii societatii socotind ca este un interes vital pentru insasi existenta societatii, ca intreaga colectivitate sa se afle la adapostul pericolului pe care il prezinta toxicomania.

Obiectul material al laturii obiective a acestei infractiuni il constituie drogurile de mare risc.

Elementul material al laturii obiective a acestei infractiuni il constituie administrarea de droguri de mare risc unei persoane.

Legiuitorul nefacand nici o precizare in legatura cu actiunea de administrare, rezulta ca aceasta poate fi facuta prin mai multe modalitati cu relevanta sub aspect penal, cum ar fi :

a) administrarea drogului de mare risc, prin violenta asupra victimei ;

b) administrarea drogului de mare risc se face cu consimtamantul victimei ;

c) administrarea drogului de mare risc se face pe ascuns in mod viclean, fraudulos ;

d) administrarea drogului de mare risc se poate face cu consimtamantul victimei, care stie ca i se administreaza o astfel de substanta sau produs si pentru care nu are o prescriptie medicala legala.

Subiectul activ al infractiunii nu este circumstantiat. El poate fi orice persoana fizica cu capacitate penala care administreaza droguri de mare risc unei persoane in afara conditiilor legale.

Subiectul pasiv, este persoana careia i se administreaza drogul de mare risc.

Latura subiectiva a infractiunii o constituie vinovatia sub forma intentiei directe sau indirecte.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 143/2000, constituie infractiune:

'Furnizarea in vederea consumului de inhalanti chimici toxici unui minor se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.'

Obiectul juridic special principal al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale privind sanatatea publica. Obiectul juridic adiacent il constituie relatiile sociale privind sanatatea individuala a persoanei minorului sub toate formele ei.

Prin aceasta incriminare, legiuitorul a urmarit sa ocroteasca sanatatea mintala si fizica a minorilor, impotriva raului pe care-l prezinta consumul abuziv de inhalanti chimici, exista pericolul creearii starii de dependenta si deci pericolul toxicomaniei.

Obiectul material al infractiunii il constituie inhalantii chimici toxici. Prin inhalanti chimici toxici se inteleg acele emanatii ale unor substante chimice care prin aspirare partund in organismul uman determinand tulburari functionale sau leziuni ale unor tesuturi care pot provoca intoxicatia sau chiar moartea.

Elementul material al laturii obiective a infractiunii consta in actiunea de 'furnizare' in vederea consumului a unor inhalanti chimici toxici. Aceasta inseamna ca ea se consuma in momentul furnizarii. Nu este necesar ca subiectul pasiv al infractiunii (minorul) sa fi consumat inhalantii chimici toxici obtinuti. Daca furnizarea se repeta de mai multe ori ea va imbraca aspectul infractiunii continuate.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 143/2000, constituie infractiune:

'Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vanzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpararea sau detinerea de precursori, echipamente ori materiale in scopul utilizarii lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicita de droguri de mare risc se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.'

Obiectul special al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale privitoare la sanatatea publica care trebuie sa se afle la adapostul pericolului pe care il prezinta toxicomania ca urmare a consumarii de catre populatie a unor droguri de mare risc provenite din laboratoare clandestine, unde pentru producerea lor s-au folosit instalatii speciale, echipamente de profil si o serie de substante chimice ce constituie precursori toate acestea fiind procurate pe cai ilicite.

Obiectul juridic al infractiunii sunt relatiile sociale privitoare la sanatatea persoanei care ar fi pusa in pericol sau vatamata ca urmare a consumului de droguri.

Obiectul material nu vizeaza drogurile de risc sau de mare risc, ci alte substante (precursori) cat si echipamente ori alte materiale.

Deci, obiectul material al infractiunii il constituie precursorii,echipamentele ori materialele destinate a fi utilizate la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicita a drogurilor de mare risc

Elementul material al laturii obiective a infractiunii consta in savarsirea uneia din urmatoarele activitati interzise de lege: producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vanzarea, cumpararea, sau detinerea de precursori, echipamente ori materiale.

Subiectul pasiv al infractiunii il constituie colectivitatea umana (victimele) care ar putea consuma drogurile de mare risc fabricate in laboratoarele clandestine si asupra carora planeaza pericolul toxicomaniei.

Subiectul activ al infractiunii poate fi orice persoana fizica cu capacitate penala, care savarseste vreuna din actiunile ce constituie elementul material al laturii obiective.

Sub aspect subiectiv infractiunea se savarseste numai cu intentie directa subliniata de legiuitor prin prevederea in continutul legal al infractiunii a cerintei scopului in care se desfasoara activitatile prohibite.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 143/2000, constituie infractiune:

'Indemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace daca este urmat de executare, se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Daca indemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amenda.'

Prin incriminarea acestei fapte legiuitorul a urmarit sa protejeze membrii colectivitatii impotriva pericolului care-l reprezinta toxicomania, creeand un obstacol in fata acelora care din diferite motive ar indemna o persoana la consumul ilicit de droguri.

Sub aspectul ocrotirii juridice, obiectul special principal al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale privitoare la sanatatea publica, care ar fi grav afectata si prin fapte de indemn la consumul ilicit de droguri.

Prin incriminarea acestei fapte legiuitorul a socotit ca este in interesul societatii ca intreaga colectivitate sa se afle la adapostul pericolului pe care il prezinta toxicomania.

In configuratia prevazuta de art. 11 alin. 1 infractiunea se consuma numai daca indemnul la consum ilicit de droguri este urmat de executare, adica subiectul pasiv isi va autoadministra drogul. Dat fiind ca indemnul a fost urmat de executare, fapta are un pericol social mai ridicat si este pedepsita cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.

In alin. 2 al art. 11, este prevazuta o forma atenuanta a infractiunii si anume in situatia cand indemnul la consumul ilicit, nu este urmat de executare. In aceasta situatie infractiunea se consuma instantaneu, numai prin realizarea indemnului indiferent de mijloacele folosite, ne fiind necesar ca victima sa consume drog.

Fapta fiind mai putin periculoasa, legiuitorul a prevazut o pedeapsa cu inchisoarea cuprinsa intre 6 luni si 2 ani sau amenda.

Obiectul juridic al infractiunii il constituie relatiile sociale privind sanatatea psihica si fizica a persoanei umane.

Elementul material al laturii obiective al acestei infractiuni il constituie actiunea de indemnare la consum ilicit de droguri. Prin indemnare se intelege actiunea de a imboldi, a stimula, a imbia o persoana sa consume ilicit droguri.

Aceasta infractiune are un continut simplu ea realizandu-se printr-o singura varianta sau modalitate normativa si anume 'indemnarea'.

Subiectul activ al infractiunii poate fi orice persoana cu capacitate penala care indeamna o persoana la consumul ilicit de droguri.

Subiectul pasiv al infractiunii il reprezinta persoana indemnata la consum ilicit de droguri, fie ca in urma indemnului a consumat ilicit droguri, fie ca indemnul nu a fost urmat de executare. De asemenea, legiuitorul nu face nici o mentiune cu privire la persoana indemnata la consum, deci poate fi un minor sau un major, tratamentul penal fiind acelasi in ambele ipoteze.

Latura subiectiva a infractiunii consta in savarsirea faptei numai cu intentie directa, deoarece indemnarea presupune faptul ca subiectul activ are de la inceput reprezentare totala a faptei sale, prevede rezultatul socialmente periculos si urmareste producerea lui. Indemnarea nu lasa loc intentiei eventuale.

Forme agravante ale traficului si consumului ilicit de droguri prevazute in art. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 11 din Legea nr. 143/2000.

Aceste forme agravante sunt prevazute in art. 12 din Legea nr. 143/2000 si constau in :

'Se pedepsesc cu detentiunea pe viata sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi faptele prevazute la art. 2, 3 si 5, daca persoana care le-a savarsit face parte dintr-o organizatie sau asociatie ori dintr-un grup de cel putin 3 persoane, cu structuri determinate si care sunt constituite in scopul comiterii acelor fapte si al obtinerii de beneficii materiale sau de alte foloase ilicite.
Se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 15 ani faptele prevazute la art. 4, 6, 7, 9 si 11, daca au fost savarsite in conditiile prevazute la alin. 1.
In cazul infractiunilor prevazute la alin. 1 si 2, daca faptele au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi'.

Dupa cum se poate constata, normele penale cuprinse in art. 12 din Legea nr. 143/2000, sunt norme divizate, deoarece ele trimit cu privire la dispozitie la articolele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9 si 11, in timp ce unele conditii privind subiectul activ sau producerea unui anumit rezultat cat si sanctiunile ce se aplica, sunt cuprinse in continutul art. 1

Alineatul unu al art. 12 agraveaza pedepsele ce se pot aplica in cazul savarsirii infractiunilor prevazute in art. 2, 3 si 5 daca subiectul activ al acelor infractiuni face parte dintr-o structura criminala organizata (de tip mafiot). Prin dispozitiile art. 12, legiuitorul a urmarit sa combata prin mijloace de drept penal crima organizata in domeniul drogurilor. Din acest motiv, legiuitorul a prevazut pentru faptele ce se asociaza cu crima organizata pedeapsa extrema si anume detentia pe viata.

Spre deosebire de criminalitatea simpla, criminalitatea organizata se caracterizeaza prin marimea ei, implicand un lant de comanda, comparabil cu al unei armate : intensa planificare, amenintarea sau folosirea fortei si izolarea conducerii de la varf. Intotdeauna scopul final al criminalitatii organizate este cel al imbogatirii participantilor.

Ca tara in tranzitie spre economia de tip capitalist, Romania este tinta comiterii unor categorii de infractiuni cum ar fi si traficul ilicit de droguri, care se inscrie in sfera crimei organizate transnationale si fata de care, legiuitorul trebuia sa reactioneze prin mijloace de drept penal, asa cum a facut-o prin aceasta Lege nr. 143/2000.

Prin alineatul 2 al articolului12, se stabilesc pedepse mai aspre (de la 3 la 15 ani ), pentru subiectii activi care savarsesc infractiunile prevazute in articolele 4, 6, 7, 9 si 11 daca acestia fac parte dintr-o structura criminala (de tip mafiot).

Alineatul 3 al art. 12 din Legea nr.143/2000, este o urmare logica a teoriei obiective de agravarea infractiunilor dupa rezultat.

Astfel, daca in cazul savarsirii infractiunilor prevazute in art. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9 si 11 din Legea nr. 143/2000 s-a produs moartea victimei, pedeapsa ce se va aplica va fi detentia pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi. Deci, sub aspect subiectiv, acest rezultat (moartea victimei) este pus in sarcina celor ce au comis vreuna din infractiunile mentionate, cu titlu de praeterintentie (deci intentia pentru infractiunea de baza si culpa pentru rezultatul produs - moartea victimei). Prin aceasta incriminare legiuitorul ocroteste atat sanatatea publica cat si viata persoanei care consuma droguri provenite din traficul ilicit organizat.

Pentru existenta infractiunii in aceasta forma agravanta nu este nevoie sa se stabileasca ca subiectul activ al uneia din cele 8 infractiuni mentionate in textul art. 12, a urmarit anume sa cauzeze moartea victimei (consumatorul de droguri). Este suficient ca subiectul activ sa fi provocat moartea victimei. Pana la proba contrarie culpa de a nu fi prevazut acest rezultat este prezumata.

Stari de atenuare a pedepselor prevazute la articolele 2 - 7, 9 si 10 din Legea nr. 143/2000.

In conformitate cu art. 13 din Legea nr.143/2000 'tentativa la infractiunile prevazute la art. 2 - 7; la art. 9 si 10 se pedepseste.

Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri in vederea comiterii infractiunilor prevazute la alin. 1'.

Rezulta ca pentru o protejare mai eficienta a relatiilor sociale privind sanatatea publica si a persoanei umane legiuitorul a incriminat si sanctionat si actele pregatitoare la un numar de 8 infractiuni ce vizeaza traficul de droguri, asimilandu-le cu tentativa.

Prin dispozitiile art. 13, legiuitorul a urmarit sa dea o mai mare eficienta Legii nr. 143/2000, in combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, sanctionand tentativa si actele pregatitoare. Pedepsirea tentativei in cazul acestor infractiuni se va face in conformitate cu dispozitiile art. 21 din Codul penal.

Circumstante agravante legale.

Prin dispozitiile art. 14 din Legea nr. 143/2000, legiuitorul a prevazut o serie de circumstante agravante legale specifice savarsirii infractiunilor de trafic de droguri, care completeaza gama de circumstante agravante prevazute in Codul penal.

Astfel sunt considerate circumstante agravante legale savarsirea traficului de droguri in urmatoarele imprejurari:

a) persoana care a comis infractiunea indeplinea o functie ce implica exercitiul autoritatii publice, iar fapta a fost comisa in exercitarea acestei functii;

b) fapta a fost comisa de un cadru medical sau de o persoana care are potrivit legii atributii in lupta impotriva drogurilor;

c) drogurile au fost trimise si livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic,unei persoane aflate in cura de dezintoxicare sau sub supraveghere medicala, ori s-au efectuat alte asemenea activitati interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori daca fapta a fost comisa intr-o institutie sau unitate medicala, de invatamant, militara, loc de detentie, centre de asistenta sociala de reeducare sau institutie medical-educativa,locuri in care elevii, studentii si tinerii desfasoara activitati educative, sportive, sociale ori in apropierea acestora;

d) folosirea minorilor in savarsirea faptelor prevazute la art. 2 - 11;

e) drogurile au fost amestecate cu alte substante care a marit pericolul pentru viata si integritatea persoanelor.

Masuri impotriva consumului de droguri.

Capitolul IV (art. 27 - 30) din Legea nr. 143/2000, este consacrat masurilor ce se pot lua in plan medical fata de persoanele care se dedau consumului ilicit de droguri.

Astfel, in alin. 1 al art. 27 din Legea nr. 143/2000, se prevede ca 'consumul ilicit de droguri aflate sub control national, fara prescriptie medicala, este interzis pe teritoriul Romaniei'. Prin urmare, legiuitorul roman, interzice consumul ilicit de droguri pe teritoriul Romaniei oricine ar fi persoana consumatoare, cetatean roman, cetatean strain ori apatrid cu domiciliul in Romania.

Daca o persoana care consuma ilicit droguri, devine toxicomana, acest lucru este stabilit printr-o expertiza medico-legala (art. 27 alin. 3)

In baza expertizei medico-legale prin care o persoana este declarata ca fiind toxicomana, unitatile sanitare anume desemnate de Ministerul Sanatatii, pot decide ca persoana intoxicata sa fie supusa la o cura de dezintoxicare, fie unei supravegheri medicale (art. 27 alin. 2).

Legea prevede ca 'decizia unitatii medicale poate fi atacata cu plangere, in termen de 10 zile de la comunicare la judecatoria in a carei raza teritoriala isi are sediul unitatea medicala (art. 27 alin. 4), iar la randul sau, hotararea judecatoriei poate fi atacata cu recurs (art. 27 alin. 5). In conformitate cu art. 385 Cod procedura penala, termenul de recurs este de 10 zile, daca legea nu prevede altfel'.

In conformitate cu art. 28 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 ' cand nu este necesara cura de dezintoxicare, persoana este supusa supravegherii medicale, intr-o unitate medicala, publica sau privata, dintre cele stabilite de Ministerul Sanatatii, care aplica masurile medicale necesare tinand seama de starea de sanatate a persoanei, de personalitatea acesteia si de mediul social din care provine'.

Potrivit Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 143/2000, cura de dezintoxicare se poate realiza prin una din urmatoarele metode :

a)     oprirea brusca a administrarii drogului,

b)     utilizarea unor metode nonsubstitutive simptomatice,

c)     tratamentul de substitie, prin inlocuirea drogului consumat de toxicoman cu produse precum metadona sau alte produse farmaceutice specifice curei de dezintoxicare,

d)     Psihoterapia,

Ca si cura de dezintoxicare, supravegherea medicala se dispune in baza unei expertize medico-legale.

Supravegherea medicala cuprinde servicii de evaluare si ingrijire medicala continua, servicii de consiliere psihologica si psihoterapie, servicii de postcura.

Supravegherea medicala se poate realiza numai in institutii si unitati medicale publice sau private stabilite de Ministerul Sanatatii.

Cauze de impunitate.

In conformitate cu art. 15 din Legea nr. 143/2000 :

'nu se pedepseste persoana care, inainte de a fi inceput urmarirea penala, denunta autoritatilor competente participarea sa la o asociatie sau intelegere in vederea comiterii uneia dintre infractiunile prevazute la art. 2-10, permitand astfel identificarea si tragerea la raspundere penala a celorlalti participanti'.

Prin aceasta dispozitie, legiuitorul a urmarit sa ofere o sansa acelei persoane, care facand parte dintr-o structura organizata care are ca obiect traficul cu droguri, sa denunte apartenenta sa la acea structura, in vederea apararii sale de pedeapsa. Totodata, legiuitorul a considerat ca aparand de pedeapsa o persoana care denunta apartenenta sa la o structura criminala, organele abilitate in cercetarea acestor infractiuni, vor putea obtine informatii pertinente pe baza carora ar putea fi identificati

si trasi la raspundere penala ceilalti membri ai gruparii criminale. Deci, in interesul impiedicarii savarsirii faptelor prevazute in art. 2 - 10 din Legea nr. 143/2000 cat si pentru a inlesni descoperirea celorlalti participanti la astfel de fapte, legiuitorul incurajeaza delatiunea, prin acordarea absolvirii de pedeapsa pentru cel ce o va face in conditiile prevazute de lege.

O alta prevedere, dar care are ca obiectiv doar reducerea pedepsei, este aceea din art. 16 al Legii nr. 143/2000. Astfel, potrivit acestui articol:

'Persoana care a comis una dintre infractiunile prevazute la art. 2 -10, iar in timpul urmaririi penale denunta si faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savarsit infractiuni legate de droguri,beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege'.

Rezulta ca si prin dispozitiile art. 16, in interesul identificarii si tragerii la raspundere penala si a altor persoane care au savarsit infractiuni legate de droguri, legiuitorul incurajeaza delatiunea, prin reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazuta de lege, pentru fapta savarsita de denuntator.

Prin aceasta prevedere, legiuitorul ofera organelor de urmarire penala posibilitatea de a obtine de la persoanele cercetate pentru trafic de droguri, informatii despre alte persoane implicate in traficul de droguri fie in legatura cu cauza cercetata fie in alte afaceri ilicite, care vizeaza tot traficul de droguri si care nu erau cunoscute acestor organe. Existenta unei astfel de dispozitii legale permit organelor de politie sa organizeze anumite combinatii informative pe baza carora sa se poata descoperii si aduce in fata justitiei pe sefii unor retele de trafic de droguri.

Legiuitorul a considerat ca printr-o astfel de prevedere organele de urmarire penala sunt mai eficient sprijinite in lupta contra traficului si al abuzului ilicit de droguri.

Consecintele intrarii in vigoare a Legii nr. 143/2000.

O prima consecinta este aceea ca infractiunea de trafic de droguri nu mai figureaza in Codul penal si prin urmare, toate faptele ilicite la acest regim, vor fi judecate si sanctionate in conformitate cu prevederile Legii nr. 143/2000.

In al doilea rand, va fi necesar sa fie adoptata o noua lege care sa reglementeze regimul drogurilor in Romania si care sa armonizeze cu Legea nr. 143/2000, actuala

Lege nr. 73/1969 fiind depasita de realitatile din societatea romaneasca contemporana.

In al treilea rand, politia va trebui ca in viitor sa-si desfasoare activitatile profesionale in problema combaterii traficului si consumului ilicit de droguri, in stricta conformitate cu dispozitiile Legii nr. 143/2000, care reglementeaza foarte clar modul in care structurile abilitate din Inspectoratul General al Politiei, vor putea folosi investigatori acoperiti, cat si in folosirea colaboratorilor in actiunile secrete.

De asemenea, livrarile supravegheate cu substituirea sau fara substituirea totala a drogurilor ori a precursorilor va trebui sa fie efectuate numai in baza Legii nr. 143/2000 si cu respectarea ordinelor interioare,de linie, pentru a se evita eventualele abuzuri ce s-ar putea comite si prevenirea savarsirii unor abateri de la disciplina profesionala.