Dezvoltarea conduitelor agresive

Universitatea Spiru-Haret  Specializare -Master Psihologie Judiciara si Victimologie Anul I - 4 semestre Curs- Personalitatea in campul infractional

Dezvoltarea conduitelor agresive

Termeni cheie:

Devianta o diversitate eterogena de conduite, acte sau actiuni, care reprezinta:
- violari sau transgresiuni ale normelor scrise sau nescrise,
-stari care nu sunt conforme asteptarilor, valorilor si regulilor colectivitatii, -forme de nonconformism, marginalitate,asocialitate, criminalitate etc.,

Reactiile- comportamentale reprezinta insa actiuni primare , reflexe mai simple si mai elementare care definesc relatiile dintre subiect si lumea inconjuratoare.

Comportament deviant = psihopatie? Psihopatie:-o dezarmonie generala a structurii morale caracterizata prin instabilitate marcata si tulburari afective cu abateri grave de la regulile de comportare unanim acceptate pina la comiterea de delicte.
-o anomalie de dezvoltare aparuta sub influienta unor factori externi,
dar pe fondul unor particularitati innascute de o stare "insotite de reactii inadecvate la mediul inconjurator".

Agresiunea (de ex. distrugerea de bunuri ale scolii sau din spatii publice )
-tendinta spre comportamente incarcate de reactii brutale, distructive, de atacare.

Agresivitatea- poate fi considerata a fi o caracteristica a acelor forme de comportament orientate in sens distructiv, in vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral-psihologice sau mixte. Privite din perspectiva scopului urmarit, unele conduite agresive sunt orientate in directia producerii "unui rau" in timp ce altele sunt orientate in directia demonstrarii "puterii agresorului". Comportamentul agresiv este orientat nu numai in afara subiectului ci si asupra sinelui. Deci, o forma particulara a comportamentului agresiv este autoagresivitatea manifestata de cele mai multe ori prin scarificarea tegumentelor (taieturi, arsuri).

Comportamente deviante-reprezinta abateri de la normalitatea ansamblului de manifestari obiective si direct observabile ale indivizilor fata de mediul in care traiesc.

Rezumat

Prima parte a lucrarii cuprinde criteriile de definire ale deviantei,si anume:

Criteriul static,criteriul normativ, criteriul periculozitatii comportamentului, criteriul incapacitatii persoanei de a respecta normele, criteriul reactiei sociale

Teoriile asupra comportamentului agresiv cuprind:

1.explicatiile biologice care considera agresivitatea o o tendinta innascuta de actiune, In ceea priveste abordarea psihanalitica,Freud a dezvoltat o conceptie despre conduita umana,avand la baza doua insctincte fundamentale:instinctual vietii si instinctul mortii. .Teoria etologica evidentiaza faptul ca. instinctul agresiv se afla la baza unor functii vitale. Konrad Lorentz este cunoscut pentru analiza comportamentului agresiv uman din perspective etiologica. .

Explicatii sociale si bio-sociale ale comportamentului agresiv vorbesc despre urmatoarele :

-frustrare si agresivitate, teoria sa afirmand ca orice frustrate duce la agresiune si orice comportament agresiv are la baza o frustrare.

- Teoria indice-excitatie conform careia frustrarea creaza o stare in care individual este pregatit sa se arate agresiv

- Teoria transferului excitatiei Potrivit careia indivizii pot transfera excitatia fiziologica reziduala produsa de o sursa

-Teoria invatarii sociale Reprezinta o abordarea foarte influenta in psihologie ce explica mai multe procese procesele

Sun descrisi pe scurt factorii personali ai agresivitatii, si anume:personalitatea(comportamentul uman fiindrezultatul interactiunii dintre personalitate si mediu) si sexul care reprezinta o sursa importanta de diferente de agresivitate intre indivizi. Facorii situationali sunt zgomotul si aglomeratia.

Profesorul Tudorel Butoi stabileste urmatoarele categorii ale comportamentului agresiv:

1.comportamentul agresiv nediferentiat- ocazional, fara rasunet, antisocial, obligatoriu sau imediat; In asemenea cazuri, conditionarea fenomenului este pasagera, ocazionala, neactivand un fond morbid preexistent.

2. comportament agresiv delictual-propriu zis, polimorf si permanent, in cadrul caruia se poate diferentia un comportament specific criminal, in asemenea sitiuatii conditionarea avand un character permanemt si fiind sustinuta predominant de actiune a factorilor de mediu, de ordin social negativ.

3.comportamentul agresiv-ca expresie integranta, nemijlocita a unei stari patologice , fie preexsistente, fie dobandite in urma unor modificari de personalitate produse in psihopatizari, diverse narcomanii etc.

De asemenea sunt cunoscute trei tipuri de modele explicative ale conduitei agresive:

. modelul biologic, bazat pe notiunea de instinct

2. modelul psihologic, fundamentat pe fenomenul de frustrare

. modelul socio-cultural

Ipostazele clinice ale agresivitatii vorbesc despre acte de agresivitate si de autoagresivitate instabile. care cresc agresivitatea in tulburarea de personalitate de tip organic. O agresivitate crescuta se inregistreaza la perversii sexuali de tip sadic. In tulburarile dispozitionale de tipul depresiei majore sau excitatiei maniacale se pot inregiasta acte de agresivitate extrema sub forma unor raptusuri. In psihozele acute, in timpul starilor confuzionale se pot inregistra acte grave de violenta in special in intoxicatiile acute cu alcool. In schizofrenie si in alte deliruri cornice pot fi notate acte de agresivitate care au acelasi caracter incomprehensibil si nemotivat ca tot restul boli. Agresivitatea din epilepsie se manifesta atat episodic sub forma unor acte explosive. In intarzierea mintala agresivitatea creste intr-un rapor invers cu nivelul inteligentei, fiind cu atat mai mare cu cat acesta este mai scazut.

Criterii de definire a deviantei:

1.Criteriul statistic devianta reprezinta o abatere semnificativa de la norma statistica, de la media comportamentelor celorlalti.
Punctele cele mai vulnerabile ale acestui criteriu de definire a deviantei rezida a) egalarea conformitatii cu normalitatea si a nonconformitatii cu anormalitatea;
b) evidentierea doar a extremelor - a normei si patologiei, fara a indica care sunt hotarele deviantei intre acesti doi poli.

2.Criteriul normativ: devianta nu este o insusire intrinseca a comportamentului uman, ci este o proprietate atribuita acestuia in dependenta de normele sociale :
(standarde de conformare a comportamentului la cerintele pe care le impune o anumita societate sau un anumit grup social).

3. Criteriul periculozitatii comportamentului: conduita pe care indivizii o considera periculoasa, stanjenitoare sau iritanta
=> elaboreaza sanctiuni speciale impotriva persoanelor care o manifesta, mergand pana la excluderea acestora din cadrul grupului.

4. Criteriul incapacitatii persoanei de a respecta normele : individul care nu are capacitatea de a se conforma la normele sociale semnificative, la asteptarile societatii sau ale grupului din care face parte
( din perspectiva medical-psihiatrica
5. Criteriul reactiei sociale nici un act, prin el insusi, nu este deviant, ci este interpretat astfel numai prin raportare la normele sociale si in functie de felul in care reactioneaza publicul la incalcarea acestora
(rezultat al etichetarii).

Comportament agresiv

Definitii si masurare

Agresiunea reprezinta una din comportamentele sociale extreme de greu de definit . Ceea ce este considerat a fi agresiv depinde de standardele sociale si cultural ale percepatorului

Definitii

-un comportament care determina vatamarea unei persoane sau distrugerea unui bun al ei

-un comportament desfasurat cu intentia de a face rau cuiva din aceeasi specie

-un comportament ce are drept scop de a face rau ori de a vatama o alta persoana, care este motivate sa se eschiveze de la un astfel de tratament

-un comportament care presupune a face rau altora

2.Teorii asupra comportamentului agresiv

Explicatiile privind comportamentul agresiv fac parte din doua mari clase: fie sunt de natura biologica fie sunt de natura sociala.

A.Explicatiile biologice:

Teoriile biologice considera agresivitatea o o tendinta innascuta de actiune.Agresivitatea este un instinc-un patern predeterminat de raspunsuri ce sunt controlate genetic

Una din pozitiile biologice cunoscute este cea a lui McDougall .Potrivit acestuia toate comportamentele umane inclusive cele aggressive se afla sub controlul a 18 instincte diferite. Criticii acestei pozitii teoretice au replicat ca a pune totulpe seama unui instinct de agresivitate nu explica declansarea comportamentului agresiv.

Abordarea psihanalitica

-Freud a dezvoltat o conceptie bizara despre conduita umana,avand la baza doua insctincte fundamentale:instinctual vietii si instinctul mortii. In anumite conditii , instinctul mortii determina comportamente indreptate spre distrugerea altora, deci comportamente aggressive. Teoria lui Freud este uni-factoriala: agresivitatea apare in mod natural din tensiunile fiziologice si trebuie sa se manifeste pentru ca individul sa se detensioneze.

Teoria etiologica

Etiologii au evidentiat aspectele pozitive functionale ale agresivitatii . Instinctul agresiv se afla la baza unor functii vitale. Konrad Lorentz este cunoscut pentru analiza comportamentului agresiv uman din perspective etiologica. Potrivit lui Lorentz, manifestarile acestui comportament la om este defectuoasa. Impulsul este refulat pana ce rabufneste puternic si deosebit de nociv.

Sociobiologia-este o ramura a stiintelor biologice care si-apropus sa puna in evident baza biologica a ramurilor sociale. Postulatul fundamental al sociobiologiei este ca agresivitatea, altruismul si alte comportamente sociale au functia de a facilita supravietuirea genelor individului.Agresivitatea este adaptativa pentru ca il ajuta pe individ sa traiasca cel putin pana la varsta la care poate procrea

Cercetatorii din stiintele sociale resping explicatiile agresivitatii fondate exclusive pe instinc,argumentand ca:

-instinctul depinde de o energie necunoscuta si care nu poate fi masurata

-astfel de explicatii au outilitate redusa in prevenirea si controlul agresivitatii

-ele se bazeaza pe o logica circular, propunand legaturi cauzale nedemonstrate empiric

B.Explicatii sociale si bio-sociale ale comportamentului agresiv

Sunt cercetatori care accepta ca agresivitatea trebuie privita ca o tendinta invatata sau innascuta, a carei manifestare e declansata de circumstante sociale specifice

a)Frustrare si agresivitate

Teoria frustrare-agresiune a fost propusa de Dollard, Doob, Miller,Mowrer si Sears. Se afirma ca orice frustrate duce la agresiune si orice comportament agresiv are la baza o frustrare.Sunt critici care observa ca frustrarea nu duce intotdeauna la agresiune si ca exista si alte reactii posibile:apatia, strigatul de neputinta etc. In plus, frustrarea nu este prezenta ca factor cauzal in toate cazurile de agresiune.

b)Teoria indice-excitatie

Ideea conform careia frustrarea creaza o stare in care individual este pregatit sa se arate agresiv a fost preluata si dezvoltata de Leonard Berkovitz care a introdus o veriga intermediara intre frustrare si comportamentul agresiv: conditiile de mediu, adecvate pentru agresiune. Frustrarea nu evoca imediat agresivitate ci genereaza in individ o stare de excitatie emotionala : furia.Potrivit lui Berkovitz, un act agresiv are doua surse:

1. Starea de excitare emotionala

2.indiciii de situatie

Berkovitz considera ca , anumite obiecte ajung prin, invatare sociala, sa fie associate cu agresiunea

c)Teoria transferului excitatiei

Potrivit acesteia , indivizii pot transfera excitatia fiziologica reziduala produsa de o sursa. Dolf Zillmann a demonstrate ca transferul excitatiei reziduale la o noua situatie cerste agresivitatea numai cand comportamentul agersiv este raspunsul dominant in noua situatie .

In urma unui experiment efectuat de care Zillmann si colaboratorii sai a fost testate ipoteza conform careia contributia excitatiei anterioare la intensificarea comportamentului agresiv depinde de felul in acre individul interpreteaza excitatia.

d)Teoria invatarii sociale

Reprezinta o abordarea foarte influenta in psihologie ce explica procesele prin care:

Se achizitioneaza un comportament sau o secventa de comportament

Se initiaza comportamentele

Se mentin patternurile de comportament

Albert Bandura a explicat care a aplicat teoria invatarii sociale si in studierea agresivitatii. Potrivit acestuia, comportamentul social nu este innascut ci invatat de la modele adecvate. Prin socializare copilul invata comportamentul agresiv intrucat este recompensat direct ori observa ca ceilalti sunt recompensati pentru conduite aggressive

Potrivit lui Bandura comportamentul agresiv al unei persoane intr-o situatie specifica depinde de:

Experientele trecute ale persoanei asupra actiunilor violente incluzand propriile conduitea gresive si cele observate la altii

Gradul de success al comportamentelor agresive efectuate ori observate la altii

Probabilitatea actuala ca agresivitatea sa fie recompensata sau pedepsita

Factorii cognitivi, sociali si de mediu din situatie

3.Factori personali ai agresivitatii

Personalitatea-Este foarte simplu sa explicam conduita agresiva prin personalitatea agresiva. Pentru fiecare dintre noi este facil sa stabilim diferente intre cei pecare ii cunoastem din punctual de vedere al agresivitatii apreciind ca unii sunt foarte agresivi iar altii sunt foarte putin agresivi. Intotdeauna comportamentul uman este rezultatul interactiunii dintre personalitate si mediu

Sexul-Reprezinta o sursa importanta de diferente de agresivitate intre indivizi. Diferenta de agresivitate dintre cele doua sexe variaza in functie de tipul de agresivitate: barbatii manifesta incomparabil mai multa violenta fizica si au atitudini mai aggressive; femeile sunt la fel de dispuse ca si barbaii sa foloseascaun atac verbal intr-un context similar

4..Factori situationali

Zgomotul -amplifica agresivitatea numai pentru indivizii care au déjà tendinta de a actiona agresiv

Caldura -Studiile corelationale arata ca agresivitatea creste pe masura ce creste temperatura

Aglomeratia -studiile asupra influentei aglomeratiei nu sunt consistente. S-a demonstrate ca exista o relatie directa intre agresivitate si densitate.Inconditii de aglomeratie, un factor crucialil constituie perceptia subiectiva. Cand aglomeratia blocheaza indeplinirea planurilor persoanei,tendintele agresive se accentueaza.

Problematica psihologica a conduitelor heteroagresive

(conduite agresive)

Conduitele umane deviante heterodistructive au in vedere atitudinile agresive caracterizate prin utilizarea fortei fizice in raporturile interpersonale.

O varietate minora a agresivitatii este sicanarea, ce caracterizeaza forme de conduita in cele mai diverse relatii interpersonale, la locul de munca, intre vecini, in familie, in cercul de prieteni etc. Sicanarea este o conduita devianta ce caracterireaza nivelul moral, caracterul asociat al agresorului si care face parte din arsenalul comportamental pe care-l foloseste in atingerea scopului.

Agresivitatea, ca atitudine comportamentala, se regaseste in structura intima a criminalitatii, intereseand in aceste situaii, psihologia judiciara.

Incercand o corelare intre agresiviate si delicventa, literatura de specialitate stabileste urmatoarele categorii ale comportamentului agresiv:

1.comportamentul agresiv nediferentiat- ocazional, fara rasunet, antisocial, obligatoriu sau imediat; In asemenea cazuri, conditionarea fenomenului este pasagera, ocazionala, neactivand un fond morbid preexistent.

2. comportament agresiv delictual-propriu zis, polimorf si permanent, in cadrul caruia se poate diferentia un comportament specific criminal, in asemenea sitiuatii conditionarea avand un character permanemt si fiind sustinuta predominant de actiune a factorilor de mediu, de ordin social negativ.

3.comportamentul agresiv-ca expresie integranta, nemijlocita a unei stari patologice , fie preexsistente, fie dobandite in urma unor modificari de personalitate produse in psihopatizari, diverse narcomanii etc.

Din punt de vedere sociologic si psihiatric, agresivitatea este considerata ca o componenta esentiala, normala a personalitatii, care poate fi canalizata, determinata sau abatuta pana in momentul cand scapa controlului iratiunii.

Primul punct de vedere care sustine caracterul innascut al agresivitatii, este reprezentat de lucrarile lui Konrad Lorenz, care ajunge la concluzia conform careia comportamentul tuturor speciilor ar fi comandat de patru impulsusri : foamea, frica, sexualitatea si agresivitatea.

Dupa Olaff Klingberg, agresivitatea implica o notiune de ostilitate. Ostilitatea este o valoare negativa, pe cand agresivitatea poate avea o valoare de dialog in aceeasi masura pozitiva-constructiva.

Teoriile psihanaliste stau la baza unor masuri terapeutice specific studiate de S. Noche si Locaum. Cand agresivitatea insoteste o psihoza emotiva sau psihonevroza, poate beneficia foarte bine de o cura psihoanalitica conditionata de varsta pacientului si de faptul inexistentei unei structure psihotice foarte consolidata .

Agresivitatea poate fi privita ca o calitate innascuta a individului, care se afla nediferentiata in perioada de formare a personalitatii, urmand ca pe parcursul dezvoltarii ontogenetice sa capete o anumita coloratura cu tendite de diferentiere in autoagresiune si heteroagresiune.

Ulterior, datorita interventiei unor factori sociopsihologici sau neuropsihici se poate vorbi de o supra diferentiere a acestor forme, in care se poate distinge mai bine aspectul calitativ si care are in vedere atat aspectele etiopatologice, cat si reflectarea sociala.

Unii psihologi au pus accentual pe existenta caracteristicilor constitutionale care ar putea furniza o legatura intre tipul morfologic, mezomorf si deviatiile comportamentale. Corelatia frecventa care ar exista intre tipul morfologic si aceasta dimensiune temperamentala ar conduce la presupunerea ca acesata din urma ar fi legata de constitutia fizica. Unii cercetatori au insistat asupra caracterului patologic al unor personalitati agresive, pus in evident in numeroase cazuri, incepand chiar cu lucrarile lui Lombroso, care acorda o importanta deosebita epilepsiei si comportamentului epileptic. Tot in favoarea sustinatorilor neurofiziopatologice a agresivitatii pledeaza teoria psihochirurgicala moderna, care contribuie la ameliorarea pana la anihilare a unor manifestari agresive majore demonstrate prin eficienta rezultatelor obtinute si verificate in timp.

Profesorii V. Predescu si C. Belsugateanu au constatat in starile psihopatoide caracterizate si prin componenta agresiva , modificari ale traseelor electroencefalografice, sugerand ipoteza unor mecanisme patologice, limbice, care sa explice manifestarile impulsive si de agresivitate, presupunand ca aceste modificari sunt expresia unor discrete leziuni cerebrale rhinoencefalice.

Modele explicative ale conduitei agresive

Sunt cunoscute trei tipuri de modele explicative ale conduitei agresive:

. modelul biologic, bazat pe notiunea de instinct

2. modelul psihologic, fundamentat pe fenomenul de frustrare

. modelul socio-cultural

Modelul biologic - bazat pe notiunea de instinc a fost explicat de K. Greef.

Pentru agresivitatea omului, termenul de instinct a fost inlocuit cu cel de pulsiune. La individul uman, agresivitatea apare ca o referinta la o nevoie vitala ca foamea, apararea, sexualitatea etc, toate aceste necesitati fiind supuse insa controlului cortical, ceea ce permite o crestere considerabila a rolului proceselor cognitive care fac posibil exercitiul mental, posibilitatea de a prevedea consecintele unui act si de a elabora si realiza proiecte. In acest sens, se poate spune ca omul este efectiv singurul animal capabil sa omoare premeditat, pentru ca el este singurul capabil sa-si anticipeze conduita distructiva intr-un proiect mai mult decat la animale in afara de actul distructiv propriu-zis.

Conduita heteroagresiva se poate traduce in alte doua moduri:

-printr-o depersonalizare a victimei, care isi pierde toata valoare afectiva pentru agresor

-printr-un mecanism prin care incerca sa justifice actul comis sau sa-l integreze intr-un sistem global de justificari.

Daca in cadrul acestui model se pune problema patologiei, se va putea distinge o patologie individuala si una colectiva. Patologia individuala capata doua aspecte, in functie de care agresivitatea poate fi constitutionala sau accidentala. La agresivitatea constitutionala se disting epilepticii, unde periodic au loc descarcari paroxistice sau pe cea a caracterului paranoic, lucida, care se exercita la rece.

Exista pe de alta parte, agresivitati accidentale sau castigate, datorate unor factori si imprejurari precum:

- in patologie emotionala, ranirea amorului propriu sau starile pasionale care pot sa se manifeste prin descarcari agresive

- impregnarile toxice acute si cornice(alcoolismul)

- encefalopatiile infantile, ale adolesecentului sau adultului, traumatismele cranio-cerebrale, afectiuni susceptibile de a lasa ca sechele tulburari de caracter si care pot fi insotite de agresivitatea, ca o predispozitiei reziduala

- psihozele cornice evolutive pot de asemenea sa fie insotite de de manifestari agresive.

Tulburarile psihice din patologia generala se pot traduce pe plan comportamental prin devieri atat in sensul heteroagresivitatii, cat si al autoagresivitatii.

2. La modelul psihologic

- bazat pe fenomenul de frustrare, fenomenul frustrarii consta intr-o stare de contrarietate creata prin interferarea in planul unei actiuni dezirabile subiectului a unor alte actiuni, distorsionate in raport cu actiunea dezirabila si finalitatea acesteia. In literatura de specialitatea sunt citate patru tipuri de frustrari:

v      existenta unei imposibilitati sau a unei bariere fizice , in calea actiunii proiectate

v      existenta unei perioade de latenta intre debutul si sfarsitul actului secvential

v      omiterea sau reducerea recompensei care constituie scopul activitatii desfasurate

v      aparitia unei tendinte la raspunsul incompatibil cu situatia existenta

v     

Se precizeaza ca frustrarea, prin ea insasi, nu declanseaza un comportament agresiv.

Dupa afirmatiile lui Berbovitz, ea suscita o anxietate, ca variabila intermediara si se poate considera ca tensiunea creata de acesta anxietate declanseaza reactii agresive.

Nu toate frustrarile conduc la o stare anxioasa si de aici la comportamentul agresiv. Totul depinde de sensul pe care-l au acestea pentru individ. Acest sens se poate traduce in doua moduri si din acest punct de vedere unele frustrari sunt acceptate de individul in cauza sau ele apar ca justificate, ele legandu-se de intelegerea pe care o are individual fata de realitati sau , in al doilea rand, intervine sentimental de frica sau de nepuntinta in fata unei situatii date.

3. Modelul soci-ocultural al comportamentului agresiv

Studiul etiologiei agresivitatii poate sa nu tina seama de conditiile pe care le ofera mediul familial sau colectiv, conditii care, in anumite cazuri pot constitui ''terenul fertil'' al ''incoltirii'' comportamentului agresiv. Se considera ca influenta scenelor agresive depinde in mare masura de existenta prealabila a obiceiurilor agresive si ca acesta influenta variaza, in functie de posibilitatile pe care le are spectatorul de a se confrunta cu mediul in care el se simte integrat si al carui cadru de referinta este opus celui pe care il presupun scenele cu incarcatura agresiva.

La aprecierea predictiva asupra conduitelor agresive este necesar sa se tina seama de modul de provenienta si nivelul intelectual al indivizilor pentru ca unii nu prezinta nicio disponibilitate psihologica spre un astfel de comportament , pe cand altii gasesc aici modele comportamentale.

Intre alti factori considerati ca se impun atentiei in sfera cauzalitatilor comportamentelor agresive cu etiologie sociala sunt si narcomaniile care pot predispune sau favoriza trecerea la act mai ales daca subiectul este dependent de utilzarea dogurilor. In aceste situatii, starea de narcomanie poate fi considerata ca o cauza echivalenta in sfera generala a cauzalitatii actului agresiv.

Consumul de alcool-este uanim recunoscut ca toxicul cel mai virulent in declansarea comportamentului agresiv, atat in sensul autodistructiv, cat si in cel heterodistructiv.

Abordarea modului sociocultural al agresivitatii nu se poate dispensa de utilizarea si de analizale operationale ale conceptului '' calitatea vietii'' sau ''valoarea umana a vietii'' cu urmatoarele niveluri:

- la un prim nivel dimensiunile: biologica, psihica si sociala avand semnificatii atat relative autonome cat si semnificatii interdependente, numai analiza lor integrata si dinamica putand conduce la concluzii consistente si valide

- valoarea vietii pe care fiecare dintre cele trei dimensiuni, inteleasa ca aditionare a duratei parcurse a vietii, a calitatii acesteia si a semnificatiei atribuite de catre subiect primelor doua componente.

In cadrul dimesiunii sociale a vietii umane se vor avea in vedere subdimensiunile: economica, profesionala, familiala, politica, scolara, a participarii culturale , a timpului liber, morala , ecologica.

Studiul cauzalitaii agresivitatii la modul operational concret va trebui sa aiba in vedere toti acesti factori, pentru ca de multe ori cauzalitatea agresivitatii este complexa, insidioasa, chiar cameleonica

Comportamente agresive extreme

Agresivitatea ca simptom. Cadru conceptual

In majoritatea tulburarilor psihice se inregistreaza o crestere a afectivitatii reflectatat in comportamentul subiectilor.Dintre comportamemtele agresive obisnuite care reflecta cresterea ostilitatii fata de ceilalti se noteaza tendinta la contrazicere, umilire, jignire, desconsiderare, realizata prin cuvinte care ranesc atitudinea amenintatoare sau chiar acte de violenta.(Bernard P , Trouve S, 1977). In timpul unor afectiuni psihice de tipul tulburarilor de dispozitie, psihozelor acute, psihozelor cronice, dementelor, psihozelor organice, in special a epilepsiei cresterea actelor agresive este cvasiconstanta fie ca agresivitatea se indreapta contra celorlalti, sau chiar asupra subiectului sub forma unor acte autoagresive.

Ipostaze clinice ale agresivitatii

In tulburarile de personalitate se inregistreaza acte de agresivitate si de autoagresivitate in special la personalitatile dissociale , la personalitatile borderline si la personalitatile emotional-instabile. De asemenea, de regula creste agresivitatea in tulburarea de personalitate de tip organic.

O agresivitate crescuta se inregistreaza la perversii sexuali de tip sadic care fac sa sufere mortal sau fizic partenerul erotizand durerea . Unii psihopatologi au incercat sa descrie chiar o tulburarea de personaluitate de tip sadic care s-ar definei printr-un tip de comportament persistent dominat de '' cruzime, de comportament agresiv si umilitor, care apare devreme in viata adulta'' (H. I Kaplan , B.J Sadock, J.A Grebb-1994)

In tulburarile dispozitionale de tipul depresiei majore sau excitatiei maniacale se pot inregiasta acte de agresivitate extrema sub forma unor raptusuri. O alta forma de agresivitate extrema este asa numita furie maniacala-stare de excitatie extrema- care poate aparea in episoadele maniacale.

In psihozele acute, in timpul starilor confuzionale se pot inregistra acte grave de violenta in special in intoxicatiile acute cu alcool ( betia acuta, betia patologia) sau deliriumului tremens. De asemena, comportamentul toxicomanic este marcat de violenta si agresivitate, unele din droguri crescand mult agresivitatea individului(hasis, ecstasy, LSD).

In schizofrenie si in alte deliruri cornice pot fi notate acte de agresivitate care au acelasi caracter incomprehensibil si nemotivat ca tot restul boli. Agresivitaea poate fi indreptatata imotriva celorlalti, dar si a subiectului insusi. In schizofrenie manifestarile agresive sunt marcate de caracterul bizar, straniu, infricosator si se deruleaza mecanic fara participare emotionala a subiectuluil.Caracterul simbolic al actelor de autoagresiune este , de asemenea, caracteristic schizofreniei: castrarea sau emasculare, mutilare sexuala, anucleerea globilor ocular.

Agresivitatea din epilepsie se manifesta atat episodic sub forma unor acte explozive ( agresiuni sexuale, incendieri, furturi, fugi) sau prin asa -numita furie epileptica, conduita agresiva marcata de o violenta salbatica , cat si ca o atitudine de fond care marcheaza majoritatea relatiilor cu ceilalti .

In intarzaierea mintala agresivitatea creste intr-un rapor invers cu nivelul inteligentei, fiind cu atat mai mare cu cat acesta este mai scazut. Agresivitatea debililor mintali este rezultatul deficitului de control , lipsei de modulatie fata de oscilatiile dispozitionale, tendintei de a se exprima mai mult prin acte decat prin cuvinte , sugestibilitati crescute, confunzii intre dorinta si traire, frustrarilor permanente la care este supusa deficienta( Bernard P) . Actele hetero si autoagresive ale debililor mintali pot avea caracter exploziv sau vindicativ si pot fi deosebit de grave.

In circumstantele organice ale imbatraniri si senilitatii exista o crestere bazala a agresivitatii, uneori reprezentand un prim simptom care anunta dementa. In demente se observa numeroase reactii agresive de tip clasic.

Bibliografie:

Internet:

https://www.scribd.com/doc/13996599/Comportamentul-Deviantpower-Point1

https://www.psih.uaic.ro/~sboncu/romana/Curs_psihologie_sociala/Curs30.pdf

Florin Tudose-Psihopatologie si orientari terapeutice in psihiatrie, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti-2007

2. Tudorel Butoi-Psihologie Judiciara- tratat universitar,Editura Pinguin Book, Bucuresti, 2001