Alegerea tensiunii nominale a retelelor electrice

Alegerea tensiunii nominale a retelelor electrice

Alegerea tensiunii optime de functionare a unei retele electrice se face prin compararea mai multor variante de tensiune dupa criterii tehnico-economice. Aceasta problema este deosebit de complexa deoarece odata cu modificarea tensiunii nominale trebuie sa se tina seama de variatia altor parametri cum ar fi sectiunea conductoarelor, numarul de circuite, numarul si felul statiilor de transformare si conexiuni etc. In cazul unor variante cu indici tehnico-economici apropiati se prefera solutia corespunzatoare tensiunii nominale mai ridicate deoarece aceasta ofera rezerve mai mari in ce priveste capacitatea de transport si posibilitati de extindere a retelei in viitor.

Orientativ, tensiunea optima U [kV], pentru o anumita putere transmisa P [MW] la o anumita distanta L [km], poate fi determinata cu ajutorul unor relatii mai mult sau mai putin empirice. Dintre acestea se pot mentiona:

- relatia lui Still:

, (1.7)

valabila pentru L≤250 km si P≤6o MW;

- relatia lui Zaleski:

, (1.8)

valabila pentru puteri mari si L≥1000 km;

- relatia lui Nikogosov:

. (1.9)

La stabilirea tensiunii nominale a liniilor de transport si distributie a energiei electrice este utila cunoasterea, la diferite niveluri de tensiune, a puterii maxime si a distantei de transport a acestora (tabelul 1.3).

Tabelul 1.3