Particularitatile biologice si formarea recoltei la floarea-soarelui

Particularitatile biologice si formarea recoltei la floarea-soarelui

Floarea-soarelui este o planta anuala, cu o mare dezvoltare vegetativa, cu tulpini de 1,5- 4 m inaltime si frunze mari .

Sistemul radicular este de tip pivotant, care atunci cand conditiile de sol permit (fara 'hardpan') poate explora orizonturile profunde, mai bine ca alte culturi; ajunge in sol pana la 2 m adancime si formeaza numeroase ramificatii laterale active, pe o raza de 75 - 150 cm de pivot. Masa principala a radacinilor se gaseste, in general, pana la 50 - 70 cm adancime.

Pivotul radacinii de florea-soarelui se caracterizeaza printr-o slaba putere de penetrare in sol, cresterea sa fiind impiedicata de cel mai mic obstacol (straturi compactate). De aceea, trebuie acordata o atentie speciala lucrarilor solului, evitandu-se mai ales formarea hardpanului, care poate limita dezvoltarea sistemului radicular, cu consecinte daunatoare asupra culturii.

La inceputul vegetatiei, radacina creste intr-un ritm mult mai pronuntat decat tulpina, mai ales pana in faza de 10 - 12 frunze. Ritmul de crestere a radacinii este influentat favorabil de fertilizare, si indeosebi de ingrasarea cu fosfor (efect favorabil asupra masei radacinilor si asupra suprafetei de absorbtie), precum si de executarea afanarilor adanci, pentru distrugerea hardpanului.

Planta de floarea-soarelui are capacitatea de a se adapta, prin cresterea sistemului radicular, la rezervele de apa din sol: inradacinare mai superficiala, cand straturile superioare sunt bogate in apa si inradacinare mai adanca in caz de seceta, valorificand astfel rezervele de umiditate din straturile profunde ale solului si rezistand la seceta;

Tulpina de floarea-soarelui creste foarte incet la inceputul vegetatiei, apoi intr-un ritm intens pana la inflorit, dupa care cresterea practic inceteaza. Tulpina este acoperita cu peri scurti si aspri, iar in interior are un tesut medular, in care poate inmagazina apa. Ambele caracteristici confera plantei rezistenta la seceta.

Sunt considerate mai valoroase formele care au tulpina de inaltime mjlocie (140 - 160 cm) si groasa (pana la 2,5 cm in diametru la l m inaltime), pentru a rezista mai bine la frangere si cadere.

Frunzele, in numar de 25 - 40 (corelat cu tardivitatea hibrizilor), dispuse altern, sunt cordiforme, cu marginea dintata, acoperite cu perisori, bine dezvoltate, asigurand o buna asimilatie clorofiliana. Aparatul foliar se formeaza pana la aparitia inflorescentei (38 - 50 zile de la semanat), dar cresterea intensa continua pana la inflorit. Indicele foliar la densitatea normala a culturii, este de 3,2, in conditii de irigare putand fi de 3,8 - 4,0. Cresterea suprafetei foliare totale este foarte rapida, incepand de la 30 zile dupa rasarit. Suprafata foliara maxima este 4.000 - 7.000 cm/planta.

Inflorescenta este un calatidiu foarte lat (diametru 12 - 40 cm), specific ' compositelor, protejat de frunze modificate, involucrale; cuprinde la exterior un rand de flori ligulate, galbele-aurii (asexuate sau unisexuate de tip femei) si numeroase flori tubuloase hermafrodite, fertile (de regula, 1.200 - 2.000 la o inflorescenta), ce infloresc succesiv, in 6 - 8 zone concentrice a cate 2 randuri. Diametrul calatidiului, foarte variabil genetic, depinde in mare masura de conditiile de cultura (in primul rand de densitate).Sunt valoroase formele fara seminte seci in mijlocul calatidiului, cu peduncul strans curbat (corelare cu rezistenta la frangere), cu inflorescenta plata sau usor convexa, cu 1800 - 2000 seminte bine formate.

Infloritul debuteaza dupa 65 - 70 zile de la rasarit si este centripet; organele mascule (staminele) -apar inaintea celor femele (stigmatele) inflorirea dureaza pana la 21 zile . Planta este autofertila, tipic alogama si entomofila; o fecundare buna se realizeaza daca in apropierea lanului sunt adusi stupi de albine.

Fructul este o achena de culori diferite (de la alba pana la neagra, adesea striata), de 7,5 - 17 mm lungime, 3,5 -9 mm latime si 2,5 - 5 mm grosime. Achena atinge lungimea normala la circa 9 zile dupa fecundare, iar grosimea la 14 zile. Pericarpul se dezvolta si fara fecundare (de aceea se pot gasi adeseori 'seminte seci'). Samanta propriu-zisa (miezul) reprezinta, la hibrizii din tara noastra, circa 75% din greutatea fructului si isi atinge marimea si consistenta caracteristice in 14 - 18 zile.

Dupa fecundare, faza de umplere a achenelor se caracterizeaza, in principal, prin procese de sinteza a lipidelor si de redistribuire a proteinelor.

Uleiurile se acumuleaza in samanta in ritm sustinut in primele 20 - 25 zile de formare a semintei, in timp ce proteinele se acumuleaza mai tarziu. Dupa ingalbenirea receptaculelor, depunerea de substanta uscata, practic, inceteaza, constatandu-se doar schimbari ale raportului intre acizii oleic si linoleic. Acumularea uleiului este favorizata de temperaturile moderate, o buna aprovizionare cu apa si un raport de nutritie echilibrat (excesul de azot favorizeaza acumularea de proteine).In procesul de ameliorare se sconteaza pe obtinerea de hibrizi cu seminte mari (MMB = g) si uniforme, insusiri corelate pozitiv cu rezistenta la sistavire, al caror procent de ulei sa creasca pana la 56.

Ciclul de vegetatie. Ciclul de vegetatie al florii-soarelui poate fi descompus in cinci subperioade si poate fi codificat prin stadiile reper prezentate

- perioada semanat-rasarit (stadiile reper A1 - A2) dureaza 7 - 20 zile (mai frecvent zile). Germinarea semintei poate avea loc incepand de la 4°C la nivelul patului germinativ, dar procesul se desfasoara normal incepand de la 8°C. Aceasta faza este esentiala pentru dezvoltarea viitoare a culturi, deoarece, in acest interval, se stabileste populatia de plante din lan (densitatea culturii); durata perioadei este foarte variabila, fiind conditionata , in principal, de temperatura si umiditate.

-perioada rasarit - 4/5 perechi de frunze (B3 - B4) este faza in care este decisa vigoarea plantei, in principal, prin dezvoltarea sistemului radicular. Ritmul de formare a biomasei aeriene este inca scazut (10 kg/ha/zi substanta uscata), iar radicula reprezinta deja, la sfarsitul acestei perioade, 12 - 17% din substanta uscata totala. Este perioada de definitivare a sistemului radicular, care conditioneaza, in continuare, alimentarea cu apa si substante nutritive a plantei. Este si perioada de formare a primordiilor foliare, apoi a celor florale proces care poate fi afectat de unii factori de stress (in primul rand temperaturile mai scazute). Perioada de initiere a aparatului reproducator debuteaza foarte devreme (la circa 18 zile dupa rasarit) si dureaza circa 7 zile;

- perioada 4/5 perechi de frunze-inceput de inflorire (FI). Este faza de crestere cea mai activa, cand ritmul formarii substantei uscate poate atinge 200 kg/ha/zi. Avand o durata de 40 - 50 zile, este, de asemenea, perioada de absorbtie maxima a elementelor nutritive.

Aparitia stadiului 'buton floral', de 3 cm diametru, marcheaza inceputul perioadei sensibile a florii-soarelui la stress-ul hidric .

- perioada inflorire-formarea achenelor (F3, ce dureaza 3 saptamani). In aceasta perioada se remarca o crestere importanta a masei calatidiului, catre care se indreapta cea mai mare parte din substantele asimilate.

La nivelul unei inflorescente, infloritul dureaza zile, iar pentru plantele de pe o parcela 15-21 zile. De-a lungul intregii acestei faze, planta este foarte sensibila la deficitul de umiditate; in final, planta are acumulate 70 - 85% din substanta uscata totala;

- perioada de maturare (Mo - M4). Se inregistreaza putine cresteri ale substantei uscate in aceasta perioada, caracterizata, in principal, prin procese de translocare a substantelor de rezerva si de sinteza a lipidelor. Are loc, mai ales, o redistribuire a asimilatelor si o migrare a rezervelor catre seminte. Maturitatea fiziologica este atinsa atunci cand boabele au 28% umiditate, acesta fiind stadiul M2 (partea dorsala a calatidiului este galbena, bracteele sunt pe 3/4 brune). Un recoltat in conditii bune se poate realiza cu un continut de apa al bobului de 15% (stadiul M).

Componentele recoltei la fls. sunt egale cu nr. boabe / m² x MMB x %ulei. Acestea sunt influentate de o serie de factori, precum :

nr de boabe / m² - nr de calatidii / m² ; nr de boabe pline / calatidiu ; lucrarile de intretinere, daunatorii, calitatea lucrarilor solului, fertilizarea, irigarea, polenizatorii, activitatea fotosintetica, boli, buruieni etc.

MMB - mat. biologic, conditii climatice, boli.

% ulei - mat. biologic, zona de cultura, conditii climatice, activitatea fotosintetica.