Fundamentarea solutiilor de impadurire

FUNDAMENTAREA SOLUTIILOR DE IMPADURIRE

1. IDENTIFICAREA SI CARACTERIZAREA U.C.F.-URILOR

Identificarea suprafetelor de impadurit din cuprinsul unui UP se va face pe baza specificarilor facute in amenajament. Dupa stabilirea suprafetelor de impadurit se trece la constituirea unitatilor de cultura forestiera ( u.c.f.-uri ) si apoi la caracterizarea lor din punct de vedere stational si al vegetatiei.

Unitatea de cultura forestiera reprezinta o portiune de teren omogena sau cu variabilitate redusa din punct de vedere al conditiilor fizico - geografice, topoclimatului solului, substratului litologic si al vegetatiei naturale, portiune pe care urmeaza a se executa o anumita categorie de lucrari de impadurire, adoptandu- se tehnologii unice de instalare si ingrijire a culturilor forestiere. O unitate de cultura forestiera nu poate fi mai mica de 0,5 ha si nici nu poate depasi limitele unei parcele amenajistice. U.c.f.-ul va purta acelasi cod ca si parcela sau subparcela pe care se suprapune.

In vederea intocmirii proiectului de executie a lucrarilor de impadurire din cadrul UP V Munteni, O. S. Tecuci, s - au ales urmatoarele u.c.f.-uri :

1.          u.a.49H S =1.4 ha;

u.a.51E S =0.6 ha;

3.          u.a.52A S =7.4 ha;

4.          u.a.57B S =5.1 ha;

5.          u.a.57C S =1.9 ha;

6.          u.a.61D S =2,9 ha;

7.          u.a.65H S = 3.4 ha;

8.          u.a.67B S = 9.7 ha;

9.          u.a.61B S = 0.4 ha;

10.        u.a.67D S = 1.4ha.

Suprafata totala a terenurilor de impadurit la nivelul UP V Munteni este de 39,8 ha. Pentru fiecare u.c.f. s - a intocmit o fisa in care s - a prezentat schita u.c.f. - ului si datele referitoare la conditiile stationale si de vegetatie.

SITUATIA ACTUALA A TERENURILOR DE IMPADURIT

Necesitatea interventiei artificiale pentru instalarea culturilor forestiere se impune intr - o mare diversitate de situatii, determinate de particularitatile stationale si de vegetatie ale terenurilor de impadurit. De aceea s - a procedat la o sistematizare a terenurilor de impadurit in raport cu natura folosintei anterioare cat si cu specificul vegetatiei lemnoase; s - au diferentiat, in final, patru categorii de terenuri care includ situatiile ce pot fi intalnite in cuprinsul fondului forestier in care trebuie sa se intervina cu lucrari de impaduriri. Aceste categorii sunt :

A.     Terenuri lipsite de vegetatie lemnoasa sau de semintis utilizabil;

B.     Terenuri ocupate cu arborete necorespunzatoare economic, aflate in curs de exploatare, in vederea inlocuirii lor;

C.     Terenuri incomplet regenerate pe cale naturala sau artificiala;

D.    Terenuri ocupate de arborete cu consistenta subnormala in care se impun lucrari de impaduriri pentru realizarea densitatii optime la hectar.

Pentru incadrarea corecta a fiecarui u.c.f. in categoria corespunzatoare starii actuale a terenului de impadurit s - au analizat datele din descrierea parcelara, luandu - se in considerare criteriile de incadrare si situatia concreta din fiecare suprafata: conditii stationale, natura folosintei, principalele elemente structurale ale arboretelor, desfasurarea regenerarii, aspecte prezentate sintetic in fisele de caracterizare ale u.c.f. - urilor.

Incadrarea u.c.f. - urilor pe categorii de terenuri de impadurit este prezentata sintetic in tabelul nr. 26.

Tabelul nr. 26

3. NECESITATEA SI OPORTUNITATEA INTERVENTIEI CU LUCRARI DE IMPADURIT

Nevoile de lemn in permanenta crestere ale lumii contemporane, ca si influentele favorabile pe care le exercita padurile asupra mediului inconjurator, impun sa se acorde din ce in ce mai multa atentie dezvoltarii si gospodaririi judicioase a fondului forestier. Pe aceasta linie, silvicultura se confrunta cu gasirea unor metode de sporire rapida a productiei de lemn, concomitent cu realizarea unor structuri ale padurilor care sa le permita sa - si exercite in conditii optime multiplele functii de protectie.

Situatiile in care interventia pe cale artificiala in vederea regenerarii padurii este necesara, sunt nenumarate. Aici se incadreaza cu precadere poienile, enclavele, terenurile care urmeaza a fi reintegrate in circuitul productiv forestier normal, arboretele supuse tratamentului taierilor rase, arboretele calamitate ( incendii, doboraturi si rupturi de vant si/sau zapada ), situatii in care este necesar sa se intervina in cel mai scurt timp pentru reimpadurirea terenurilor respective. Interventia cu lucrari de impadurire este necesara si in cazul arboretelor slab productive, degradate sau de mica valoare economica. Pentru redresarea starii nesatisfacatoare a unor arborete de acest gen este necesara si oportuna interventia artificiala.

Optimizarea sub raport economic si cultural a momentului interventiei presupune o analiza anticipata cu privire la natura si intensitatea de manifestare a factorilor de degradare, la cuantumul pierderilor in productia de lemn, in cazul mentinerii lor, in comparatie cu efectele economice ale interventiei imediate. Din acest punct de vedere, efectul economic este net superior prin luarea in considerare mai din timp a arboretelor slab productive care populeaza statiuni de productivitate mijlocie - superioara pentru specii de mare valoare economica, specii capabile sa realizeze culturi de mare productivitate si lemn cu insusiri superioare fata de cantitatea si calitatea productiei de biomasa acumulata in arboretele existente.

In arboretele degradate din grupa a doua functionala oportunitatea si urgenta interventiilor se stabileste tinand seama de: provenienta, consistenta, compozitie, varsta, clasa de productie si starea de vegetatie a arboretelor.

Pentru determinarea eficientei economice a interventiilor cu asemenea lucrari se iau in considerare indicatorii sporului de productie si de calitate a biomasei vegetale, in functie de care se apreciaza nivelul si efectul interventiilor cu lucrari de impadurire. Sporul calitativ si cantitativ de biomasa se pune in evidenta prin analiza comparativa a indicatorilor productiei, productivitatii si calitatii arboretului existent cu cei corespunzatori unui arboret cu caracteristici structurale normale, apartinand insa tipului natural fundamental de padure propriu statiunii respective. In principiu, pentru refaceri, oportunitatea interventiei se considera pe deplin justificata prin sporirea productiei si calitatii biomasei vegetale atunci cand noul arboret va depasi arboretul existent cu cel putin o clasa de productie.

Oricat de indelungat ar fi procesul de productie al lemnului, planificarea si conducerea fazelor sale componente, de la regenerare pana la exploatare, trebuie sa se faca sub perspectiva acelor cerinte de lemn care vor fi actuale la incheierea ciclului de productie. Deci, sarcinile actuale de dirijare a procesului de productie trebuie sa corespunda consumului de lemn din viitor, consum care va deveni  " actual " intr - o perioada ce se afla la cateva decenii departare de initiativa lucrarilor de impadurire.

4. ESALONAREA INTERVENTIILOR CU LUCRARI DE   REGENERARE ARTIFICIALA IN CADRUL U.C.F. - URILOR

Planificarea lucrarilor de impadurire se va face pe o perioada de 5 ani. La intocmirea planului privind esalonarea lucrarilor de regenerare se va tine seama, pe de o parte, de categoriile de teren de impadurit in care au fost incluse suprafetele ce necesita interventia artificiala si, pe de alta parte, de rezultatele obtinute prin analiza comparativa a celor doua categorii de arborete ( existent si de referinta ).

La planificarea suprafetelor de impadurit se va tine cont de urmatoarea ordine de prioritate a interventiilor :

1. Suprafetele ocupate de semintis instalat natural sau artificial, care insa au o densitate necorespunzatoare, sunt primele suprafete ce urmeaza a fi supuse interventiilor cu lucrari de impadurire.

In cazul de fata, in nici o unitate de cultura forestiera nu exista semintis utilizabil si, deci, nu se va tine cont de acesta in adoptarea si esalonarea interventiilor.

Suprafetele supuse tratamentului taierilor rase, de exemplu in u.a. 49H, 52A, au prioritatea a doua, deoarece reimpadurirea trebuie sa se faca imediat dupa executarea lucrarilor de exploatare si eliberare a suprafetelor de materialul lemnos.

3. Pe locul trei in ordinea prioritatilor se afla suprafetele lipsite de padure ( poieni : u.a. 57C, 61D, 65H, 67B ) prevazute a fi impadurite. Aceste suprafete vor fi planificate a fi parcurse cu lucrari de impadurire in anul cand se renunta la folosinta actuala.

4. In cazul arboretelor degradate, tinand cont de faptul ca toate u.c.f. - urile fac parte din grupa a doua functionala, vor fi vizate toate acelea care au consistenta subnormala, insa cu stare buna de vegetatie, aflate la varste relativ tinere, urmand a fi conduse pana la varsta exploatabilitatii. Intarzierea interventiei cu lucrari de impaduriri in asemenea situatii conduce, in scurt timp, la inrautatirea starii de vegetatie a arboretelor respective, cu consecinte negative asupra acumularilor de biomasa ale acestora.

5. Suprafetele ocupate de arborete slab productive, cu stare lanceda de vegetatie, se vor planifica a fi parcurse la sfarsit, tinand seama si de analiza intre arboretul existent si cel de referinta.

In interventiile cu lucrari de impadurire din suprafetele mai mari se va proceda la o etapizare a acestora, in 2 - 3 etape. Din aceasta cauza, dar si datorita faptului ca majoritatea u.c.f. - urilor au suprafete mici ( cca. 1 ha ), nu se poate analiza decat partial problema echilibrarii suprafetelor anuale de impadurit sub aspectul extensiunii lor.

Planul de regenerare artificiala cu esalonarea interventiilor pe 5 ani este prezentat in tabelul nr. 27.

Tabelul nr. 27