Caracteristici de baza ale asigurarilor de persoane

Caracteristici de baza ale asigurarilor de persoane

In Romania, necesitatea asigurarilor de persoane este extrem de putin inteleasa. Folosirea mass-mediei pentru educarea populatiei in privinta asigurarilor nu este suficienta si nici eficienta. O contributie mai mare in acest sens trebuie sa o aiba agentii de asigurare, care intra in contact direct cu clientii si care isi vor oferi serviciile pe toata perioada de valabilitate a unei polite. Avand in vedere rolul jucat de asigurarile de persoane in ansamblul asigurarilor oferite pe piata, dar si in alcatuirea unui plan financiar care sa ofere siguranta si profit, se impune o mai buna cunoastere si intelegere a acestora. Asigurarile de persoane ofera solutii pentru problemele financiare cauzate de moarte sau accident. Decesul survine in mod neasteptat si in momentul cel mai nepotrivit. Orice planuri in acest domeniu sunt inutile. Chiar si persoanele tinere se pot imbolnavi sau pot deceda in urma unor accidente neasteptate, ce vor genera in mod automat si dificultati financiare. Aceste dificultati financiare sunt determinate de:

Necesitati banesti pentru funeralii.

Asigurarea unor resurse financiare mostenitorului legal, dupa decesul asiguratului.

Restabilirea morala dupa deces.

Aceste trei dificultati, ce trebuie sa fie acoperite, au caracter permanent sau temporar.

Dificultatile permanente sunt cele mai greu de acoperit si se refera la asigurarea unor sume viagere pentru mostenitor, spre deosebire de dificultatile temporare ce acopera nevoi temporare, cum ar fi repatrierea corpului decedatului asigurat. Pe langa motivatiile economice, care sunt evidente, exista si motivatii psihice. Acestea nu trebuie sa fie izolate de cele economice, deoarece formeaza un tot unitar. Cercetarile psihologice se bazeaza pe studii comportamentale, analize statistice si observatii individuale. Studiile psihologice au scos in evidenta trei mari grupe de motivatii care stau la baza incheierii asigurarilor facultative de persoane:

Stresul.

Motivatiile personale.

Conceptia despre moarte.

Riscul este un eveniment definit de majoritatea economistilor prin asociere cu o pierdere propriu-zisa (ex. distrugerea unei case de catre un incendiu), sau cu o pierdere produsa de o neglijenta ce poate avea urmari asupra individului sau asupra unei proprietati. In asigurarile de persoane, riscul reprezinta acel eveniment legat de persoana fizica a asiguratului a carui producere poate duce la vatamarea corporala, imbolnavirea, decesul sau supravietuirea acestuia.

Riscul poate fi determinat de pericol si de hazard. De exemplu, la asigurarile de sanatate putem intalni :

- Hazarduri naturale sau clasice. (Orice slabiciune fizica a unui om sanatos asociata cu un mediu viciat poate determina o imbolnavire.)

- Hazarduri morale. (Trebuie intelese ca tendinte ale oamenilor de a consuma produse ce pot cauza sau favoriza aparitia unor boli.)

In ceea ce priveste suma asigurata (despagubirea) platita de catre asigurator, in eventualitatea producerii riscului, exista anumite deosebiri intre asigurarile de persoane si cele de bunuri. Astfel, in cazul asigurarilor de bunuri, asiguratorul se angajeaza sa plateasca o indemnizatie care nu poate depasi cuantumul daunei suferite de asigurat si nici suma asigurata. Daca o persoana fizica sau juridica si-a asigurat un bun oarecare, din eroare sau cu intentie, pentru o suma mai mare decat valoarea reala a acestuia si a achitat primele de asigurare aferente acestei sume supraestimate, la distrugerea acestuia de catre un sinistru, asiguratul are dreptul la o despagubire limitata la valoarea daunei inregistrate, fara ca aceasta sa depaseasca suma asigurata.

In cazul asigurarilor de persoane, lucrurile stau altfel. Suma asigurata se stabileste in mod forfetar de catre asigurat, in functie de nevoile si posibilitatile sale financiare. Asiguratul poate sa incheie mai multe contracte de asigurare impotriva aceluiasi eveniment (complex de evenimente) si pentru sume diferite. La producerea riscului asigurat, asiguratul, sau beneficiarul asigurarii, poate incasa drepturile de asigurare de la toti asiguratorii, deoarece aici nu mai este vorba de dauna, cum este la asigurarile de bunuri. Neavand caracter reparator, asigurarea de persoane nu sufera restrictiile la care este supusa asigurarea de bunuri.

Daca, in urma producerii riscului asigurat, asiguratul a suferit o vatamare corporala sau a contractat o maladie care i-a afectat puterea de munca, el are dreptul la o indemnizatie de asigurare, care sa refaca situatia financiara existenta inaintea producerii accidentului sau contractarii bolii.

Aceasta categorie de asigurari de persoane reprezinta o masura de prevedere si, in acelasi timp, de economisire, pentru persoanele fizice si pentru familiile lor; are rolul de a diminua efectele financiare ale pierderii totale sau partiale a capacitatii de munca datorate aparitiei unei boli sau a unor accidente, atingerii unor anumite limite de varsta, decesului. Sumele asigurate sau indemnizatiile care se acorda in asigurarea de persoane suplimenteaza sumele oferite de asigurarile sociale si de asistenta sociala, permitand asiguratului sau familiei acestuia sa depaseasca situatiile de criza si sa-si continue stilul de viata obisnuit.

Contrar asigurarilor de bunuri si raspundere civila, unde valoarea indemnizatiilor nu poate depasi cuantumul pagubei produse, in asigurarile de persoane, principiul despagubirii nu se aplica, viata si sanatatea oamenilor neputand fi evaluate in bani.

Obiectul asigurarii de persoane. Obiectul asigurarilor de persoane este reprezentat de un atribut al persoanei (viata, integritatea fizica sau capacitatea de munca). Obiectul asigurarii nu trebuie insa confundat cu obiectul contractului de asigurare. Viata sau integritatea fizica a unei persoane poate face obiectul asigurarii, insa nu poate face obiectul unui contract civil sau comercial. Prin urmare, obiectul contractului de asigurare consta in prestatiile reciproce la care se obliga partile, respectiv, plata primei si a indemnizatiei de asigurare.

In asigurarile de persoane, riscul asigurat este un eveniment viitor posibil, dar incert, la care sunt expuse viata ori integritatea fizica a unei persoane. Incertitudinea se refera la posibilitatea producerii evenimentului (de exemplu, un accident) sau numai la momentul survenirii sale (de exemplu, decesul este un fapt inevitabil, insa nu se cunoaste momentul in care acesta se va produce). Astfel, putem spune ca, in asigurarile de deces, riscul asigurat nu este reprezentat de decesul asiguratului (care de altfel este un eveniment cert), ci de durata incerta a vietii persoanei asigurate.

Inainte de initierea procedurilor de incheiere a contractului, riscul trebuie determinat cu precizie, caci numai astfel asiguratorul poate aprecia posibilitatea acoperirii riscului si, in caz afirmativ, cuantumul primei. Pentru a obtine toate datele necesare in legatura cu riscul, asiguratul trebuie sa raspunda, in scris, la intrebarile cu privire la imprejurarile esentiale referitoare la risc formulate de asigurator in cererea (declaratia) de asigurare. Deoarece cererea (declaratia) de asigurare determina elementele contractului ce urmeaza sa se incheie, ea trebuie sa fie precisa, completa, intocmindu-se intotdeauna pe propria raspundere a asiguratului. Informatiile cuprinse in cererea (declaratia) de asigurare dau posibilitatea asiguratorului sa cunoasca natura si proportiile riscului si sa determine valoarea primei de asigurare. Daca asiguratul ascunde, omite anumite informatii sau face o declaratie inexacta, aceasta influenteaza precizia cu care este determinat riscul si are efecte juridice pentru asigurat. Constatarea unei omisiuni sau a unei declaratii neadevarate din partea asiguratului, la intrebarile ce i s-au pus la incheierea contractului, pot atrage nulitatea acestuia.

Ca obligatie suplimentara a asiguratului in legatura cu riscul asigurat, legislatia prevede ca, daca imprejurarile esentiale privind riscul se modifica in cursul executarii contractului, asiguratul trebuie sa comunice schimbarea, in scris, asiguratorului. Pentru a fi acoperit, riscul trebuie sa fie independent de fapta intentionata a asiguratului, a beneficiarului sau prepusilor acestora. De asemenea, legea prevede ca asiguratorul poate refuza plata indemnizatiei de asigurare in cazul sinuciderii asiguratului in termen de doi ani de la incheierea contractului sau a comiterii cu intentie de catre asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevazute in contractul de asigurare. Daca un beneficiar a produs intentionat decesul asiguratului, suma asigurata se plateste celorlalti beneficiari desemnati sau mostenitorilor.

Un aspect important referitor la prima este indivizibilitatea ei. Asiguratul, in schimbul platii primei, obtine protectia prin asigurare impotriva unor riscuri, pe o anumita perioada de timp. Intervalul pentru care s-a stabilit prima, ca unitate de timp in decursul careia asiguratorul suporta riscul asigurarii, se numeste perioada de asigurare. Prima stabilita pentru perioada de asigurare este indivizibila. Astfel, daca perioada de asigurare este de 1 an, iar evenimentul asigurat s-a produs in prima jumatate a intervalului, asiguratul nu poate pretinde rambursarea unei prime proportionale, pentru intervalul de timp ramas. Aceasta, deoarece probabilitatea de dauna se stabileste pe intreaga perioada de asigurare si nu are relevanta momentul cand se produce evenimentul asigurat, sau daca acesta nu se produce deloc in cursul perioadei. Asiguratorul foloseste totalul primelor aferente perioadei de asigurare pentru acoperirea comunitatii de riscuri.

Cu totul altfel se pune problema in situatia rezilierii contractului de asigurare, a anularii sau denuntarii acestuia. Prima de asigurare fiind o contraprestatie a riscului, cand garantia de asigurare inceteaza a mai exista, ramane fara cauza si se restituie. In caz contrar, s-ar realiza o imbogatire in dauna asiguratului. Asiguratul (contractantul) este obligat sa plateasca primele de asigurare la termenele stabilite de comun acord cu asiguratorul, in caz contrar acesta din urma avand dreptul de a rezilia contractul.

Desi plata ratei de prima initiale sau a anticipatiei conditioneaza inceputul raspunderii asiguratorului, neplata urmatoarelor rate nu conduce intotdeauna la incetarea raspunderii asiguratorului. In cele mai multe cazuri, societatile de asigurare acorda un termen de pasuire pentru plata ratelor de prima restante, pentru ca raporturile de asigurare sa poata continua si sa se evite rezilierea contractului de asigurare. Neachitarea primelor pana la expirarea termenului de pasuire il indreptateste pe asigurator sa rezilieze contractul. O situatie speciala intalnim la asigurarile de persoane, pentru care se constituie rezerva de prime, asigurari la care asiguratul poate inceta plata primelor de asigurare, cu dreptul de a mentine in vigoare contractul de asigurare la o suma de asigurare redusa.

Dovada platii primelor de asigurare revine asiguratului, inscrisul constatator fiind polita de asigurare, chitanta, dispozitia de plata sau alt document probator al platii. De asemenea, legislatia prevede ca asiguratorul are dreptul sa compenseze primele ce i se datoreaza pana la sfarsitul anului de asigurare, in temeiul oricarui contract, cu orice indemnizatie cuvenita asiguratului sau beneficiarului.

Interesul asigurarii. Interesul asigurarii nu prezinta importanta, intrucat indemnizatia de asigurare este datorata independent de existenta unor daune.

De aceea, asiguratul sau tertul beneficiar nu trebuie sa dovedeasca vreun interes pentru a putea exercita contra asiguratorului drepturile izvorate din contract in urma cazului asigurat.

Indemnizatia de asigurare in asigurarile de persoane. Indemnizatia de asigurare reprezinta suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului (beneficiarului) in cazul producerii riscului asigurat.

Deoarece asigurarile de persoane nu sunt contracte de despagubire, asiguratorul plateste suma asigurata sau o parte din aceasta suma (corespunzator gradului de invaliditate permanenta partiala), independent de orice idee de prejudiciu. Deoarece nici viata si nici sanatatea unei persoane nu sunt evaluabile in bani, nu se poate pune problema unui raport intre suma asigurata si paguba suferita de asigurat. Legislatia nu ingradeste dreptul unei persoane de a contracta mai multe asigurari de persoane la mai multe societati de asigurare.

Ca urmare, daca asiguratul a incheiat un numar de polite de asigurare cu asiguratori diferiti, beneficiarul are dreptul, in ipoteza producerii evenimentului asigurat, sa incaseze toate sumele ce-i revin, conform contractelor de asigurare incheiate.

Incheierea contractului de asigurare de persoane. Contractul de asigurare se incheie in forma scrisa. Pentru aceasta potentialul asigurat trebuie sa completeze o declaratie (cerere) de asigurare, prin care trebuie sa raspunda in scris la intrebarile formulate de asigurator. Raspunsurile scrise ale asiguratului permit asiguratorului sa-si faca o opinie asupra riscului si sa stabileasca prima aferenta.

Incetarea contractului de asigurare de persoane. Modul obisnuit de incetare a contractului de asigurare cu durata determinata il constituie ajungerea la termen, adica expirarea perioadei pentru care a fost incheiat.

Un alt mod de incetare a contractului este producerea evenimentului asigurat. Dupa plata sumei asigurate, obligatiile asiguratorului fata de asigurat se sting, ceea ce echivaleaza cu incetarea automata a contractului.

Modurile mai putin uzuale de incetare a contractului de asigurare sunt: denuntarea, rezilierea si anularea contractului. Ele sunt considerate "mai putin uzuale", deoarece fac sa inceteze contractul inaintea expirarii duratei sale, precum si inaintea producerii cazului asigurat.