Integrarea pietelor financiare si de asigurari

Dinamica tot mai accentuata a afacerilor si caracterul tot mai complex al riscurilor potentiale la care acestea sunt expuse au generat, in ultimul deceniu, o tendinta din in ce mai puternica de utilizare 'incrucisata' a instrumentelor specifice fiecarui domeniu al serviciilor financiare. Dispersia riscurilor din asigurari se realizeaza intr-o masura din ce in ce mai mare prin operatiuni derulate pe pietele de capital. Riscurile financiare caracteristice pietelor bancare si de capital, accentuate de globalizare prin introducerea unor elemente de volatilitate legate de factorul politic si de diferentele culturale, sunt acoperite prin programe complexe de asigurare. Ca urmare, din ce in ce mai multe entitati financiare sunt in cautarea unor mijloace performante de a ingloba valorile specifice fiecarui domeniu in parte in servicii complexe, integrate, care sa acopere intr-o masura cat mai mare nevoile clientilor lor.

Ultimul deceniu poate fi caracterizat prin extinderea si generalizarea fenomenului de globalizare privind evolutiile sociale, politice, culturale si, in mod deosebit, a celor economice. Din punct de vedere economic, ne referim in mod deosebit la productia industriala, transportul si schimburile de marfuri, constructii, domeniul serviciilor din ce in ce mai diversificate si activitatile financiar-bancare. Globalizarea poate fi privita ca o generalizare a fenomenului de internationalizare care a avut loc in ultimul secol si ale carui inceputuri au fost determinate de calatoriile exploratorii si primele schimburi de marfuri din secolele XV-XVI, calatorii finantate de camatarii englezi si olandezi care si-au asumat riscuri uriase, dar au obtinut si castiguri pe masura.

Fenomenul globalizarii surprinde intr-un prim aspect extinderea la nivel mondial a tendintelor dintr-un anumit domeniu al vietii sociale, ca un posibil exemplu evolutiile economiei unei tari sau modificarile dintr-un sector economic fiind de natura sa influenteze semnificativ intreaga economie mondiala. O alta trasatura semnificativa o constituie interdependenta evolutiei fenomenelor sociale, economice si culturale, care determina efecte specifice. Astfel, din punct de vedere geografic, efectele economice locale pot avea un impact regional, continental sau chiar mondial, iar din perspectiva intinderii in timp, fenomenele economice cu caracter limitat pot genera efecte pe termen lung. Intr-o posibila definitie, integrarea reprezinta tocmai un mod de abordare a fenomenelor globale, o modalitate sistemica de solutionare a problemelor in contextul globalizarii. Din perspectiva aspectelor integratoare privind pietele financiare si de asigurari, este necesara evaluarea trasaturilor definitorii, a caracteristicilor, specificitatii, dar si a diferentelor esentiale dintre aceste piete.

PIATA FINANCIARA

Dintr-o perspectiva larga, piata financiara poate fi privita ca locul de intalnire, cadrul de manifestare a cererii agregate de finantare si a ofertei financiare globale, a ofertei de resurse financiare. In acceptiunea stricto sensu, notiunea de piata acopera locul comun, delimitat fizic, in care au loc tranzactiile ca rezultat al intalnirii cererii cu oferta, notiune ce nu poate fi aplicata pietei financiare in intregul sau. Parte componenta a pietei nationale sau a pietei internationale, piata financiara include, la randul sau, doua segmente distincte: piata bancara si piata financiara propriu-zisa, respectiv piata de capital sau piata capitalurilor.
   Caracterizata de imprumuturile banesti si de transferurile monetare, piata bancara nu include un loc comun de efectuare a tranzactiilor, spre deosebire de piata de capital, ale carei tranzactii pot fi gazduite fizic sau electronic de burse. Desi comuna pietei bancare prin atributele sale de finantare, piata de capital se deosebeste de aceasta prin faptul ca aici nu se produc finantari propriu-zise, imprumuturi, ci tranzactii cu instrumente financiare supuse unor operatiuni de vanzare-cumparare de o mare varietate. Din punct de vedere al perioadelor de finantare, daca pe piata bancara se mobilizeaza resurse financiare pe termen mediu si lung, piata de capital opereaza cu termene indelungate de finantare, specifice, prin excelenta, investitiilor.
     Nu in ultimul rand, riscurile specifice asociate finantarilor pe aceste piete sunt tipologic diferite, iar metodele de evaluare si de management al riscurilor sunt, de asemenea, specifice, prezentate in cadrul unor teorii distincte.     Se poate astfel constata, intr-o prima concluzie, ca piata financiara are ea insasi un caracter integrator in ceea ce priveste cererea si oferta financiara.

PIATA ASIGURARILOR

Piata asigurarilor reprezinta cadrul in care se manifesta cererea si oferta de asigurare si in care se incheie si se deruleaza contractele de asigurare, reunind aspecte similare celor ale pietei de capital: oferta de asigurare apartine unor organizatii specializate, societati de asigurare-reasigurare (societatile financiare, in cazul pietei de capital), exista organizatii in care au loc formal tranzactiile cu produse sau servicii de asigurare (similar bursei de valori), iar un rol important in evolutia pietei il joaca intermediarii (brokerii de asigurari sau de investitii).

TRASATURI COMUNE

Un prim argument in favoarea integrabilitatii pietelor bancare, de capital si de asigurari, il constituie tocmai multitudinea elementelor si trasaturilor esentiale comune.   Astfel, intalnim puternice organizatii specializate (banci, banci de investitii sau societati de investitii, societati de asigurare si societati de reasigurare), scopul direct sau indirect constituindu-l mobilizarea resurselor financiare, iar 'materia prima' a produselor bancare, de investitii sau de asigurare are intotdeauna o solida componenta de risc financiar. Urmare a celor prezentate, se poate afirma ca, prin insasi functionarea acestor piete, tendinta de integrare reprezinta un fenomen firesc, o evolutie normala. In mod traditional, bancile comerciale si de investitii dispun, direct sau indirect, de un patrimoniu important care trebuie asigurat, deoarece bancile detin competente in mod preponderent in administrarea riscurilor asociate finantarilor si investitiilor, nu si asupra altor categorii de riscuri. In acelasi timp, societatile de asigurare atrag si detin, cu caracter mai mult sau mai putin temporar, resurse financiare importante, prin care, plasandu-le sau investindu-le, reusesc sa isi controleze, sa isi acopere mai bine riscurile specifice. Recurgand la organizatii specializate de investitii, societatile de asigurare reusesc astfel sa isi imbunatateasca atat modul de gestionare a riscului specific de asigurare, cat si 'elasticitatea' acestuia.
     Orice plasament, credit sau investitie comporta, pe langa riscul financiar, si alte categorii de riscuri, pentru acoperirea carora atat bancile, cat si investitorii apeleaza la societatile de asigurari.

COMPONENTA ORIZONTALA

Integrarea pietelor financiare si de asigurari are o puternica componenta orizontala. In conditiile puternicei dezvoltari a bancilor internationale si multinationale, a integrarii regionale si chiar transcontinentale a burselor de valori si a altor piete si sisteme de tranzactionare a valorilor mobiliare, circuitele financiare s-au integrat la nivel mondial, determinand consecinte corespunzatoare pe piata asigurarilor. Pe langa faptul ca a aparut un fenomen de concentrare a cererii de asigurare, desi gama de produse de asigurare este din ce in ce mai diversificata, categoriile de risc au crescut ca potential, facand necesara si o concentrare a ofertei de asigurare, respectiv aparitia unor mari societati de reasigurare. Pe masura ce zona de manifestare a cererii de asigurare s-a dezvoltat, a cuprins o regiune de risc major de catastrofa, iar pe masura ce produsele bancare si investitionale s-au diversificat, a fost necesara diversificarea unor produse de asigurare complementare.
   In acelasi timp, ca o confirmare a conceptiei integratoare, determinarea pietei financiare si de asigurari a fost reciproca. Pe masura dezvoltarii cantitative a produselor de asigurare, in mod deosebit a asigurarilor de viata, au fost evidentiate aspectele calitative, respectiv structura portofoliului de investitii ale rezervelor tehnice, in conditii de lichiditate ridicata, maturitate inlungata si risc scazut, de natura sa poata face fata cererilor potentiale de despagubire.

INTEGRAREA VERTICALA

Pe de alta parte, in limitele largi permise de diversele legislatii, a avut loc si o integrare pe verticala a acestor piete. Desi conceptul de bancassurance este poate exemplul cel mai cunoscut, el nu este singurul, iar pe langa produse comune credit-asigurare sau investitie-asigurare, din ce in ce mai complex structurate, s-au manifestat interferente ale societatilor bancare si de asigurari, la nivel de participatie la capital sau de administrare.     Investitorii in societatile bancare au inceput sa investeasca si in societati de asigurari, societatile de administrare a investitiilor au devenit si administratori ai disponibilitatilor banesti si - lucru de neconceput cu putini ani in urma - unele societati de asigurari au devenit actionari semnificativi sau chiar majoritari ai unor banci puternice. Singurele limitari au fost pur administrative si ele s-au datorat conceptiilor diferite privind concurenta neloiala si evitarea unor puternice accente monopoliste pe pietele astfel integrate.

EXPERIENTA ROMANEASCA

Ca o consecinta fireasca a celor de mai sus, consideram a nu fi hazardata afirmatia ca piata romaneasca a asigurarilor este in mare masura integrata pietei financiare nationale. Ca un prim argument, putem vorbi in prezent de mai multe societati de asigurare puternice, dezvoltate la nivel national si cu cota de piata semnificativa, iar momentul aparitiei unei societati romanesti de reasigurare nu pare deloc indepartat. Pe categorii de asigurari, functie si de evolutia reglementarilor specifice ale Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, integrarea pe categorii si clase de asigurari este posibila fie intr-o structura de grup de asigurari, fie in cadrul aceleiasi societati.
     Banci si societati de asigurari au un actionar comun si o strategie comuna sau se dezvolta in conditiile unui foarte strans parteneriat. Bunurile achizitionate prin credit sau prin leasing sunt in mod obligatoriu asigurate, la fel ca si cele gajate sau ipotecate in contul garantiei pentru credite acordate de banci, nu de putine ori in cadrul unor oferte comune. Exista polite de asigurare specifice pentru administratorii, managementul si personalul de executie din banci, societati de investitii financiare, societati de administrare si societati de depozitare a activelor, societati de leasing, dupa cum exista polite de acoperire a riscului financiar de neplata a ratelor de credit sau de leasing. Iar inventivitatea asiguratorilor romani nu se opreste aici, domeniul bancar fiind abordat cu oferte structurate din ce in ce mai complex si mai dedicat, pe tipuri de clienti sau pe tipuri de produse bancare.
     Si riscurile aferente emisiunilor de actiuni sau de obligatiuni sunt asigurate, iar in viitor, pe masura dezvoltarii pietei de capital romanesti, este de asteptat ca si riscurile pentru intreruperea sistemului de tranzactionare, asimilate riscurilor 'business interruption', datorita importantei lor, sa fie asigurate. In mod reciproc, societatile de asigurare au inceput sa faca investitii pe piata bursiera, iar imbunatatirea masurilor de protectie a investitorilor institutionali (cazul societatilor de asigurari), prevazuta de noul cadru legislativ al pietei de capital, nu poate decat sa consolideze aceste tendinte.
   Ca un semn de recunoastere a acestei evolutii integratoare a pietelor financiare si de asigurari romanesti, autoritatile administrative si de reglementare, respectiv Banca Nationala a Romaniei, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si Comisia de Supraveghere a Asigurarilor au incheiat un protocol comun care are ca scop supravegherea consolidata a pietei financiare.
     Dar poate evolutia cea mai spectaculoasa si semnificativa, cel putin din punct de vedere al castigurilor calitative, o constituie aparitia unor grupuri financiare nu numai cu o implicare, dar si cu o strategie complexa, bine structurata si integrata, de dezvoltare in domeniile bancar, operatiuni de capital si asigurari. Iar rezultatele implementarii cu succes a unor astfel de strategii ar putea face chiar ca, peste nu multa vreme, sa nu mai vorbim despre o piata bancara, o piata de capital si o piata romaneasca a asigurarilor, ci despre o piata financiara nationala unica.

Dan BUNEA
Director, Directia Piete de Capital
Banca Comerciala Roma