Impozitul pe asigurari. Concept si aplicabilitate

Impozitul pe asigurari. Concept si aplicabilitate[1]

Impozitul asupra primelor de asigurare este un element important atat pentru sistemul fiscal al diferitelor state membre, cat si pentru dezvoltarea pietei asigurarilor din cadrul acestora. Posibila implementare in Romania ridica multe semne de intrebare, piata slab dezvoltata dar si puterea de cumparare limitata a romanilor fiind adevarate obstacole in calea acestei actiuni.

In continuare voi prezenta principalele prevederi ale unor state membre, insotite de comentarii[2].

Austria

In Austria cel care plateste acest impozit este asiguratul.

Impozitul se evidentiaza pe doua niveluri:

I. Impozit pe primele de asigurare

Are ca baza de calcul primele de asigurare;

Beneficiarul este guvernul federal;

Cotele difera dupa cum urmeaza: asigurari generale si anumite asigurari de viata asigurari de invaliditate 4 %; contributii la fondurile de pensii 2.5 %; asigurari impotriva riscului de imbolnavire 1 %.

Exceptiile sunt reprezentate de asigurarile sociale, asigurarile la export, reasigurarile ;

Colectarea se face prin intermediul companiilor de asigurari care calculeaza lunar sumele datorate.

II. Impozit aferent autovehiculelor

La baza calcularii lui sta clasificarea autovehiculelor, in acest sens fiind luate in calcul cele cu o masa mai mare de 3,5 tone, inregistrate in Austria;

Beneficiarii sunt in acest caz doi: 66.779 % guvernul federal, 33.221 % guvernele teritoriale;

Se calculeaza la nivelul a 0.55 € pe luna ;

Perceperea se face odata cu asigurarea de raspundere civila;

Exceptiile sunt reprezentate de asigurarile incheiate pentru masinile de politie, pompieri, ambulante, taxi-uri, autovehiculele inchiriate, cele ale persoanelor cu handicap;

Colectarea se face prin intermediul companiilor de asigurari care calculeaza lunar sumele datorate.

Comentariu: Austria este o tara dezvoltata, in care nivelul de trai al populatiei este ridicat. Chiar daca cotele de impozitare sunt ridicate, nu trebuie trasa imediat concluzia ca este un regim fiscal dur. Corelatia trebuie sa aiba in vedere cotele de prime tarifare practicate si in plus sistemul deducerilor acordat pentru aceste cheltuieli efectuate de persoane fizice sau juridice. Pentru ca tot vorbim de Austria trebuie stiut ca persoanele fizice beneficiaza de deduceri pentru primele aferente asigurarilor de viata, dar intr-adevar pana la un anumit nivel maxim si doar pentru cei care au venituri peste un anumit cuantum.

Pentru a doua ramura retin atentia exceptiile, reprezentate nu neaparat de masinile de politie, pompieri sau cele adaptate unui handicap fizic, cat mai ales cele legate de taxi-uri si masinile inchiriate. Spiritul german de seriozitate si simt al afacerii este cel care probabil a dictat aceste masuri. Cine ar fi avut de suferit in cazul in care aceste exceptii nu existau ? Clientii, care de multe ori sunt turisti. Ori Austria realizeaza o mare parte din produsul intern brut ca urmare a turismului foarte dezvoltat. Ar fi fost foarte simplu sa percepi taximetristilor acest impozit suplimentar, dar adevarul este ca acesta era posibil sa se reflecte direct in tariful serviciului de transport si de aici o serie de inconveniente. Cat despre masinile inchiriate, si aici logica este similara.

Faptul ca aceasta colectare se realizeaza la nivelul societatilor de asigurari este un lucru bun, fiind astfel evitate posibilele situatii de neplata. Exista desigur si reversul, din acest moment aparand ca fiind necesare si o serie de clarificari in ceea ce priveste partea reprezentata de prima de asigurare efectiva, respectiv cuantumul datorat de asigurat pentru acest impozit.

Belgia[3]

Impozitul se percepe pornind de la contractele de asigurari care indeplinesc cel putin una din urmatoarele trei conditii:

Compania de asigurari isi are sediul social in Belgia;

Asiguratul este rezident permanent in Belgia;

Contractele au in vedere proprietati mobile sau imobile situate din punct de vedere al riscului in Belgia.

Baza impozabila este constituita din suma primelor, contributiilor si a altor cheltuieli platite de asigurat in timpul anului fiscal.

Cotele de impozitare sunt urmatoarele:

O rata standard 9,25%;

4,40% pentru asigurari de viata, etc;

1,4% pentru asigurari de bunuri pe timpul transportului international, asigurari obligatorii de raspundere civila auto, etc.

Exceptiile sunt reprezentate de reasigurari, anumite asigurari aferente ramurii de securitate sociala, asigurari medicale pentru calatorii in strainatate si restul gamei pentru deplasarii in afara granitelor, etc

Comentariu: In cazul Belgiei sunt interesante de observat conditiile care se impun a fi indeplinite (cel putin una dintre ele) pentru a se percepe acest impozit. Viziunea de ansamblu trebuie sa aiba in vedere conditiile existente la nivelul Uniunii Europene, cadru cuprins actualmente si in modificarile legislatiei romanesti. De exemplu un cetatean strain nu va trebui sa plateasca acest impozit , si de aici se pot face o serie de speculatii.

Germania[4]

In Germania, legea in domeniul impozitarii asigurarilor (versicherungsteuer) a fost adoptata in 10 ianuarie 1996 si a fost ultima oara modificata in 20 decembrie 2000.

Baza de calcul pentru acest impozit in cazul Germaniei este reprezentata in general de cuantumul primelor de asigurare, care cuprind anumite obligatii si cheltuieli, iar in cazurile aparte cum ar fi de exemplu grindina sau lapovita, de catre suma asigurata.

Cota de impozitare aplicabila asupra bazei de impozitare definite mai sus difera functie de tipurile de asigurari practicate. Astfel, cota generala este 15%, dar apar schimbari in cadrul diferitelor tipuri de polite de asigurari practicate de catre compania de asigurari:

Ø 10% din primele brute subscrise pentru asigurarea de incendiu si pierdere a profitului ca urmare a incendiilor

Ø 13,75% din primele brute subscrise pentru asigurarea cladirilor;

Ø 14% din primele brute subscrise pentru asigurarea bunurilor continute in cladiri.

Aceste ultime doua categorii, dupa cum se va observa in cele ce urmeaza, fac obiectul unui impozit suplimentar, si anume impozitul pe asigurarea de incendiu.

Ø 0,02% din suma asigurata pentru asigurarea de grindina sau lapovita;

Ø 2% din primele brute subscrise pentru asigurarile maritime, mai exact pentru carenele navelor;

Ø 3% din primele brute subscrise in situatia incheierii unor polite de accidente (conform literaturii de specialitate, ale carei prevederi au fost preluate si de catre practicienii din Romania, accident inseamna un eveniment violent, provenit din afara obiectului sau persoanei asigurate).

Beneficiarul acestor venituri este guvernul federal.

Suplimentar, in Germania se mai percepe un impozit pentru asigurarile care ofera protectie in caz de incendiu (feuerschutzsteuer). Cadrul legal general este acelasi ca si cazul situatiei anterioare.

De aceasta data insa beneficiarul este guvernul fiecarui land.

Faptul generator intervine la momentul platii catre asigurator a primelor de asigurare pentru asigurarile de incendiu, anumite asigurari de cladiri si asigurari pentru bunurile continute in acestea.

Impozitul se determina prin aplicarea unei cote de 8% asupra bazei de calcul determinata dupa cum urmeaza:

Ø Prima bruta subscrisa pentru asigurari de incendiu

Ø 25% din prima bruta subscrisa pentru asigurarea cladirilor;

Ø 20% din prima bruta subscrisa pentru bunurile continute.

Comentariu: Desi cotele de impozitare pot parea destul de ridicate mai ales acolo unde se percep ambele impozite nu trebuie trecut cu vederea faptul ca Germania are o piata a asigurarilor dezvoltata, care poate sa absoarba aceste costuri. In plus se observa ca apar ca beneficiare si landurile, de aici fiind posibila obtinerea unei cresteri a bunastarii. In definitiv, atata timp cat serviciile oferite comunitatii sunt la cote ridicate, nimeni nu poate invoca neajunsuri.

DANEMARCA

In Danemarca, impozitele pentru asigurari se aplica in cazul asigurarii de raspundere civila auto si pentru asigurarile incheiate in cazul vaselor de croaziera (iahturi, etc).

Impozitarea asigurarilor de raspundere civila auto

Se datoreaza impozit pentru asigurarile de raspundere civila auto atat pentru autoturisme, remorci, tractoare, cat si pentru atasuri si dispozitive de remorcare inregistrate in conformitate cu Road Traffic Act (Legea privind transportul). Impozitul se va plati si pentru mopeduri.

Cota de impozitare se ridica la 42,9% (pana la 1 iulie 2002 cota era de 50%) din primele datorate in cadrul asigurarii de raspundere civila auto, fara a include in baza si taxa, iar pentru autobuze care sunt utilizate numai pentru turisti sau la servicii de remorcare cota este mai redusa, de 34,4% (pana la 1 iulie 2002 era 40%).

In cazul mopedurilor se datoreaza o taxa fixa anuala de 230 DKK, echivalentul a aproximativ 31 Euro.

Exista si exceptii pentru situatia in care discutam de vehicule comerciale sau de livrari folosite la remorcari.

Impozitul se plateste de catre asiguratorii care practica asigurari de autovehicule. Aceste companii de asigurari trebuie sa calculeze sumele datorate pentru o luna pana cel tarziu la 15 ale lunii urmatoare, aceasta fiind si data la care datoriile trebuie platite.

Impozitul pe asigurarea vaselor de croaziera

La fel ca si in cazul asigurarilor de raspundere civila mentionate mai sus, beneficiarul acestor impozite este statul, impozite datorate pentru toate vasele de croaziera inregistrate in Danemarca.

Exceptiile sunt constituite de asigurarile incheiate pentru navele comerciale si cele referitoare la riscuri de raspundere civila si accidente.

Companiile de asigurari care subscriu riscuri pentru aceste nave de croaziera sunt obligate sa se inregistreze la serviciul vamal. La sfarsitul fiecarei luni, si nu mai tarziu de 15 ale lunii urmatoare, aceste companii trebuie sa declare serviciului vamal baza impozabila, cat si cuantumul taxei datorate.

Pentru determinarea taxei anuale datorate se porneste de la suma asigurata pentru fiecare nava, la care se aplica o cota de 1%.

Comentariu: Danemarca este o tara cu o particularitate a reliefului deosebita, in sensul ca are in plus fata de asa numita parte continentala si o serie de insule, iar legatura cu vecinii din nord se face strict pe cale maritima. Astfel apar ca fiind normale exceptiile referitoare la impozitarea asigurarilor incheiate pentru vase comerciale (transportul de persoane). In rest trebuie sa fim de acord cu faptul ca pentru posesorii de vase de lux, impozitul pe asigurarea vaselor de croaziera nu poate reprezenta un motiv de nemultumire, daca tinem cont de caracterul lor, chiar daca cota nu este de neglijat si in plus se aplica si asupra sumei asigurate.

SPANIA

Beneficiarii sunt guvernul central si consiliile provinciale ale Tarii Bascilor si Navarei. Impozitul se datoreaza de catre companiile de asigurari, indiferent daca sunt sau nu rezidente in Spania.

Partea cea mai interesanta este aceea ca impozitul pe aceste asigurari (iar in Spania baza de impozitare cuprinde tranzactiile cu asigurari si capitalizare) se transmite, la fel ca si pentru taxa pe valoarea adaugata, mai departe catre cel care plateste prima de asigurare.

Ca o scurta paranteza, in cazul unei achizitii de bunuri sau servicii, cumparatorul datoreaza vanzatorului ca o contraprestatie o valoare nefacturata la care se adauga taxa pe valoarea adaugata (colectata pentru vanzator, respectiv deductibila pentru cumparator). Bun, dar daca este vorba ca acest cumparator sa fie si consumatorul final, el o va suporta efectiv. Acest lucru se intampla si cu asiguratul care fiind consumator final se vede nevoit sa plateasca pe langa cota din prima aferenta riscului preluat si o cota aditionala, care in plus fata de cheltuielile clasice (cheltuieli de functionare ale asiguratorului, obtinere de profit, constituire de rezerve tehnice, etc) va acoperi si impozitul mai sus mentionat.

Revenind la impozitul pe asigurari, cota de impozitare este de 6%, aplicabila asupra primelor platite (cu un pic de atentie se poate observa ca in alte tari se specifica clar totalitatea primelor, adica o diferentiere prime subscrise – prime incasate).

Si in cazul Spaniei functioneaza o serie de exceptii:

• politele de asigurari de viata,
• reasigurarile ;
• asigurarile de credite ;
• asigurarile agricole ;
• asigurarile care au conexiuni cu transportul international sau exportul ;
• asigurarile sociale, planurile de pensii.

In plus printre aceste exceptii, incepand cu 1 ianuarie 1999 se regasesc si asigurarile de boala si sanatate.

Comentariu: Spania acorda dupa cum putem observa o atentie sporita agriculturii, primele de asigurari pentru preluarea unor riscuri specifice acestei ramuri fiind exceptate de la calculul impozitului pe asigurari. Oricum castigurile sunt importante daca tinem cont in plus de mana de lucru ieftina folosita in general. Pe de alta parte surprinde exonerarea totala de la determinarea impozitului, pentru riscul de inghet alte tari specificand foarte clar obligativitatea calcularii, de exemplu Germania. Intr-adevar si clima este de alta factura.

Totodata Spania nu considera necesara impozitarea primelor aferente asigurarilor de viata si a celor de boala. Si aici Romania ar trebui sa tina cont in eventualitatea ca va apela vreodata la obtinerea de venituri bugetare pentru aplicarea unui astfel de impozit. Sa reusim in primul rand sa cream un cadru solid pentru pensiile ocupationale, sa obtinem cresteri importante pentru ceea ce inseamna asigurarile de viata.

FINLANDA[7]

Finlanda prezinta si ea particularitati fata de celelalte cazuri anterior prezentate. Desi beneficiarul este in continuare bugetul de stat, acest impozit pe primele de asigurari va fi platit de catre:

asigurator, daca acesta isi desfasoara activitatea in Finlanda;

detinatorul politei, daca acesta plateste prima de asigurare unei companii de asigurari care isi conduce afacerile in afara granitelor tarii.

Impozitul pe primele de asigurari se datoreaza doar daca este indeplinita una din urmatoarele conditii:

proprietatea asigurata sau alt interes asigurat sunt situate in Finlanda;

interesul asigurat este in corelatie cu o activitate desfasurata in Finlanda.

Baza de calcul pentru determinarea impozitului este prima de asigurare (neta de impozit), asupra careia se percepe o cota de 22%, impozitul astfel rezultat urmand a fi platit lunar.

Exceptiile sunt constituite de primele de asigurare aferente:

asigurarile de persoane sau credite;

reasigurarile;

asigurarile de transport al bunurilor importate sau in tranzit ;

asigurarile impotriva vatamarilor produse in timpul tratamentelor medicale (malpraxis).

Comentariu:

Voi trece peste cota de impozitare care este printre cele mai ridicate, pentru a insista asupra modului in care este perceput acesta de catre organismele in domeniu. Legea specifica foarte clar faptul ca detinatorul politei va trebui sa plateaca impozitul, daca prima de asigurare revine unei companii de asigurari care isi conduce afacerile in afara granitelor tarii. In caz contrar platitorul este asiguratorul. Cu alte cuvinte, asiguratorii externi ar putea invoca astfel, pe criterii de concurenta, o bariera la intrarea in ramura.

FRANTA

Si in Franta, ca si in majoritatea tarilor Uniunii Europene care practica acest impozit, beneficiarul este statul.

Cota de impozitare este situata intre 7% si 30% functie de riscurile asumate de catre companiile de asigurari prin intermediul politelor de asigurari incheiate si se aplica asupra primelor de asigurare scadente.

Exceptiile sunt:

asigurarile de viata;

asigurarile de grup (dar nu toate tipurile) ;

asigurarile agricole;

asigurarile impotriva riscurilor de inghet al culturilor;

asigurarile de transporturi maritime si aeriene.

GRECIA[9]

In Grecia impozitul se datoreaza statului trimestrial de catre companiile de asigurari.

Asieta impozitului este destul de complexa in comparatie cu celelalte cazuri anterioare. Baza de impozitare este formata din primele de asigurari si toate celelalte cheltuieli provenite din contractele de asigurari, mai putin orice fel de reduceri acordate clientilor si tertilor (taxe de brokeraj si comisioane).

Exceptiile sunt:

primele de asigurare pentru vase si marfuri;

primele platite pentru asigurari de viata incheiate pentru o perioada de cel putin 10 ani ;

primele de asigurare platite de Olympic Airways SA ;

primele de reasigurare incasate de catre companiile de reasigurari ;

primele de asigurari platite pentru asigurarea echipajelor vaselor si navelor aeriene;

veniturile provenite din activitatile de asigurari ale Bancii Agricole a Greciei ;

primele de asigurare platite la incheierea asigurarilor pentru tutun prezentat sub forma de frunza.

Asupra acestei baze de calcul se aplica o serie de cote functie de clasa de asigurari practicata:

asigurare de incendiu: 20%;

Ø asigurare de viata incheiata pentru o perioada de cel mult 10 ani: 4% ;

alte asigurari: 10%.

Comentariu: La fel ca si alte state, Grecia considera ca fiind necesara impulsionarea industriei asigurarilor de viata. Acest lucru este posibil doar pentru situatiile in care acestea se incheie pe o perioada mai mare de 10 ani. Interesant ar fi modul in care se pot interpreta cazurile in care asiguratul incheie polite pe o perioada mai mare de 10 ani, dar la o data ulterioara, sa spunem dupa sase ani, il reziliaza nemotivat sau invocand o anumita dificultate financiara. In concluzie, primele platite de el s-ar constitui in baza impozabila pentru cota de 4% aplicabila pentru asigurarile de viata pentru o perioada de cel mult 10 ani. Bineinteles ca se poate invoca faptul ca nici un asigurat nu incheie polite prin care sa beneficieze la o data ulterioara de o suma de bani, pentru ca sa le rezilieze mai devreme in conditiile in care ar putea sa fie obligat la suportarea unor comisioane penalizatoare.

ITALIA[10]

In aceasta tara, beneficiarul este statul, cu exceptia Siciliei, unde este vorba de bugetul local.

Impozitul se plateste de catre asigurator, dar ca si in cazul Spaniei este indreptatit sa-l recupereze de la asigurat sau mai bine zis detinatorul politei. Acesta din urma este si cel care suporta impozitul (si de data aceasta direct) daca politele fac obiectul unor asigurari externe.

Acest impozit se datoreaza pentru urmatoarele situatii:

polite de asigurare incheiate pentru riscuri situate pe teritoriul italian, atat de catre firme italienesti si straine indiferent cum s-au constituit, cat si intreprinzatori particulari ;

polite de asigurare externe, in situatia in care ele produc efecte pe teritoriul italian sau acopera bunuri mobile sau imobile situate pe teritoriul italian, vase sau nave aeriene de nationalitate italiana ;

polite de raspundere civila pentru activitati desfasurate in Italia ;

polite de asigurari incheiate in afara granitelor italiene in situatiile in care produc efecte pe teritoriul italian sau acopera riscuri pentru bunuri mobile sau imobile situate pe teritoriul italian, vase sub pavilion italian sau nave aeriene italiene

bunuri transportate din sau spre Italia cu indeplinirea conditiei ca polita sa fi fost incheiata in numele unor persoane sau firme cu sediul sau infiintate in Italia (in aceasta situatie se mai impune conditia ca polita de asigurare in speta sa nu fi fost impozitata in strainatate);

polite de viata, accident, raspundere civila incheiate in numele unor persoane cu domiciliul sau rezidente in Italia;

anuitati, platite in numerar, incheiate in Italia de catre companiile de asigurari si contractele cu companiile straine incheiate de catre persoane cu domiciliul in Italia.

Impozitul nu se datoreaza pentru polite de asigurari care acopera riscuri pentru bunuri mobile sau imobile situate in strainatate sau pe vase si nave de nationalitate straina, cu exceptia situatiilor in care sunt folosite in Italia.

Foarte important este ca sunt exceptate si politele de reasigurari daca au la baza contracte de asigurare pentru care impozitul a fost deja platit sau nu fac obiectul acestui impozit.

Baza impozabila este constituita din prima si orice suma aditionala platite de catre detinatorul politei asiguratorului sau in cazul asigurarilor mutuale suma platita de catre persoana asigurata societatii mutuale. Contributiile catre fondurile garantate in scopul acordarii de indemnizatii sunt scutite de la plata acestui impozit.

Cota de impozitare variaza intre 2 si 17%, functie de tipul asigurarii, iar pentru asigurarile private si anuitati se majoreaza cu 25%.

Colectarea se face prin plata directa de catre asigurator la administratia fiscala a districtului in care este inregistrat sau de asemenea prin plata directa de catre detinatorul politei in situatiile in care este raspunzator pentru aceasta.

Comentariu: Italia stabileste foarte clar modalitatea de evitare a dublei impozitari a primelor de asigurari, specificand exonerarea politelor de reasigurari daca au la baza contracte de asigurare pentru care impozitul a fost deja platit sau nu faceau obiectul acestui impozit.

Ca si alte situatii, cotele de impozitare se aplica si asupra oricaror sume aditionale platite de catre detinatorul politei asiguratorului.

LUXEMBURG[11]

Impozitul se plateste de catre persoanele asigurate, beneficiarul fiind in cazul acestei tari tot bugetul de stat. Baza de calcul o constituie primele si alte cheltuieli datorate de catre persoana asigurata pentru anumite tipuri de asigurari, cum ar fi cele care acopera riscuri precum furtul, raspunderea civila, accidente, incendiu, etc.

Exceptiile sunt:

reasigurarea;

asigurarea de viata;

asigurari obligatorii incheiate cu institutii care activeaza in domeniul asigurarilor sociale.

Asupra acestei baze impozabile se aplica o cota unica de 4% indiferent de clasele de asigurari practicate, respectiv riscurile preluate de catre companiile de asigurari.

Plata impozitului se face trimestrial de catre asigurator.

PORTUGALIA[12]

Portugalia prezinta o situatie interesanta mai ales daca avem in vedere numarul destul de mare de beneficiari:

Ø Institutul de Asigurari al Portugaliei - Instituto de Seguros de Portugal :

· 0.08 % din veniturile provenite din asigurari directe de viata ;

· 0.33 % din veniturile provenite din alte tipuri de asigurari directe ;

· 0.08 % din suma contributiilor membrilor si altor cotizanti la fondurile de pensii.

Ø Institutul National de Urgente Medicale - Instituto Nacional de Emergência Médica :

· 1 % din primele de asigurare pentru urmatoarele tipuri de riscuri preluate doar in partea continentala a Portugaliei: asigurari de deces, accidente, boala, raspundere civila, autovehicule.

Ø Brigada Nationala a Pompierilor - Serviço Nacional de Bombeiros

· 13 % din primele de asigurare aferente contractelor care acopera riscul de incendiu;

· 6 % din primele de asigurare pentru polite agricole.

Comentariu: In cadrul Portugaliei foarte interesanta este modalitatea de defalcare a veniturilor provenite din impozitul pe prime de asigurare. Astfel Brigada Nationala a Pompierilor percepe impozit pentru polite agricole. In plus daca avem in vedere baza impozabila, Portugalia impune suma contributiilor membrilor si altor cotizanti la fondurile de pensii.

ANGLIA[13]

In cadrul Regatului Unit, beneficiarul acestui impozit este guvernul central. Impozitul este datorat de catre asiguratorii care incaseaza prime de asigurare aferente asigurarilor generale, dar in conditiile situarii riscului in Marea Britanie.

Baza de calcul este reprezentata de suma pe care compania de asigurari este indreptatita sa o primeasca din contractul de asigurare, si aici fiind incluse orice comisioane retinute de catre intermediarii in asigurari.

Exceptiile sunt:

contractele de reasigurari;

contractele referitoare la autovehicule adaptate persoanelor cu handicap ;

contractele care protejeaza vasele comerciale ;

contractele care protejeaza navele aeriene comerciale ;

contractele referitoare la barci de salvare si echipamentul acestora ;

contractele referitoare la riscuri situate in afara Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord ;

contractele care au ca obiect Tunelul Canalului ;

contractele pentru bunuri aflate in tranzit international ;

contractele pentru riscuri de credit ;

contractele pentru pierderi legate de schimbul valutar ;

contractele pentru material rulant (cai ferate) strain ;

contractele care au in vedere provizioane pentru facilitati financiare.

Colectarea impozitului se face trimestrial.

Cota standard de impozitare este de 5%. In cazul asigurarilor care au ca obiect autovehicule, motociclete, vanzarea de utilaje engleze sau calatorii se aplica o cota de 17,5%.

Comentariu: Regatul Unit insista in special in definirea cat mai exacta a bazei de impozitare. In acest sens exista specificatia clara, de exemplu, a faptului ca politele referitoare la autovehiculele adaptate persoanelor cu handicap sunt exceptate de la impozitarea asupra primelor de asigurari. Si in cazul acestei tari se observa masuri economice de impulsionare, de recuperare a investitiilor intr-o perioada diminuata, cum sunt cele referitoare la exceptarea politelor de asigurare incheiate pentru Tunelul Canalului. Este de mentionat ca in cazul Frantei nu exista o astfel de precizare clara.