Necesitatea si formele de protectie a omului si a bunurilor sale impotriva calamitatilor naturale si a accidentelor

NECESITATEA SI FORMELE DE PROTECTIE A OMULUI SI A BUNURILOR SALE IMPOTRIVA CALAMITATILOR NATURALE SI A ACCIDENTELOR

1. Fortele distructive ale naturii si accidentele
2. Forme de protectie a oamenilor si a bunurilor impotriva actiunii fortelor distructive ale naturii si accidentelor
3. Tipuri de fonduri de asigurare

1. Fortele distructive ale naturii si accidentele

Omul este supus unor pericole multiple si variate, cauzate de:

- fortele naturii care declanseaza calamitati cu efecte distructive puternice; seceta, inghetul, ploile torentiale, uraganele, inundatiile, cutremurele de pamant, tsunami, incendiile, prabusirile si alunecarile de teren, avalansele de zapada, etc;

- folosirea tehnicii: tehnica are ca rezultat cresterea productiei, insa poate provoca accidente care sa avarieze sau sa distruga complet anumite mijloace de productie, bunuri de consum sau sa afecteze capacitatea de munca si chiar vietile oamenilor;

- activitatea realizata de om: nepricepere in folosirea tehnicii, neglijenta in indeplinirea obligatiilor de serviciu, nerespectarea regulilor privind protectia si securitatea muncii, etc.

- anumiti factori social-economici: crizele economice, somajul, inflatia, conjunctura economica nefavorabila, etc.

Pericolele la care omul este supus sunt generatoare de pagube. Din acest motiv, omul trebuie sa le cunoasca pentru a evita efectele lor si pentru a actiona impotriva lor.

In practica internationala a asigurarilor, evenimentele care provoaca pagube materiale sunt denumite:

1. catastrofe naturale:

- inundatiile;

- furtunile;

- seismele;

- seceta si incendiile provocate de temperaturi caniculare si care transforma vegetatia forestiera in scrum;

- frigul si inghetul;

- grindina;

- avalanse de zapada; etc

2. catastrofe tehnice (au o legatura nemijlocita cu activitatea omului)

- incendii si explozii'

- accidente de aviatie;

- accidente maritime, lacustre si fluviale;

- accidente rutiere si feroviare;

- accidente produse in mine si cariere;

- prabusiri de cladiri si de lucrari de arta, etc.

2. Forme de protectie a oamenilor si a bunurilor impotriva actiunii fortelor distructive ale naturii si accidentelor

Modalitatile de combatere a evenimentelor aleatorii, generatoare de pagube, numite riscuri, sunt:

a)     evitarea sau prevenirea riscului;

b)     limitarea pagubelor provocate de riscurile produse;

c)     crearea de rezerve in vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a eventualelor pagube;

d)     trecerea riscului asupra altei persoane.

a) Evitarea sau prevenirea riscului: consta in luarea de masuri care sa faca imposibila producerea unui anumit risc. Exemple:

- renuntarea la cultivarea, in anumite zone, a acelor plante care sunt deosebit de sensibile la grindina sau la atacurile unor daunatori si cultivarea unor plante mai rezistente:

- renuntarea la defrisarile padurilor, la exploatarea irationala a padurilor. In sens contrar au loc modificari grave asupra climei: lipsa vegetatiei, diminnaspuarea protectiei naturale impotriva vantului, scaderea precipitatiilor, cresterea treptata a temperaturii medii a aerului care favorizeaza aparitia secetei, etc

- masuri pentru atenuarea secetei prin: irigatii, imbunatatiri funciare, folosirea unei agrotehnici corespunzatoare conditiilor de clima, sol si relief;

- masuri pentru prevenirea inundatiilor: construirea de diguri;

- masuri pentru prevenirea incendiilor: folosirea de materiale neinflamabile sau ignifugate la construirea de cladiri, instalatii, masini si aparate; izolarea corespunzatoare a cablurilor si conductelor prin care se transporta energia electrica, gaze ori substante inflamabile, dotarea cladirilor cu extinctoare si mentinerea acestora in permanenta in stare de functionare, etc.

Prevenirea riscurilor se realizeaza prin masuri cu caracter activ (reduc probabilitatea producerii fenomenelor) sau pasiv (atenueaza forta de distrugere).

b) Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse: presupune ca dupa producerea evenimentului, insa inainte ca acesta sa fi luat sfarsit, persoanele interesate sa ia masuri capabile sa reduca la minimum efectele dezastruoase ale acestuia (exemplu: masuri pentru stingerea incendiului si impiedicarea extinderii lui).

c) Crearea de rezerve in vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a eventualelor pagube presupune constituirea de catre unitatea economica a unui fond de rezerva, pe care sa-l foloseasca pentru acoperirea pagubelor provocate de calamitati.

d)    Trecerea riscului asupra altei persoane: se realizeaza atunci cand o persoana fizica sau juridica amenintata de un risc oarecare consimte sa plateasca o suma de bani unei alte persoane, iar aceasta din urma se angajeaza sa suporte paguba provocata de riscul respectiv.

3. Tipuri de fonduri de asigurare

Fondurile banesti necesare in caz de producere a unor calamitati naturale sau accidente pot imbraca urmatoarele forme:

a)     fonduri de rezerva constituite in mod individual;

b)     fonduri de rezerva si/sau de asigurare constituite in mod centralizat;

c)     fonduri de asigurare propriu-zisa constituit la dispozitia unor societati comerciale sau a unor organizatii mutuale de asigurare prin plati descentralizate.

a) Fonduri de rezerva constituite in mod individual: se constituie la nivelul gospodariilor populatiei si la nivelul unitatilor economice.

Dezavantaje:

- nivelul unor astfel de fonduri trebuie sa fie suficient de mare pentru ca unitatea economica sau gospodaria sa isi refaca bunurile materiale distruse de fenomene naturale imprevizibile sau de accidente;

- constituirea unor astfel de fonduri genereaza costuri suplimentare pentru unitatea economica care a optat pentru autoprotectie.

Concluzie: costul autoprotectiei este mai ridicat decat cel al asigurarii propriu-zise, realizate prin intermediul unei organizatii specializate.

b) Fonduri de rezerva si/sau de asigurare constituite in mod centralizat: ele se regasesc in bugetul de stat si in bugetele locale in partea de cheltuieli.

Avantaje:

- necesita un volum de resurse mult mai mic decat in cazul autoasigurarii

Dezavantaje:

- diminuarea preocuparii factorilor de raspunderii pentru pastrarea integritatii bunurilor si buna gestionare a acestora, intrucat aceste fonduri se constituie pe seama veniturilor generale ale bugetului de stat si astfel, costurile protectiei nu se mai reflecta in gestiunea financiara a unitatilor economice asigurate.

- fiind prevazute la partea de cheltuieli a bugetului de stat, au regimul cheltuililor bugetare, adica eventualele credite bugetare, disponibile la sfarsitul anului, nu se reporteaza in anul urmator, ci se anuleaza.

- sunt protejate doar bunurile aflate in proprietatea statului.

c) Fonduri de asigurare propriu-zisa: se realizeaza prin intermediul unor organizatii specializate, care pot fi societati comerciale sau societati de asigurare mutuale. Aceste fonduri se constituie in mod descentralizat, pe seama contributiei persoanelor fizice si juridice asigurate (prime sau cotizatii), dar se utilizeaza in mod centralizat pentru acoperirea pagubelor suferite de asigurati, adica pierderile provocate de calamitati naturale si accidente se repartizeaza asupra tuturor participantilor la constituirea fondului.