Principalii indicatori financiari specifici activitatii de asigurare

Pentru a putea evidentia stabilitatea financiara reala a unei societati de asigurare trebuie interpretati mai multi indicatori sau aspecte esentiale cum ar fi:

Marja de solvabilitate;

Gradul de solvabilitate;

Rezervele tehnice;

Activele admise sa reprezinte rezervele tehnice;

Gradul de diversificare a activelor;

Coeficientul de lichiditate;

Portofoliul de investitii;

Rata profitabilitatii;

Sistemul contabil de raportare;

Structura portofoliului.

In continuare, vom analiza principalii indicatori financiari ai unei societati de asigurare.

SOLVABILITATEA

Stabilirea solvabilitatii presupune cunoasterea riguroasa atat a riscurilor la care este expusa societatea, cat si a necesarului de active pentru limitarea riscurilor.

Pentru a desfasura activitate de asigurare fiecare asigurator trebuie sa mentina cumulativ :

capitalul social varsat sau fondul de siguranta

marja de solvabilitate minima (o vom analiza in detaliu in subcapitolele urmatoare);

Fondul de siguranta reprezinta o treime din marja de solvabilitate minima. Marimea fondului de siguranta nu poate fi mai mica decat cea prevazuta in legislatia europeana din domeniul asigurarilor si este actualizata prin norme emise de autoritatea de supraveghere, valoarea minima a acestuia stabilindu-se in functie de clasele de riscuri subscrise.

Solvabilitatea reprezinta numerarul disponibil pe termen lung (numerar disponibil in viitor).

Solvabilitatea asiguratorului reprezinta raportul dintre marja de solvabilitate de care dispune asiguratorul si marja de solvabilitate minima.

Marja de solvabilitate reprezinta valoarea cu care activele unui asigurator sunt mai mari decat valoarea obligatiilor sale.

Un asigurator este solvabil daca:

colecteaza prime care pot acoperi daunele previzionate si cheltuielile de exploatare;

mentine valoarea activelor la un nivel suficient de mare ca sa poata acoperi obligatiile existente si sa ramana si o marja de siguranta egala cu cea recomandata de autoritatea de supraveghere.

Solvabilitatea se calculeaza distinct pentru categoria de asigurari generale si categoria de asigurari de viata.

Conform legislatiei in vigoare asiguratorii pot fi autorizati sa practice fie categoria de asigurari generale, fie categoria de asigurari de viata. Asiguratorii care la data modificarii prevederilor legale (data aderarii la uniunea europeana) erau autorizati sa prectice ambele categorii de asigurari, denumiti asiguratori compoziti, li s-a permis desfasurarea in contuare a celor doua categorii de asigurari cu conditia separarii interne a acestora, din punct de vedere al managemantului, al evidentei contabile si gestionarii tuturor activelor, pasivelor, veniturilor si cheltuielilor, etc.

Conform prevederilor legale, asiguratorii care practica categoria de asigurari de viata pot fi autorizati sa incheie polite de asigurare care se incadreaza in clasele 1 si 2 de la asigurari generale, respectiv asigurari de accidente si asigurari de sanatate, clase pentru care vor calcula marja de solvabilitate conform prevederilor specifice asigurarilor generale.

Asiguratorul este obligat sa isi determine permanent marja de solvabilitate disponibila, marja de solvabilitate minima, precum si fondul de siguranta, pe baza datelor din raportarile financiare si sa transmita Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, anual, la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar si semestrial, un formular de raportare privind marja de solvabilitate disponibila, marja de solvabilitate minima si fondul de siguranta.

In conformitate cu art. 6 alin. (2) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara si falimentul societatilor de asigurare, la cererea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor societatea de asigurare este obligata sa isi determine si sa comunice Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, in termen de 48 de ore de la solicitare, situatia financiara, precum si marja de solvabilitate minima ale acesteia. Informatiile solicitate se transmit insotite de o declaratie a reprezentantului legal al societatii, data pe proprie raspundere, sub sanctiunile prevazute de Codul penal pentru infractiunile de inselaciune si fals in declaratii, prin care se atesta ca datele comunicate sunt corecte si conforme cu realitatea.

Daca marja de solvabilitate disponibila scade sub valoarea fondului de siguranta, consiliul de administratie si/sau consiliul director este obligat, de indata, sa convoace adunarea generala extraordinara pentru efectuarea majorarii capitalului social al societatii.

In termen de 5 zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a convocarii adunarii generale extraordinare a actionarilor, societatea va prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor:

a) dovada convocarii adunarii generale extraordinare si propunerea de hotarare de majorare a capitalului social;

b) analiza detaliata a factorilor care au dus la scaderea marjei de solvabilitate disponibile sub valoarea fondului de siguranta;

c) planul detaliat de masuri pe care societatea le va lua in vederea evitarii scaderii marjei de solvabilitate disponibile sub valoarea fondului de siguranta, pentru o perioada de cel putin un an.

Efectuarea operatiunii de majorare a capitalului social, inclusiv varsarea capitalului social subscris, nu va putea depasi 60 de zile calendaristice de la data convocarii adunarii generale extraordinare a actionarilor.

1.1. Metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asiguratorul care practica ASIGURARI GENERALE, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de siguranta[2]

Determinarea marjei de solvabilitate disponibile pentru asigurari generale

Asiguratorii autorizati sa practice asigurari generale au obligatia sa detina permanent o marja de solvabilitate disponibila, corespunzatoare activitatii desfasurate de catre acestia, cel putin egala cu marja de solvabilitate minima, calculata in conformitate cu prevederile legale.

Rezerva tehnica bruta reprezinta rezerva tehnica calculata inainte de cedarile in reasigurare;

Rezerva tehnica neta reprezinta rezerva tehnica calculata dupa cedarile in reasigurare.

Marjei de solvabilitate disponibile ii corespunde totalitatea elementelor de activ libere de orice sarcini, cu exceptia activelor necorporale.

La stabilirea marjei de solvabilitate disponibile a asiguratorului se vor lua in considerare urmatoare componente:

A    capitalul social subscris si varsat

A    toate rezervele societatii, altele decat rezervele tehnice, si anume:

rezerve de prime de capital;

rezerve din reevaluare;

rezerve legale;

rezerve statutare;

rezerve de conversie;

alte rezerve.

A    profitul net rezultat dupa deducerea dividendelor care trebuie platite sau, dupa caz, pierderea inregistrata de asigurator;

A    rezultatul reportat.

Marja de solvabilitate disponibila este diminuata cu:

A    valoarea actiunilor proprii detinute direct de asigurator,

A    activele necorporale, precum si cu

A    participatiile pe care asigurǎtorul le detine in urmǎtoarele entitǎti:

a) asiguratori;

b) reasiguratori;

c) holdinguri de asigurare;

d) institutii de credit si institutii financiare;

e) firme de investitii.

De asemenea, trebuie scǎzute din marja de solvabilitate eventualele instrumente si titluri de creantǎ pe care asigurǎtorul le-ar putea detine in raport cu entitǎtile enumerate, in care este titularul unei participatii.

In afara componentelor prevazute mai sus, in calculul marjei de solvabilitate disponibile mai pot fi incluse si urmatoarele componente, dupa caz:

a)     actiunile preferentiale cumulative si/sau datoriile subordonate in proportie de pana la 50% din cea mai mica valoare obtinuta prin compararea marjei de solvabilitate disponibile si a marjei de solvabilitate minime. Dintre acestea, maximum 25% trebuie sa fie constituite din datorii subordonate cu scadenta fixa si/sau actiuni preferentiale cumulative cu durata determinata. Trebuie sa existe acorduri in temeiul carora, in caz de faliment sau lichidare a asiguratorului, obligatiile de plata generate de capitalul subordonat imprumutat si/sau actiunile preferentiale cumulative vor fi onorate dupa ce au fost platite obligatiile fata de toti ceilalti creditori sau orice alte obligatii de plata existente la momentul respectiv. Datoriile subordonate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sumele aferente datoriilor subordonate sunt varsate integral;

pentru imprumuturile cu scadenta fixa, scadenta initiala este stabilita la cel putin 5 ani. Cu cel putin un an inainte de scadenta, asiguratorul va supune Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor spre aprobare un plan din care sa rezulte modul in care marja de solvabilitate disponibila va fi mentinuta sau adusa peste nivelul marjei minime la scadenta, exceptand cazul in care valoarea imprumutului care intra in componenta marjei de solvabilitate disponibile a fost redusa treptat in decursul celor 5 ani care au precedat scadenta. Rambursarea anticipata a acestor sume se poate aproba daca asiguratorul a solicitat acest lucru Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, cu conditia ca marja sa de solvabilitate disponibila sa nu scada sub nivelul minim;

imprumuturile a caror scadenta nu este fixata trebuie rambursate doar cu respectarea unui preaviz de cel putin 5 ani, exceptand cazurile in care aceste imprumuturi nu mai sunt considerate componenta a marjei de solvabilitate disponibile sau cand, dupa caz, s-a obtinut acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor privind rambursarea lor anticipata. In acest ultim caz, asiguratorul trebuie sa informeze Comisia de Supraveghere a Asigurarilor cu cel putin 6 luni inainte de data stabilita pentru rambursare, indicandu-se valoarea marjei de solvabilitate disponibile si valoarea marjei de solvabilitate minime, atat inainte, cat si dupa aceasta rambursare. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor poate aproba rambursarea doar in conditiile in care valoarea marjei de solvabilitate disponibile a asiguratorului nu scade sub nivelul valorii marjei de solvabilitate minime;

contractul de imprumut nu poate contine nicio clauza care sa prevada ca, in anumite circumstante, altele decat lichidarea asiguratorului, imprumutul poate fi rambursat inainte de scadenta convenita;

contractul de imprumut nu poate fi modificat decat cu acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor;

b) titlurile de valoare cu durata nedeterminata si alte titluri de valoare, inclusiv actiunile preferentiale cumulative, altele decat cele mentionate la litera a), pana la un nivel care sa nu poata depasi 50% din valoarea cea mai mica obtinuta prin compararea marjei de solvabilitate disponibile si a marjei de solvabilitate minime, daca se indeplinesc urmatoarele conditii:

titlurile nu se pot rambursa fara acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor;

contractul de emisiune ii permite asiguratorului posibilitatea de a amana plata dobanzilor aferente imprumutului;

creantele creditorului fata de asigurator ocupa un nivel inferior raportat la creantele tuturor creditorilor nesubordonati;

documentele care stau la baza emisiunii de titluri de valoare trebuie sa prevada capacitatea societatii de a acoperi datoria si dobanda aferenta, astfel incat sa permita asiguratorului sa isi continue activitatea;

se vor lua in calcul numai sumele varsate integral.

La cererea asiguratorului, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor poate aproba, in temeiul unor documente doveditoare, includerea in calculul marjei de solvabilitate disponibile si a urmatoarelor componente, dupa caz:

a)     jumatate din capitalul social nevarsat sau, dupa caz, din fondul de rezerva liber nevarsat, atunci cand capitalul social varsat ori fondul de rezerva liber varsat reprezinta cel putin 25% din capitalul social, pana la un nivel care sa nu depaseasca 50% din valoarea cea mai mica obtinuta prin compararea marjei de solvabilitate disponibile si a marjei de solvabilitate minime;

b)     orice rezerve nete ascunse provenind din evaluarea activelor, in masura in care aceste rezerve nu au o natura exceptionala.

Determinarea marjei de solvabilitate minime pentru asigurari generale

Marja de solvabilitate minima se determina prin doua metode:

- Metoda I - raportarea la valoarea primelor brute subscrise in ultimele 12 luni calendaristice anterioare datei raportarii sau la valoarea contributiilor din ultimele 12 luni calendaristice anterioare datei raportarii;

- Metoda II - raportarea la media anuala a daunelor brute platite in ultimele 36 de luni calendaristice anterioare datei raportarii. Daca o societate de asigurari preia in asigurare unul sau mai multe riscuri: de credit, furtuna, grindina sau inghet, perioada de referinta pentru calculul mediei anuale a daunelor brute platite va corespunde ultimelor 84 de luni calendaristice anterioare datei raportarii.

Marja de solvabilitate minima este egala cu valoarea cea mai mare dintre cele doua rezultate obtinute prin aplicarea metodelor prevazute mai sus.

Metoda I

In cazul aplicarii metodei I, adica luandu-se in considerare primele brute subscrise, la determinarea marjei de solvabilitate minime se va lua in calcul cea mai mare valoare, obtinuta in ultimele 12 luni calendaristice anterioare datei raportarii, dintre:

a)     valoarea totala a primelor brute subscrise

b)     valoarea primelor brute castigate (valoarea primelor brute subscrise diminuata cu variatia rezervei brute de prime).

Primele luate in calcul se majoreaza cu 50% pentru urmatoarele tipuri de asigurari:

asigurari de raspundere civila pentru mijloace de transport aerian, care acopera daune care rezulta din folosirea mijloacelor de transport aerian (inclusiv raspunderea transportatorului);

asigurari de raspundere civila pentru mijloace de transport maritim, lacustru si fluvial, care acopera daune care rezulta din folosirea mijloacelor de transport maritim, lacustru si fluvial (inclusiv raspunderea transportatorului);

asigurari de raspundere civila generala care acopera daune din prejudicii produse tertilor.

La valoarea primelor brute subscrise sau a contributiilor din asigurari directe se adauga totalul primelor brute subscrise aferente acceptarilor in reasigurare pe durata ultimelor 12 luni calendaristice anterioare datei raportarii, iar rezultatul se diminueaza cu valoarea totala a primelor brute subscrise anulate sau a contributiilor anulate corespunzatoare aceleiasi perioade, precum si cu valoarea totala a impozitelor si taxelor aferente primelor si contributiilor luate in calcul.

La valoarea astfel obtinuta se aplica un procent de 18% pentru sumele a caror valoare este de pana la echivalentul a 57,5 milioane euro si, respectiv, de 16% pentru sumele reprezentand excedentele peste echivalentul a 57,5 milioane euro, la cursul de referinta al Bancii Nationale a Romaniei din ultima zi lucratoare a perioadei de raportare, iar rezultatele astfel obtinute se aduna.

Rezultatul obtinut se inmulteste cu maximul dintre 50% si valoarea obtinuta ca raport intre valoarea neta a daunelor in ultimele 3 exercitii financiare si valoarea bruta a daunelor in ultimele 3 exercitii financiare. Valoarea daunelor reprezinta valoarea daunelor platite in ultimele 3 exercitii financiare plus variatia rezervei de daune avizate si neavizate calculata pentru ultimele 3 exercitii financiare. In ceea ce priveste calculul daunelor nete, la cererea asiguratorului, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor poate aproba, in baza unor documente doveditoare, deducerea ca cedari in reasigurare a sumelor recuperabile de la vehicule investitionale de reasigurare.

Metoda II

In cazul aplicarii metodei II, luandu-se in considerare daunele brute platite, determinarea marjei de solvabilitate minime se face prin insumarea valorii daunelor brute platite in perioadele mentionate, mai sus, aferente activitatii de asigurari directe, cu valoarea daunelor brute platite in aceeasi perioada, aferente acceptarilor in reasigurare, precum si cu valoarea rezervelor brute de daune constituite la sfarsitul perioadei de raportare, atat pentru activitatile directe, cat si pentru acceptarile in reasigurare.

Din aceasta suma se scade valoarea daunelor recuperate de la terti prin subrogarea in drepturile asiguratilor pentru aceeasi perioada de raportare si valoarea rezervelor brute de daune constituite la inceputul celei de-a treizeci si cincea luni calendaristice anterioare lunii de raportare, atat pentru asigurarile directe, cat si pentru acceptarile in reasigurare.

Daca perioada de referinta mentionata este de 84 de luni calendaristice, se scade valoarea rezervelor brute de daune constituite la inceputul celei de-a optzeci si treia luni calendaristice anterioare lunii de raportare.

Baza de calcul a daunelor platite, rezervelor de daune si recuperarilor se majoreaza cu 50% pentru urmatoarele tipuri de asigurari:

asigurari de raspundere civila pentru mijloace de transport aerian, care acopera daune care rezulta din folosirea mijloacelor de transport aerian (inclusiv raspunderea transportatorului);

asigurari de raspundere civila pentru mijloace de transport maritim, lacustru si fluvial, care acopera daune care rezulta din folosirea mijloacelor de transport maritim, lacustru si fluvial (inclusiv raspunderea transportatorului);

asigurari de raspundere civila generala care acopera daune din prejudicii produse tertilor.

Conform perioadei de referinta prevazute la metoda II, la o treime din valoarea obtinuta in cazul perioadei de referinta de 36 de luni sau la o septime din valoarea obtinuta in cazul perioadei de referinta de 84 de luni, dupa caz, se aplica un procent de 26% pentru sumele a caror valoare este de pana la echivalentul a 40,3 milioane euro si, respectiv, de 23% pentru sumele reprezentand excedentele peste echivalentul a 40,3 milioane euro, la cursul de referinta al Bancii Nationale a Romaniei din ultima zi lucratoare a perioadei de raportare, iar rezultatele astfel obtinute se aduna.

Rezultatul obtinut se inmulteste cu maximul dintre 50% si valoarea obtinuta ca raport intre suma rezervelor nete de daune la sfarsitul ultimelor 3 exercitii financiare si suma rezervelor brute de daune la sfarsitul ultimelor 3 exercitii financiare.

Daca marja de solvabilitate minima calculata conform celor de mai sus este mai mica decat marja de solvabilitate minima raportata la sfarsitul exercitiului financiar precedent, atunci marja de solvabilitate minima la data raportarii trebuie sa fie cel putin egala cu cea raportata la sfarsitul exercitiului financiar precedent, inmultita cu raportul dintre valoarea rezervei nete de daune inregistrata la sfarsitul perioadei de raportare si valoarea rezervei nete de daune la inceputul exercitiului financiar curent, raport care nu poate fi mai mare decat 1.

In cazul asigurarii de sanatate practicate pe o baza tehnica similara celei pentru asigurarea de deces, procentele mentionate mai sus (18% pentru primele subscrise de pana la 57,5 milioane euro, respectiv 16% peste aceasta suma si 26% din daune pentru 40,3 milioane euro, respectiv 23% peste aceasta suma) sunt fiecare reduse la o treime, daca:

primele platite se calculeaza pe baza tabelelor de imbolnavire conform metodei matematice aplicate in asigurari;

se calculeaza o rezerva pentru imbatranire;

se incaseaza o prima suplimentara in vederea stabilirii unei marje prudente;

asiguratorul poate anula contractul cel mai tarziu inaintea sfarsitului celui de-al treilea an de asigurare;

in contract se prevede posibilitatea majorarii primelor sau a diminuarii platilor, chiar si in cazul contractelor in vigoare.

1.1.3. Metodologia de calcul al fondului de siguranta pentru asigurari generale

O treime din marja de solvabilitate minima a asiguratorului, calculata conform celor aratate mai sus, constituie fondul de siguranta.

Valoarea minima a fondului de siguranta pentru asigurarile generale este:

I. echivalentul in lei a 2,3 milioane euro la data raportarii;

II. echivalentul in lei a 3,5 milioane euro la data raportarii daca asiguratorul subscrie unul sau mai multe din urmatoarele riscuri:

A    asigurari de raspundere civila pentru autovehicule, care acopera daune care rezulta din folosirea autovehiculelor terestre (inclusiv raspunderea transportatorului);

A    asigurari de raspundere civila pentru mijloace de transport aerian, care acopera daune care rezulta din folosirea mijloacelor de transport aerian (inclusiv raspunderea transportatorului);

A    asigurari de raspundere civila pentru mijloace de transport maritim, lacustru si fluvial, care acopera daune care rezulta din folosirea mijloacelor de transport maritim, lacustru si fluvial (inclusiv raspunderea transportatorului);

A    asigurari de raspundere civila generala care acopera daune din prejudicii produse tertilor, altele decat cele mentionate mai sus;

A    asigurari de credite care acopera urmatoarele riscuri:

insolvabilitate;

credit de export;

vanzare in rate;

credit ipotecar;

credit agricol.

A    Asigurari de garantii pentru:

garantii directe;

garantii indirecte;

III. in cazul societatilor mutuale, se reduce cu o patrime.

In cazul in care asiguratorul autorizat sa practice activitate de asigurari generale desfasoara si activitate de reasigurare si indeplineste una dintre urmatoarele conditii:

a) in ultimele 12 luni, totalul primelor brute incasate din acceptari in reasigurare generala reprezinta mai mult de 10% din totalul primelor brute incasate pentru intreaga activitate de asigurari generale;

b) in ultimele 12 luni, totalul primelor brute incasate din acceptari in reasigurare generala depaseste echivalentul a 50 milioane euro;

c) totalul rezervelor tehnice brute, aferente activitatii de reasigurare generala, la data raportarii, reprezinta mai mult de 10% din totalul rezervelor tehnice brute aferente intregii activitati de asigurari generale, la data raportarii,

Valoarea minima a fondului de siguranta este echivalentul in lei a 3,2 milioane euro.

Valorile in euro ale fondului de siguranta vor fi revizuite anual in functie de schimbarile in indicele european al preturilor de consum cuprinzand statele membre, publicat de Eurostat.

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor solicita agentiilor si/sau sucursalelor infiintate in Romania si apartinand unor societati de asigurare cu sediul central in afara Comunitatii:

marja de solvabilitate disponibila,

o treime din marja de solvabilitate minima va constitui fondul de siguranta.  Agentiile si sucursalele infiintate in Romania si apartinand unor societati de asigurare cu sediul central in afara Comunitatii trebuie sa depuna o patrime din valoarea minima a fondului de siguranta sub forma unei garantii, care va fi luata in calculul fondului de siguranta.

activele care acopera marja de solvabilitate minima trebuie sa fie pastrate in Romania pana la nivelul fondului de siguranta, iar surplusul, in cadrul Comunitatii.

In vederea calculului echivalentului in lei al sumelor exprimate in euro, in cadrul raportarii marjei de solvabilitate disponibile, marjei de solvabilitate minime si fondului de siguranta pentru data de 31 decembrie a unui an se va utiliza cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei in ultima zi lucratoare a lunii septembrie a aceluiasi an. Acest curs va fi mentinut pana la urmatoarea raportare pentru data de 31 decembrie.

Metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asiguratorul care practica ASIGURARI DE VIATA, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de siguranta

Asiguratorul care practica cel putin unul dintre tipurile de asigurari generale[4], pe care le vom aminti mai jos, este obligat sa isi calculeze marja de solvabilitate minima in conformitate cu prevederile Normelor privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asiguratorul care practica asigurari generale, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de siguranta, puse in aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3/2008, si sa transmita Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si formularul de raportare prezentat in anexa la normele mentionate mai sus.

Pentru o intelegere mai buna a calculului marjei de solva-bilitate pentru asigurarile de viata trebuie sa definim cativa termeni, cum ar fi:

Suma la risc este diferenta dintre indemnizatia de asigurare si rezerva matematica, calculata pentru contractele de asigurare care acopera riscul de deces;

Suma la risc bruta reprezinta suma la risc calculata inainte de cedarile in reasigurare;

Suma la risc neta reprezinta suma la risc calculata dupa cedarile in reasigurare;

Rezerva tehnica reprezinta rezerva matematica plus orice alta rezerva aditionala;

Rezerva tehnica bruta reprezinta rezerva tehnica calculata inainte de cedarile in reasigurare;

Rezerva tehnica neta reprezinta rezerva tehnica calculata dupa cedarile in reasigurare;

Rezerva matematica bruta reprezinta rezerva matematica calculata inainte de cedarile in reasigurare;

Rezerva matematica neta reprezinta rezerva matematica calculata dupa cedarile in reasigurare.

1.2.1. Determinarea marjei de solvabilitate disponibile

Asiguratorii autorizati sa practice asigurari de viata au obligatia sa detina permanent o marja de solvabilitate disponibila, corespunzatoare activitatii desfasurate de catre acestia, cel putin egala cu marja de solvabilitate minima, calculata in conformitate cu legile in vigoare.

Marjei de solvabilitate disponibile ii corespunde totalitatea elementelor de activ libere de orice sarcini, cu exceptia activelor necorporale.

Pentru determinarea marjei de solvabilitate disponibile, in calculul acesteia sunt cuprinse urmatoarele componente:

capitalul social subscris si varsat toate rezervele societatii, altele decat rezervele tehnice, si anume: rezerve de prime de capital, din reevaluare, legale, statutare, de conversie, alte rezerve;

profitul net rezultat dupa deducerea dividendelor care trebuie platite sau, dupa caz, pierderea inregistrata de asigurator;

rezultatul reportat.

Marja de solvabilitate disponibila este diminuata cu:

A   valoarea actiunilor proprii detinute direct de asigurator,

A   activele necorporale, precum si

A   participatiile pe care asigurǎtorul le detine in urmǎtoarele entitǎti:

a) asiguratori;

b) reasiguratori;

c) holdinguri de asigurare;

d) institutii de credit si institutii financiare;

e) firme de investitii.

De asemenea, trebuie scǎzute din marja de solvabilitate eventualele instrumente si titluri de creantǎ pe care asigurǎtorul le-ar putea detine in raport cu entitǎtile enumerate, in care este titularul unei participatii.

In afara componentelor prevazute mai sus, in calculul marjei de solvabilitate disponibile mai pot fi incluse si urmatoarele componente, dupa caz:

actiunile preferentiale cumulative si/sau datoriile subordonate in proportie de pana la 50% din cea mai mica valoare obtinuta prin compararea marjei de solvabilitate disponibile si a marjei de solvabilitate minime. Dintre acestea maximum 25% trebuie sa fie constituite din datorii subordonate cu scadenta fixa si/sau actiuni preferentiale cumulative cu durata determinata. Trebuie sa existe acorduri in temeiul carora, in caz de faliment sau lichidare a asiguratorului, obligatiile de plata generate de capitalul subordonat imprumutat si/sau actiunile preferentiale cumulative vor fi onorate dupa ce au fost platite obligatiile fata de toti ceilalti creditori sau orice alte obligatii de plata existente la momentul respectiv. Datoriile subordonate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sumele aferente datoriilor subordonate sunt varsate integral;

pentru imprumuturile cu scadenta fixa, scadenta initiala este stabilita la cel putin 5 ani. Cu cel putin un an inainte de scadenta, asiguratorul va supune Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor spre aprobare un plan din care sa rezulte modul in care marja de solvabilitate disponibila va fi mentinuta sau adusa peste nivelul marjei minime la scadenta, exceptand cazul in care valoarea imprumutului care intra in componenta marjei de solvabilitate disponibile a fost redusa treptat in decursul celor 5 ani care au precedat scadenta. Rambursarea anticipata a acestor sume se poate aproba daca asiguratorul a solicitat acest lucru Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, cu conditia ca marja sa de solvabilitate disponibila sa nu scada sub nivelul minim;

imprumuturile a caror scadenta nu este fixata trebuie rambursate doar cu respectarea unui preaviz de cel putin 5 ani, exceptand cazurile in care aceste imprumuturi nu mai sunt considerate componenta a marjei de solvabilitate disponibile sau cand, dupa caz, s-a obtinut acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor privind ram-bursarea lor anticipata. In acest ultim caz, asiguratorul trebuie sa informeze Comisia de Supraveghere a Asigurarilor cu cel putin 6 luni inainte de data stabilita pentru rambursare, indicandu-se valoarea marjei de solvabilitate disponibile si valoarea marjei de solvabilitate minime atat inainte, cat si dupa aceasta rambursare. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor poate aproba rambursarea doar in conditiile in care valoarea marjei de solvabilitate disponibile a asi-guratorului nu scade sub nivelul valorii marjei de solvabilitate minime;

contractul de imprumut nu poate contine nicio clauza care sa prevada ca, in anumite circumstante, altele decat lichidarea asiguratorului, imprumutul poate fi rambursat inainte de scadenta convenita;

contractul de imprumut nu poate fi modificat decat cu acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor;

titlurile de valoare cu durata nedeterminata si alte titluri de valoare, inclusiv actiunile preferentiale cumulative, altele decat cele mentionate mai sus, pana la un nivel care sa nu poata depasi 50% din valoarea cea mai mica obtinuta prin compararea marjei de solvabilitate disponibile si a marjei de solvabilitate minime, daca se indeplinesc urmatoarele conditii:

titlurile nu se pot rambursa fara acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor;

contractul de emisiune ii permite asiguratorului posibilitatea de a amana plata dobanzilor aferente imprumutului;

creantele creditorului fata de asigurator ocupa un nivel inferior raportat la creantele tuturor creditorilor nesubordonati;

documentele care stau la baza emisiunii de titluri de valoare trebuie sa prevada capacitatea societatii de a acoperi datoria si dobanda aferenta, astfel incat sa permita asiguratorului sa isi continue activitatea;

se vor lua in calcul numai sumele varsate integral.

La cererea asiguratorului, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor poate aproba, in temeiul unor documente doveditoare, includerea in calculul marjei de solvabilitate disponibile si a urmatoarelor componente, dupa caz:

o suma egala cu 50% din profiturile viitoare ale societatii, dar care sa fie mai mica sau egala cu 25% din valoarea cea mai mica obtinuta prin compararea marjei de solvabilitate disponibile si a marjei de solvabilitate minime. Valoarea profiturilor viitoare se obtine prin inmultirea profitului anual estimat cu un factor care reprezinta perioada medie ramasa din derularea contractelor de asigurare. Factorul utilizat poate fi maximum 6. Profitul anual estimat poate fi mai mic sau egal cu media aritmetica a profiturilor obtinute in ultimele 5 exercitii financiare. Aceste prevederi sunt valabile pana la data de 31 decembrie 2009. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor poate accepta includerea unei astfel de sume in calculul marjei de solvabilitate disponibile numai daca:

i se prezinta un raport actuarial care dovedeste posibilitatea si probabilitatea obtinerii acestor profituri in viitor;

cota-parte din profiturile viitoare provenind din rezervele nete ascunse mentionate mai sus nu a fost deja luata in considerare la determinarea marjei de solvabilitate;

valoarea reprezentand diferenta dintre rezerva matematica nediminuata sau diminuata partial prin procedeul Zillmer si rezerva matematica diminuata prin acest procedeu cu procentul aferent costurilor de achizitie incluse in prima, daca nu se practica procedeul sau cand, daca se practica, in diminuarea rezervei matematice se utilizeaza un procent mai mic decat cel aferent costurilor de achizitie incluse in prima. Diferenta se va reduce cu valoarea tuturor costurilor de achizitie reportate inregistrate ca active;

orice rezerve nete ascunse provenind din evaluarea activelor, in masura in care aceste rezerve nu au o natura exceptionala;

jumatate din capitalul social nevarsat sau, dupa caz, din fondul de rezerva liber nevarsat, atunci cand capitalul social varsat sau fondul de rezerva liber varsat reprezinta cel putin 25% din capitalul social sau din fondul de rezerva liber, pana la un nivel care sa nu depaseasca 50% din valoarea cea mai mica obtinuta prin compararea marjei de solvabilitate disponibile si a marjei de solvabilitate minime.

1.2.2. Determinarea marjei de solvabilitate minime

Determinarea marjei de solvabilitate minime pentru activitatea de asigurari de viata se va realiza tinandu-se seama de specificul produselor de asigurari de viata, dupa cum urmeaza:

pentru asigurarile de supravietuire, de deces, asigurari mixte de viata, anuitati, asigurari de casatorie si de nastere, asigurari de capitalizare[5], marja de solvabilitate minima se va determina adunand rezultatele de mai jos:

produsul dintre 4% din rezervele matematice brute privind activitatea directa si acceptarile din reasigurari si raportul, calculat la sfarsitul ultimului exercitiu financiar, dintre rezervele matematice dupa deducerea cedarilor in reasigurare si rezervele matematice brute. Raportul mentionat mai sus nu poate fi mai mic de 85%.

produsul dintre 0,3% din suma la risc bruta si raportul, calculat la sfarsitul ultimului exercitiu financiar, dintre suma la risc retinuta ca obligatorie a societatii dupa cedarile in reasigurare si suma la risc bruta. Raportul mentionat mai sus nu poate fi mai mic de 50%. Calculul priveste doar politele pentru care suma la risc este pozitiva. Coeficientul de 0,3% poate fi inlocuit cu 0,1% in cazul in care contractele de asigurare de deces au o durata de maximum 3 ani, respectiv cu 0,15%, daca durata acestor contracte este cuprinsa intre 3 si 5 ani;

pentru asigurari de viata suplimentare[6] marja de solvabilitate minima se calculeaza in conformitate cu prevederile Normelor privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asiguratorul care practica asigurari generale, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de siguranta;

pentru asigurarile permanente de sanatate , marja de solvabilitate minima este egala cu 4% din rezervele matematice, calculata ca produsul dintre 4% din rezervele matematice brute privind activitatea directa si acceptarile din reasigurari si raportul, calculat la sfarsitul ultimului exercitiu financiar, dintre rezervele matematice dupa deducerea cedarilor in reasigurare si rezervele matematice brute. Raportul mentionat mai sus nu poate fi mai mic de 85%.

pentru asigurarile de viata legate de fonduri de investitii[8] marja de solvabilitate minima este egala cu suma valorilor prevazute mai jos:

daca asiguratorul isi asuma riscul de investitii, marja de solvabilitate minima este egala cu produsul dintre 4% din rezervele matematice brute privind activitatea directa si acceptarile din reasigurari si raportul, calculat la sfarsitul ultimului exercitiu financiar, dintre rezervele matematice dupa deducerea cedarilor in reasigurare si rezervele matematice brute. Raportul mentionat mai sus nu poate fi mai mic de 85%.

daca asiguratorul nu isi asuma riscul de investitii, dar alocatia pentru acoperirea cheltuielilor de administrare este fixata pentru o perioada mai mare de 5 ani, marja de solvabilitate minima este egala cu 1% din rezervele matematice brute privind activitatea directa si acceptarile din reasigurari si raportul, calculat la sfarsitul ultimului exercitiu financiar, dintre rezervele matematice dupa deducerea cedarilor in reasigurare si rezervele matematice brute. Raportul mentionat mai sus nu poate fi mai mic de 85%.

daca asiguratorul nu isi asuma riscul de investitii si alocatia pentru acoperirea cheltuielilor de administrare nu este fixata pentru o perioada mai mare de 5 ani, marja de solvabilitate minima este egala cu 25% din cheltuielile de administrare nete corespunzatoare activitatii in cauza din ultimul exercitiu financiar;

daca asiguratorul acopera riscul de deces marja de solvabilitate minima se va determina calculandu-se produsul dintre 0,3% din suma la risc bruta si raportul, calculat la sfarsitul ultimului exercitiu financiar, dintre suma la risc retinuta ca obligatorie a societatii dupa cedarile in reasigurare si suma la risc bruta. Raportul mentionat mai sus nu poate fi mai mic de 50%. Calculul priveste doar politele pentru care suma la risc este pozitiva. Coeficientul de 0,3% poate fi inlocuit cu 0,1% in cazul in care contractele de asigurare de deces au o durata de maximum 3 ani, respectiv cu 0,15%, daca durata acestor contracte este cuprinsa intre 3 si 5 ani;

pentru asiguratorii autorizati sa practice asigurari de viata, care detin o autorizatie pentru practicarea urmatoarelor clase

Asigurari de accidente (inclusiv accidentele de munca si bolile profesionale) pentru care se acorda:

despagubiri financiare;

despagubiri in natura;

despagubiri mixte (financiare si in natura);

despagubiri pentru vatamari corporale suferite de persoane in timpul transportului.

Asigurari de sanatate pentru care se acorda:

despagubiri financiare;

despagubiri in natura;

despagubiri mixte (financiare si in natura).

Marja de solvabilitate minima se calculeaza in conformitate cu prevederile Normelor privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asiguratorul care practica asigurari generale, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de siguranta, puse in aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3/2008.

Asiguratorii care practica activitate de reasigurare de viata, in cazul in care indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:

   a) in ultimele 12 luni totalul primelor brute incasate din acceptari in reasigurare de viata reprezinta mai mult de 10% din totalul primelor brute incasate pentru intreaga activitate de asigurari de viata;

b) in ultimele 12 luni totalul primelor brute incasate din acceptari in reasigurare de viata depaseste echivalentul a 50 milioane euro;

c)           totalul rezervelor tehnice brute, aferente activitatii de reasigurare de viata, la data raportarii, reprezinta mai mult de 10% din totalul rezervelor tehnice brute aferente intregii activitati de asigurari de viata, la data raportarii,

vor calcula marja minima pentru activitatea de reasigurare de viata in conformitate cu metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune reasiguratorul, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de siguranta.

1.2.3. Metodologia de calcul a fondului de siguranta pentru asigurari de viata

O treime din marja de solvabilitate minima va constitui fondul de siguranta.
Valoarea minima a fondului de siguranta pentru asigurarile de viata este echivalentul in lei a 3,5 milioane euro la data raportarii. In cazul societatilor mutuale, valoarea minima a fondului de siguranta se reduce cu o patrime.

Valoarea in euro a fondului de siguranta, va fi revizuita anual in functie de schimbarile in indicele european al preturilor de consum cuprinzand statele membre, publicat de Eurostat.

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor solicita agentiilor si/sau sucursalelor infiintate in Romania si apartinand unor societati de asigurare cu sediul central in afara Comunitatii:

marja de solvabilitate disponibila;

o treime din marja de solvabilitate minima va constitui fondul de siguranta. Agentiile si sucursalele infiintate in Romania si apartinand unor societati de asigurare cu sediul central in afara Comunitatii trebuie sa depuna o patrime din valoarea minima a fondului de siguranta sub forma unei garantii, care va fi luata in calculul fondului de siguranta;

activele care acopera marja de solvabilitate minima trebuie sa fie pastrate in Romania pana la nivelul fondului de siguranta, iar surplusul, in cadrul Comunitatii.

Metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune reasiguratorul, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de siguranta[10]

Rezerva tehnica bruta reprezinta rezerva tehnica calculata inainte de cedarile in retrocesiune.

Rezerva tehnica neta reprezinta rezerva tehnica calculata dupa cedarile in retrocesiune.

Retrocesiunea este operatiunea prin care reasiguratorul poate ceda la randul sau o perte din riscul acceptat.

1.3.1. Determinarea marjei de solvabilitate disponibile

Reasiguratorii au obligatia sa detina permanent o marja de solvabilitate disponibila, corespunzatoare activitatii desfasurate, cel putin egala cu marja de solvabilitate minima, calculata in conformitate cu prevederile legale.

Marjei de solvabilitate disponibile ii corespunde totalitatea elementelor de activ libere de orice sarcini, cu exceptia activelor necorporale.

Pentru determinarea marjei de solvabilitate disponibile, in calculul acesteia sunt cuprinse aceleasi componente care sunt prevazute a fi acceptate a fi luate in calcul ca si in cazul asigurarilor de viata.

1.3.2. Determinarea marjei de solvabilitate minime

Marja de solvabilitate minima se determina prin doua metode:

a) raportarea la valoarea primelor brute subscrise in ultimele 12 luni calendaristice anterioare datei raportarii

b) raportarea la media anuala a daunelor brute platite in ultimele 36 de luni calendaristice anterioare datei raportarii. Daca un reasigurator preia in reasigurare unul sau mai multe dintre urmatoarele riscuri: de credit, furtuna, grindina sau inghet, perioada de referinta pentru calculul mediei anuale a daunelor brute platite va corespunde ultimelor 84 de luni calendaristice anterioare datei raportarii.

Marja de solvabilitate minima este egala cu valoarea cea mai mare dintre cele doua rezultate obtinute prin aplicarea celor doua metode.

Cele doua metode contin acelasi prevederi ca in cazul majei de solvabilitate minime pentru asigurarile generale, cu urmatoarele diferente:

in cazul Metodei 1, procentul de 18 % si, respectiv, de 16% se aplica pentru sumele a caror valoare este de pana la, respectiv peste echivalentul a 50 milioane euro.

in cazul Metodei 2, procentul de 26% si, respectiv, de 23% se aplica pentru sumele a caror valoare este de pana la, respectiv peste echivalentul a 35 milioane euro.

Marja de solvabilitate minima se determina conform procedurilor descrise mai sus atat pentru pentru activitatea de reasigurare de viata cat si pentru activitatea de asigurari generale.

Reasiguratorii compoziti au obligatia sa detina o marja de solvabilitate disponibila, corespunzatoare activitatii desfasurate de catre acestia, cel putin egala cu suma marjelor de solvabilitate minime pentru activitatea de reasigurare generala si pentru activitatea de reasigurare de viata.

1.3.3. Metodologia de calcul a fondului de siguranta pentru reasiguratori

O treime din marja de solvabilitate minima a reasiguratorului constituie fondul de siguranta.

Valoarea minima a fondului de siguranta pentru activitatea de reasigurare este echivalentul in lei a 3,2 milioane euro.

2. LICHIDITATEA

Lichiditatea reprezinta numerarul disponibil pe termen scurt.

disponibilitati + active investite

Lichiditatea unui asigurator poate fi determinata prin raportarea disponibilitatilor plus valoarea curenta a activelor investite la obligatiile societatii fata de asigurati.

Rata lichiditatii = -------- ----- ------ ------

rezerva de prime + rezerva de dauna

Coeficientul de lichiditate reprezinta raportul dintre activele lichide si obligatiile pe termen scurt ale asiguratorului fata de asigurati.

Coeficientul de lichiditate = active lichide / obligatiile pe termen scurt ale asiguratorului fata de asigurati

Activele lichide, atat pentru asigurarile generale[11], cat si pentru asigurarile de viata , sunt:

a) titlurile de stat si obligatiunile emise de autoritatile administratiei publice locale;

b) depozitele bancare;

c) disponibilitatile in conturi curente si casierie;

d) valorile mobiliare tranzactionate pe pietele reglementate si supravegheate in urmatoarele conditii:

- in limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de aceeasi entitate;

- in calculul activelor lichide obligatiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,75;

- in calculul activelor lichide actiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,50;

e) titluri de participare la organisme de plasament colectiv in valori mobiliare (OPCVM) ponderate cu un coeficient de 0,90, in limita a maximum 20% din activul net pentru fiecare fond.

Activele lichide de la literele d si e, vor fi luate in calculul coeficientului de lichiditate in limita a 50% din totalul activelor lichide.

Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate in considerare la calculul coeficientului de lichiditate.

Obligatiile asiguratorilor fata de asigurati pe termen scurt sunt:

pentru asigurari generale - rezerva de daune bruta.

pentru asigurari de viata

0,5% din sumele asigurate, in cazul asigurarilor de deces;

maximum dintre 0,5% din sumele asigurate si 10% din valorile de rascumparare, in cazul asigurarilor care acopera riscul de deces si la care este garantata o valoare de rascumparare;

10% din valorile de rascumparare, in cazul asigurarilor care nu acopera riscul de deces si la care este garantata o valoare de rascumparare;

rezerva de daune bruta.

Pentru activitatile desfasurate in statele membre, activele lichide trebuie localizate pe teritoriul acestora.

In calculul coeficientului de lichiditate, activele lichide se vor evalua la valoarea de piața.

Asiguratorii au obligatia de a avea coeficientul de lichiditate atat pentru activitatea de asigurari generale, cat si pentru cea de viata, de cel putin 1. In situatia in care rata lichiditatii are o valoare subunitara, atunci acest lucru indica o situatie nefavorabila societatii din punct de vedere al lichiditatii.

Societatile de asigurare sunt obligate sa aduca la cunostinta Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, in orice moment, diminuarea valorii activelor lichide care conduce la obtinerea unui coeficient de lichiditate sub cel prevazut de norme. In astfel de cazuri, conducerea societatii va instiinta Comisia de Supraveghere a Asigurarilor cu privire la cauzele diminuarii lichiditatii si va prezenta un plan de masuri pe termen scurt in vederea indeplinirii obligatiei unui coeficient de lichiditate supraunitar.

Coeficientul de lichiditate se raporteaza Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor lunar.

Desigur, acesta este coeficientul de lichiditate determinat pentru activitatea de asigurare conform prevederilor legislatiei specifice. Un calcul al coeficientului de lichiditate general, la nivelul tututror obligatiilor de plata a asiguratorului nu este solicitat de legislatie si nu este publicat de asiguratori, desi acesta ar prezenta informatii mai cuprinzatoare privind lichiditatea efectiva a asiguratorului.

3. RENTABILITATEA

Capacitatea unui asigurator de a fi rentabil va garanta supravietuirea si cresterea firmei. Rentabilitatea indica daca conditiile existente sunt suficient de atractive pentru a atrage fluxuri de capital in domeniul asigurarilor, in vederea extinderii capacitatii de asigurare.

Indicatorii de rentabilitate sunt determinati prin:

T    combinarea rezultatelor din activitatea de subscriere si investitii;

T    raportarea profitului la vanzari, active si valoarea neta;

T    determinarea castigurilor pe actiune.

Indicatorii de rentabilitate specifici asigurarilor sunt:

rata combinata;

rata de dauna pura;

rata de dauna neta

rata cheltuielilor.

Indicatorul cel mai des folosit este rata combinata, care este utilizata si ca indicator al rentabilitatii pe termen scurt.

Rata combinata ilustreaza performantele obtinute din activitatea de subscriere pe intreaga perioada a exercitiului financiar. Rata combinata este determinata prin insumarea ratei daunei si a ratei cheltuielilor. Daca ambele rate folosesc la numitor primele cuvenite, se obtine rata combinata financiara.

Primele cuvenite se determina ca diferenta intre primele brute subscrise si variatia rezervei de prime, si reprezinta si cifra de afaceri a asiguratorului.

Rata combinata = rata de dauna + rata cheltuielilor

Rata combinata financiara = rata de dauna + rata cheltuielilor / prime cuvenite

Daca din 100% scadem rata combinata financiara obtinem rata profitului din subscriere.

Rata profitului din subscriere = 100% - rata combinata financiara

Situatia asiguratorului este favorabila cand rata combinata a activitatii de subscriere este redusa.

Rata de dauna pura exprima relatia dintre daune si prime si este data de formula:

Rata de dauna pura = daune aparute / prime cuvenite * 100%

Rezultatul acestui indicator reflecta costul activitatii de subscriere.

Rata de dauna neta = daune aparute + cheltuieli de solutionare a daunei / prime cuvenite *100%

Rata cheltuielilor exprima relatia dintre cheltuielile efectuate si prime.

Rata cheltuielilor poate fi:

comerciala;

financiara.

Rata cheltuielilor comerciala = cheltuieli efectuate / prime subscrise *100%

Rata cheltuielilor financiara = cheltuieli efectuate / prime cuvenite *100%

PROFITABILITATEA

Principalul obiectiv al societatilor de asigurari si reasigurari este obtinerea de profit. Calcularea profitului implica respectarea regulilor impuse pentru dimensionarea veniturilor si cheltuielilor inregistrate de firma.

Profitul contabil[13] reprezinta diferenta dintre venituri si cheltuieli.

Profitul contabil se obtine prin aplicarea unor norme contabile la evenimentele financiare care influenteaza firma. Normele contabile pot fi:

  principiile contabile generale;

  principiile contabile din asigurari;

  procedurile fiscale;

  principiile contabile ale unei alte tari;

  alte conventii contabile.

Profitul economic reprezinta modificarea activului net al unei firme intr-o perioada data.

Societatile de asigurari au cinci surse de profit economic, si anume:

profitul din activitatea de subscriere (Ps);

venitul net din investitii (Vni);

castigurile (pierderile) de capital realizate (Cr);

castigurile (pierderile) de capital nerealizate (Cn);

profiturile exceptionale (Pe).

Deci, profitul total este exprimat prin urmatoarea formula:

Profit total = Ps + Vni + Cr + Cn + Pe

Profitul din activitatea de subscriere (Ps) este obtinut daca primele cuvenite, intr-un exercitiu financiar, depasesc volumul daunelor aparute (inclusiv cheltuielile cu solutionarea daunelor).

Rata profitului din activitatea de subscriere (Rp) = 1 - rata combinata ajustata

Rata combinata ajustata =

unde:  DI = daunele si cheltuielile de solutionare a daunelor inregistrate pentru o

perioada data

PC = primele cuvenite in aceeasi perioada

CI = cheltuielile inregistrate in aceeasi perioada

PS = primele subscrise in aceeasi perioada

O societate de asigurari poate obtine profit scazut din subscriere datorita:

conditiilor competitive de pe piata;

evolutiei ciclice a profitului in activitatea de asigurare;

impactului oportunitatilor de castig din investitii.

Venitul net din investitii (Vni) este format din:

dobanda;

dividende;

venitul net obtinut din investitiile in active imobilizate.

Profiturile (pierderile) nete din investitii = profiturile (pierderile) nete din vanzarea activelor + venitul net din investitii.

Rata castigurilor din investitii = profitul net din investitii / media activelor cu lichiditate mare.

Rata profitului din investitii = profitul total (pierderea) din investitii / media activelor cu lichiditate mare.

Castigurile (pierderile) de capital realizate (Cr) se realizeaza atunci cand asiguratorii inregistreaza un profit (pierdere) din vanzarea unui activ la un pret mai mare (sau mai mic) decat costul lui. Profiturile (pierderile) nete realizate din vanzarea activelor sunt reflectate in contul de profit si pierdere.

Castigurile (pierderile) de capital nerealizate (Cn) nu sunt incluse in contabilitatea veniturilor, ele contribuie la profitul total al societatii, reprezentand o componenta a profitului economic, deoarece influenteaza activul net al asiguratorului.

Profiturile exceptionale (Pe) sunt profituri obtinute din veniturile si cheltuielile care nu sunt aferente activitatii de subscriere sau investitii.

Profitul actionarilor este reprezentat de dividendele acordate plus modificarile aparute in valoarea de piata a actiunilor.

Rata profitului de exploatare este o rata care prezinta profitul in raport cu veniturile.

Rata profitului de exploatare = Rata profitului din activitatea de subscriere +

Fondurile asiguratilor * profitul net din investitii

(altele decat cele din actiuni)/ primele cuvenite

Rata profitului in functie de activul net raporteaza profitul net total la diferenta dintre activele si obligatiile companiei.

Rata profitului in functie de activul net = Profit net / activ net x 100%

Active care acopera rezervele tehnice ale asiguratorului

Un alt aspect specific societatilor de asigurare, este reprezentat de obligatia acestora de a detine in orice moment active admise sa acopere rezervele tehnice cel putin pana la nivelul rezervelor tehnice brute constituite de asigurator, conform prevederilor legale prezentate in capitolele anterioare.

Astfel, nu toate activele asiguratorului sunt admise in acoperirea rezervelor tehnice. De asemenea, activele dintr-o categorie sunt admise doar in limita unui anumit procent din valoarea rezervelor tehnice brute, pentru a asigura un grad de dispersie al acestora care sa protejeze activitatea asiguratorului.

Cerintele privind necesitatea detinerii activelor care acopera rezervele tehnice rezulta din faptul ca practic rezervele tehnice ale asiguratorului reprezinta obligatii ale acestuia asumate prin contractele de asigurare incheiate si este normal ca aceste rezerve sa aiba in corespondenta active corespunzatoare, care sa asigure capacitatea asiguratorului de a-si respecta obligatiile asumate.

Asiguratorii au obligatia tinerii unui registru special al activelor admise sa acopere rezervele tehnice.[14]

Acesta se mentine separat pentru activitatea de asigurari generale si pentru activitatea de asigurari de viata.

La investirea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se va tine seama de tipul de activitate desfasurata de asigurator, astfel incat sa se asigure randamentul, siguranta si tranzactionabilitatea investitiilor, societatea de asigurare asigurand dispersia activelor respective.

Pentru activitatile desfasurate in statele membre, activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate pe teritoriul acestora.

De asemenea, societatile de asigurare trebuie sa isi acopere rezervele tehnice brute cu active congruente, cu respectarea urmatoarelor reguli de congruenta:

in cazul in care garantia prevazuta intr-un contract de asigurare este exprimata intr-o anumita moneda, angajamentele asiguratorului sunt considerate a fi platibile in acea moneda;

in cazul in care garantia prevazuta in contract nu este exprimata intr-o anumita moneda, angajamentele asiguratorului sunt considerate a fi platibile in moneda tarii in care este prezent riscul. Ca exceptie, societatile de asigurare pot opta pentru moneda in care sunt incasate primele, daca exista un cadru adecvat adoptarii unei astfel de solutii. Acest lucru este posibil in cazul in care, din momentul intrarii in vigoare a contractului, este putin probabil ca o dauna sa fie platita in moneda in care este incasata prima si nu in moneda tarii in care este prezent riscul.

in cazul in care s-a raportat o dauna catre un asigurator care poate fi platita intr-o anumita moneda, angajamentele asiguratorului vor fi platite in acea moneda si, in special, in moneda stabilita de instanta judecatoreasca sau printr-o intelegere incheiata intre asigurator si asigurat.

Asiguratorii pot sa nu respecte regulile de congruenta daca obligatiile lor nu depasesc mai mult de 7% din activele exprimate in alte valute.

Asiguratorii pot detine active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o suma care sa nu depaseasca mai mult de 20% din obligatiile lor intr-o anumita valuta.

In cazul in care obligatiile si activele sunt exprimate in moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate in euro.

5.1. Activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale si regulile de dispersie acestora[15]

Categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice brute sunt:

A. Investitii:

(i) titluri de stat si bonuri de tezaur emise de statele membre;

(ii) titluri emise de autoritati ale administratiei publice locale;

(14) obligatiuni si alte instrumente ale pietei monetare si de capital, asimilate acestora, tranzactionate pe o piata supravegheata;

(iv) actiuni si alte participatii cu randament variabil, asimilate acestora, tranzactionate pe o piata supravegheata;

(v) unitati in organisme de plasament colectiv in valori mobiliare si alte fonduri de investitii;

(vi) depozite si conturi curente la institutii de credit;

(vii) terenuri, constructii in proprietatea societatilor;

   B. Creante:

(i) creante de la asigurati si intermediari rezultand din operatiuni de asigurare directe si acceptari in reasigurare;

(ii) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate in reasigurare;

(iii) dobanzi de incasat aferente activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute.
   C. Altele:

(i) cheltuieli de achizitie reportate;

(ii) disponibilitati in casierie.

Regulile de evaluare si admisibilitate a activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute sunt urmatoarele:

a) activele se evalueaza la valoarea neta, respectiv fara includerea cheltuielilor de achizitie;

b) activele trebuie evaluate pe baza prudentiala, avandu-se in vedere orice nerealizari viitoare.

c) valoarea activelor menționate la pct. (i)-(v) de la lit. A luata in calcul va fi minimul dintre valoarea evidențiata in situațiile contabile și valoarea de piața

d) valoarea creantelor admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie calculata pe baza prudentiala, avandu-se in vedere orice pierderi viitoare. Creantele de la asigurati si intermediari rezultand din operatiuni de asigurare directe si acceptari in reasigurare pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele de prima brute, pana la nivelul acestora si numai in masura in care nu sunt restante de mai mult de 3 luni;

e) cheltuielile de achizitie reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice numai in masura in care metoda de calcul al acestora este compatibila cu calculul rezervelor de prima;

f) terenurile si constructiile pot fi acceptate in acoperirea rezervelor tehnice brute numai in masura in care asiguratorul face dovada proprietatii acestora si sunt libere de sarcini.

g) constructiile admise sa acopere rezervele tehnice brute de reasigurare vor fi asigurate impotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel putin la nivelul valorii luate in considerare la acoperirea rezervelor tehnice brute, in baza unei asigurari distincte incheiate cu un alt asigurator, sau vor fi autoasigurate cu conditia cedarii riscului in reasigurare, in proportie de cel putin 70%, unor societati de reasigurare de pe piata internationala.

h) nu vor fi acceptate in acoperire plasamentele in institutii de credit sau in societati de investitii care nu mai deruleaza operatiuni curente in legatura cu obiectul lor de activitate si/sau care sub orice forma si-au incetat activitatea si/sau nu si-au respectat obligatiile fata de terti.

i) activele sunt admise in acoperire numai in situatia in care acestea nu sunt grevate de sarcini.

   Regulile privind dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute sunt:   

 1. maximum 50% din rezervele tehnice brute in actiuni, obligatiuni si alte instrumente ale pietei de capital tranzactionate pe o piata reglementata si supravegheata, precum si titluri de participare la organisme de plasament colectiv in valori mobiliare,

2. maximum 5% din rezervele tehnice brute in actiuni si alte titluri negociabile tratate ca actiuni, obligatiuni, titluri de credit si alte instrumente ale pietei monetare sau de capital, precum si titluri de participare la organisme de plasament colectiv in valori mobiliare emise de aceeasi entitate;

3. maximum 40% din rezervele tehnice brute in terenuri si constructii,

4. maximum 10% din rezervele tehnice brute intr-un teren sau o cladire ori intr-un numar de terenuri sau cladiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singura investitie;

5. maximum 90% din rezervele tehnice brute in depozite si disponibilitati la institutii de credit, dar nu mai mult de 10% din rezervele tehnice brute intr-o singura institutie de credit;

6. maximum 3% din rezervele tehnice brute in disponibilitati in casierie.  

Pentru categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru care nu s-au prevazut limite maxime, la investirea acestora asiguratorul va respecta urmatoarele reguli:

1. activele care acopera rezervele tehnice brute trebuie sa fie diversificate si dispersate intr-o astfel de maniera incat sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei piete de investitii sau a unei investitii;

2. investitiile in anumite tipuri de active, care prezinta un risc ridicat fie datorita naturii activului, fie datorita starii in care se afla emitentul, trebuie restrictionate la un nivel prudential;

3. limitarile la anumite categorii de active trebuie sa tina seama de tratamentul reasigurarilor in calculul rezervelor tehnice.

5.2. Activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurari de viata si regulile de dispersie acestora[16]

Categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice brute aferente asigurarilor de viata sunt aceleasi cu cele prezentate mai sus pentru asigurarile generale.

Regulile de evaluare si admisibilitate a activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute aferente asigurarilor de viata sunt aceleasi cu cele prezentate mai sus pentru asigurarile generale, cu exceptia celor referitoare la cheltuielile de achizitie reportate care pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai in masura in care metoda de calcul al acestora este in concordanta cu metoda de calcul al rezervelor matematice.

Regulile privind dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute aferente asigurarilor de viata sunt aceleasi cu cele prezentate mai sus pentru asigurarile generale.

O categorie special de asigurari, respectiv asigurarile de viata si anuitati care sunt legate de fonduri de investitii, cunoscute si ca asigurari unit-linked

Regulile de categorii de active admise sa reprezinte rezervele tehnice brute, precum si regulile de dispersie nu se aplica activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute aferente contractelor legate de fonduri de investitii.

Cand beneficiile aferente contractelor de asigurari de viata si anuitati care sunt legate de fonduri de investitii, includ o garantare a randamentului investitiilor sau alte beneficii garantate, rezervele tehnice suplimentare corespunzatoare se afla sub incidenta regulilor privind categoriile de active admise si dispersia acestora.

Aceste excluderi se datoreaza aptului ca pentru acest tip de asigurari fondurile sunt investite in activele pentru care a optat asiguratul prin contract, iar riscul investitional este suportat de acesta.

A.            Cuvinte-cheie

Lichiditatea, coeficientul de lichiditate, solvabilitatea, marja de solvabilitate, fond de siguranta, rentabilitatea, profitabilitatea, active care acopera rezervele tehnice.

B. Intrebari de evaluare a cunostintelor

1. Ce reprezinta solvabilitatea?

2. Cum se calculeaza marja de solvabilitate pentru activitatea de asigurari generale?

3. Ce reprezinta lichiditatea? Dar coeficientul de lichiditate?

4. Ce reprezinta rentabilitatea si cum se calculeaza?

5. Ce reprezinta profitabilitatea si cum se calculeaza?

6. Ce reprezinta fondul de siguranta?

7. Ce reprezinta activele care acopera rezervele tehnice?

8. Ce reguli trebuie sa respecte activele care acopera rezervele tehnice?

Bibliografie selectiva

1. Constantin Anghelache (coordonator), Analiza actuariala in asigurari, Editura Economica, Bucuresti, 2006

2. Dan Anghel Constantinescu, Marinica Dobrin - Dictionar de asigurari, Editura Semne '94 SRL, 1998;

3. Dan Anghel Constantinescu, Marinica Dobrin, Ana Maria Ungureanu, Daniela Gradisteanu - Tratat de asigurari, Editura Semne'94, Bucuresti, 1999;

4. Dan Anghel Constantinescu, Reglementarea si supravegherea asigurarilor in Uniunea Europeana, Editura Semne '94, Bucuresti, 2004;

5. Dan Anghel Constantinescu, - Tratat de asigurari, Vol.I+II, Editura Economica, Bucuresti, 2004;

6. Dan Anghel Constantinescu, Andreia Rotaru, Cristina Protopopescu, Octavian Bratu, Adriana Manea - Management financiar in asigurari, Editura Economica, Bucuresti, 2005;

7. Dan Anghel Constantinescu, Marinica Dobrin - Asigurarea si managementul riscului- Editura Tehnica, Bucuresti 1998;

8. Dan Anghel Constantinescu, Marinica Dobrin -Despagubiri iin Asigurari - Editura Bren, Bucuresti, 1998

9. Dan Anghel Constantinescu, Marinica Dobrin, Paul Tanasescu -Asigurari si reasigurari, culegere de probleme si studii de caz - Editura Semne '94 SRL, 1999

10. Dan Anghel Constantinescu, Marinica Dobrin - Auditul Intern, Editura Semne'94 SRL, 1999

11. Dana Radu - Metode cantitative in studiul pietei asigurarilor, Editura ASE, Bucuresti, 2003

12. Dumitru Badea, ­­Manualul agentului de asigurari, Editura Economica, Bucuresti, 2008

13. Gheorghe D. Bistriceanu - Asigurari si reasigurari in Romania, Editura Universitara, Bucuresti, 2006

Ion Galiceanu -Asigurarile in activitatea agentilor economici, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2004

15. Iulian Vacarel, Florian Bercea, Asigurari si reasigurari, Editura Expert, Bucuresti, 2007;

16. Irina Sferdian - Contractul de Asigurare de bunuri, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004

17. Maria Gaf-Deac, Managementul afacerilor, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2008;

18. Marian-Lucian Achim - Asigurarile de bunuri si persoane in econimia cunoasterii, Editura Economica, Bucuresti, 2008

19. Marinica Dobrin, Managementul contabilitatii in asigurari, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2006;

20. Marinica Dobrin, Mihaela Galiceanu - Asigurari si reasigurari, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2003;

21. Marinica Dobrin, Asigurari si reasigurari, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2000;

22. Marinica Dobrin, Comertul electronic si increderea in industria asigurarilor, Bucuresti, 2001 in volumul Analele Universitatii Spiru Haret nr.1, Editura Fundatiei Romania de Maine, pg.199-208;

23. Marinica Dobrin, Paul Tanasescu, Teoria si practica asigurarilor, ed.a II-a, Editura Economica, Bucuresti, 2003;

24. M. Tudor, Aspecte teoretice si practice privind frauda in asigurari, Bucuresti, 2006

25. Nicole Rosa, Ronan Le Glouannec - Guide pratique des assurances, Marabout, 2003

26. Stephen R. Covey, Managementul timpului, Editura ALLFA, Bucuresti 2007;

27. Titel Negru - Asigurari, teorie si metodologie- Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006

28. Titel Negru - Asigurari, Ghid practic, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006

XXX Effect of the internet and financial markets. Workink Paper, Septembrie 1998

XXX Online Salea of Insurance - Which business models make sense and which don't. Februarie 2000

XXX The inpact of e-business on the insurance industry: Pressure to adapt - chance to reinvent. Swiss Re publishing, Zürich, 2000

XXX Comisia de supraveghere a asigurarilor. Raport privind activitatea desfasurata si evolutia pietei de asigurari in anul 2007, Bucuresti, 2007.

XXX SEC- Corporate Guvernance and Compliance Hotline Bankmarking Report, 2006, 2007.

XXX Asociatia internationala a supraveghetorilor pietei asigurarilor, Metodologie pentru prevenirea, depistarea si remedierea fraudei in asigurari, Octombrie 2006.

XXX KPMG - Profile of a Fraudster - Survey, 2007

XXX ACFE - Report to the nation on occupational fraud & abuse, 1996-2008

Legislatie:

Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, Monitorul Oficial nr.303 din 29 decembrie 1995 cu modificarile si completarile ulterioare;

Legea nr.32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, Monitorul Oficial nr.148 din 10 aprilie 2000 cu modificarile si completarile ulterioare;

Ordinul CSA nr. 3 din 24 aprilie 2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asigurǎtorul care practicǎ asigurǎri generale, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de sigurantǎ (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 346 din 6 mai 2008).

A modificat de Ordinul nr. 12/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind calculul marjei de solvabilitatea de care dispune asiguratorul/reasiguratorul, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de siguranta (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 543 din 5 august 2009).

Ordinul CSA nr. 4 din 24 aprilie 2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asigurǎtorul care practicǎ asigurǎri de viatǎ, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de sigurantǎ (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 346 din 6 mai 2008).

Ordinul CSA nr. 3 din 24 aprilie 2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asigurǎtorul care practicǎ asigurǎri generale, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de sigurantǎ (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 346 din 6 mai 2008).

A modificat de Ordinul nr. 12/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind calculul marjei de solvabilitatea de care dispune asiguratorul/reasiguratorul, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de siguranta (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 543 din 5 august 2009).

Ordinul CSA nr. 4 din 24 aprilie 2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asigurǎtorul care practicǎ asigurǎri de viatǎ, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de sigurantǎ (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 346 din 6 mai 2008).

A modificat de Ordinul nr. 12/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind calculul marjei de solvabilitatea de care dispune asiguratorul/reasiguratorul, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de siguranta (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 543 din 5 august 2009).

Ordin nr. 5 din 24 aprilie 2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind autorizarea si supravegherea reasiguratorilor (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 351 din 7 mai 2008).

A modificat de Ordinul nr. 6/2008pentru modificarea si completarea anexei la Ordinul presedintelui Comisiei de Supreveghere a Asigurarilor nr. 5/2008 pentru pentru punerea in aplicare a Normelor privind autorizarea si supravegherea reasiguratorilor (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 436 din 11 iunie 2008).

A modificat de Ordinul nr. 12/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind calculul marjei de solvabilitatea de care dispune asiguratorul/reasiguratorul, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de siguranta (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 543 din 5 august 2009).

modificat de Ordinul nr. 12/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind calculul marjei de solvabilitatea de care dispune asiguratorul/reasiguratorul, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de siguranta (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 543 din 5 august 2009).

Ordin nr. 5 din 24 aprilie 2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind autorizarea si supravegherea reasiguratorilor (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 351 din 7 mai 2008).

o   modificat de Ordinul nr. 6/2008pentru modificarea si completarea anexei la Ordinul presedintelui Comisiei de Supreveghere a Asigurarilor nr. 5/2008 pentru pentru punerea in aplicare a Normelor privind autorizarea si supravegherea reasiguratorilor (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 436 din 11 iunie 2008).

o   modificat de Ordinul nr. 12/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind calculul marjei de solvabilitatea de care dispune asiguratorul/reasiguratorul, al marjei de solvabilitate minime si al fondului de siguranta (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 543 din 5 august 2009).

Ordinul ministrului Economiei si Finantelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile (Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008)

Ordin ministrului Finantelor Publice nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii(Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 704 din 20 octombrie 2009);