Despre reasigurari

DESPRE REASIGURARI

Intalnirile reasiguratorilor cu cedentele din toamna aceasta, desfasurate in statiunea Baden-Baden, au confirmat principiile subscrierii tehnice afirmate in cadrul discutiilor purtate in septembrie, la Monte Carlo.

Asiguratorii erau avizati de tendinta de continua inasprire a termenilor impusi de reasiguratori si de faptul ca vor trebui sa plateasca mai mult pentru protectiile viitoare de reasigurare.

Afirmatia de la reuniunea din septembrie, potrivit careia piata reasigurarilor nu castiga suficienti bani, a fost ilustrata, la intalnirea din octombrie, de hotararea reasiguratorilor de a se mentine pe o pozitie de forta privind impunerea si pastrarea unor costuri mai mari pentru anul 2003, existand posibilitatea ca aceasta situatie sa persiste pana in 2004.

Desi, incepand din 2001, tarifele primare de asigurare au crescut la toate clasele de riscuri, exista un consens al reasiguratorilor ca acestea trebuie sa se majoreze in continuare. Aceasta situatie a fost determinata de pierderile masive de capital inregistrate pe pietele financiare de toate marile societati de reasigurari internationale. Se apreciaza, de altfel, ca deprecierea capitalului marilor reasiguratori a determinat pierderi similare cu cele produse de pagubele provocate de atacul terorist de la World Trade Center. Urmarea imediata a acestei stari de fapt a fost ca toate societatile au trebuit sa se replieze de la profitul investitional, concentrandu-se pe profitul tehnic rezultat din subscrieri.

Daunele provocate de inundatiile din august produse in Europa Centrala nu au facut decat sa accentueze necesitatea refacerii accelerate a rezervelor si capitalurilor societatilor de reasigurare aflate sub puternica presiune exercitata de actionarii care isi vad serios periclitate fondurile si profiturile.

Marea surpriza si marele absent al intalnirilor de la Baden-Baden 2002 a fost, desigur, Gerling Global Re, societatea germana care, pana anul acesta, era al saselea mare reasigurator mondial. Problemele determinate de eventuala disparitie a acestui gigant ar putea fi enorme, in special pe piata riscurilor industriale germane, unde Gerling Global a jucat un rol important in ultimii 30 de ani. Golul lasat de Gerling Global pe piata reasigurarilor va putea fi cu greu acoperit de piata internationala, in special in Europa. Situatia incerta a reasiguratorului german a condus la o prudenta sporita din partea asiguratorilor, aflati in cautarea unor parteneri de reasigurare solvabili si puternici. Inevitabil, rolul si importanta marilor reasiguratori cu rating bun si foarte bun a crescut si mai mult. Ei sunt acum, mai mult ca oricand, in situatia de a-si impune conditiile si termenii duri pe piata internationala de reasigurari, avand consensul celorlalti jucatori internationali.

Anul acesta, la reuniunile de la Monte Carlo si Baden-Baden, discutiile s-au axat in principal pe necesitatea majorarii cotelor de prima in toate sectoarele de asigurari, reasiguratorii declarand ca nu mai sunt dispusi sa urmeze, in cadrul contractelor proportionale, cotatiile originale de prima inadecvate unei subscrieri tehnice. Accentul a fost pus cu precadere pe riscurile catastrofice naturale, precum inundatia, cutremurul si furtuna, unde se considera ca primele practicate de asiguratori sunt inca mult sub nivelul tehnic care ar permite obtinerea de profit pentru reasiguratori. Solutia oferita de reasiguratori a fost excluderea acestor riscuri naturale din cadrul contractelor proportionale si acoperirea lor prin protectii catastrofice excedent de dauna. Aceasta le-ar oferi reasiguratorilor posibilitatea de aplicare a unor preturi de reasigurare care sa permita acoperirea costurilor de administrare, constituirea unor rezerve necesare, cat si obtinerea unui profit. In felul acesta, efectul pentru reasiguratori ar fi similar cu acela al majorarii primelor originale si ar obliga, implicit, asiguratorii sa actioneze asupra tarifelor de prima al asigurarilor directe pentru a-si acoperi costurile mai ridicate cu reasigurarea. In acest sens, accentul tot mai mare pus pe transparenta datelor si a informatiilor furnizate de asiguratori se justifica prin dorinta de cunoastere cat mai temeinica de catre reasiguratori a portofoliilor protejate, pentru care acestia aloca capacitati uneori insemnate, reprezentand, in fapt, imobilizarea unor fonduri substantiale.

O caracteristica pentru anul 2003 o constituie majorarea, uneori substantiala, a retinerilor nete de catre societatile cedente, paralel cu limitarea tot mai accentuata a raspunderilor asumate de societatile de reasigurare prin diverse clauze.

Prin schimbarea ponderii protectiilor de reasigurare a portofoliilor de bunuri din proportionale in neproportionale nu s-ar crea deloc o problema privind capacitatea de absorbtie de catre piata internationala a reasigurarilor.

Locul societatilor care au disparut sau au fost incluse in cadrul unor reasiguratori mai mari a fost luat, imediat dupa septembrie 2001, de catre noi companii puternic capitalizate, situate in Insulele Bermude, zona care constituie inca un paradis fiscal pentru corporatii. In general, aceste noi entitati financiare au fost infiintate in scopul declarat al obtinerii unor profituri imediate din activitatea de reasigurare, majoritatea acestor companii, daca nu toate, subscriind doar riscuri non-proportionale care presupun cunoasterea rezultatelor subscrierii intr-un interval scurt de timp, de la terminarea perioadei de reasigurare.

Concluzia intalnirilor de la Baden-Baden a fost de departe una clara: atat timp cat investitiile nu vor mai fi productive si piata de capital va fi ineficienta, subscrierea riscurilor, la toate clasele de asigurari, pe baze tehnice, trebuie sa guverneze asigurarile si reasigurarile internationale.

Ultimele reinnoiri ale contractelor de reasigurare, derulate in perioada decembrie 2001-februarie 2002, au aratat o importanta rasturnare a structurii reasiguratorilor participanti in contractele de reasigurare pentru anul 2002. Unii dintre reasiguratorii consacrati si-au restrans participarile limitandu-se strict la acele riscuri care au indeplinit in totalitate cerintele unei subscrieri pur tehnice, in timp ce altii, care nu au fost afectati foarte tare de pierderile datorate daunei WTC din New York, si-au sporit numarul participarilor la contractele care au aratat rezultate constant favorabile si chiar au majorat cotele de participare la riscurile care au prefigurat un profit tehnic.

     Se stie ca, in industria reasigurarilor, in mod aproape traditional, perioada de crestere a primelor de reasigurare este mult mai scurta (1-2 ani), comparativ cu timpul in care aceste cotatii de prima ar putea scadea treptat sub presiunea concurentiala internationala.

     Trebuie mentionat ca, in medie, costurile reasigurarii au crescut in 2002 cu circa 80-90% fata de cresterea de 15- 25% inregistrata in 2001.

     Exista insa premise puternice ca si dupa anul 2002 nivelul actual al primelor de reasigurare, stabilit pe baze pur matematice si care tine seama de toate elementele primei, respectiv costuri totale, necesar de rezerve tehnice si catastrofa, marja de profit, sa se mentina astfel un timp mai indelungat.

     Mai mult, in cazul aparitiei in cursul acestui an a unor fenomene economice, financiare sau naturale care isi vor manifesta efectele la nivel planetar, prezentele prime de reasigurare vor putea fi majorate in continuare.

     O astfel de situatie ar putea fi datorata, de exemplu, fenomenului meteorologic ciclic denumit El Niño, care si-a facut deja simtita prezenta in diverse zone ale globului, provocand dezastre naturale, precum uragane, inundatii, seceta s.a.

     De asemenea, aparitia unor zone fierbinti pe glob datorate campaniei impotriva terorismului purtata de Statele Unite si de comunitatea internationala ar putea avea ca efect majorarea in continuare a costurilor de reasigurare, cel putin pentru riscurile referitoare la transporturile internationale, precum si la cele legate de exploatarea, prelucrarea si transportul titeiului si a produselor petroliere.

     Tendinta de reducere a capacitatii de subscriere in reasigurare in general si a anumitor riscuri (aviatie, maritim, energy, raspunderi, riscuri catastrofice etc.) in special, observata imediat dupa septembrie 2001, se continua si in cursul acestui an. Dupa conturarea si mai precisa a pierderilor suferite - practic aproape toate societatile de reasigurare au inregistrat rezultate negative pentru anul 2001 -, multi reasiguratori si-au redus capacitatea de subscriere in cazul unor riscuri, la altele renuntand in totalitate.

     In schimb, la nivel mondial, nevoia de reasigurare a crescut in ultimul timp si mai mult. Se evidentiaza astfel, in mod pregnant, necesitatea existentei unor reasiguratori puternici, cu o capacitate financiara solida si care sa prezinte garantia de plata a tuturor eventualelor daune catastrofale care ar putea avea loc de-a lungul unui an de asigurare. Rezultatul imediat al necesitatii sporite de protectie este ca societatile de reasigurare bine cotate de agentiile internationale de rating, precum AM Best si Standard & Poor's, vor putea sa mentina in continuare un nivel ridicat al costurilor pentru reasigurare si deci sa impuna tot mai mult conditiile lor pe piata internationala. Fenomenul va avea ca efect, cel putin pentru urmatorii 2-3 ani, pe langa refacerea rezervelor consumate in anul 2001, mentinerea unei profitabilitati ridicate a acestei activitati financiare, caracteristica pusa serios la indoiala in urma rezultatelor dezastruoase din anul 2001.

     Referitor la riscul de terorism, atat de mult mediatizat si temut de industria occidentala a asigurarilor si reasigurarilor, se pare ca in cursul acestui an problema isi va gasi rezolvare in majoritatea tarilor puternic industrializate, prin implicarea guvernelor respective. Acestea vor interveni daca eventualele despagubiri ce trebuie acordate vor depasi un nivel destul de inalt de raspundere asumat de pool-uri de asigurare/reasigurare nationale si internationale. In orice caz, datorita acoperirii in conditii speciale a acestui risc, costurile cu reasigurarea se majoreaza si mai mult.

     Reasiguratorii au avertizat cedentele de faptul ca au crescut si vor creste in continuare exigentele lor legate de aprecierea riscurilor care se vor asigurate/ reasigurate. Trasatura principala a acestei activitati va fi de acum inainte transparenta si nivelul corespunzator al informatiilor furnizate pentru a permite actuarilor o apreciere corecta a riscurilor si stabilirea unor termeni de eficienta in asigurari/reasigurari, fara de care nu se mai poate vorbi de o industrie a asigurarilor/reasigurarilor in viitor. Fara o transparenta cvasi-totala a riscurilor acoperite, fie acestea nu vor putea fi reasigurate, fie protectia solicitata va reflecta un nivel al pretului corespunzator de inalt.

     Pana acum, evolutia costurilor de reasigurare a fost considerata un fenomen ciclic, in sensul cresterii bruste a acestora imediat dupa anii cu evenimente catastrofice numeroase si costisitoare, urmata de o scadere treptata a preturilor in anii urmatori.

     Anul 2001 si, in special, atacurile din 11 septembrie, cand piata globala a reasigurarilor a suferit un adevarat soc, au demonstrat vulnerabilitatea societatilor complexe si inalt industrializate si au redefinit notiunea de cel mai rau scenariu posibil nu numai in asigurari/reasigurari, ci si in economie, in general. Avem de-a face cu o lume noua si o industrie a asigurarilor noua, ambele schimbate dramatic dupa atacurile sinucigase din New York.

     Se pare ca, la nivel international, nimic nu va mai fi la fel cum a fost pana anul trecut. Este foarte probabil ca si repetabilitatea anilor de crestere si descrestere a costurilor cu reasigurarea sa nu mai fie aceeasi, respectiv varfurile de maxim si de minim sa-si atenueze amplitudinea reducand mult variatia primelor de reasigurare de la un an la altul, cu intentia certa de realizare a unei stabilitati dinamice a acestora. Altfel spus, costurile cu reasigurarea nu vor mai oscila in sus si/sau in jos, ci vor avea aproape o singura tendinta in viitorul apropiat, si anume de crestere.

     Fiind avertizate de aceasta evolutie certa, pietele locale, precum cea romaneasca, ar trebui sa inceapa aplicarea unor masuri graduale de ajustare a conditiilor de asigurare, respectiv de recalculare a sumelor asigurate, a tarifelor si a fransizelor, pentru a nu fi puse la reinnoirea contractelor de reasigurare in situatia de a nu putea cumpara protectii adecvate pentru portofoliile subscrise, sau chiar de a plati mai mult decat au incasat din asigurare.

Relatiile de afaceri cu cedentele romanesti nu pot diferi prea mult de cele din tarile Central si Est Europene, insa deosebirea vine din evolutia diferita a economiilor respectivelor state care se reflecta si in asigurari. Marii reasiguratori de talia SWISS Re, MUNICH Re, HANNOVER Re, GE Frankona sau PARTNER Re privesc zonal reasigurarile si isi aloca capitalul in functie de profitabilitatea scontata pentru riscurile specifice fiecarei zone

P U N C T E D E V E D E R E

Cornel TOMA
Director, Reinsurance Division
ALLIANZ-TIRIAC

XPRIMM: Cum ati caracteriza relatiile dintre reasiguratori si companiile de asigurare romanesti, in ultimii 4 ani? Se poate vorbi despre o relatie tip parteneriat?
Cornel TOMA: Relatiile de afaceri cu cedentele romanesti nu pot diferi prea mult de cele din tarile Central si Est Europene, insa deosebirea vine din evolutia diferita a economiilor respectivelor state care se reflecta si in asigurari. Marii reasiguratori de talia SWISS Re, MUNICH Re, HANNOVER Re, GE Frankona sau PARTNER Re privesc zonal reasigurarile si isi aloca capitalul in functie de profitabilitatea scontata pentru riscurile specifice fiecarei zone. Daca in partea centrala a Europei - in Ungaria, Polonia, Cehia - inundatiile si furtunile reprezinta riscurile cele mai importante, in Romania si Bulgaria riscul primordial este cel de cutremur. In ultimii 2-3 ani s-a constatat o presiune din partea reasiguratorilor pentru a se mari partea din prima alocata riscurilor naturale catastrofice, in paralel cu majorarea fransizelor. Se considera ca fiind necesar acest lucru pentru a permite constituirea unor rezerve adecvate riscurilor catastrofice.
Pe de alta parte exista un oarecare repros din partea companiilor de asigurare romanesti in privinta reasiguratorilor pentru faptul ca ei isi indreapta atentia mai mult spre Cehia, Polonia si Ungaria, tari in care economia este sustinuta mai puternic investitional. Insa, se constata ca si in economia romaneasca, o data cu aparitia asiguratorilor cu capital strain, se simte o schimbare a standardelor de abordare a asigurarilor fapt ce conduce implicit la o majorare a interesului reasiguratorilor.
In urma cu 2-3 ani se punea mare pret pe conceptul de relatii pe termen lung intre reasiguratori si companiile cedente. Acum, insa, nu se mai poate vorbi de asa ceva din moment ce reasiguratorilor li se cere obtinerea de profit numai din subscrieri, fara sa se mai bazeze pe profitul investitional ca urmare a caderii pietelor de capital incepand cu septembrie 2001. Acest lucru a insemnat reducerea comisioanelor de reasigurare acordate cedentelor si majorarea costului protectiilor neproportionale. Am putea spune ca parteneriatul asigurator - reasigurator exista in limitele in care cerintele reasiguratorului sunt indeplinite in cea mai mare parte.

XPRIMM: Se simte acum pe piata internationala o relaxare a costului cu reasigurarea?
C.T.: Intr-adevar, la ultima reinnoire am constatat o usoara relaxare a preturilor si aceasta ar putea sa continue. Istoric vorbind, exista totusi o ciclicitate: piata se intareste in urma unor pierderi substantiale suferite de reasiguratori dupa care, treptat, concurenta isi spune cuvantul contribuind la relaxarea conditiilor de reasigurare. De data aceasta, se pare ca reasiguratorii nu vor mai reveni la nivelele care s-au inregistrat anterior, ca urmare a pierderilor mari suferite in urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 din America.

XPRIMM: Este probabil ca, in viitor, sa asistam la o schimbare de strategie atat din partea reasiguratorilor, cat si a companiilor romanesti?
C.T.: Cu siguranta ca se vor produce schimbari de strategie. Treptat, pe piata noastra de asigurari se vor cristaliza cateva companii mari a caror forta financiara va creste, iar pe masura intaririi situatiei financiare, si strategiile de protectie prin reasigurare se vor schimba in sensul cresterii retinerilor proprii.
De asemenea, intr-o perioada de circa 5-10 ani, asiguratorii ar putea sa considere alaturi de reasigurarea traditionala clasica tot mai mult protectiile financiare, netraditionale. Companiile ar putea sa isi regandeasca politica de reasigurare urmarind o protectie la nivel de portofoliu sau la nivelul intregii activitati de subscriere. Aceasta inseamna ca as putea sa imi cumpar protectie numai in cazul in care, pe o clasa de asigurare, rata daunei depaseste un anumit nivel. La fel de bine, as putea sa ma protejez pentru intreaga activitate de subscriere, la nivelul balantei de profit si pierdere. Aceasta presupune insa o evidenta foarte clara a intregii activitati, trebuie sa stii in orice moment care este raspunderea maxima, ceea ce nu este posibil, deocamdata, pe piata noastra, in primul rand din motive de natura tehnica si informatica.

XPRIMM: Care va fi, in acest an , strategia privind politica de reasigurare a ALLIANZ-TIRIAC?
C.T.: In acest moment nu se preconizeaza schimbari semnificative. Pe termen mediu (2-4 ani) vom incerca sa majoram retinerea o data cu cresterea rezervelor. In 2004 am majorat retinerea pe segmentul Auto Casco de la 50% la 75%, fapt ce a avut impact semnificativ asupra rezultatelor pentru ca portofoliul auto reprezinta mai mult de 50% din volumul total de prime al societatii. Am majorat si retinerea pe RCA la 100% de la 50% in 2003. Pe segmentul riscuri generale pastram, de mai multi ani, nivelul retinerii constant. In schimb, am putea lua in calcul o crestere a retinerii la contractele de reasigurare neproportionale pana la un nivel de circa 150.000-200.000 EUR, ceea ce va scadea costul reasigurarii.
Pe termen mediu, suntem preocupati sa cautam forme mai bune de reasigurare netraditionale, respectiv o protectie la nivel de rata a daunei. Si, intr-un viitor mai indepartat, vom analiza posibilitatea cumpararii unei protectii la nivelul intregului portofoliului subscris.

Supraveghere unica in reasigurari

In vederea unificarii pietei serviciilor financiare din Uniunea Europeana (UE), Comisia Europeana a inaintat spre aprobare Parlamentului de la Strasbourg proiectul Directivei privind supravegherea in domeniul reasigurarilor.

Documentul prevede metodologia de supraveghere a activitatii de reasigurare si urmareste crearea unui climat de stabilitate financiara in statele membre UE.

Astfel, in cazul adoptarii acestui act normativ, companiile de reasigurare din UE se vor supune unui regim de supraveghere unica, care va fi realizata de catre organismele specializate ale statului in care acestea sunt autorizate. Oficialii UE spera ca, prin instituirea supravegherii unice si prin reducerea procedurilor birocratice se vor stimula companiile de reasigurare in ceea ce priveste extinderea pe noi piete.

Urmare a acestui fapt, asiguratorii primari vor putea alege intre mai multi reasiguratori cu care sa colaboreze, stimulandu-se concurenta si ofertele avantajoase ca raport calitate-pret.
Daca asiguratorii primari vor beneficia de oferte de reasigurare superioare celor actuale, totul se va reflecta asupra cererii, respectiv asupra populatiei, care, implicit, va avea de castigat.

'Propunerea legislativa va contribui deci la protejarea intereselor consumatorilor de produse de asigurare si la eficientizarea intregii piete unice a serviciilor financiare', declara Frits BOLKESTEIN, Internal Market Commissioner, European Commission.

In acest moment, in statele membre ale UE nu exista o legislatie armonizata referitoare la supravegherea in domeniul reasigurarilor, ceea ce a dus la aparitia de reglementari si criterii diferite (nu intotdeauna compatibile) privind probitatea financiara a reasiguratorilor care actioneaza in spatiul Uniunii.