Cererea. Functia cererii. Elasticitatea cererii
Mobilitatea continua a raportului dintre cerere si oferta reprezinta o caracteristica esentiala a pietei bunurilor si serviciilor. Cererea si oferta sunt componente fundamentale ale pietei, iar raportul dintre ele constituie o forma de exprimare sau de exteriorizare a relatiei dintre productie si consum, in conditiile economiei de schimb.
Cererea, ca expresie a comportamentului cumparatorului, reflecta preferintele si disponibilitatea acestuia pentru procurarea anumitor bunuri si servicii, in cantitati determinate si la un anumit pret.
Cum in societate exista un mare numar de consumatori, cererea inseamna o multime de acte de cumparare, efective sau intentionate.
Aparent, aceste acte sunt haotice si intamplatoare; in realitate ele sunt determinate de legitatile consumului, care imprima comportamentul de piata al consumatorului. Consumul constituie totdeauna cauza initiala a cererii, iar cererea pregateste consumul, il particularizeaza.
Cererea de bunuri si servicii nu se confunda cu nevoia de consum, prima avand o arie mai restransa decat cea de a doua. Prin cerere se satisface partea principala a nevoii de consum; bunurile si serviciile se procura prin intermediul pietei, cererea fiind conditionata, pe de o parte, de veniturile banesti ale agentilor economici si populatiei, iar pe de alta parte, de evolutia preturilor (puterea de cumparare a monedei). Cererea de bunuri nu cuprinde acea parte a nevoii totale de consum care se acopera prin autoconsum si nici partea din nevoia totala de consum care ramane nesatisfacuta, la un moment dat, din lipsa veniturilor disponibile.
Cererea de bunuri si servicii reprezinta cantitatea dintr-o anumita marfa (bun material sau serviciu) pe care consumatorii sunt dispusi sa o cumpere la un anumit pret unitar (considerat ca maxim) si intr-un anumit interval de timp, considerand calitatea marfii ca fiind data si acceptata de cumparatori. In functie de cine exprima cererea, aceasta se poate diferentia astfel: daca cererea pentru un anumit produs sau serviciu se manifesta din partea unui individ (familie), a unei intreprinderi sau institutii, ea se numeste cerere individuala. Prin insumarea tuturor cererilor individuale de pe piata unui produs sau serviciu, intr-o perioada de timp determinata, se formeaza cererea agregata sau totala, adica cererea la nivelul ramurii.
Cererea poate fi, in concluzie:
a) individuala, adica din partea unui singur cumparator la un bun economic sau la altul;
b) totala, adica din partea tuturor cumparatorilor la bunul sau serviciul respectiv;
c) agregata sau globala, care exprima ansamblul cererii din partea tuturor cumparatorilor si la toate bunurile si serviciile existente; aceasta se exprima in forma baneasca, fiind astfel posibile masurarea si compararea.
In functie de natura si destinatia bunurilor se disting:
a) cerere de bunuri materiale (corporale) de consum;
b) cerere de servicii de consum (bunuri de consum incorporale);
c) cerere de bunuri materiale (corporale) de productie;
d) cerere de servicii pentru productie (bunuri de productie incorporale).
Daca avem in vedere capacitatea bunurilor si serviciilor de a se substitui, componentele cererii sunt:
a) cerere pentru bunuri substituibile;
b) cerere pentru bunuri complementare, adica pentru bunuri care nu pot fi consumate unul fara celalalt;
c) cerere derivata, in care cererea pentru un produs este determinata in raport cu cererea pentru alte produse (exemple: cererea pentru faina este determinata de cererea pentru paine; cererea pentru furnituri este conditionata de cererea pentru confectii s.a.).
Cererea, ca volum, structura si nivel al cerintelor de consum, se schimba de la o perioada la alta, avand, deci, caracter dinamic. Principalii factori de care depinde dinamica cererii sunt nevoile, venitul si pretul.
Nevoile oamenilor, inclusiv gusturile, preferintele si obiceiurile se schimba, de la o perioada la alta, prin aparitia unora noi, prin restrangerea sau prin extinderea altora, sub influenta progresului stiintei si tehnicii, a dezvoltarii productiei si a societatii, in general, determinand schimbari corespunzatoare si in sistemul cererii. Aparitia televizorului, informaticii, calculatorului electronic, robotilor industriali, sistemului de telecomunicatii moderne etc. a insemnat, totodata, schimbari in domeniul cererii. Exista bunuri cerute de catre toti oamenii - alimente, imbracaminte, incaltaminte, locuinta etc. Unele bunuri, ca, de exemplu, tutunul si alcoolul, devin necesitati numai la unii indivizi, atunci cand se formeaza obiceiul respectiv. Nevoile si cererea globala depind si de marimea si structura populatiei pe grupe de varsta, grad de instruire si cultura etc.
Veniturile exercita, de asemenea, o mare influenta asupra cererii; marimea veniturilor populatiei, ale agentilor economici atrage dupa sine cresterea capacitatii lor de cumparare si, deci, a cererii.
Functia cererii descrie
comportamentul consumatorului in calitate de agent economic solicitant, precum
si influentele pe care le au diferiti factori asupra cererii. Ea
este reprezentata printr-o curba a cererii consumatorului pentru un
bun dat (vezi graficul nr. 3.1.) si arata cantitatea
cumparata din acel bun (Q), in functie de mai multi factori
cu ponderi si sensuri diferite, denumiti variabile, cum ar fi:
pretul produsului (p), considerand ca preturile celorlalte
bunuri nu variaza; pretul produselor de substitutie (
); marimea venitului consumatorului (v); gustul cumparatorului
(g); conditiile de credit (c); publicitatea sau reclama (r); marca fabricii sau marca
comerciala (m), etc.
Daca avem in vedere cererea agregata pentru un produs, adica intreaga piata a acestuia, mai intervin si alti factori cum ar fi: evolutia demografica, politica financiara in domeniul distribuirii veniturilor, politicile sociale s.a. Fiecare dintre acesti factori evolueaza intr-o anumita directie si cu o anumita putere de influenta asupra variatiei cererii totale.
Functia cererii poate fi exprimata prin mai multe curbe ale cererii:
a) functia cererii individuale de bunuri materiale de consum sau de servicii de consum;
b) functia cererii totale sau agregate pentru un anumit bun sau serviciu de consum;
c) functia cererii venind din partea unei firme sau a unei intreprinderi particulare, ceea ce inseamna cerere individuala de bunuri materiale de productie si/sau servicii de productie s.a.
Pentru inceput, analiza functiei cererii se limiteaza la studiul unui consumator, care solicita un anumit bun material sau un serviciu de consum.[1]
Daca vom considera ca toti factorii amintiti mai sus sunt stabiliti si cu exceptia pretului nu variaza, atunci functia cererii exprima corelatia dintre cantitatea si pretul (tariful) bunului (serviciului) de consum, conform relatiei:
Functia cererii consumatorului pentru un bun dat arata ca, in general, cantitatea solicitata dintr-un bun este functie descrescatoare de pretul acestuia.
Reducerea pretului unitar al bunului determina fenomenul de extindere a cererii, de crestere a cantitatii cerute; crearea pretului unitar, dimpotriva, determina contractia cererii, respectiv scaderea cantitatii cerute pe piata din acel bun.
Relatia de cauzalitate dintre modificarea pretului unitar al unui bun si schimbarea cantitatii cerute din acel bun reprezinta continutul legii generale a cererii de bunuri si servicii.
Graficul nr. 3.1. Curba cererii de bunuri si servicii
Din graficul nr. 3.1. rezulta ca la cel mai scazut
nivel al pretului unitar al unui bun (P) se manifesta cel mai inalt
nivel al cererii (
), iar la cel mai mare pret unitar (
), cantitatea ceruta este cea mai mica (Q1).
Atunci cand pretul unitar al bunului creste continuu (de la P1,
P2, P3,Pn) cantitatea ceruta din acel
bun scade continuu (de la Qn, Q4, Q3, Q2,
Q1,) si invers: daca pretul unitar se reduce continuu
(Pn, Pn-1, Pn) cantitatea ceruta
creste permanent.
Legea generala a cererii este aplicabila tuturor bunurilor normale (bunurile a caror cerere creste o data cu sporirea veniturilor) si majoritatii bunurilor inferioare (bunurile a caror cerere se reduce o data cu sporirea veniturilor). Pentru unele bunuri inferioare, urcarea pretului atrage dupa sine extinderea cererii, iar scaderea pretului conduce la contractia cererii (paradoxul Giffen). Ratiunea economica a acestei situatii de pe piata este urmatoarea: atunci cand creste pretul unui bun, sporeste cantitatea ceruta din celelalte bunuri ale caror preturi nu au crescut (efectul de substituire), altfel se reduce venitul real al cumparatorului (efectul de venit). Daca pentru un bun inferior al carui pret a crescut, efectul de venit este mai mare decat efectul de substituire, cantitatea ceruta din acel bun creste.
In mod firesc, exista si alte exceptii de la legea cererii. Astfel, cand cresc preturile la unele bunuri importante, populatia cumpara cantitati mai mari din acele bunuri, de teama ca si in viitor se vor produce urcari de preturi la bunurile respective. Contrazicerea legii cererii in acest caz, nu este de durata, deoarece nu se pot crea stocuri mai mari de consum din toate produsele, iar atunci cand acestea ar putea fi conservate implica cheltuieli suplimentare si existenta unor venituri suplimentare insemnate ale consumatorilor. De asemenea, exista posibilitatea ca anumiti consumatori sa perceapa calitatea inalta a produselor numai prin sporirea preturilor la acele produse, ceea ce nu totdeauna este adevarat.
Pentru explicarea legii generale a cererii s-a utilizat o singura variabila, un singur factor al acesteia: evolutia pretului unitar al bunului, miscarea cererii avand loc pe aceeasi curba a cererii. Exista si alti factori ce pot sta la baza explicarii legii generale a cererii:
a) modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor;
a) modificarea preturilor altor marfuri;
b) numarul de cumparatori
c) factori psihologici si sociali.
a) Modificarea nivelului veniturilor banesti ale consuma-torilor. Veniturile banesti ale consumatorilor, prin nivelul lor, transforma cererea potentiala de bunuri si servicii in cerere solvabila (reala).
Comportamentul cumparatorilor in raport cu variatia veniturilor de care dispun grupeaza bunurile - marfa in: bunuri normale (cea mai mare parte a bunurilor) si bunuri inferioare (ca exceptie).
In cazul bunurilor normale, cererea creste sau scade pe masura ce venitul creste sau scade, relatia de modificare a cererii in raport cu modificarea venitului fiind directa (pozitiva).
Bunurile inferioare constau in acele bunuri la care relatia dintre modificarea venitului si modificarea cererii este negativa: cresterea venitului este insotita de reducerea cererii, iar reducerea venitului are ca efect cresterea cererii.
Pentru bunurile normale (in care cuprindem si bunurile de lux sau superioare) tendinta (legitatea) este urmatoarea: unei cresteri a venitului ii corespunde o crestere a cererii si invers: unei scaderi a venitului ii corespunde o scadere a cererii.
In privinta bunurilor inferioare, tendinta (legitatea) se poate exprima astfel: odata cu cresterea venitului se inregistreaza o descrestere a consumului (cererii) si invers; curba cerere-venit are o panta negativa, fiind in descrestere.
b) Modificarea preturilor altor bunuri, respectiv modificarea cererii pentru un anumit bun (A), atunci cand se modifica pretul la un alt bun (B), bunurile fiind substituibile sau complementare.
Daca produsele sunt substituibile, de regula, cresterea cererii lui la unul dintre ele (sa presupunem la produsul A), are ca efect cresterea cererii pentru celalalt produs (B), iar reducerea pretului unitar dintre ele (produsul A) conduce la cresterii cereri celui produs. Atunci cand produsele sunt complementare, proportia dintre ele in cadrul consumului ramane neschimbata, astfel ca o crestere de pret la unul dintre cele doua produse diminueaza consumul la ambele produse, iar o reducere de pret la unul din cele doua produse are ca efect cresterea in aceeasi proportie a cererii din ambele produse.
c) Evolutia numarului de cumparatori. Considerand ca marimea medie a cererii individuale este data si ramane constanta, intre evolutia numarului de cumparatori si evolutia cererii totale pentru bunurile respective se manifesta o relatie directa, pozitiva. La baza evolutiei numarului de cumparatori pentru bunuri si servicii de consum stau factorii demo-economici (numarul populatiei, numarul de familii, structura populatiei pe medii sociale, sexe si varste, gradul de ocupare a populatiei, structura socio-profesionala a populatiei active etc.) care influenteaza nu numai volumul, ci si structura cererii. Pentru bunurile si serviciile de productie, cererea este dependenta de: numarul si dimensiunile intreprinderilor, veniturile banesti ale acestora, marimea profitului si proportia impartirii acestuia pentru acumulare si pentru consum etc.
d) Factori psihologici si sociali.
Subiectii cererii de bunuri si servicii se deosebesc intre ei in ceea ce privesc preferintele fata de anumite produse, gusturi si dorintele de consum, receptivitatea pentru anumite bunuri si servicii etc. Aceste deosebiri rezulta din particularitatile psiho-sociale ale indivizilor, familiilor si micro-grupurilor sociale. Un rol deosebit de important, in aceasta privinta, il au nivelul de instruire si cultura, mediul micro si macro-social in care traiesc consumatorul individual si familia acestuia, gradul de informare asupra fenomenelor pietei.
Indivizii si familiile percep modul de consum al vecinilor, rudelor, colegilor, prietenilor s.a. incercand sa imite ceea ce este bun pentru ei din consumul acestora, formandu-se astfel cererea prin imitatie. De asemenea, informatiile transmise prin mass-media, moda, publicitatea, etc., influenteaza optiunile individuale de consum manifestandu-se cererea stimulata.
Din categoria factorilor psiho-sociali fac parte si perceptiile si reactiile solicitantilor de marfuri referitoare la evolutiile posibile ale preturilor si veniturilor. Daca se sconteaza pe o crestere viitoare a pretului la un anumit bun, cererea imediata se extinde la acel bun; o probabila reducere viitoare a pretului produsului are ca reactie psiho-sociala reducerea cererii actuale la acel produs. Daca se prevede o crestere a veniturilor nominale, preturile la toate marfurile au tendinta sa creasca.
In cazul bunurilor normale, exista o relatie directa intre evolutia veniturilor si dinamica cererii: cand venitul creste, se mareste si cererea, dupa cum, invers, scaderea venitului duce la micsorarea cererii. La bunurile denumite inferioare (paine, cartofi, orez etc.), intre venituri si cerere exista o relatie negativa: majorarea venitului este insotita de o reducere a cererii, atentia cumparatorilor indreptandu-se spre bunuri mai elevate.
Relatia dintre cheltuielile de consum si venit a fost analizata, in secolul al XIX-lea, pentru intaia oara, de catre statisticianul german E. Engel si poarta denumirea de "curba lui Engel". Cercetand bugetele de familie din mai multe tari, acesta a desprins concluzia potrivit careia importanta relativa a diferitelor cheltuieli de consum in raport cu venitul se modifica in mod diferit. Astfel, s-a observat ca, atunci cand venitul creste, ponderea cheltuielilor pentru alimente scade, ponderea cheltuielilor pentru imbracaminte, incaltaminte si locuinta este relativ constanta, iar ponderea cheltuielilor pentru servicii (educatie, cultura, petrecerea timpului liber, transport etc.) creste. Pornind de la aceasta, se poate evalua elasticitatea consumului in raport cu venitul, dupa cum urmeaza:
cheltuielile pentru achizitionarea de produse agro-alimentare cresc mai putin decat proportional fata de cresterea venitului;
cheltuielile pentru imbracaminte, incaltaminte, locuinta cresc, in general, proportional cu cresterea venitului;
cheltuielile pentru servicii cresc mai mult decat proportional fata de cresterea venitului.
Asemenea tendinte, in mare parte, se verifica in societatea contemporana.
Pretul constituie un factor care exercita o mare influenta asupra cererii de bunuri si servicii. Cererea se afla in raport invers proportional fata de pret: cand pretul creste, cererea scade, deoarece la un venit dat posibilitatea de cumparare se micsoreaza; cand pretul scade, cererea creste. Astfel, cererea este o functie descrescatoare fata de pret.
Legea cererii exprima relatia dintre cerere si pret, in cadrul careia cererea evolueaza in sens invers fata de pret.
Curba cererii arata cum evolueaza cererea unui bun cand pretul acestuia se modifica. Spre ilustrare, exemplul din tabelul nr.
|
Cazuri |
Pret unitar in mii lei |
Cantitatea ceruta in kg |
|
A | ||
|
B | ||
|
C | ||
|
D | ||
|
E |
 |
Figura nr. Curba cererii
Se observa raportul invers proportional dintre cerere si pret, faptul ca cererea este o functie descrescatoare fata de pret. Curba cererii leaga cantitatile cumparate de catre consumatori si pretul practicat de catre vanzatori. Curba cererii nu este intotdeauna o linie dreapta; panta acesteia este variabila dupa natura bunurilor, depinzand de sensibilitatea mai mare sau mai mica a consumatorului la variatiile pretului.
3. Elasticitatea cererii
Cererea de marfuri nu este o marime fixa. Elasticitatea cererii inseamna sensibilitatea acesteia fata de variatia pretului sau a venitului. Intensitatea modificarii cererii se masoara prin coeficientul de elasticitate a cererii in functie de pret sau de venit.
Pentru a masura variatia cererii in raport cu modificarea factorilor care o determina se utilizeaza conceptul de elasticitate a cererii.[2] Instrumentul utilizat pentru a determina intensitatea elasticitatii il constituie coeficientii de elasticitate.
Coeficientul de elasticitate a cererii reprezinta procentul de modificare a cererii (variabila dependenta) in functie de modificarea unui factor al cererii (variabila independenta).
A) Elasticitatea cererii in raport de venit.
Unul din factorii cererii il constituie venitul. De aceea, este important sa masuram variatia relativa a cererii unui bun de consum si variatia relativa a venitului.
Variatia relativa a venitului este pusa
in evidenta de relatia 
/
sau raportul dintre nivelul venitului consumatorului in
perioada actuala fata de perioada de referinta.
Variatia relativa a consumului dintr-un bun
rezulta din raportul dintre cantitatea ceruta dintr-un bun in
perioada actuala, cand venitul a sporit sau a scazut (
) si cantitatea consumata in perioada sau momentul
de referinta (
), respectiv /.
Elasticitatea cererii fata
de venit este raportul dintre variatia relativa a
cantitatii cerute
distr-un bun si variatia
relativa a venitului. Deci, coeficientul de elasticitate a cererii
fata de venit (
) se poate scrie:
in care:
- coeficientul de
elasticitate a cererii marfii (A) fata de venit;
/- variatia cererii;
/- variatia venitului cumparatorului;
% - variatia procentuala a cererii;
% - variatia procentuala a venitului.
In functie de valoarea lui (coeficientul de
elasticitate a cererii fata de venit), bunurile se tipologizeaza
astfel:
a) bunurile normale sunt bunurile al
caror consum creste o data cu venitul, cresterea consumului
fiind proportional mai slaba decat cea a venitului (adica
0<ΔC/C<ΔV/V). Coeficientul de elasticitate este mai mic decat 1
(
). Atunci cand se reduce venitul, reducerea cererii este
superioara reducerii venitului. In ambele cazuri, scade ponderea
cheltuielilor pentru produsul respectiv in totalul veniturilor disponibile ale
cumparatorului;
b) bunurile inferioare (
) al caror consum scade in valoare absoluta
la o crestere a venitului;
c) bunurile al caror consum creste in aceeasi
proportie cu venitul (
) sau scade in aceeasi proportie cu scaderea
venitului; ponderea cheltuielilor cu aceste bunuri ramane neschimbata
in totalul veniturilor disponibile ale cumparatorului;
d) bunurile superioare al caror
consum creste relativ mai repede in raport cu cresterea venitului (
) sau, ceea ce este acelasi lucru, la o reducere a
venitului scaderea cererii este inferioara scaderii venitului.
In ambele ipostaze, sporeste ponderea venitului cheltuit pentru procurarea
acestor bunuri in totalul cheltuielilor cumparatorului.
B) Elasticitatea cererii in raport de pret
Consumul unui bun este functie de pretul bunului respectiv si preturile celorlalte bunuri. Ca urmare, elasticitatea in raport cu pretul apare ca o elasticitate directa si o elasticitate indirecta. Variatia cererii unui bun in raport cu variatia pretului sau, in conditiile in care preturile celorlalte bunuri raman stabile (constante) desemneaza elasticitatea directa a cererii fata de pret.
Coeficientul de elasticitate
directa a cererii in
raport cu pretul bunului (
) se determina ca raport intre variatia
relativa a cererii unui bun (/sau % ) si variatia pretului acelui bun (
sau %
):
Teoretic, coeficientii de elasticitate directa a cererii diferitelor bunuri normale in raport cu pretul lor, au o plaja de existenta destul de extinsa, in functie de care se disting:
a) cerere perfect inelastica sau rigida
,cand cantitatea ceruta dintr-un produs (serviciu)
ramane constanta, indiferent cum s-ar modifica pretul (tariful)
unitar. Se prezinta ca o dreapta paralela cu axa preturilor
si se manifesta la bunurile de prima necesitate (paine, lapte,
zahar, etc.) la care consumatorul nu poate renunta, la bunurile
complementare si la bunurile de lux cumparate de acea parte a
populatiei cu venituri mari, pentru care cresterea preturilor nu
o sensibilizeaza.
b) cerere perfect elastica (
) sau infinit elastica atunci cand la un
pret constant sau cu o variatie slaba cererea creste
continuu la acel bun. Se prezinta ca o dreapta paralela cu axa
cantitatilor cerute, coeficientul de elasticitate in functie de
pret tinde catre infinit.
c) cerere cu elasticitate unitara (
). Este o cerere cu elasticitate constanta,
adica la o crestere (scadere) continua si
constanta a pretului unui bun se manifesta o scadere
(respectiv crestere) continua si constanta a cererii.
Cantitatea ceruta este invers proportionala cu pretul, iar
curba cererii este o ramura de hiperbola echilaterala;
d) cerere semirigida sau relativ
inelastica (cu elasticitate slaba) (
) cand cererea reactioneaza slab la
modificarea pretului; reactia cererii este mai mica decat
proportionala la variatia pretului.
e) cerere elastica sau cu
elasticitate ridicata (
) cand se realizeaza o cerere care
reactioneaza la modificarea pretului. Cererea variaza mai
mult decat proportional la variatia pretului; elasticitatea este
mai mare decat cea unitara (cazul c), deci mai accentuata decat
aceasta si mai mica sau mai putin accentuata decat cererea
perfect elastica;
f) cerere anormala (
), cand coeficientul de elasticitate fata de
pret are valoare pozitiva. Reactia anormala a cererii la
variatia pretului (paradoxul Giffen) se manifesta in cadrul
produselor inferioare, cand reducerea pretului atrage dupa sine
scaderea cererii sau cand scumpirea unor produse duce la cresterea
cererii.
C) Elasticitatea indirecta sau incrucisata
Aceasta exprima modificarea cererii pentru un bun (A) atunci cand se modifica pretul altui bun (B) cele doua bunuri fiind complementare sau substituibile.
Coeficientul de elasticitate indirecta se determina ca modificare relativa a cantitatilor cerute dintr-un bun (A) si modificarea relativa a pretului unui alt bun (B):
in care:
- elasticitatea
indirecta a cererii bunului A in raport cu pretul bunului B;
CA - cererea initiala la bunul A;
PB - pretul initial la bunul B;
- modificarea (in marimi absolute) a cererii la produsul
A;
- modificarea (in marimi absolute) a pretului produsului B.
Dupa cum bunurile sunt substituibile sau complementare, se deosebesc doua cazuri:
a) 
, adica o crestere a pretului bunului B
determina o marire a consumului din bunul A, care se va substitui
(cel putin partial) bunului B, in consumul persoanei luata in
consideratie (de exemplu, uleiul si untul, ceaiul si cafeaua,
vinul si berea, etc.);
b) 
, inseamna ca o crestere a pretului
bunului B are ca efect scaderea consumului din bunul A; este cazul
bunurilor complementare sau al caror consum este cuplat (automobilul
si benzina, zaharul si cafeaua).
Coeficientul de elasticitate a cererii in raport de pret, in principiu, este negativ, deoarece atunci cand pretul se mareste, cererea se diminueaza si raportul dintre doua semne diferite da semnul negativ. Coeficientul de elasticitate se calculeaza prin urmatoarele formule:
a) 
in care:
Ecp - coeficientul de elasticitate a cererii functie de pret;
C1 - cererea din perioada curenta;
C0 - cererea din perioada anterioara;
P1 - pretul din perioada curenta;
P0 - pretul din perioada anterioara;
∆C - variatia (modificarea) cererii pentru un produs;
∆P - variatia (modificarea) pretului acelui produs.
Ecp se mai poate determina si prin relatia:
b) 
in care:
- variatia in
procente a cererii;
- variatia in procente a pretului.
Daca, de exemplu, pretul bunului "X" scade de la 40 de unitati monetare (P0) la 30 unitati monetare (P1), iar cererea la acest produs creste de la 400 de bucati (C0) la 600 de bucati (C1), atunci coeficientul de elasticitate va fi:
Dupa cea de a doua formula, coeficientul de elasticitate va fi:
Rezulta ca cererea pentru bunul respectiv este elastica in raport cu pretul; o scadere a pretului de 25% antreneaza o crestere a cererii de 50%; variatia cererii este, in sens contrar, mai mare decat variatia pretului.
4. Efectul de venit si efectul de substitutie. Elasticitatea incrucisata
Efectul de venit exprima situatia in care scaderea pretului la un produs face posibile cresterea cererii si cumpararea cu acelasi venit a unei cantitati mai mari din produsul respectiv, ceea ce echivaleaza cu o sporire a venitului. Dimpotriva, atunci cand pretul unui bun creste, venitul relativ al consumatorului (adica venitul exprimat in numar de unitati din bunul respectiv ce pot fi cumparate) se reduce, scazand si cererea.
Efectul de substitutie are loc la bunurile cu aceeasi utilitate, denumite substituibile, care se pot inlocui reciproc in consum (spre exemplu, untul si margarina; zaharul si mierea; graul si secara; petrolul si carbunele); el reflecta situatia in care cresterea pretului la un bun (de exemplu, unt) ii reduce cererea, crescand, in schimb, cererea la un alt bun (substituibil, de exemplu, margarina) fara ca pretul acestuia din urma sa se modifice.
In cazul bunurilor substituibile, are loc si fenomenul de elasticitate incrucisata a cererii (Eic); ea masoara sensibilitatea cererii consumului la bunul "A", cand pretul bunului "B" se modifica. Se calculeaza dupa formula:
- este mai mare decat
zero, adica are valoare pozitiva.
Pretul la bunurile complementare, adica acele bunuri care nu pot fi utilizate unul fara altul, spre exemplu, autoturisme si benzina:
a) scaderea pretului unui bun antreneaza dupa sine cresterea cererii pentru acest bun, dar si pentru celalalt bun (complementar) la care pretul nu s-a modificat;
b) cresterea pretului unui bun duce la un fenomen invers, adica la micsorarea cererii la acest bun si la bunul complementar al carui pret nu s-a modificat: spre exemplu, cand pretul carburantului se mareste, are loc o incetinire a interesului pentru cumpararea de autoturisme.
5. Cererea atipica
Cererea atipica exprima exceptiile de la legea cererii, adica situatiile in care cererea de marfuri evolueaza in acelasi sens cu pretul: daca pretul creste, creste si cererea; daca pretul scade, scade si cererea. Comportamentul atipic al cererii se produce in mai multe situatii:[3]
a) efectul Giffen (dupa numele primului economist - Sir Robert Giffen - care a descris aceasta comportare), conform caruia scaderea preturilor bunurilor inferioare si, deci, cresterea venitului real sunt insotite de diminuarea cererii la aceste bunuri si deplasarea ei spre bunuri de consum mai elevate;
b) efectul de anticipare din partea consumatorilor, in sensul ca marirea preturilor bunurilor si serviciilor atrage dupa sine sporirea cererii atunci cand se anticipeaza noi majorari de preturi, in viitor; scaderea preturilor este insotita de micsorarea cererii in cazul anticiparii unor noi reduceri de preturi, consumatorii preferand sa cumpere la preturi si mai mici, in perioada ce urmeaza;
c) efectul de venit nul, la bunurile de lux foarte scumpe; o diminuare a pretului acestora nu suscita o marire a cererii, ele ramanand, in continuare, accesibile numai unor anumite categorii sociale;
d) efectul de ostentatie si snobism, din partea unor consumatori care, dorind sa demonstreze ca sunt bogati, ca apartin unor categorii sociale superioare, cumpara marfuri din ce in ce mai scumpe;
e) efectul de informare imperfecta: in mod normal, un pret mai ridicat trebuie sa indice o calitate mai buna a produsului respectiv; exista, insa, situatii in care aceleasi bunuri, de aceeasi calitate, au preturi diferite, iar cele mai scumpe dintre acestea sunt mai mult cerute, pe piata, decat cele cu pret mai mic;
f) cand este vorba de bunuri importante care n-au substituti (inlocuitori), marirea pretului lor nu atrage, in general, dupa sine o diminuare a cererii.
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
