Cheltuielile de reaprovizionare

Cheltuielile de reaprovizionare sunt generate de contactarea furnizorilor, negocierea si incheierea contractelor, receptionarea marfurilor, corespondenta cu furnizorii.

De regula, aceste cheltuieli sunt relativ fixe (constante) pe comanda si se pot determina pe baza relatiei:

= ּ;

unde:

sunt cheltuielile de reaprovizionare totale;

- numarul de comenzi (de aprovizionari);

- costul mediu pe o comanda.

Cheltuielile cu intretinerea marfurilor in stoc se fac pentru:

ambalarea si reambalarea unor produse;

asigurarea utilitatilor aferente depozitelor: apa, caldura, energie electrica;

asigurarea personalului angajat in depozit;

amortizarea mijloacelor fixe din depozite.

Cheltuielile cu intretinerea stocurilor cuprind atat cheltuieli cu munca vie (salarii si alte cheltuieli cu munca vie aferente personalului din depozite), cat si cheltuieli materiale (amortizarea mijloacelor fixe din depozite, consumuri de materiale, energie etc.).

Intre cheltuielile de reaprovizionare si cele de intretinere a stocurilor exista un raport invers. Astfel, cresterea frecventei fluxurilor de aprovizionare si mentinere a unor stocuri mai mici determina diminuarea cheltuielilor de intretinere a stocurilor, dar antreneaza o sporire a cheltuielilor de reaprovizionare. Un stoc activ mai mare, dar care se reinnoieste la intervale mai mari de timp determina diminuarea cheltuielilor de aprovizionare si crestere a cheltuielilor de pastrarea stocurilor. Economisirea resurselor implicate in stocare necesita optimizarea termenului de reaprovizionare si a lotului de marfuri. O cale principala de diminuare a cheltuielilor de stocare este accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor.

In sfera distributiei, optimizarea costului stocarii se poate asigura prin actiuni precum:

- sporirea exigentei la receptia calitativa a marfurilor;

- neacceptarea livrarilor in avans la marfurile cu desfacere lenta;

- efectuarea reducerilor de pret la momentul optim;

- cresterea ponderii marfurilor preambalate;

- aprovizionarea ritmica cu marfuri cerute de consumatori etc.

Relatia dupa care se determina cheltuielile cu intretinerea marfurilor in stoc este:

=ּּ = ּּּ;

unde:

este stocul mediu;

= desfacerea medie zilnic;

= ;

este viteza medie de rotatie a marfurilor;

= ();

- nivelul cheltuielilor de intretinere a marfurilor in stoc (la 1000 lei stoc)

In tabelul 5.16. sunt prezentate datele ipotetice pentru analiza cheltuielilor cu intretinerea marfurilor in stoc.

Tabelul 5.16. Analiza cheltuielilor cu intretinerea marfurilor in stoc

Relatia de calcul a cheltuielilor cu intretinerea stocuri este:

= = ;

Modificarea fenomenului analizat:

∆= -= 450-200 = 250 mil. lei;

Cuantificarea influentei factorilor:

1. ∆=-= (-)ּ=

= 700 ּ 250 ּ = 175 mil. lei;

∆ = - = 10ּ100ּ0,250 -

- 8ּ100ּ 0,250 = 250-200 = 50 mil. lei;

1.2. ∆ = -=10ּ150ּ0,250 -10ּ100ּ ּ 0,250 = 125 mil. lei;

2. ∆=-= (-)ּ=

= 75 mil. lei;

Cheltuielile cu intretinerea marfurilor in stoc inregistreaza o crestere de 250 mil. lei. Aceasta crestere este nefavorabila deoarece dinamica stocului mediu de marfuri este devansata de evolutia cheltuielilor cu intretinerea marfurilor in stoc si a cheltuielilor totale de transport:

==187,5%;

==225%;

==225%.

Dinamica diferita a celor doua variabile echivaleaza cu sporirea costului de intretinere a marfurilor pe unitatea valorica de produs stocat.

Stocul mediu de marfuri a determinat o crestere de 175 mil. lei a cheltuielilor de intretinere, situatie considerata normala deoarece stocul creste de la 800 mil. in perioada precedenta, la 1500 mil. lei in perioada curenta.

Influenta stocului asupra cheltuielilor de intretinere se explica prin modificarea desfacerii medii zilnice si a vitezei de rotatie a stocurilor.

Desfacerea medie zilnica a crescut de la 8 mil. lei/zi in perioada precedenta la 10 mil. lei/zi in perioada curenta si a determinat o sporire cu 50 mil. lei a cheltuielilor analizate. Aceasta influenta este justificata in conditiile in care firma si-a propus o crestere a cifrei de afaceri.

Viteza de rotatie a determinat o crestere de 125 mil. lei a cheltuielilor de intretinere a marfurilor in stoc deoarece, firma a inregistrat o incetinire a numarului de zile in care se roteste stocul de la 100 zile in anul precedent la 160 de zile in anul curent. Cresterea cheltuielilor analizate datorita influentei vitezei de rotatie este nefavorabila firmei, reflectand dificultati de gestionare a stocurilor. Rotatia lenta a stocurilor si formarea marfurilor fara miscare sau cu miscare lenta genereaza pierderi.

O atentie deosebita trebuie acordata dimensiunilor stocurilor de marfuri alimentare perisabile care au o viteza de rotatie lenta, perioada de stocare fiind mare. Acestea sunt stocuri cu miscare lenta care aduc anumite pierderi pentru intreprindere. Marimea pierderii se cuantifica astfel:

Pierderea = valoarea de inregistrare in contabilitate -

- valoarea reziduala constatata in ocazia inventarierilor

Diferentele de aprovizionare, neconcordanta continua si structurala a fluxurilor de intrare cu cele de iesire pot avea ca rezultat aparitia rupturilor de stoc. Costul rupturilor de stoc este dificil de evaluat cu exactitate. Pe termen scurt ele este proportional cu timpii morti generati de lipsa de materii prime sau marfuri si cu pierderi de vanzare. Pe termen lung, rupturile de stoc conduc la pierderea increderii clientilor si la slabirea pozitiei firmei pe piata.

Costul insuficientei stocurilor se apreciaza diferit in functie de comportamentul consumatorilor.

Daca intarzierea este acceptata iar cerea este satisfacuta cu intarziere, costul rupturilor de stoc este egal cu marimea cheltuielilor ocazionate de o reaprovizionare rapida (sporirea de cheltuieli legate de recurgerea la furnizorii netraditionali, folosirea unor mijloace mai rapide etc.).

Daca insa clientii nu accepta si nu mai achizitioneaza bunurile, costul rupturilor de stoc se exprima prin lipsa de castig generata de intreruperea activitatii.

Cheltuielile aferente finantarii stocurilor au mai multe surse de finantare posibile, cum sunt:

- creditele bancare; costul finantarii este egal cu dobanda platita la acele credite;

- creditele acordate de furnizori. Daca acestea se achita in termene, costul de finantare este nul, iar daca se achita cu intarziere, costul de finantare a stocurilor este egal cu penalizarea achitata furnizorului;

- capitalul propriu; costul finantarii stocului este egal cu dividendul platit actionarului.