Metoda analizei valorii

Metoda analizei valorii

Intr-o economie de piata concurentiala trebuie, firmele sa controleze permanent produsele sub aspectul functiilor pe care le indeplinesc si al costurilor. O tehnica utila acestui scop este analiza valorii.

Valoarea este o marime care sporeste atunci cand satisfactia oferita de un produs clientului creste sau cand costul acestuia se diminueaza, fara a fi afectate negativ functiile produsului.

Metoda analizei valorii investigheaza produsele in vederea cresterii utilizarii lor si a reducerilor cresterilor5. Ea urmareste cresterea profiturilor si reducerea costurilor prin utilizarea eficienta a resurselor si eliminarea cheltuielilor nejustificate.

Metoda s-a impus in conditiile in care metodele clasice de reducere a costurilor nu mai corespund conditiilor de munca actuale mult mai complexe si cu implicatii mai mari. Ea evidentiaza preocuparea firmelor pentru asimilarea de produse noi, rentabile si calitate de superioara si pentru reproiectarea si modernizarea celor existente. Analiza valorii utilizeaza un sistem conceptual in cadrul careia notiunea de valoare ocupa un loc central. In limbaj popular termenului de valoare i se da o semnificatie confundata cu pretul. Intreprinzatorul face o distinctie clara intre aceste doua notiuni: pretul devine o consecinta a valorii, valoarea este "pretul care se atribuie" si pretul pe care-l plateste cumparatorul pentru achizitionarea bunului. Oamenii ierarhizeaza bunurile in functie de valoarea pe care o atribuie fiecareia dintre ele[1].

In acceptiunea metodei valoarea are urmatoarele sensuri: valoarea de intrebuintare; valoarea de apreciere, valoarea de schimb, costul bunului. Valoarea de intrebuintare exprima capacitatea bunului de a satisface o nevoie individuala, sociala sau de productie datorita proprietatilor fizice si chimice pe care le are. Ea este supusa criteriilor rationale, legate de nevoi sau restrictii impuse.

Valoarea de apreciere constituie capacitatea unui bun de a fi dorit sau cumparat datorita caracteristicilor speciale si atractiilor pe care la are.

Factorii care influenteaza valoarea de apreciere sunt numerosi si contradictorii. Ei pot fi grupati in functie de motivatiile ce determina achizitionarea bunului:

- educatie mostenita, primita si care se conformeaza sau nu cu morala, conventiile, obiceiurile etc.;
- moda si modelele sale;

- personalitatea, care influenteaza decizia privind achizitionare bunului, declansand o reactie pro sau contra6.

Valoarea de apreciere este supusa prejudecatilor, modei, instinctelor, educatiei etc.

Valoarea de schimb exprima capacitatea unui bun de a fi dorit si de a i se atribui un pret datorita proprietatilor si calitatilor lui. Ea evolueaza in timp: ea este mai mare atunci cand produsele sunt rare si se diminueaza cand acestea sunt abundente deoarece se pot procura mai usor. Valoarea de schimb evoluata si in functie de loc. Astfel valoarea unui produs (carnea de porc, de exemplu) poate diferii de la un loc la altul pe glob. Costul constituie o parte a valorii care cuprinde totalitatea cheltuielilor de productie, administrare si comercializare a produsului. Distinctie intre valoarea de intrebuintare (de utilizare) si valoarea de schimb (intre "o sanda de pus in picioare si o sanda destinata schimbului" a fost facuta de Aristotel). Adam Smith reia aceasta diferentiere si o denumeste "paradoxul valorii". Achizitionarea unui bun este influentata de toate categoriile de motivatii si de caracterul individului cumparator. Astfel unei persoane in varsta nu i se potriveste o masina sport, iar unei persoane tinere nu i se potriveste o masina clasica.

Moda are o influenta importanta asupra valorii de apreciere. Efectele cele mai spectaculare sunt in vestimentatie. Ceea ce se vinde la un moment dat foarte bine, in viitor, peste o perioada scurta de timp, modelele vestimentale pot fi vandute doar cu reduceri de preturi. Rolul modelului este extrem de important. O persoana alege un obiect nu numai pentru ca are nevoie de el, ci si pentru ca-i face placere sa-l poarte. Cand o persoana face un cadou trebuie "sa aiba placere sa ofere placere".

In cazul cadourilor care cel mai adesea sunt obiecte de lux, marca  influenteaza valoarea cadoului oferit. Analiza valorii are in vedere si functii produsului, respectiv serviciile pe care produsul le ofera consumatorilor. Functia unui produs are doua dimensiuni: tehnica si economica. Dimensiunea tehnica releva caracteristicile si performantele produsului si se masoara prin unitati de masura specifice fiecarei caracteristici sau performantei. Dimensiunea economica exprima ansamblul costurilor cu materialele, manopera si cheltuielile indirecte aferente reperelor ce contribuie la realizarea functiei. Functiile produsului pot fi clasificate in functie de diferite criterii.

Daca se au in vedere raspunsurile produsului la nevoi si insatisfactii distingem:

- functii principale care decurg direct din scopul pentru care a fost creat produsul;

- functii secundare, care confera mai multe satisfactii consumatorului, eliminand mai multe insatisfactii;

- functii de baza, care confirma valoarea de intrebuintare a produsului.

Metoda analizei valorii propune functii mai adecvate nevoilor, urmarind o imbunatatire a produselor;

- functia de realizare a unor economii prin reducere costului produsului;

- functia de inovatie; prin imbunatatirile aduse produsului se pot realiza inovatii care nu au fost prevazute inainte de aplicarea metodei analizei valorii.

Analiza valorii presupune o cercetare multidisciplinara bazata pe un ansamblu de instrumente si procedee cum sunt: metoda corelatiei, metode de analiza a costurilor, a calitatii, a stocurilor etc.

Prin aplicarea acestei metode se urmareste, in esenta:

- reducerea costurilor de realizare a functiilor auxiliare;

- identificarea costului minim la care functiile pot fi asigurate in bune conditii;

- o mai buna corelare a importantei functiilor pentru utilizatori cu cuantumul resurselor aplicat;

- stabilirea masurilor de conservare a calitatii si securitatii produsului.

Aplicarea metodei "Analiza metodei" necesita parcurgerea mai multor etape:

I). Etapa pregatitoare care cuprinde:

- alegerea produsului;

- formarea colectivului care elaboreaza studiul;

- stabilirea obiectivelor studiilor;

Alegerea produsului se face dupa mai multe criterii, cum sunt:

- costuri mari de fabricatie, indeosebi la produsele deficitare;

- profit redus ;

- reclamatii frecvente ale beneficiarilor privind calitatea produsului;

- serie mare de fabricatie.

Echipa de analiza a valorii se recomanda sa fie constituita din specialisti care au pregatire si experienta eterogena. Din echipa se recomanda sa faca parte:

- ingineri proiectanti;

- ingineri tehnologi;

- specialisti in costuri.

Marimea echipei este de 7-8 persoane. Ei pot fi specialisti din firma, din afara firmei sau pot fi si din interiorul si din exteriorul firmei.

II). Etapa de informare care presupune colectarea unor informatii privind produsul de natura:

- tehnica;

- economico-sociala.

Informatiile tehnice se refera la conceptia constructiva a produsului, la tehnologie, la performantele produsului in comparatie cu performantele unor produse similare fabricate de alte firme. Ele se culeg din desenele de executie, din fisele tehnologice, din pliante si cataloage cu produse similare.   Informatiile economico-sociale se refera la costurile de fabricatie pe total si pe articole de calculatie, la nivelul profitului, la pretul de vanzare, la cerintele consumatorilor, la reclamatiile consumatorilor privind colectarea produsului .

III). Etapa analizei functionale a situatiei existente in cadrul careia se urmaresc mai multe aspecte:

1). Stabilirea functiilor produsului de catre specialisti firmei prin consultarea utilizatorilor finali. Pentru stabilirea functiilor se recomanda respectarea urmatoarelor reguli:

- o functie este distincta de alta daca adauga utilitate sau pretuire produsului;

- evitarea unor enunturi globale care  nu reprezinta o functie a produsului ci mai multe functii ale acestuia.

De exemplu, pentru o pereche de ochelari de vedere pot fi definite urmatoarele functii: asigurarea protectiei la lumina solara (A); aspectul estetic (B); rezistenta, durabilitatea (C), comoditate la purtator (D); fixarea bratelor (E).

2). Stabilirea nivelului de importanta a functiilor de catre specialistii firmei prin consultarea consumatorilor. Pentru stabilirea nivelului de importanta a functiilor se foloseste o matrice patrata in care pe linii si coloane se inscriu functiile obiective si subiective ale produsului. La completarea matricei se au in vedere urmatoarele reguli:

- compararea unei functii cu alta; daca se considera ca o functie, de exemplu A, este mai importanta decat o alta functie B, atunci pe coloana corespunzatoare functiei A la intersectia cu randul corespunzator functiei B se trece cifra 1, iar pe coloana functiei B, la intersectia cu randul functiei A se trece 0;

- pe diagonala se trece conventional "1";

- daca doua functii se considera la fel de importante atunci in matrice se va folosi o singura coloana si un singur rand pentru ambele functii;

- prin insumarea cifrelor trecute pe coloane se obtine nivelul total de importanta al functiei:

Tabelul 5.24. Matricea functiilor

3). Dimensionarea economica a functiilor, respectiv calculul costurilor fiecarei functii. Aceasta presupune descompunerea prealabila a produsului in repere componente si efectuarea analizei din punct de vedere al contributiei directe a fiecarui reper la realizarea diferitelor functii.

Costurile reperelor produsului se repartizeaza pe functiile la realizarea carora contribuie fiecare reper. Exista doua procedee de repartizare a acestor costuri pe functii:

- repartizare proportionala cu nivelul de importanta al functiilor la realizarea carora contribuie reperul. Acest procedeu implica determinarea unui coeficient de repartizare ca raport intre totalul costurilor reperului si totalul nivelului de importanta a functiilor la realizarea carora contribuie reperul respectiv. Coeficient se inmulteste cu nivelul de importanta al fiecarei functii, calculandu-se costul corespunzator functiilor;

- repartizarea proportionala cu gradul de participare al reperului la realizarea diferitelor functii. Gradul de participare se exprima in procente si se evalueaza de obicei de specialistii care au proiectat constructiv produsul.

De exemplu, sa consideram ca reperul rama din materialul plastic din exemplul anterior participa la realizarea functiilor B, C, D, E, iar reperul brate din materialul plastic participa in proportie de 50% la realizarea functiei B, 10% la realizare a functiilor C si cu 20% la realizarea functiilor D si E. Pentru calculul costurilor pe functii se foloseste tabelul 5.25.

Tabelul 5.25. Dimensionarea economica a functiilor produsului

K = u.m.;

B (4) = 4ּ10=40 u.m.;

C (1)=1ּ10= 10 u.m.;

D (3)= 3ּ10=30 u.m.;

E (2)=2ּ10=20 u.m.

4).Identificarea functiilor supradimensionate si subdimensionate economic.

Analiza valorii porneste de la ideea proportionalitatii costurilor cu nivelul de importanta al functiilor.

O functie care are nivelul 3, de exemplu, trebuie sa coste de 3 ori mai mult decat o functie cu nivelul de importanta 1.

Intr-o reprezentare grafica relatia dintre costuri si nivelul de importanta al functiilor poate fi reprezentat de o dreapta care trece prin origine, cu ecuatia

y = aּx;

unde:

y este nivelul costurilor;

x - nivelul de importanta al functiilor;

a - coeficientul dreptei;

a ====67,6.

Se calculeaza costurile ideale pe functii, respectandu-se principiul proportionalitatii.

Functia A: 67,6ּ4=270,4;

Functia B: 67,6ּ4=270,4;

Functia C: 67,6ּ1=67,6;

Functia D: 67,6ּ3=202,8;

Functia E: 67,6ּ2=135,2.

Pentru identificarea functiilor subdimensionate si a celor supradimensionate se compara costurile reale cu costurile ideale, folosindu-se tabelul 5.26.

Tabelul 5.26. Identificarea functiilor subdimensionate si a celor supradimensionate

Pentru a vizualiza abaterile de la proportionalitate se intocmeste graficul "costul-nivel de importanta a functiilor".

Functiile situate sub dreapta care exprima proportionalitatea sunt functii subdimensionate economic, iar functiile situate deasupra dreptei sunt functii supradimensionate economic.

Abaterea de la proportionalitate se calculeaza cu "estimatorul abaterii" (S) fundamentat dupa formula:

S=;

Cu cat valoarea lui S este mai mica, cu atat se respecta mai mult proportionalitatea costurilor cu nivelul de importanta al functiilor.

Prin urmare se recomanda ca S sa tinda spre zero.

IV). Analiza critica a produsului existent

Aceasta etapa se bazeaza pe informatiile si analizele efectuate in etapele precedente. In cadrul ei are loc:

- analiza atenta a produsului pentru eliminarea functiilor inutile si introducerea unor functii noi, utile;

- analiza dimensiunilor economice ale functiilor; pe cat posibil se va efectua o analiza comparativa cu costurile realizate de alte firme pentru fabricarea unui produs cu functii similare;

analiza structurii produsului, urmarindu-se asigurarea functionabilitatii lui in conditiile unor eventuale simplificari sau a folosirii unor materiale care sunt mai ieftine, dar care sa nu afecteze negativ calitatea bunului.

Analiza critica a functionarii produsului trebuie sa se faca prin comparatie cu produsele similare fabricate in tara sau strainatate, urmarindu-se cresterea competitivitatii acestuia.

V). Reproiectarea produsului

In aceasta etapa se cauta idei pentru reducerea costurilor, imbunatatirea functiilor produsului si se repartizeaza produsul in functie de solutiile alese.

Pentru culegerea informatiilor se pot folosi metode si tehnici de stimulare a creativitatii, cum sunt brainstormingul, analiza morfologica, analogia etc.

Pentru produsul reproiectat trebuie sa se defineasca si sa se dimensioneze tehnic si economic functiile lui; este necesar, de asemenea, sa se stabileasca estimatorul abaterilor.

VI). In ultima etapa se calculeaza eficienta economica a studiului de analiza a valorii la produsul realizat prin calcularea unor indicatori la productia fizica profitul, costul asteptat etc.

Raportul dintre efecte si eforturi trebuie indicat cu atentie si trebuie luate in calcul si eventualele riscuri.

Dintre avantajele aduse de aplicarea metodei analizei valorii enumeram:

- cresterea productivitatii muncii;

- reducerea consumurilor specifice;

- cresterea calitatii si competitivitatii produsului;

- sporirea rentabilitatii;

- extinderea gradului de innoire al produsului;

- cresterea exportului si reducerea importului.