Contractul de tranzactie

Contractul de tranzactie

Sectiunea I – Notiunea si caracterele juridice
ale contractului de tranzactie

§ 1. Notiune. Felurile tranzactiei

Tranzactia este contractul prin care partile previn sau sting un litigiu, inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau renuntarii reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealalta (art. 2267 alin. (1) C.civ.).1

Tranzactia este, in mod necesar, rezultatul unei negocieri, al unor concesii reciproce ale partilor si reprezinta o solutie conventionala, de compromis a litigiului existent sau pe cale sa apara intre parti.2

Prin tranzactie se pot naste, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre parti.

Tranzactia presupune prin urmare intrunirea cumulativa a trei conditii:

– existenta unui drept litigios sau cel putin indoielnic, care poate genera un proces; aprecierea caracterului indoielnic apartine partilor;

– intentia partilor de a „termina“ procesul inceput sau de a preveni procesul pe cale sa se nasca;

– existenta unor concesii reciproce, indiferent daca sunt sau nu de valoare egala. Ele trebuie sa fie considerate de parti ca fiind echivalente.

Daca concesia este unilaterala, ea va constitui o renuntare (desistare) la proces sau o renuntare la dreptul pretins cand este facuta de reclamant, respectiv o achiesare la pretentiile reclamantului cand este facuta de parat, si nu o tranzactie.

Din definitia legala rezulta ca tranzactia poate fi judiciara (facuta in cursul unui proces in scopul „stingerii” lui) sau extrajudiciara (facuta in afara si in scopul evitarii unui proces).

Tranzactia judiciara este reglementata sub aspectele ei procesuale de art. 425 –428 C. proc.civ.

Partile se pot infatisa oricand in cursul judecatii, chiar fara sa fi fost citate, pentru a cere sa se dea hotararea care sa consfinteasca tranzactia lor. Daca partile se prezinta cu tranzactia la termenul de judecata, cererea pentru darea hotararii va putea fi primita chiar de un singur judecator. Daca ele se infatiseaza intr‑o alta zi, instanta va da hotararea in camera de consiliu.

Tranzactia va fi incheiata in forma scrisa si va alcatui dispozitivul hotararii.

Hotararea care consfinteste tranzactia intervenita intre parti poate fi atacata pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanta ierarhic superioara.

Tranzactia extrajudiciara se incheie sub forma unui contract.

§ 2. Caracterele juridice ale contractului de tranzactie

Tranzactia este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ si, de regula, declarativ de drepturi:

1) Contract consensual, intrucat se incheie in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor (solo consensus).

Pentru a putea fi dovedita, tranzactia trebuie sa fie incheiata in scris (art. 2272 C.civ.).

Forma scrisa este impusa de nevoia evitarii unor eventuale dificultati in dovedirea insasi a tranzactiei.

Daca tranzactia este extrajudiciara, iar obligatia uneia dintre parti trebuie sa imbrace forma solemna pentru valabilitatea sa, atunci contractul de tranzactie trebuie, sub sanctiunea nulitatii absolute, sa imbrace forma acestui act pe care il constata si sa respecte cerintele legale privind cartea funciara.

Daca tranzactia este judiciara, exigenta formei autentice este indeplinita de insasi hotararea judecatoreasca care consfinteste invoiala partilor (hotararea de expedient) si care suplineste forma notariala. Prin urmare, tranzactia (intelegerea partilor) poate fi prezentata instantei si in forma unui inscris sub semnatura privata, care va fi autentificat de judecator prin hotararea de expedient.

2) Contract sinalagmatic pentru ca partile isi asuma obligatii reciproce (de a nu incepe un proces sau de a nu continua un proces inceput, in schimbul concesiilor sau al unor prestatii noi facute de cealalta parte).

3) Contract comutativ, si nu aleatoriu, pentru ca existenta si intinderea drepturilor si obligatiilor partilor este stabilita din momentul incheierii tranzactiei si nu depind de un eveniment viitor si incert (de hazard) care ar crea sanse aleatorii de castig sau pierdere pentru parti.

Elementul aleatoriu constand in dubiul cu privire la sansele fiecarei parti de a castiga procesul existent sau eventual, dispare in momentul incheierii tranzactiei.   

4) Este, de regula, un contract care produce efecte declarative (ex tunc), adica recunoaste drepturi preexistente ale partilor.

Exista insa si situatii cand tranzactia produce si efecte constitutive, si anume atunci cand, in schimbul renuntarilor facute de o parte, cealalta efectueaza sau promite efectuarea anumitor prestatii constituind un drept in favoarea celeilalte parti.

„Prin tranzactie se pot naste, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre parti” prevede art. 2267 alin. (2) C.civ.

Sectiunea a II‑a – Conditii de validitate

Tranzactia trebuie sa indeplineasca conditiile generale de validitate ale contractelor: capacitatea partilor, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat, posibil si licit, aflat in circuitul civil, o cauza valabila a obligatiilor, morala si licita (art. 1179 C.civ.).

Pentru a tranzactiona, partile trebuie sa aiba deplina capacitate de a dispune de drepturile care formeaza obiectul contractului. Cei care nu au aceasta capacitate pot tranzactiona numai in conditiile prevazute de lege (art. 2271 C.civ.).

Partile trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu intrucat tranzactia implica renuntari la drepturi, iar acestea sunt acte de dispozitie. Pentru acelasi motiv mandatarul partii care tranzactioneaza trebuie sa aiba procura speciala.1

Partile pot tranzactiona numai asupra unor drepturi cu privire la care legea le recunoaste un drept de dispozitie.

Nu se poate tranzactiona asupra capacitatii sau starii civile a persoanelor si nici cu privire la drepturi de care partile nu pot sa dispuna potrivit legii.

Se poate insa tranzactiona asupra actiunii civile derivand din savarsirea unei noi infractiuni (art. 2268 C.civ.).2

Nu pot forma obiect al tranzactiei pensia alimentara, dreptul la viata si sanatate, libertatea persoanei, statutul sau civil.

Tranzactia se margineste numai la obiectul ei; renuntarea facuta la toate drepturile actiunile si pretentiile, nu se intinde decat asupra cauzei cu privire la care s-a facut tranzactie.

Tranzactia nu priveste decat cauza cu privire la care a fost incheiata, fie ca partile   si-au manifestat intentia prin expresii generale sau speciale, fie ca intentia lor rezulta in mod necesar din ceea ce s-a prevazut in cuprinsul tranzactiei (art. 2270 C.civ.).

Este interzis, sub sanctiunea nulitatii absolute, ca prin incheierea tranzactiei sa se urmareasca scopuri ilicite sau imorale, ori eludarea sau fraudarea legii sau a tertilor.

Instantele judecatoresti au obligatia, atunci cand partile fac acte de dispozitie procesuala (renuntare la drept, achiesare sau tranzactie), sa verifice daca sunt facute de persoane capabile sau de reprezentantii legali, ori de mandatari care au imputernicirea speciala necesara.

Actele procedurale de dispozitie, renuntare la judecata sau la dreptul pretins, achiesarea la hotararea pronuntata, incheierea unei tranzactii (deci si tranzactia – n.n.), facute in orice proces de reprezentantii minorilor, a persoanelor puse sub interdictie sau a disparutilor, nu vor impiedica judecarea cauzei, daca instanta apreciaza ca ele nu sunt in interesul acelor persoane (art. 78 alin. (2) C.proc.civ.).

In al doilea rand, instantele judecatoresti, atunci cand li se infatiseaza acte de dispozitie ale partilor sub forma renuntarii la drept sau la actiune, a achiesarii la pretentiile partii potrivnice sau la hotararea pronuntata in cauza, ori a cererii de a se da o hotarare care sa consfinteasca o invoiala a partilor (hotararea de expedient), sunt datoare sa verifice daca aceste acte nu urmaresc un scop ilicit, fiind potrivnice legilor, intereselor statului sau ale tertilor, sau nu sunt rezultatul unui viciu de consimtamant. In cazul in care se constata o asemenea situatie, instanta va respinge cererea si va trece mai departe la judecata cauzei.1

Sectiunea a III‑a – Nulitatea contractului de tranzactie

Tranzactia este un contract si este supus cauzelor de nulitate a contractelor.

Tranzactia poate fi lovita de nulitate pentru aceleasi cauze ca si orice alt contract (art. 2273 alin. (1) C.civ.).

Cu toate acestea, ea nu poate fi anulata pentru eroare de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neintelegerii partilor si nici pentru leziune.

Este nula absolut tranzactia care are un obiect sau o cauza ilicita sau imorala, ori prin care se fraudeaza legea sau drepturile tertilor.

Tranzactia este anulabila pentru vicii de consimtamant.

Este nula tranzactia privitoare la un contract a carui cauza de nulitate absoluta era cunoscuta de ambele parti, afara de cazul in care partile au tranzactionat expres asupra nulitatii.

In celelalte cazuri, anularea tranzactiei poate fi ceruta doar de partea care nu cunostea nulitatea titlului (art. 2274 C.civ.).

Este, de asemenea, nula tranzactia incheiata pe baza unor inscrisuri dovedite ulterior ca fiind false.

Descoperirea ulterioara de inscrisuri necunoscute partilor si care ar fi putut influenta continutul tranzactiei nu reprezinta o cauza de nulitate a acesteia, cu exceptia cazului in care inscrisurile au fost ascunse de catre una dintre parti sau, cu stiinta ei, de catre un tert.

Tranzactia este nula daca din inscrisurile descoperite rezulta ca partile sau numai una dintre ele nu aveau nici un drept asupra caruia sa poata tranzactiona.

Tranzactia asupra unui proces este anulabila la cererea partii nu a cunoscut ca litigiul fusese solutionat printr-o hotarare judecatoreasca intrata in puterea lucrului judecat (art. 2277 C.civ.).

Nulitatea sau anularea unei clauze a tranzactiei conduce la nulitatea sau anularea intregii tranzactii, care este privita ca un tot indivizibil.

Tranzactia este indivizibila in ceea ce priveste obiectul sau. In lipsa unei stipulatii contrare, ea nu poate fi desfiintata in parte (art. 2278 C.civ.).

Motivul de nulitate al unei tranzactii judiciare (al hotararii de expedient) nu poate fi insa invocat pe calea apelului.

Explicatia consta in faptul ca instanta nu a judecat cauza, ci a luat doar act de invoiala partilor, tranzactia fiind un contract judiciar, deci nu se poate pune problema unei greseli de judecata.

Hotararea care consfinteste tranzactia intervenita intre parti poate fi atacata pentru motive procedurale numai cu recurs la instanta ierarhic superioara (art. 427 C.proc.civ.).

Tranzactia care, punand capat unui proces inceput, este constatata printr-o hotarare judecatoreasca poate fi desfiintata prin actiune in nulitate sau actiune in rezolutiune ori reziliere, precum orice alt contact. Ea poate fi, de asemenea, atacata cu actiune revocatorie sau cu actiunea in declararea simulatiei.

Hotararea prin care s-a desfiintat tranzactia in cazurile prevazute mai sus face ca hotararea judecatoreasca prin care tranzactia fusese constatata sa fie lipsita de orice efect (art. 2278 C.civ.).1

Textul art. 2278 C.civ. face o aplicatie particulara a cailor de desfiintare a contractelor in cazul tranzactiei, care este un contract judiciar.

Tranzactia are, intre partile contractante, puterea unei sentinte neapelabile deci definitive.

Sectiunea a IV‑a – Efectele tranzactiei

Tranzactia extrajudiciara odata incheiata sau cea judiciara, inclusa in hotararea de expedient, produc efecte extinctive, stingand procesul sau evitand pornirea lui si impiedicand partile sa formuleze din nou pretentii cu privire la drepturile stinse sau recunoscute prin tranzactie.

Din acest punct de vedere, tranzactia are efectele puterii lucrului judecat, care interzice rediscutarea a ceea ce s‑a solutionat judecatoreste in mod definitiv.

Tranzactia produce de regula efecte declarative, partile urmarind prin incheierea ei sa obtina recunoasterea unor drepturi preexistente, dar contestate de adversar.

De aceea, tranzactia produce efecte retroactive (ex tunc), de consolidare a unor drepturi preexistente.

Totusi, atunci cand, in schimbul renuntarilor facute de o parte, cealalta parte efectueaza sau promite anumite prestatii, tranzactia va produce si efecte constitutive sau translative de drepturi (ex nunc).

Aceste efecte se vor produce numai daca au fost indeplinite, in cazurile in care au ca obiect drepturi tabulare, cerintele cartii funciare.

Tranzactia, ca orice contract, are efecte relative numai intre partile contractante.

Ea nu produce efecte fata de tertii care, inainte de tranzactie, au dobandit drepturi asupra lucrului litigios.

Prin urmare retroactivitatea tranzactiei se produce doar intre parti, dar nu are efecte fata de terti.

Fata de terti, tranzactia va produce efecte numai de la data incheierii ei, pentru viitor si cu conditia respectarii formelor de publicitate cerute de lege.