Mecanismul senzatiilor externe

Mecanismul senzatiilor externe

Perceperea obiectelor si fenomenelor in intregul lor este rezultat al senzatiilor fiecarui analizator. Punerea in evidenta a caracteristicilor organo-leptice a marfurilor presupune cunoasterea fiziologiei pentru fiecare gen de senzatii externe si crearea conditiilor pentru a se obtine informatii corecte.

Senzatiile gustative apar ca rezultat al stimularii receptorului gustativ, limba, de catre substantele chimice dizolvate in saliva sau in solutii apoase prin insusirile lor chimice. Substante stimulatoare a analizatorului gustativ se gasesc cel mai adesea in alimente sau in produsele de igiena pentru ingrijirea gurii.

Receptorii gustativi sunt situati mai ales in papilele linguale si in mod izolat in alte regiuni ale cavitatii bucale (laringe, faringe). Substantele stimulatoare a gustului trebuie sa se gaseasca dizolvate in solutii care sa ajunga in aceasta stare pe suprafata limbii. Daca limba este uscata (stearsa cu un tampon) nu se percep gusturile.

Senzatiile gustative se considera ca sunt de patru feluri fundamentale si ca referinta sunt considerate substantele corespunzatoare astfel:

gust sarat dat de clorura de sodiu;

gust acru dat de acidul oxalic;

gust dulce dat de zahar;

gust amar dat de chinina.

Odata cu stimularea papilelor gustative substantele active determina actiunea si a altor analizatori care dau combinatii de senzatii cum ar fi aroma, gustul picant sau astringent care sunt influentate si de miros.

Limba prezinta, pe suprafata ei, sensibilitati diferite fiind specifice zonele din varful limbii pentru senzatii de dulce, marginile pentru acru, partea posterioara, aproape de baza, pentru amar si pentru sarat partea superioara imediat urmatoare varfului limbii. Se considera gusturi funda-mentale cele patru deoarece prin combinarea substantelor ce le provoaca in diferite proportii s-au reusit gusturi din cele mai diferite, de cacao, cafea etc.

Senzatiile olfactive se produc de catre substantele volatile in stare gazoasa care ajung in contact cu receptorii olfactivi ce se gasesc in partea superioara a cavitatii nazale, in membrana mucoasa. Celulele olfactive in forma de bastonase se termina cu fibre fine ce se misca in mucoasa cavitatii, iar in zona firisoarelor olfactive este mai groasa si de culoare galbuie umezita. In stare uscata sau acoperita cu alte mucozitati (de guturai spre exemplu) nu se poate percepe senzatia de miros. Fara a se stabili mirosurile fundamentale, din care sa se poata, prin combinare, obtine toate celelalte senzatii olfactive, fiziologul Henning stabileste 6 mirosuri de referinta astfel: putred, eteric, parfumat, aromatic, rasinos si de ars.

Senzatiile cutanate Receptorii asezati in invelisul cutanat percep senzatii tactile, de rece, de cald si de durere. Cele patru senzatii actioneaza atat independent cat si in interactiune.

Senzatiile tactile sunt determinate de presiunea exercitata asupra receptorilor ca urmare a deformarilor cutanate cand pielea ajunge in contact cu diferite obiecte sau suprafete (fine sau rugoase). Senzorii tactili nu au aceiasi distributie pe suprafata corpului, fiind mai numerosi in regiunea varfurilor degetelor de la maini, la buze si mai putin numerosi pe spate.

Pentru cunoasterea obiectelor intre senzatiile tactile cutanate si senzatiile kinestezice exista o stransa coordonare, forma putand fi perceputa numai prin miscarea mainilor pe contururile lor, iar duritatea, moliciunea si asprimea nu se percep static, ci numai prin plimbarea degetelor pe suprafetele cercetate.

Senzatiile de cald si rece se evidentiaza in privinta marfurilor mai ales prin pragul diferential al acestor senzatii, care permite pentru articolele de imbracaminte aprecierea confortului.

Senzatiile auditive sunt provocate de undele sonore cu o frecventa cuprinsa intre 20 si 20.000 oscilatii pe secunda, oscilatii care sunt provocate de surse sonore ce creaza zone de aer cu presiuni diferite si care se transmit la aparatul auditiv (ureche). Asupra producerii si propagarii sunetelor s-au facut studii amanuntite si s-a rezolvat masurarea ca si vizualizarea lor prin tehnici electronice. Caracteristicile sunetelor ca: inaltimea, intensitatea, determinate de frecventa si amplitudine pot fi masurate cu multa precizie si pot fi apreciate si pe cale senzitiva. Marfurile a caror caracteristici sunt legate de sunete sunt instrumentele muzicale si aparatele electronice de inregistrare si redare sonora. In cazul acestor marfuri, senzatiile auditive percep caracteristici ale unor surse care dau sunete complexe (cu numar mai mare de cicluri sau mai mic fata de o dominanta oscilatorie, formand armonicele prin care sunetele se individualizeaza pentru fiecare instrument muzical sau in cazul vorbirii apare specificul tonalitatii.

Perceperea calitatilor sonore ale unor instrumente sau aparate se face tinand cont de principiul dominantei, adica un sunet cu o intensitate mare impiedica sau inlatura sesizarea sunetelor mai slabe.

In ultimul timp senzatiile auditive se datoresc si zgomotelor ce populeaza tot mai mult viata moderna, nivelul lor este apreciat cu aparate, organoleptic fiind categorisite ca suparatoare sau nu.

Sunetele intervin si in aprecierea altor categorii de marfuri cum ar fi obiectele din sticla tip cristal (sticla cu oxid de plumb) sau din portelan.

Senzatiile vizuale sunt provocate de actiunea undelor electromag-netice din domeniul milimicronilor (Ǻngstronilor) intre 396 si 760 m numite si spectrul vizibil, adica perceput de ochiul omenesc din multimea spectrului electromagnetic.

Se cunoaste functionarea ochiului pe baza proiectiei imaginilor pe retina datorita cristalinului care functioneaza ca o lentila biconvexa elastica ce se adapteaza distantelor de percepere. Calitatea senzatiilor depind de calitatea si sensibilitatea ochiului, organ care este supus unui efort continuu cu stimuli foarte diferiti care de multe ori depasesc capacitatea de discernere.

Receptorii vizuali care constituie partea periferica al analizatorului, este constituita din conuri si bastonase functionand ca adevarate celule fotosensibile amplasate in partea opusa a cristalinului, pe retina si care au densitati si sensibilitati diferite in functie de pozitia lor. Capacitatea de adaptare fiind limitata si ritmul perceperii nu depaseste 10 imagini independente pe secunda, aprecierea marfurilor cu acest senzor trebuie sa tina cont de caracteristicile lui. In acest sens este necesar sa se stabileasca conditiile analizei vizuale in privinta compozitiei luminii, intensitatii luminoase, ritmului observatiilor, nivelul contrastelor luminoase ce sunt prezente la obiectele analizate.

Prin analiza vizuala se apreciaza atat imagini statice cat si animate, alb negru sau color, astfel ca se poate spune despre analizatorul vizual ca fiind cel mai important in domeniul marfurilor nealimentare.