Standardizare – standarde

Standardizare – Standarde

1. Definitii

In Legea nr. 355/2002 si standardul metodologic de vocabular SR EN 45 020:2004, sunt definiti urmatorii termeni:

Standard – document, stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut, care furnizeaza, pentru utilizari comune si repetate, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activitati sau rezultatele lor, in scopul obtinerii unui grad optim de ordine intr-un context dat.

Standardizarea - activitatea specifica prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potentiale, prevederi destinate unei utilizari comune si repetate, urmarind obtinerea unui grad optim de ordine intr-un context dat. Documentele rezultate se numesc standarde.

Standard european armonizat – standard elaborat in baza unui mandat al Comisiei Europene si adoptat de o oraganizatie europeana de standardizare, care confera prezumtia de conformitate cu cerintele esentiale dintr-o reglementare tehnica.

Reglementare – document care contine reguli cu caracter obligatoriu si care este adoptat de catre o autoritate.

Reglementare tehnica – reglementare care prevede conditii tehnice fie in mod direct prin referire la un standard, specificatie tehnica, cod de buna practica sau preia integral continul acestora.

Specificatie tehnica – document care prescrie conditiile tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca un produs, serviciu, proces.

2. Obiectivele standardizarii

1. Rationalizarea economica prin:

- tipizare - stabilirea de game rationale de tipuri si dimensiuni ale produselor;

- unificare - strans legata de tipizare pentru a asigura interschimbabilitatea;

- modulare - folosirea de componente unificate constructiv (module) care pot fi combinate in mai multe variante, rezultand produse adecvate unor cerinte cat mai diverse.

Modularea este des intalnita la mobila, produse electronice s.a. Efectul rationalizarii este cresterea eficientei economice.

2. Asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor, in corelatie cu protectia consumatorului, a mediului.

In standarde se precizeaza:

nivelul minim/optim al caracteristicilor de calitate;

metode de analiza;

modalitati de efectuare a receptiei calitative a loturilor;

conditii de ambalare, transport, depozitare etc. prin a caror respectare se asigura premizele realizarii acestui obiectiv.

Prin limitarea stricta in standarde a nocivitatii unor produse sau procese (ex. pesticide in alimente, noxe emanate in atmosfera, in apele reziduale), se asigura protectia consumatorului si a mediului ambiant.

3. Facilitarea schimbului de marfuri si de informatii tehnico-stiintifice

Prin terminologie, simbolizari, codificari etc., standardizarea contribuie la stabilirea unui limbaj comun intre partile contractante, facilitand schimburile comerciale pe pietele nationale, regionale si internationale.

Prin unificarea terminologiei, a metodelor de control a calitatii etc., sunt evitate eventuale litigii, posibile in conditiile inexistentei unor asemenea sisteme unitare de referinta.

3. Categorii de standarde

Standardele se pot clasifica in functie de mai multe criterii astfel:

1.     Dupa continut:

4   standarde de baza;

4   standarde de terminologie;

4   standarde de incercari;

4   standarde de produse: complete sau partiale;

4   standarde de proces;

4   standarde de servicii;

4   standarde de interfata;

4   standarde de date.

Dupa nivelul de standardizare:

4   standarde de firma;

4   standarde  profesionale;

4   standarde teritoriale;

4   standarde nationale;

4   standarde regionale;

4   standarde internationale.

Pentru domeniul agroalimentar exista o tipologie diferita a standardelor, mai bine adaptata problemelor specifice acestor produse:

- standarde de specificatii de produs - care precizeaza: structura produsului, terminologia, caracteristici de calitate, reguli de fabricare (daca e cazul);

- standarde de mediu inconjurator al produselor - de ex. standarde de ambalare, de depozitare, transport, conditii de conservare, igiena si securitate a materialelor destinate domeniului agro-alimentar;

- standarde de  metode de analiza si incercari - de exemplu standarde de analiza senzoriala, fizico-chimica, microbiologica, standardele de metode de esantionare;

- standarde de linii directoare - contin recomandari pentru optimizarea calitatii produselor sau serviciilor, de exemplu: standarde de tehnici de fabricare si conservare a produselor, standarde de bune practici de securitate alimentara.

Activitatea de standardizare

4. Standarde pentru asigurarea calitatii in industria alimentara

Obiectivele majore care trebuie urmarite in obtinerea oricarui produs alimentar sunt siguranta si calitatea. Ele pot fi realizate prin implementarea sistemului HACCP alaturi de un sistem general de management a calitatii (ISO 9000 sau TQM). In acest caz, este necesara clarificarea relatiei dintre sisteme.

SR EN ISO 9001:2006 (standard care a inlocuit standardele SR EN ISO 9001:1995, SR EN ISO 9002:1995 si SR EN ISO 9003:1995) propune un sistem de management a calitatii, ce consta in prevenirea si detectarea oricarei neconformitati cu specificatiile. Acest sistem ar putea permite fabricarea de produse periculoase pentru consum, daca specificatiile produsului nu respecta criteriul inocuitatii. Organizatiile din industria alimentara pot fi stimulate in sensul certificarii activitatii conform ISO 22 000:2005 de motivatii interne si/sau presiuni externe. Principalele standarde care opereaza in domeniul calitatii sunt prezentate in tabelul 1.

Tabelul .1 Principalele standarde

*Dupa Sarbu, 2003

Motivatia interna porneste in general de la recunosterea faptului ca este posibila imbunatatirea calitatii produselor, in timp ce presiunea externa este generata de concurenta, sau poate fi creeata chiar de furnizori.