Integrarea protectiei mediului in politica energetica, in contextul dezvoltarii durabile

INTEGRAREA PROTECTIEI MEDIULUI IN POLITICA ENERGETICA, IN CONTEXTUL DEZVOLTARII DURABILE

1.Cartea Verde a energiei

Complexitatea problemelor legate de producerea, transportul si consumul energiei a crescut mult in ultimile decenii, odata cu acutizarea problemelor globale de mediu, schimbarile climatice si epuizarea rezervelor naturale.

Aflata sub presiunea angajamentelor asumate prin Protocolul de la Kyoto, Comisia Europeana a lansat in anul 2000 cea de-a III a Carte Verde: "Spre o strategie europeana a sigurantei in alimentarea cu energie". Cartea Verde a Energiei reprezinta primul studiu energetic cu o importanta deosebita, realizat in spatiul european si constituie baza unei strategii energetice pe termen lung a Comunitati Eruropene. Scopul definit este de a atentiona tarile semnatare asupra starii actuale a sectorului energetic, precum si a implicatiilor producerii si a consumului de energie asupra economiei si mediului inconjurator.Pentru a imbunatati siguranta in alimentarea cu energie si a raspunde problemelor de mediu (problematica schimbarilor climatice si a incalzirii planetei) se evidentiaza necesitatea ca resursele regenerabile sa devina o parte importanta in structura productiei de energie, astfel se doreste ca pana in anul 2010, ponderea resurselor regenerabile sa ajunga la cca 12%

In acelasi timp, se vor reconsidera sursele conventionale de energie cu potential poluant mai redus: gazul natural, pacura, sprijinindu-se dezvoltarea in termeni noi a acestora. Comisia Europeana sustine ideea promovarii subventiilor de stat pentru stimularea producatorilor de energie din surse neconventionale. Cele mai vehiculate modele pentru promovarea energiei verzi sunt certificarea si reformularea taxelor de mediu (ecotaxe).

Principalele directii generale de actiune lansate de Cartea Verde sunt:

Managementul cererii de energie - consumul de energie trebuie sa fie controlat si dirijat , in special prin monitorizarea atenta a eficientei energetice si prin diversificarea surselor de energie primara;

Stocurile de combustibil si siguranta alimentarii - pentru siguranta in alimentarea cu combustibili energetici este necesara asigurarea de stocuri strategice de petrol si gaz natural si coordonarea judicioasa a acestora;

Surse de energie noi si regenerabile - in prezent acestea reprezinta doar 6% din balanta energetica a Uniunii Europene. Directiva privind promovarea energiei regenerabile contine prevederi care fac referire la programe de sprijin nationale pentru producatorii de energie pe baza de surse energetice regenerabile, in conditiile acordarii unor garantii de origine a electricitatii produse din aceste surse si suportarea costurilor tehnice prin racordarea la retea a producatorilor de energie;

Piata interna de energie - este singura modalitate de a asigura competitia reala si poate garanta siguranta alimentarii cu energie, intarind competivitatea economiei, dar necesita capacitati trans-frontaliere imbunatatite;

Comertul cu energie si conceptul global de siguranta in alimentare - acest deziderat persupune un efort de anticipatie pe termen lung si relatii intarite intre tari precum si existenta unor proiecte de interes european pentru dezvoltarea infrastructurii de gaz si retele electrice;

Decuplarea consumului de cresterea economica - reprezinta tendinta politicii comune de energie, prin care se incearca reducerea sau stoparea influentelor negative ale sectorului energetic asupra mediului si vietii sociale, instrumentul recomandat fiind folosirea eficienta a energiei concomitent cu reducerea impactului asupra mediului.

Programe de actiune in domeniul energiei

Programul cadru de actiune in domeniul energiei eleborat pentru perioada 2003-2006 - "Intelligent Energy for Europe" este conceput pentru a raspunde prioritatilor Uniunii Europene in acest domeniu si se deosebeste de programele anterioare: SAVE, ALTENER, SYNERGY, SURE, ETAP, care tratau diferite astpecte ale energiei si ale colaborarii in domeniu . Acest ultim program ofera un instrument pentru implementarea strategiei Uniunii Europene pe termen mediu si lung, cu trei obiective principale:

Siguranta in alimentarea cu energie;

Concurenta pe piata de energie;

Protectia mediului.

Programul este structurat in patru directii de actiune, fiecare directie continuand si dezvoltand programele anterioare , dupa cum urmeaza:

Utilizarea rationala a energiei si managementul cererii de energie (SAVE);

Surse noi si regenerabile de energie (ALTENER);

Aspecte energetice ale transportului (STEER);

Promovarea internationala a surselor de energie regenerabile si efiecienta energiei in tarile in curs de dezvoltare (COOPENER).

Aceste patru directii de actiune se vor implementa prin actiuni cheie, care combina prioritatile Uniunii Europene din domenii specifice, dar sunt si concentrate in acelasi timp pe unele regiuni defavorizate. Actiunile cheie trebuie sa vizeze una sau mai multe actiuni de tipul:

Implementarea unor starategii pe termen mediu si lung in domeniul energiei care sa includa obiectivele propuse ale programului: standarde, etichetare, certificare sisteme, monitorizarea dezvoltarii pietei;

Creerea, extinderea si promovarea structurilor si instrumentelor de dezvoltare durabila, managementul local si regional al energiei;

Promovarea tehnologiilor avansate si a sistemelor de introducere rapida pe piata;

Dezvoltarea structurilor de informare, de educare si formare;

Monitorizarea implementarii si a impactului politicii europene privind dezvoltarea durabila in domenul energiei.

Comisia Europeana sustine cercetarea, dezvoltarea si realizarea proiectelor demonstrative din domeniul energie prin Programul Cadru 6, care are drept scop principal crarea unui spatiu European de Cercetare.

Programul European Climate Change (ECCP) finanteaza masuri pentru reducerea efectului de sera.

3.Integrarea protectiei mediului in politica de energie

Integrarea conceptului de dezvoltare durabila in politicile sectoriale s-a lansat odata cu Consiliul European de la Cardiff (iunie 1998). Ca raspuns la aceasta provocare, Comisia Europeana a lansat in acelasi an documentul "Intarirea integrarii mediului in politica de energie a comunitatii", prin care se anunta responsabilitati majore pentru statele membre dar si pentru institutiile europene.

In anul 1999, Consiliul Energiei lanseaza "Strategia generala de integrare a problemelor de mediu in politica de energie", care are drept scop dezvoltarea durabila din punct de vedere economic, social si ecologic, care sa tina cont si de implicatiile extinderii Uniunii Europene. Din acest moment s-au ridicat urmatoarele "probleme"care vizeaza tarile candidate la UE:

Cum sa se reduca dependenta energetica ?;

Care ste potentialul de reducere a concentratiei de CO₂ ?;

Care sunt principalele obstacole pentru integrarea protectiei mediului in politica de energie ?;

Care este viitorul energiei nucleare in aceste tari, in contextul in care aceasta energie este mai curata (in ceea ce priveste emisiile de CO₂) dar provoaca ingrijorare in ceea ce priveste siguranta in functionare ?

"Procesul Cardiff" - procesul de integrare a protectiei mediului in politica de energie, a produs schimbari majore in abordarea sectorului energetic, precum si a altor sectoare:

A avut loc un transfer de responasbilitate de la autoritatile de mediu (singurele insarcinate pana la "momentul Cardiff" cu tratarea problematicilor de mediu) catre autoritatile din sectorul energetic. Prin acest transfer centrul de greutate al problemelor de mediu s-au mutat mai aproape de sursa producerii lor, putandu-se aborda multiplele dimensiuni.

De la domeniul energetic s-a extins si la alte sectoare, influentand favorabil coordonarea strategiilor sectoriale.

Integrarea politicii de mediu in politica de energie presupune asumarea urmatoarelor problematici:

Traducerea ideii de dezvoltare durabila in angajamente de politica operationala;

Intarirea legaturilor pozitive intre cele trei axe ale dezvoltarii durabile: siguranta in alimentare, competitivitatea serviciilor energetice si protectia mediului.

Dezvoltarea unui set de strategii coerente pe termen scurt si lung

Stabilirea unui calendar de implementare a masurilor propuse;

Monitorizarea indicatorilor care ilustreaza progresul inregistrat in domeniu.

Avand in vedere aceste considerente, politica energetica durabila se poate defini drept aceea politica care maximizeaza bunastarea pe termen lung a oamenilor, pastrand in acelasi timp un echilibru dinamic intre siguranta in alimentare, competitivitatea serviciilor energetice si protectia mediului, ca raspuns la provocarile sistemului energetic.

Bibliografie

1. ***,Carte Verde:"O strategie Europeana pentru energie durabila, competitiva si sigura", 2006.

.***, Intelligent Energy for Europe, Programme 2003 - 20006, COM 200

3. ***,Strategia natinala in domeniul eficientei energetice, Bucuresti,H.G.163/ 2004.

4. ***,Strategia natinala privind schimbarile climatice (SNSC), Bucuresti, Hot. 645/2005.