Aspecte ale statutului de auditor intern

Aspecte ale statutului de auditor intern

1. Responsabilitati si drepturi

Auditorii interni sunt in general functionari publici. Ei sunt selectati si au drepturile, obligatiile si incompatibilitatile prevazute de Statutul functionarilor publici.

Numirea sau revocarea auditorilor interni se face de catre conducatorul entitatii publice, respectiv de catre organul colectiv de conducere, cu avizul conducatorului compartimentului e audit public intern.

Auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzator ierarhiei acestei functii in cadrul sistemului de salarizare a functionarilor publici. Ei beneficiaza de un spor pentru complexitatea muncii de 25%, aplicat la salariul,de baza brut lunar.

Pentru auditorii interni care nu sunt functionari publici selectarea, stabilirea drepturilor si obligatiilor se fac in concordanta cu regulamentele proprii de functionare a entitatii publice, precum si cu prevederile legii privind auditul public intern.

Auditorii interni trebuie sa isi indeplineasca atributiile in mod obiectiv si independent, cu profesionalism si integritate.

Pentru actiunile lor, intreprinse cu buna – credinta in exercitiul atributiilor si in limita acestora, auditorii interni nu pot sanctionati sau trecuti in alta functie.

Auditorii interni nu vor divulga nici un fel de date, fapte sau situatii pe care le-au constatat in cursul ori in legatura cu indeplinirea misiunilor de audit public intern. Ei sunt responsabili de protectia documentelor referitoare la auditul public intern desfasurat la o entitate publica.

Raspunderea pentru masurile luate in urma analizarii recomandarilor prezentate  in rapoartele de audit apartine conducerii entitatilor publice.

Auditorii interni trebuie sa respecte prevederile Codului privind conduita etica a auditorului intern.

Auditorii interni au obligatia perfectionarii cunostintelor profesionale, seful compartimentului de audit public intern, respectiv conducerea entitatii publice, va asigura conditiile necesare pregatirii profesionale, perioada destinata in acest scop fiind de minimum 15 zile pe an.

Persoanele care sunt soti, rude sau afini pana la gradul al patrulea inclusiv cu conducatorul entitatii publice nu pot fi auditori interni in cadrul aceleasi entitati publice.

Auditorii interni nu pot fi desemnati sa efectueze misiuni de audit public intern la o structura daca sunt soti rude sau afini pana la gradul al patrulea inclusiv cu conducatorul acesteia sau cu membrii organului de conducere colectiva.

Auditorii interni care au responsabilitati in derularea programelor si proiectelor finantate integral sau partial de Uniunea Europeana nu trebuie implicati in auditarea acestor programe.

Este interzis sa li se incredinteze misiuni de audit public intern in sectoarele de activitate in care acestia au detinut functii sau au fost implicati in alt mod, aceasta interdictie se poate ridica dupa trecerea unei perioade de 3 ani.

Auditorii interni care se gasesc in una dintre situatiile de incompatibilitate au obligatia de a informa de indata, in scris, conducatorul entitatii publice si seful structurii de audit  public intern.

2. Posibile cai de perfectionare a auditului public intern

Institutiile publice au, prin organizarea si functionarea compartimentelor de audit intern un instrument util pe care il pot utiliza in vederea cresterii eficientei, eficacitatii si economicitatii utilizarii resurselor puse la dispozitie de catre societate.

Cadrul legal existent in prezent asigura exercitarea in conditii corespunzatoare a activitatii de audit intern. El stabileste regulile de organizare, obiectivele si modul de exercitare a auditului intern si de asemenea anumite proceduri de valorificare a constatarilor. Este evidenta existenta unei independente de natura organizatorica si functionala a auditului intern si din acest

punct de vedere el poate fi considerat ca fiind compatibil cu ceea ce exista in acest domeniu in alte tari din Europa. Depinde, credem noi, acum de modul in care ordonatorii de credite, conducatorii institutiilor publice, precum si alte persoane implicate in procesul managerial vor sti sa, utilizeze acest instrument in directia cresterii performantei utilizarii resurselor publice.

In Romania activitatea de audit public intern este inca la inceputurile ei si de aceea ca orice inceput are greutatile lui inerente. Practica aplicarii reglementarilor legale referitoare la organizarea si desfasurarea activitatii de audit intern pune in evidenta uneori imperfectiuni si iregularitati, precum si necesitatea de a aduce unele corecturi prevederilor legale existente in domeniu.

Constatarile auditului extern, care are ca una din atributiile principale pe aceea de a verifica organizarea si functionarea auditului intern, au scos in evidenta exemple de abateri de la reglementarile legale cum ar fi:

nu toate institutiile publice au organizat activitatea de audit intern desi aveau obligatia legala sa o faca;

in unele situatii chiar daca au fost organizate compartimente de audit intern acestea nu sunt inca beneficiarele unui numar suficient de personal sau personalul incadrat nu are calificarea si experienta profesionala corespunzatoare;

auditul se exercita, uneori, deficitar in sensul ca: nu exista un program aprobat de organele competente; nu se auditeaza toate obiectivele prevazute; rapoartele de audit se intocmesc in mod superficial lipsind elementele obligatorii si exprimand concluzii si recomandari fara sa existe constatari;

concluziile si recomandarile nu sunt temeinic fundamentate, sunt exprimate deficitar, in mod general si contradictoriu;

recomandarile cuprinse in rapoartele de audit nu sunt insusite sau chiar daca sunt insusite cu ocazia prezentarii rapoartelor, ulterior nu sunt implementate.

Numai cateva dintre abaterile constatate in practica functionarii auditului

public intern, prezentate foarte sintetic, sunt de natura sa ne inspire urmatoarele propuneri care vizeaza perfectionarea cadrului legislativ in scopul cresterii calitatii acestei activitati si implicit a performantei actului managerial in domeniul utilizarii resurselor publice:

completarea cadrului normativ cu prevederi care sa creasca responsabilitatea auditorilor interni in ce priveste planificarea activitatii de audit, exercitarea corespunzatoare cu respectarea normelor in domeniul auditului, precum si, mai ales, in ce priveste exprimarea opiniilor.

cresterea responsabilitatii managerilor (ordonatori de credite, responsabili cu probleme financiar – contabile sau alte persoane) in ce priveste organizarea activitatii de audit intern si, mai ales, in ce priveste implementarea recomandarilor cuprinse in rapoartele de audit intocmite de catre auditori.

reglementarea mai clara a relatiilor dintre auditorii interni si manageri in ce priveste exercitarea auditului, raportarea constatarilor si valorificarea acestora in scopul consolidarii independentei organizatorice si functionale a auditului intern.

Stabilirea conditiilor si modului de colaborare a auditului intern cu alte organisme ale statului (auditul extern, organe de cercetare penala), precum si mass – media.

in ce priveste cresterea aportului auditului intern la obtinerea unei performante ridicate a actului managerial opinam ca si auditul public intern ar putea fi perfectionat in sensul dezvoltarii domeniilor in care este solicitat sa se pronunte. Astfel daca in prezent vorbim despre un audit al performantei utilizarii fondurilor publice si avem in vedere asa – zisii „cei trei e” adica eficienta, eficacitate si economicitatea utilizarii lor am putea avea in vedere in viitor si alte criterii care sa defineasca performanta utilizarii resurselor publice. Ne referim la faptul ca auditul public intern organizat la ordonatorii principali de credite atat de la nivel central cat si de la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale ar putea avea in vedere pe langa „cei trei e” inca doi asa-zisi”e” si anume: etica utilizarii resurselor publice si eficienta utilizarii resurselor de mediu.  Aceste doua criterii pot fi aplicate cu rezultate mai bune de catre auditul extern dar avand in vedere impactul lor asupra cresterii performantei utilizarii fondurilor publice credem ca si auditul intern le-ar putea avea in vedere mai ales cel organizat la nivelul unitatilor administrativ – teritoriale.