Clasificarea si codificarea imobilizarilor corporale

Clasificarea si codificarea imobilizarilor corporale

Mijloacele fixe sunt diferentiate pe grupe, subgrupe, clase, subclase si familii. Conform reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene valabile de la 1 ianuarie 2003 clasificarea pe grupe de imobilizari corporale este urmatoarea :

1. Terenuri si amenajari de terenuri

1.1. Terenuri

1.2. Amenajari de terenuri

2. Constructii

3. Instalatii termice, mijloace de transport animale si plantatii

3.1. Echipamente tehnologice (masini, utilaje, si instalatii de lucru)

3.2. Aparate si instalatii de masurare, control si refacere

3.3. Mijloace de transport

3.4. Animale si plantatii

4. Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale.

Potrivit acestui catalog fiecare imobilizare corporala primeste un cod de clasificare in care fiecare cifra are urmatoarea semnificatie :

Prima cifra reprezinta grupa si se atribuie conform numerotarii prezentate mai sus

A doua cifra reprezinta subgrupa conform numerotarii mai sus

A treia cifra reprezinta clasa

A patra cifra reprezinta familia.

Clasificarea nu este obligatoriu a se extinde pana la ultima treapta - familia daca Catalogul nu prevede acest fapt.

Durata normala de functionare este stabilita in momentul intrarii mijlocului fix in patrimoniu si stabilirea codului de clasificare. Ea consta in specificarea duratei in ani in care se va face transferarea valorii mijlocului fix asupra noilor valori create si includerea in costuri sub forma amortizarii, a acesteia. La institutiile publice aceasta durata indica cat timp trebuie sa satisfaca un imobilizari corporale necesitatile unitatii, dupa intrarea in patrimoniu si respectiv data cand acesta, ca urmare a pierderii calitatii constructive si functionale poate fi scos din patrimoniu.

In bilantul de la sfarsitul exercitiului mijloacele fixe sunt inregistrate la valoarea ramasa respectiv valoarea contabila minus amortizarea calculata pana la intocmirea acesteia. Ca elemente ale patrimoniului, mijloacele fixe raman in contabilitate pe toata durata exploatarii la valoarea de intrare.

Catalogul cuprinde clasificarea imobilizarilor corporale utilizate in economie si duratele normale de functionare a acestora, care corespund cu duratele de amortizare, in ani, aferente regimului de amortizare liniar.

Durata normala de functionare reprezinta durata de utilizare a activului respectiv, in care exploatarea acestuia aduce profit, respectiv veniturile realizate sunt mai mari decat cheltuielile necesare pentru functionare, intretinere si reparare. In consecinta, durata normala de utilizare este mai redusa decat durata de viata fizica a activului respectiv.

imobilizarilor corporale cuprinse in catalog sunt clasificate in general in grupe, subgrupe, clase si subclase, iar pentru unele, si in familii. Astfel imobilizarile corporale amortizabile au fost clasificate in 4 grupe principale, si anume :

1.       Terenuri si amenajari de terenuri

2.       Constructii

3.       Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii

4.       Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale.

Fata de clasificarea anterioara, aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 266/1994, noua clasificare, urmand tendinta manifestata pe plan mondial, a concentrat activele corporale amortizabile intr-un numar cat mai redus de grupe si clase, scopul urmarit fiind o operare cat mai usoara a amortizarii si nu inventariere fizica a acestora.

De asemenea, la clasificare nu s-a mai luat in considerare drept criteriu natura materialului din care este realizat activul respectiv, aplicandu-se noul concept de performanta care statueaza ca un activ trebuie sa indeplineasca o anumita functiune (misiune), pe o anumita durata de functionare, indiferent de natura materialului utilizat de producator pentru obtinerea acestuia.

Pe baza bancii de date privind comportarea activelor amortizabile in conditii speciale de mediu s-a adoptat o abordare diferita fata de vechiul catalog. Astfel, pentru Grupa „Constructii”, care inglobeaza - „Cladiri” si -„Constructii speciale” din vechiul catalog, nu s-au prevazut conditii speciale generice de mediu in functie de structura (mediu normal si mediu agresiv), cu care s-au prevazut direct duratele de functionare diferentiate pentru constructiile din industriile cu mediu agresiv (alimentara, materiale de constructii, metalurgica, siderurgica si chimica).

Catalogul cuprinde informatii necesare identificarii mijlocului fix si stabilirii duratei normale de functionare:

Codul de clasificare

Denumirea grupei, a subgrupei, clasei si a familiei imobilizarilor corporale amortizabile

Durata normala medie de functionare in ani

De exemplu:

Pentru a gasi durata normala de functionare a unei gari se va cauta in clasificare

Grupa 2 =. Constructii

Subgrupa 2.3 = Constructii pentru transporturi, posta si telecomunicatii

Clasa 2.3.1 = Cladiri pentru transporturi: autogari, gari.

Astfel la codul 2.3.1 vom gasi o durata normala de functionare de 40 de ani. In acest caz gara este definita drept o cladire.

Pentru evitarea confuziilor se precizeaza ca o cladire reprezinta o constructie sub forma de incinta inchisa, in care desfasoara o activitate umana: de locuire, de productie, de cult, de transport (gara), de posta si telecomunicatii.

Daca pe parcursul vietii activului agentului economic constata ca durata de functionare normala conform catalogului nu este adecvata, atunci aceasta se va putea corecta la sfarsit de an pe baza unei analize pertinente, cu aprobarea consiliului de administratie.

Astfel durata de functionare normala se poate prelungi cu pana la 20% fata de durata prevazuta in catalog, ca urmare a efectuarii unor cheltuieli ulterioare privind activul, care au condus la imbunatatirea parametrilor fata de valorile initiale, sau ca urmare a unei politici eficiente de intretinere si de reparatii, adoptata de agentul economic care poate asigura o durata mai mare de functionare rentabila, cu venituri mai mari decat cheltuielile de exploatare.

De asemenea, durata de functionare normala se poate reduce cu pana la 20% fata de durata prevazuta in structura pietei impun acest lucru.

Mentinerea in continuare in functionarea imobilizarilor corporale care pot afecta protectia vietii, a sanatatii si a mediului (mijloace de transport rutier, feroviar, aerian si naval, masini de constructii si de gospodarie comunala, masini de ridicat etc.) dupa durata de functionare normala, majorata cu maximum 20% se va face numai pe baza avizului organismelor nationale de atestare competente.

La intrarea in patrimoniu, imobilizarile corporale trebuie identificate ca obiecte de evidenta stabilind, cumulativ, momentele-etape de parcurs :

Incadrarea in subdiviziunile de clasificare ce decurg din compararea denumirii
activelor corporale din catalog cu caracteristicile constructive si functionale ale
acestuia si cu destinatia in activitatea curenta a unitatii;

Codul de clasificare exprimat prin cifre in trepte;

Stabilirea duratei normale de functionare (utilizare) in ani, care se calculeaza de la
inceputul lunii urmatoare celei de intrare in patrimoniu;

Numarul de inventar atribuit din partida corespunzatoare a registrului numerelor de
inventar.

Numarul de inventar este un element accesoriu de evidenta, specific numai imobilizarilor corporale. Acesta permite identificarea pe teren obiectelor de evidenta, intrucat se inscrie distinct pe fiecare imobilizari corporale, inclusiv pe componentele acestuia. Pentru restabilirea numerelor de inventar, unitatea deschide documentul de evidenta « Registrul numerelor de inventar » in care se deschid partial cuprinzand serii de numere pentru fiecare grupa de imobilizari corporale.