Imprumuturile de stat - elementele tehnice ale imprumuturilor de stat

IMPRUMUTURILE DE STAT - caracterizare generala

Imprumuturile de stat reprezinta obligatiile generate de contractele de pe piata financiara interna si/sau internationala prin care statul, in calitate de imprumutat, obtine fonduri financiare de la o persoana fizica sau juridica creditoare si se angajeaza sa le ramburseze, impreuna cu dobanda si cu alte costuri, intr-o perioada specificata.

Aceste obligatii sunt rezultatul atat a imprumuturilor contractate direct de catre stat, cat si a imprumuturilor garantate de stat.

Astfel, se disting urmatoarele forme ale imprumuturilor de stat:

- imprumuturi interne sau externe contractate/garantate de catre autoritati ale administratiei publice centrale;

- imprumuturi interne sau externe, contractate/garantate de catre autoritati ale administratiei publice locale.

Imprumuturile de stat prezinta urmatoarele caracteristici:

- au caracter contractual; exprima acordul de vointa al partilor;

- au caracter rambursabil; se restituie la termenul fixat, persoanelor fizice si juridice care l-au acordat;

- asigura o anumita contraprestatie.

Imprumuturile de stat genereaza, anumite cheltuieli suplimentare din parte a statului, cheltuieli legate de plata dobanzilor, primelor de rambursare, castigurilor si altor avantaje acordate creditorilor statului, precum si cheltuieli legate de gestionarea datoriei publice.

ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPRUMUTURILOR DE STAT

In momentul lansarii unui imprumut de stat este necesara stabilirea catorva elemente tehnice care il definesc din punct de vedere juridic. Aceste elemente se refera la: denumirea imprumutului, valoarea nominala, valoarea reala si cursul, termenul de rambursare, dobanda, prima de rambursare, alte avantaje oferite detinatorilor de inscrisuri ale imprumuturilor de stat.

Denumirea imprumutului

Denumirea poate fi legata de destinatia imprumutului (spre exemplu: "Imprumuturi pentru inzestrarea armatei", "Imprumuturi pentru reconstructie", iar cand imprumuturile se contracteaza cu o oarecare regularitate, pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru alte destinatii, in denumirea lor se precizeaza anul contractarii (spre exemplu: "Imprumutul de stat 2001"), nivelul dobanzii ("Imprumutul de stat 71%"), forma pe care o imbraca venitul ("Imprumutul de stat cu castiguri"), dupa caz.

Valoarea nominala,valoarea reala si cursul

Valoarea nominala reprezinta suma inscrisa pe titlul unui imprumut de stat. Se constituie in valoarea de referinta in care se calculeaza dobanda cuvenita creditorilor.

Valoarea reala reprezinta suma cu care cumpara (se vinde) un inscris.

Acesta depinde de cursul de vanzare al inscrisurilor de stat si poate fi mai mica, egala sau mai mare decat valoarea nominala a acestora.

Deci,

unde:

VR = valoarea reala;

VN = valoarea nominala;

CP = cursul inscrisurilor in momentul plasarii imprumutului.

Marimea valorii reale depinde de cursul la care se coteaza inscrisurile respective la bursa.

Cursul exprima "pretul" cu care se cumpara si se vand 100 de unitati monetare valoare nominala. Acesta poate fi:

- al pari (egal cu 100);

- sub pari (mai mic decat 100);

- supra pari (mai mare decat 100).

La lansarea unui imprumut, cursul obligatiunii unui imprumut de stat este, de regula sub pari si rareori al pari sau supra pari.

Marimea cursului se stabileste fie de catre stat (acesta pune in vanzare inscrisurile la cursuri pe care acesta le stabileste), fie de catre piata (prin bursa de valori).

De altfel, marimea cursului depinde de raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut, nivelul dobanzii, de cat de urgenta este detinerea de resurse sau de interesul pe care il are statul in rascumpararea propriilor inscrisuri.

Termenul de ramburasare

Imprumuturile de stat se pot contracta (daca avem in vedere durata pentru care se contracteaza) pe termene precise de rambursare si fara asemenea termene.

Acestea pot fi contractate pe o perioada de pana la un an inclusiv (pe termen scurt), pe o perioada de peste un an pana la cinci ani inclusiv (pe termen mediu) si pe o perioada de peste cinci ani (pe termen lung).

In functie de termenul pentru care s-a contractat imprumutul, inscrisurile de stat poarta denumiri diferite:

- bonuri de tezaur, polite de tezaur, certificate de trezorerie, certificate (bonuri) de impozite - pentru imprumuturile pe termen scurt;

- inscrisuri cunoscute sub denumirea de obligatiuni sau titluri de renta - pentru imprumuturile pe termen mediu si lung;

- titluri de renta perpetua - pentru imprumuturile fara termen

Dobanda

"Pretul" pe care statul se obliga sa-l plateasca creditorilor sai pentru folosirea sumei imprumutate de catre acesta.

Se stabileste ca relatie intre valoarea nominala si rata anuala a dobanzii (rata nominala sau de emisiune a dobanzii), astfel:

unde:

D   = suma absoluta a dobanzii anuale

VN = valoarea nominala a inscrisurilor

Rn = rata nominala a dobanzii

Rata dobanzii este expresia procentuala a dobanzii platite pe an pentru 100 de unitati monetare valoare nominala si depinde de: raportul dintre oferta si cererea de capital de imprumut public; rata dobanzii la creditele bancare; rata inflatiei.

Atunci cand imprumutul de stat este plasat pe piata la un curs sub pari, suma care este incasata de la subscriitori (adica valoarea reala) este mai mica decat cea pe care o datoreaza acestora si la care este calculata dobanda (adica valoarea nominala). Caz in care rata reala a dobanzii este mai mare decat rata nominala.

In consecinta, rata reala a dobanzii in functie de marimea cursului in momentul plasarii inscrisurilor se determina cu ajutorul relatiei:

unde:

Rrc = rata reala  a dobanzii influentata de cursul de plasare

D  = suma absoluta a dobanzii

VR = valoarea reala a imprumutului

Dar, rata reala  a dobanzii se modifica ca urmare a influentei ratei inflatiei si poate fi:

- reala pozitiva (cand rata nominala depaseste rata inflatiei)

- reala negativa (cand rata nominala este mai mica decat rata inflatiei)

Determinarea ratei reale a dobanzii in functie de rata inflatiei, are la baza relatia:

unde:

Rrd = rata reala a dobanzii in functie de rata inflatiei

Rn = rata nominala a dobanzii

Ri = rata inflatiei

Prima de rambursare

Prima de rambursare se calculeaza ca diferenta intre suma de bani pe care statul a incasat-o in momentul plasarii inscrisurilor (sub pari) si suma de bani pe care se angajeaza sa o restituie la rambursarea imprumutului (supra pari).

Diferenta apare cand cursul de rambursare este mai mare decat cursul de plasare a inscrisurilor de stat.

Se determina cu ajutorul relatiilor:

unde:

PR  = prima de rambursare

VRr = valoarea reala a imprumutului in momentul rambursarii

VRp = valoarea reala a imprumutului in momentul plasarii

VN  = valoarea nominala a imprumutului

Cr    = cursul inscrisurilor in momentul rambursarii

Cp   = cursul inscrisurilor in momentul plasarii

Daca in momentul rambursarii cursul este mai mic decat cel din momentul plasarii, subscriitorii nu vor obtine o prima de rambursare ci o pierdere, intrucat VRr < VRp.

Alte avantaje conferite detinatorilor de inscrisuri ale imprumuturilor de stat

Pentru  a face mai atractiv un imprumut de stat sunt situatii in care se procedeaza la inlocuirea dobanzii cu castiguri.

Insa, statul poate acorda si alte avantaje subsciitorilor cum ar fi:[1]

- scutiri sau reduceri de impozite si taxe ale veniturilor obtinute pentru imprumuturile subscrise, precum si a celor provenite din eventualele tranzactii la bursa cu inscrisurile publice negociabil;

- acceptarea de catre autoritatile fiscale a unor inscrisuri  ale imprumuturilor de stat ca plata a unor impozite datorate de subscriitori;

- neadmiterea executarii silite a inscrisurilor imprumuturilor de stat, in cazul declararii starii de faliment pentru detinatorii acestora;

- garantii impotriva deprecierii monetare (exprimarea imprumuturilor intr-o valuta mai stabila, mai cu seama in cazul imprumuturilor contractate in strainatate, indexarea imprumuturilor in functie de evolutia preturilor etc).