Managementul resurselor bancare

MANAGEMENTUL RESURSELOR BANCARE

Resursele bancilor se impart in resurse proprii si resurse atrase. Resursele proprii au un caracter mai stabil (permanent) si resursele atrase au un caracter imprumutat. Totusi bancile incadreaza resursele temporare sau imprumutate in notiunea mai larga de resurse atrase.

Bancile romanesti au in vedere la aceasta categorie si rezerve generale pentru riscul de credit care la noi se numesc rezerve minime obligatorii si care in aceasta perioada au scazut de la 30% la 20% pentru a elibera Banca Centrala catre bancile obisnuite resurse noi de creditare.

Tot in resursele atrase marile banci din lume includ dividendele de plata (actionarii in mod frecvent nu isi insusesc dividendele anuale si le capitalizeaza).

In cazul bancilor resursele proprii reprezinta capitalul bancar. Acesta prezinta urmatoarele functii:

protejeaza deponentii;

absoarbe pierderile neanticipate;

este utilizat pentru achizitionarea de cladiri si echipamente devenind in acest fel capital in natura;

serveste ca limita minima pentru luarea in consideratie a bancii respective de catre organismele financiar-bancare internationale (aceasta limita se mai numeste coeficientul de adecvare a capitalului sau coeficientul COOKE).

Managementul bancar trebuie sa stabileasca un asemenea nivel al capitalului social incat sa se asigure

lichiditatea si solvabilitatea bancii, dar si un necesar de fonduri pentru banca in vederea achizitionarii de cladiri si echipamente.

Bancile romanesti calculeaza coeficientul COOKE (K) avand in vedere fondurile totale ale bancilor (fonduri proprii) si activele totale. Conform Acordului Bassel II acesta trebuie sa fie mai mare sau egal cu 0,08 sau 8%.

K =

In ultimul timp si bancile romanesti au in vedere la numitor nu activele totale, ci activele ponderate, adica elementele de activ din bilant la care se adauga activele extrabilantiere corectate cu un coeficient de risc de credit asociat fiecarui activ.

In cazul resurselor atrase banca acorda depozitelor persoanelor fizice care constituie de departe cea mai importanta resursa.

Managementul bancar are in atentie in acest caz raportul dintre total depozite si total resurse. Este important pentru managementul unei banci pentru a fi performant sa gaseasca un optim al depozitelor in total resurse, avand in vedere costul relativ ridicat al acestora.

In cadrul managementului resurselor orice banca isi stabileste un cost marginal. Acesta arata cheltuielile efectuate de banca pentru a cumpara o unitate suplimentara de resurse. Acest cost marginal este neaparat corelat cu plasamentele bancii pentru a se vedea direct raportul dintre venituri si cheltuieli. Costul marginal mai arata nivelul propus al ratei de recuperare a capitalului actionarilor.

Costul marginal al resurselor poate fi determinat pe total resurse si pe fiecare resursa. Fiecare resursa a bancii are costuri marginale diferite, iar din combinarea acestora rezulta un cost marginal unic dat de relatia:

Cm =

in care: Cm = costul marginal ponderat;

pj = ponderea fiecarui cost in costul total;

cj = costul marginal al fiecarei resurse;

m = numarul resurselor, exclusiv capitalul propriu.

Pentru managementul bancii, costurile marginale reprezinta factori limitativi in adoptarea deciziei cu privire la stabilirea pretului activelor pe care o banca le poate finanta.

Cunoscand costurile resurselor, banca isi poate fixa dobanda la active astfel incat sa-i ramana un profit acceptabil.

Managementul bancii determina separat costul marginal al unor resurse independente si conjuncturale (cum ar fi actualmente creditele acordate de FNI si Uniunea Europeana).

Costurile resurselor depind si de nivelul ratei dobanzii de piata, iar costurile de operare ar trebui sa fie mai mici pentru banci, avand in vedere gradul ridicat de procesare a informatiei bancare.

In managementul resurselor bancile pornesc de multe ori de la capitalul social (care de multe ori este denumit generic capital propriu pe motiv ca include si rezervele alocate de banca anual sau in cursul unui an financiar).

Societatile bancare prezinta un specific in constituirea capitalului social, astfel pentru a constitui o banca este necesar un capital social de pornire de 5,5 mil. euro. Constituirea capitalului social se face prin emisiune de actiuni, iar dezvoltarea sa prin adaugarea de rezerve sau prin emisiuni suplimentare de actiuni.

Specific pentru banci este si faptul ca reducerea capitalului social nu poate fi facuta decat dupa trecerea unei perioade de timp de 2 ani si cu acordul BNR.

Inafara fondului de rezerva, bancile mai constituie fond de dezvoltare, fond de risc si rezerve minime obligatorii. In principal aceste fonduri se constituie din profit.