Ecoturismul - o forma de turism durabil

Ecoturismul - o forma de turism durabil

Ecoturismul, dupa specialisti OMT, este o forma de turism legata de cunoasterea si protejarea mediului - biodiversitate, fauna, ecosisteme etc. - insistand pe necesitatea educarii turistilor in problematica mediului si a mijloacelor de mentinere a acestuia. Adesea, acolo unde se practica ecoturismul, traiesc comunitati de oameni cu traditii ancestrale, ceea ce face necesara protectia identitatii si culturii locale, pentru ca dezvoltarea turismului sa fie benefica si pentru aceste populatii.

In contextul turismului mondial, ecoturismul are o dez­voltare rapida, atragand turisti cu respectul pentru natura si cultura locala, astfel, ca in anul 1996, acesta reprezenta cea. 20 % din calatoriile internationale in regiunile ecologice sau cu potential natural, cu peste 2 miliarde USD incasari (Conferinta Mondiala Ecotur, 1997).

Asigurarea dezvoltarii durabile si gestionarii corecte a ecoturismului are la baza cateva principii de planificare si anume[1]:

aplicarea de masuri foarte stricte pentru protejarea florei, faunei, ecosistemelor si, dupa caz, a siturilor arheologice, istorice sau a culturii locale;

normele capacitatii optime de primire pot fi admise, astfel ca amenajarile turistice sa nu fie excesive iar locurile extrem de aglomerate cu turisti;

crearea pentru turisti a unor echipamente de cazare ecologice propice, utilizand metode de constructie, stil si materiale locale, folosind dispozitive de consum redus de energie si eliminand convenabil deseurile; structurile de cazare au o densitate de constructie usoara (fara etaj); pentru tratarea apei uzate se utilizeaza mijloace individuale biologice compacte, iar pentru deseuri solide compostarea se face la maximum, pentru a fi incarcate in camion. Aici se constru­ieste un Centru de primire si informare pentru turisti, unde se prezinta tehnicile locale de protectie a mediului, informatii generale, servicii utile etc.;

redactarea si difuzarea unui cod de conduita al turistilor si vizitatorilor, cu privire la ecoturism si respectarea dispozitiilor inscrise in cod (ceea ce trebuie sa intreprinda turistii);

punerea la dispozitie a unor ghiduri bine intocmite, care sa informeze turistii cu precizie, sa-i sensibilizeze despre biodiversitate si mijloacele de protectie a mediului si sa le formeze atasamentul fata de mediu;

deprinderea populatiei locale de a participa la dezvoltarea turistica in scopul de a scoate din turism locuri de munca si venituri, de a organiza vizitarea satului, atunci cand este in apropiere, de a educa turistii in respectul culturii si traditiilor locale, ale activitatilor economice locale.

Ecoturismul, componenta a dezvoltarii durabile, este cunoscut si sub notiunile de turism "verde", turism "moale" sau turism "bland" in sensul ca aceasta forma de turism, cu o paleta larga de activitati, se desfasoara in spatii rurale (programe, circuite, sporturi, amenajari si echipari turistice etc), are cele mai reduse implicatii in degradarea si poluarea ecosistemelor naturale, parcuri naturale si nationale, rezervatii ale biosferei, rezervatii naturale. Organizatia Mondiala a Turismului (OMT) recomanda, de altfel, pentru inceput, dezvoltarea cu precadere a acestei forme de turism in zonele protejate, iar Uniunea Internationala de Conservare a Naturii si resurselor similare (UICN) arata, in 1992, ca, "ecoturismul este acel segment al turismului care implica strabaterea zonelor naturale, relativ netulburate, pentru a admira peisajul si a te bucura de lumea plantelor si animalelor salbatice ale acestora".

Definitia acceptata de OMT este relevanta: "ecoturismul este forma de turism in care principala motivatie este observarea si aprecierea naturii si a traditiilor locale", iar conditiile ce trebuiesc indeplinite releva obiectivele certe ale acestei forme de turism:

conservarea si protejarea naturii, folosirea resurselor umane locale;

caracterul educativ si respect pentru natura;

constientizarea protejarii naturii in randul turistilor si comunitatii locale;

minimalizarea impactului negativ asupra mediului natural si socio-cultural.

De fapt, notiunile de turism ecologic, ecoturism nu trebuie sa aiba o adresabilitate restrictiva (numai pentru zonele protejate), deoarece intreaga activitate de turism trebuie sa se desfasoare dupa principii ecologice, adica in contextul dezvoltarii durabile a economiei si a turismului si de aceea preferam categoria de turism ecologic.

In sens mai restrans, ecoturismul se bazeaza pe observarea naturii, oferind produse turistice distincte, specifice formelor de turism cultural, stiintific, de cercetare, fiind practicat in tarile cu o remarcabila biodiversitate, care detin rezervatii naturale, parcuri nationale si comunitati locale care si-au pastrat nealterate obiceiurile si traditiile.

Ecoturismul presupune conducerea, organizarea si dezvoltarea activitatii de turism cu scopul de a nu deranja sau distruge echilibrul natural, mediul inconjurator cu resursele turistice naturale si valorile cultural-istorice sau tehnico-economice si de a realiza o exploatare durabila a acestora.

Prin notiunea de ecoturism, spatiul este privit sub dubla ipostaza si anume: pe plan cantitativ, prin "capacitatea de primire a teritoriului" care poate fi naturala sau creata de om si pe plan calitativ, prin activitatea sau prin valoarea turistica a teritoriului, naturala sau creata. Ambele laturi de abordare se inscriu in politica globala de dezvoltare durabila a turismului. O asemenea politica turistica are ca scop sa asigure o functionare ecologica, economica, social-culturala pe baza unei utilizari rationale si eficiente a resurselor.

Dezvoltarea ecologica si durabila a turismului vizeaza patru directii:

exploatarea durabila a resurselor turistice si mediului inconjurator natural si construit;

reducerea presiunii asupra arealelor celor mai intens exploatate prin introducerea in circuit a altor areale turistice (directia economica);

protejarea si conservarea resurselor turistice si a ecosistemelor ce se circumscriu acestora; reducerea si eliminarea deseurilor, reciclarea lor, diminuarea scoaterii terenurilor din circuitul agricol si silvic (directia ecologica);

protejarea si dezvoltarea economica si socioculturala a comunitatilor locale din arealul respectiv sau din apropierea acestuia, dezvoltarea economiei traditionale si cresterea numarului de locuri de munca; valorificarea elementelor cultural-istorice care exprima identitatea culturala si dezvolta spiritul de toleranta (directia sociala);

surse de finantare pentru protejarea mediului, a habitatelor naturale si construite si a economiei comunitatilor locale (surse de finantare).

Se remarca faptul ca aceste obiective, prin continutul lor, se circumscriu la doua concepte: exploatarea optima si durabila a resurselor si protejarea si dezvoltarea economico-sociala si culturala a comunitatilor locale.

Asadar, ecoturismul trebuie sa asigure: exploatarea optima si durabila a resurselor si a mediului inconjurator; avantaje economice si sociale populatiei rezidente; compatibilitate intre populatia locala si cea turistica si interes pentru dezvoltare durabila; largirea spectrului de activitati economice traditionale si crearea de oportunitati pentru valorificarea optima a resurselor turistice si introducerea in circuitul economic a noi obiective si areale turistice.

Aceste principii au fost adoptate si in Declaratia Conferintei Internationale de la Berlin privind raportul dintre biodiversitate si turism (6-8 martie 1997), care puncteaza consensul dintre turismul durabil si protectia mediului, si anume:

turismul durabil, mai ales prin ecoturism, permite folosirea rationala a diversitatii biologice si contribuie la dezvoltarea sa;

dezvoltarea activitatilor turistice trebuie sa se realizeze intr-o maniera de echilibru si eficienta durabila si sa poata fi controlata; acordarea unei atentii speciale pentru formele de turism practicate in zonele ecologice si culturale fragile, unde se cere evitat turismul de masa;

toti partenerii interesati, atat din sectorul privat cat si de stat, trebuie sa se implice in sustinerea unui turism durabil prin realizarea unor produse turistice de marca si a unor coduri de comportament pentru toti participantii la aceasta activitate (turisti, personal angajat, localnici);

atragerea populatiei locale si a institutiilor locale in aplicarea acestor principii de actiune ecoturistica, pentru a fi principalii beneficiari ai turismului ecologic.

Aplicarea ecoturismului ca model de dezvoltare a turismului durabil cu deosebire in ariile protejate, dar si in altele cu un mediu fragil, si a principiilor sale, are un dublu scop: pe de o parte, valorificarea integrala si durabila a resurselor naturale si culturale, cu imbunatatirea calitatii vietii in comunitatile locale, iar, pe de alta parte, satisfacerea motivatiilor si cerintelor turistilor in concordanta cu conservarea mediului si a resurselor pentru generatiile viitoare.

In anumite arii turistice din Africa, Oceania etc. impactul fluxurilor turistice are implicatii mari in mediul natural, dar si in viata sociala, economica si culturala a comunitatilor locale, conducand la deteriorarea acestora. In acest sens, prin explicarea corecta a principiilor de baza, ecoturismul trebuie sa conduca la dimensionarea riguroasa a fluxurilor de turisti, modelarea comportamentului turistului si stabilirea pertinenta a pragului de toleranta suportat de populatia locala, pentru mentinerea autenticitatii comunitatilor, evitand, astfel, depasirea limitei suportabilitatii, ceea ce inseamna degradare ireversibila.

Turismul rural cu componenta sa agroturismul, turismul stiintific si cel profesional se vor impune ca forme ale turismului ecologic (ecoturism). De mentionat, in acest sens, contributia turismului la dezvoltarea rurala, daca populatia locala participa la desfasurarea lui, acesta fiind, totodata, si un mijloc de protectie a mediului, a traditiilor economice si cultural-istorice rurale, locale.

Rezervatia Biosferei Delta Dunarii este o zona protejata, unde ecoturismul se poate aplica si dezvolta in toata complexitatea sa. Aici se impletesc cerintele de protejare a ecosistemelor deltaice si de conservare a ariilor naturale inca nederanjate de om cu mentinerea si dezvoltarea economiei locale traditionale si a habitatelor umane cu traditiile lor ancestrale.

Conceput initial ca o alternativa a turismului de masa, ecoturismul se materializeaza drept o solutie in combaterea efectelor negative si minimizarea impacturilor asupra ecosistemelor naturale. Ca forma de turism, specifica dezvoltarii durabile, cunoaste unele trasaturi total diferite de formele turismului de masa (tabelul 1).

Tabelul 1.

Caracteristici distincte ale turismului de masa si ale ecoturismului

Sursa: Prelucrarile autorului si coordonatorului

Ecoturismul, spre deosebire de turismul de masa, care este dependent de numarul mare de turisti, este preocupat de dezvoltarea durabila si capacitatea de primire a teritoriului: el nu incurajeaza fluxuri mari de turisti, ci este destinat, in special, segmentului de turisti individuali si grupurilor organizate de mici dimensiuni (maximum 15 persoane).

Dezvoltarea sectorului ecoturistic va antrena simultan si prosperitatea altor sectoare ale economiei (industria alimentara, comertul, transportul etc.). Deoarece cererea pentru turismul ecologic este in permanenta si constanta crestere (pe plan mondial), ca o tendinta de mentinere a acestei influente pentru piata turismului si a comunitatilor locale prezinta interes continuitatea promovarii modelelor de dezvoltare durabila.

Prin ecoturism se elucideaza o explozie de interese, acesta fiind privit ca un mecanism de dezvoltare a industriei turistice, in general, cu scopul de a corespunde modelelor de dezvoltare durabila, in primul rand generand si atribuind o valoare economica protectiei mediului inconjurator, precum si evidentiind valorile culturale si naturale ale comunitatilor locale.

Deci, putem afirma ca ecoturismul dispune de potential si capacitati de a fi considerat un instrument pentru dezvoltarea durabila a unei regiuni.

Conceput initial ca alternativa a turismului de masa, ecoturismul apare ca o solutie in combaterea efectelor negative si minimalizarea impacturilor asupra ecosistemelor naturale.