Caracterul autoplastic al unor activitati corporale

CARACTERUL AUTOPLASTIC AL UNOR ACTIVITATI CORPORALE

 Tendinta omului de a realiza un corp armonios si frumos este milenara. Foarte multe exercitii analitice sau sintetice (gimnice, calistenice[1], facute in ritmul muzicii, aerobice, de culturism si de fitness) indeplinesc functia autoplastica. Societatea contemporana stimuleaza aceasta tendinta si premiaza realizarile cele mai izbutite, permitand insa si exagerari care ignora bunul simt si etica. In domeniul activitatilor corporale, sunt multe teorii care, in mare parte, incearca sa fundamenteze cat mai stiintific domeniul si stiinta care se ocupa de el.

Conceptul de activitati corporale

Definim activitatile corporale ca fiind activitati cu finalitate proprie (autotelice si autoplastice) raspunzand dorintei omului de a le practica, pentru a trai bucuria miscarii, pentru propria dezvoltare fizica, recreare si divertisment, compensare sau ameliorare. (Epuran, M 2005). Activitatile corporale, sunt ca o familie de activitati, fiecare activitate avand functii si obiective proprii, dar asociindu-se, intrepatrunzandu-se si chiar coexistand, ca o expresie a complexitatii fiintei umane si a multiplelor ei motivatii si aspiratii in contextul vietii sociale. Termenul de „corporal” este preferat celui de „fizic”, cu care are multe similitudini, si care-l poate inlocui, fara a distorsiona semnificatia primului. Este cunoscut faptul ca intreaga manifestare a fiintei umane are drept componenta permanenta si fundamental structurala, miscarea corporala, activitatea corporala, in toate formele ei, mai mult sau mai putin evoluate, analitice sau sintetice, simple sau complexe, innascute sau dobandite, cu functii de adaptare la natura, de munca, sociale etc. In fond, activitatea corporala este esenta vietii, este o activitate apropiata de ceea ce se numeste in mod curent exercitiu corporal, exercitiu fizic, educatie fizica si sportiva, joc, sport sau chiar cultura fizica. Daca preferam sa vorbim despre activitati corporale, o facem pentru ca fiecare din termenii enumerati au sfere limitate, iar unii, cum sunt educatia fizica, educatia sportiva sau cultura fizica, semnifica nu numai activitatea subiectului, ci si actiunea social-pedagogica de formare intentionata in directia corespunzatoare. In cazul „educatiei fizice”, este vorba, in acelasi timp, de activitate si obiect-disciplina de invatamant. Conceptul de activitate corporala, depaseste sfera limitata a „educatiei fizice”, inteleasa doar ca gimnastica sau, in cel mai bun caz, ca activitati cu caracter sportiv, in scoala. Tendintele firesti de autodezvoltare ale fiintei umane, ca si reflectarea acestora in teoria si activitatile practice, urmeaza principiul dependentei de conditiile social-istorice ale existentei. Societatea moderna pretinde alt gen de activitati, corespunzatoare conditiilor si spiritului innoitor pe care aceasta le-a generat.

Activitatile corporale - multiple, variate, diversificate - trebuie sa dezvolte si sa formeze - in toate situatiile – si de asemenea, sa previna, sa compenseze si sa corecteze disfunctiile, acolo unde conditiile de viata, munca si activitate nu reusesc sa pastreze echilibrul personalitatii umane.

Tipurile de activitati corporale

Tipuri de activitati corporale: ludice, agonistice, gimnice, recreative si compensatorii, care, acopera satisfacator aria educatiei fizice, jocului, sportului, „conditiei”(fitness-ului), recreatiei, corectarii si compensarii prin exercitiile fizice, corporale. Dintre toate tipurile de activitati corporale mai sus mentionate, ne vom referi la activitatile gimnice ale caror caracteristici ne slujesc in dezvoltarea prezentei teme.

 Activitatile corporale gimnice (lat. - gymnas) sunt orientate spre dezvoltarea armonioasa, sunt efectuate, de regula, benevol, de multe ori cu scop de autoperfectionare, in care sunt cuprinse: gimnastica de baza, gimnastica aerobica, joggingul, exercitiile de conditie – „fitness”, exercitiile calisthenice, cu functii de autodezvoltare si sanogeneza(SANOGENÉZA  s.f. Ramura a medicinii care se ocupa cu asigurarea starii de sanatate a populatiei, studiind mediul social ca factor patologic, influenta locuintei si a conditiilor de munca, fenomenele de urbanizare, de poluare etc.). Cele mai multe activitati gimnice sunt analitice; ele prelucreaza metodic si sistematic - cu orientare spre perfectionare - acele segmente corporale pe care jocul si sporturile le solicita integral si functional. Utilizate in scop pedagogic si in asociere cu alte forme de activitate, ele constituie continutul de baza al educatiei fizice scolare in cele mai multe tari.

Dupa cum am subliniat mai inainte, socotim ca in grupele(tipurile) de activitati corporale propuse, isi gasesc locul, toate genurile de exercitii analitice sau sintetice, individuale sau colective, in natura sau in spatii inchise, pe apa sau zapada, cu sau fara mijloace tehnice s.a.m.d. Dezvoltarea sociala viitoare, va putea crea si alte forme sau tipuri de activitati destinate cresterii calitatii vietii. Putem avansa ipoteza dezvoltarii unor tipuri de activitati corporale heteroclite(HETEROCLÍT, -A, heterocliti, -te, adj. 1. Alcatuit din elemente disparate, eterogene. 2. Neobisnuit, anormal; ciudat, bizar.), ca urmare a inventivitatii mintii umane.

Daca ne referim la diferitele functii ale activitatilor corporale (functia auxologica - de dezvoltare fizica si psihica, in care integram functia sanogenezica /sanogenica/, functia conativa(CONATÍV, -A adj. 1. (fil.) referitor la activitate, la procesele de vointa; volitiv. 2. despre forme verbale care exprima ideea de efort.) - de implinire a nevoii de miscare si de satisfactie si functia integrativ-sociala, sau la aspectele corespunzatoare lor, vom constata ca satisfac integral ceea ce se numeste idealul dezvoltarii si formarii omului modern, cel putin sub aspectul corporal-biologic, psihologic si socio-cultural, ideal individual sau ideal colectiv, de corectare sau compensare, de recreare sau divertisment. Aspectele psihosociale, integrative se intalnesc si se coreleaza cu cele sanogenezice de dezvoltare a sanatatii(nu sanogenetic, care provine din fondul ereditar!) intr-o extensie care se subsumeaza educatiei permanente, pentru o superioara calitate a vietii.

Caracteristicile autoplastice ale activitatilor corporale

 Autoplastia, este actiunea de modelare a propriei fiinte - indeosebi corporale - prin activitati specifice. Daca din punct de vedere psihologic, autoeducatia consta in faptul ca individul uman „isi ia soarta in propriile maini”, dupa expresia lui L.S. Vigotski, din punctul de vedere al practicii activitatilor corporale, individul uman isi modeleaza cu precadere fiinta corporala. Caracteristica autoplastica provine din motivatia individului, din intentia de a realiza dezvoltarea armonioasa a corpului propriu si, prin aceasta, de a dobandi o imagine superioara despre sine ca persoana.

Aspectul acesta, este bine reliefat in activitatile gimnice, amintite mai sus (exercitii calisthenice, ritmice, de formare si expresie corporala, culturism) si destul de accentuat in pregatirea performantei sportive (pregatirea fizica si lucrul in „sala de forta”, in activitatile compensatorii si chiar in cele de timp liber si recreativ. Mai retinem si semnificatia de ordin general a caracteristicii autoplastice a activitatilor corporale, si anume, contributia la dezvoltarea capacitatii de adaptare la situatii noi, cu promptitudine si suplete. Chiar daca acest complement al activitatilor corporale nu este explicit sau vizibil exprimat in psihopedagogia exercitiilor fizice, el este prezent in mod permanent in viata, stand si la baza educarii „plasticitatii” corpului si miscarilor in disciplina mai noua(totusi cu traditii milenare) a expresiei corporale, in gimnastica ritmica, patinaj si inot artistic, dansuri, culturism si fitness. Frumusetea corporala impreuna cu frumusetea armoniei miscarilor au fost, din toate timpurile, valorile estetice cele mai laudate si premiate.