CONSTELATIE OLFACTIVA

CONSTELATIE OLFACTIVA

Parfumul este o rasuflare a cerului.

Victor Hugo

Mijlocul secolului al XIX-lea - concomitent cu initierea parfumeriei moderne - filozofii descopera revelatia olfactiei,iar Feuerbach , Fourier si Nietzche descopera dimensiunea general umana,cosmica si elementul omenesc,prea omenesc al mirosului.

LUDWIG FEUERBACH demasca idealismul german drept o gandire anemica si ireala.Gimnastica respiratorie strict kantiana este desfiintata, lasand loc ideei conform careia respiratia nu constituie doar o conditie a vietii,ci este "ea insasi un act vital pozitiv si esentialmente placut".Se inlocuieste nasul ideal al omului hegelian abstract si general la diversitatea nasurilor concrete:"[] individul,organul spiritului,capul,fie el oricat de universal,este intotdeauna marcat de un nas anumit,fie el ascutit sau turtit,fin sau gros,lung sau carn,incovoiat sau drept."

CHARLES FOURIER a incercat sa puna bazele unei stiinte despre arome.Acesta provenea dintr-o familie de negustori de mirodenii si era convins ca o "miscare aromala"(mouvement aromal) primeaza peste toate fiintele vii,deopotriva oamenii si animalele,constituie cauza epidemiilor si determina chiar relatiile sexuale dintre astri.

Astfel, intreg universul este erotizat.Fiecare planeta se inmulteste printr-o "corpulatie aromala",prin emanarea de arome,care o invaluie ca intr-o aura.[1]

Schopenhauer si Feuerbach,ganditori tipici fazei de tranzitie de la idealismul abstract,la gandirea nietzscheana(unde mirosurile sunt omniprezenta) atribuie nasului calitasi spirituale ,insa in mod traditional,vazul si auzul continua sa ocupe primele locuri.Nasul fin nietzschean porneste o revolutie in randul filozofilor prin intermediul simplei afirmatii : "Geniul meu sta in narile mele"[2] .El omite diferentele la nivel literal si metaforic ale olfactiei (perspicacitate,acuitate,fler) , nasul devenind un real simbol de cunoastere intuitiva,preconceptuala si instinctiva.Nitzsche evita sa catalogheze simtul olfactiei drept animalic si inferior,numindu-l ca fiind un instrument subtil,infailibil al psihologiei.

Olfactia nu este nici un simt al distantei ,precum vazul si auzul ,nici un simt de contact,

ca tactilitatea si gustul ,ci ocupa o pozitie intermediara.Relativa apropiere in spatiu a sursei mirosului fata de subiect nu trebuie totusi confundata cu apropierea esentiala si "metaforica" a intimitatii ,ca o impresie trezita de miros. Spatiul odorifer este intotdeauna un anumit loc concret ,determinat calitativ ,nefiind un recipient abstract umplut de mirosuri straine,ci locul este insusi mirosul.

Pentru Desana , "peisajul olfactiv (smellscape)al mediului inconjurator consta intr-o diversitate de zone olfactive distincte ,traversate de varii dare de mirosuri ,lasate de oamenii,animalele si plantele care traiesc in ele".

Dar nu numai lumea inconjuratoare este pentru nasul nostru un smellscape ,conform lui Constance Classen,un peisaj olfactiv ,ci modelele topologice sunt folosite de parfumieri,psihologi pentru a clasifica mirosurile,prin distribuirea diferitelor clase clase de senzatii olfactive pe o harta.