Crize, conflicte sociale si comunicare mediatica

CRIZE, CONFLICTE SOCIALE SI COMUNICARE MEDIATICA.

Crizele si conflictele sociale sunt diverse si apar in principal din aceleasi motive.

Criza este stare a unui sistem, orice sistem, care nu-si mai poate indeplini rolul sau misiunea. Daca vorbim despre un sistem social-politic, misiunea este guvernarea.

Tipuri de crize:

• Sistemice - sunt cele mai ample; daca un sistem nu se mai potriveste cu misiunea,

cu rolul pe care-l are, acel sistem cu siguranta se va destrama; daca misiunea nu mai este necesara societatii, nimanui, atunci sistemul nu-si mai are rostul si va intra in colaps; crizele sistemice intotdeanuna presupun o schimbare profunda a societatii si de cele mai multe ori sistemele nu se salveaza cand intra in stare de criza.

• Structurale - se refera la functionarea unor sisteme si desemneaza situatii in care

desi exista sistemul, desi exista misiunea care ii este atribuita, desi exista necesitatea acestei misiuni, sistemul nu are toate structurile necesare pentru a indeplini misiunea. Ii lipsesc anumite elemente de structura. Sunt situatii in care sistemele se pot salva daca isi readapteaza structurile, daca isi inventeaza noi structuri pentru a functiona.

• Manageriale - pot creea probleme atunci cand managementul este defectuos  

chiar daca sistemul este bun, structura buna.

• Functionale - indica aparitia unor anumite disfunctii la nivelul structurilor sau

chiar la nivelul sistemului unei tari. Pot fi cauza unor reglementari, pot rezulta ca urmare a interactiunii celor care fac parte din sistem. Interctiunea sistemica nu-si gaseste punctul de echilibru si atunci funtionarea este defectuoasa.

• Evenimentiale - Aceste tipuri de crize sunt cele mai evidente. Afecteaza

sistemele cel mai adesea din afara, evenimentele intervin brusc cu destul de mare forta in activitatea unui sistem perturbandu-l pentru o anumita perioada.

Conflictul este o relatie interactiva si antagonista a unor actori sociali (organizatii, institutii, persoane, comunitati etc).

Tipuri de conflicte:

• Politice - se refera la administrarea puterii, iar puterea atrage foarte multa lume

atunci cand e vorba de administrarea si acapararea acesteia.

• Militare - pot fi mai sangeroase si mai violente si sunt o consecinta a conflictelor

politice. Sunt considerate in general legitime.

Etnice - in care relatia de identitate pe care o reclama diferite grupuri si

comunitati culturale devine foarte tensionata, incat grupurile ajung sa-si rezolve antagonismele prin declansarea acestor conflicte.Ele pot imbraca de multe ori aspecte strict politice, (numai dispute politice) dar destul de des in multe tari ale lumii, conflictele etnice pot fi chiar mai sangeroase decat conflictele militare deoarece produc mai multe victime. Pot fi foarte puternice pentru ca activeaza intreaga populatie, aduc in stare de conflict toata comunitatea in intregul ei, iar lupta nu este reglementata in nici un fel si se desfasoara foarte haotic.

Religioase Sunt conflicte de lunga durata.Ar putea fi asemanatoare conflictelor

etnice numai ca aici problema nu tine de identitatea culturala ci de cea religioasa. Pot imbraca aspecte foarte puternice si sunt sustinute de o ideologie puternica si anume de cea religioasa.

Economice - sunt mult mai putin sangeroase si se refera numai la competitia

pentru resurse deoarece omul este dependent de resurse, iar resursele sunt limitate.

Comunicarea mediatica

crizele si conflictele - surse ale comunicarii;

functia de avertizare sociala.

TIPURI DE CRIZE POLITICE

Actiunile si activitatile teroriste - diferite grupuri de diferite orientari cauta sa obtina putere politica prin mijloace si pe cai neligitime, deoarece caile si mijloacele care sunt considerate legitime in societate le sunt interzise.Sunt unele dintre cele mai vizibile pentru ca actiunile teroriste cer vizibilitate publica. Nimeni nu comite o actiune terorista in mod discret. Toate actiunile teroriste sunt spectaculoase in sensul punerii in "spectacol", regizate, bine gandite cu mult timp inainte.Sunt aduse intr-o majora vizibi- litate publica de catre sistemul de comunicare mediatica, iar teroristii stiu acest lucru.

Conflictele militare internationale - sunt conflicte puternice, au mare vizibilitate publica, atrag interesul publicului, deoarece se refera la securitatea comunitatilor si indivizilor. Aici "actorii" sunt state care actioneaza legitim si dupa reguli internationale. Conflictele militare internationale sunt reglementate inclusiv juridic.

Conflictele interetnice si interconfesionale; nu sunt numai conflicte de natura interetnica si interconfesionala. Au conotatii inclusiv politice, pentru acapararea si administrarea puterii politice. Partile care lupta sunt niste grupari armate care nu au altceva decat ideologia si armele.

Miscarile de eliberare nationala - acele activitati militare intre armata unui stat care ocupa teritoriile si administreaza comunitati ale altui stat sau parti ale altui stat. Sunt considerate miscari legitime de catre Drepturi Internationale deoarece dreptul la libertate si autodeterminare este unul dintre drepturile fundamentale. Sunt greu de revendicat desi, in principal, sunt considerate miscari legitime. Partile care lupta, in cazul miscarilor de eliberare nationala, sunt grupari paramilitare, bine instruite in acest scop, care detin armament, tehnica militara si beneficiaza de sprijin militar extern.

Loviturile de stat - sunt o expresie a intrarii sistemului politic intr-o criza profunda. Lovitura de stat difera de actiunea terorista deoarece este administrata intotdeauna de catre o grupare care este legitima, care este recunoscuta public si care a fost eventual chiar si aleasa, dar care nu detine majoritatea si atunci, pentru a prelua conducerea politica, administreaza o lovitura de stat. De cele mai multe ori loviturile de stat sunt sprijinite de catre armata, daca nu direct prin interventii militare directe, atunci cel putin indirect prin faptul ca fortele militare nu intervin, isi dau acordul in mod tacit.

Revolutiile anti si post comuniste - se poarta intre parti ale populatiei,comunitati, grupuri sociale din interiorul unui sistem social care sunt nemultumite de modul in care merge societatea in special post comunista.

Crize ale politicii guvernamentale - sau criza de management politic si al practicii politice intr-o societate; este cea mai marunta dintre toate tipurile de crize politice; criza guvernamentala este o criza usoara in care doar cei care conduc, care au functii administrative au de suferit si populatia nemultumita.

- Crize sociale sau sectoriale;

Crize evenimentiale.

ROLUL COMUNICARII MEDIATICE PE TIMPUL CRIZELOR SI

CONFLICTELOR.

a) Mass-media: reprezinta o extensie a statului in situatii de criza si conflict. Mass-media merge pe ideea satisfacerii intereselor statului, intereselor publice si promovarii acestora in situatii de criza. Se pune la dispozitia institutiilor si le transmite acestora mesajele. Exista Legea 456 privind situatiile de urgenta, in care la articolul 20 lit.k spune ca "in situatii de urgenta, toate institutiile mediatice vor transmite cu prioritate mesajele autoritatilor de stat (administrative, de ordine publica, militare)". Astfel mass-media devine instrument de comunicare la dispozitia statului si insitutiilor publice;

Aceasta extensie a statului in situatii de criza apare si sub forma acapararii discursului public de catre actorii insitutionali. In situatii in care sistemul social se gaseste intr-o criza sau conflict, actorii institutionali doresc sa-si transmita cu prioritate mesajele si propria pozitie in raport cu acestea, de aceea vor cauta sa fie dominanti in fluxurile de comunicare publica. Motivul este formarea unei opinii favorabile la adresa autoritatilor publice si transmiterea unui mesaj si a unei viziuni care sa fie convenabila acestora. De aceea alte grupari nonguvernamentale care se implica in situatii de criza vor fi cel mai adesea decredibilizate.

b) Mass-media ca instrument de prezervare a ordinii sociale

I se atribuie acest rol din doua considerente:

1. Controlul derapajelor din discurs si amenintarilor sociale;

2. Exploatarea in interesele oficialitatilor a autoritatii si credibilitatii mass-media.

Vorbind despre ele devin cunoscute, pot fi analizate si se poate elimina o anumita zona de necunoastere din ansamblul comunicarii si al opiniei publice dar, in acelasi timp aceasta ordine publica este exploatata de interesele oficialitatilor pe baza credibilitatii de care se bucura mass-media.

c) Mass-media, sursa a conflictelor sociale: Aceasta sursa de conflict deriva din:

modificarea agendei publice de catre mass-media, adica de a stabili care sunt temele prioritare in discutia publica, ceea ce numim opinia publica si interesul acesteia si care de multe ori poate aduce in prim-plan probleme ce pot genera un conflict de natura sociala. (ca exemplu:cazul femeii talharite in Italia de un cetatean rom si care a decedat).

- selectia evenimentelor si spectacularizarea actualitatii care apar prioritar in fluxurile de comunicare mediatica.

d) Mass-media: factor perturbator in situatii de crize si conflicte sociale

- diversitatea perspectivelor duce la dificultatea intelegerii evenimentelor.

PROBLEMELE COMUNICARII MEDIATICE IN SITUATII DE CRIZA SI CONFLICT.

a) Problema "medierii"realitatii si a evenimentelor:

- mass-media construieste realitatea dar in egala masura o si falsifica pentru ca, selectand evenimente practic trunchiaza realitatea.

b) Problema rolului de "gatekeeper" (pazitor de porti, al fluxului mediatic) tine de problema formarii profesionale - aprecierile etice si axiologice ale jurnalistului - in buna parte morala si valorile cultivate pentru propria persoana vor fi si cele transmise pe ecran.

- selectia stirilor = selectia evenimentelor.

c) Problema prezentei si a practicii jurnalistice

- jurnalism pasiv / jurnalism implicat.

d) Problema cenzurii si clasificarii informatiilor:

- presiunea surselor institutionale- este foarte simplu de exercitat din cauza ca sursele institutionale beneficiaza de statutul lor si uzeaza de autoritatea institutionala pe care o au ca sa blocheze anumite informatii si sa aplice "cenzura". Legea 182/2002 care se refera la informatiile clasificate. Aceasta lege permite autoritatilor publice sa clasifice adica sa puna informatia sub cenzura si sa nu o transmita catre public. Pentru apararea interesului public exista o autoritate publica care vegheaza asupra modului in care sunt tratate si clasificate aceste informatii. Aceasta autoritate se numeste ORNIS. Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat.

- presiunea institutiei mediatice - institutiile mediatice nu sunt toate de interes public. Multe dintre ele sunt de interes privat. In consecinta niciodata nu o sa vedem informatii negative la televiziunea X despre conducerea televiziunii X in schimb o sa vedem informatii negative despre celelalte televizuni. Exista presiune informativa in acest sens din partea conducerii institutiei respective.

- presiunea de cenzura a persoanelor implicate care de cele mai multe ori reuseste

e) Problema manipularii si a influentarii:

- manipularea prin presa / manipularea presei.

Manipularea prin intermediul presei o fac cei care sunt foarte instruiti si care sfideaza foarte bine credibilitatea presei. Evident vor face o manipulare prin presa cei care asteapta rezultate de aici si vor face manipulare prin acele institutii de presa care se bucura de cea mai mare credibilitate.

Manipularea presei - este suficient sa manipulezi cativa jurnalisti si ei vor intra de la sine putere la realizarea intereselor pe care le are persoana care manipuleaza.

ORGANIZATII SI ACTIVITATI TERORISTE

State care sprijina terorismul / Sunt tratate ca si state teroriste.

Cuba, Iran, Irak, Libia (sustine grupari teroriste), Coreea de Nord (produce amenintari cu arme nucleare), Siria (sustine grupari teroriste).

Organizatii teroriste traditionale;

ADEVARATA IRA (Real IRA: RIRA, True IRA)

infiintare 1998;

scop: inlaturarea administratiei britanice din Irlanda de Nord si blocarea procesului de pace;

sprijin extern: bani - simpatizanti din SUA, arme - Balcani.

AL-JIHAD (Jihadul Islamic Egiptean, Gruparea Jihad, Jihadul Islamic)

infiintare: anii '70 (unificata cu Al Qaida in 2001)

scop: inlaturarea guvernului egiptean de la putere si instaurarea unui stat islamic.

sprijin extern: Iranul si Al-Qaida.

AL QAIDA (Q'idat al Jihad)

infiintare: anii '80 - Osama bin Laden

scop: eliberarea Afganistanului de sub ocupatia sovietica.

sprijin extern: firme si societati paravan, donatii de la simpatizanti.

ARMATA DE ELIBERARE NATIONALA (ELN) COLUMBIA

infiintare 1965;

scop: presiuni asupra guvernului.

sprijin extern: ajutor medical si sprijin politic Cuba

HAMAS (Miscarea de rezistenta Islamica)

infiintare: 1987

scop: crearea unui stat islamic palestinian

sprijin extern: fonduri din Iran, palestinienii emigranti din Europa si America.

HEZBOLLAH (Partidul lui Dumnezeu)

infiintare: 1982

scop: eliberarea Palestinei

sprijin extern: fonduri, antrenament, explozibili, sprijin politic si logistic Siria.

JIHADUL ISLAMIC PALESTINIAN (PIJ)

infiintare: anii '70;

scop: crearea unui stat palestinian;

- sprijin extern: ajutor financiar Iran, asistenta logistica Siria.

KAHANE CHAI (Kach)

infiintare: 1994

scop: refacerea statului biblic al Israelului;

sprijin extern: simpatizanti din SUA si Europa.

PARTIDUL MUNCITORILOR DIN KURDISTAN (PKK) (Congresul pentru Libertate si Democratie al Kurdistanului - KADEK)

infiintare: 1974

scop: crearea unui stat kurd

sprijin extern: Siria, Irak, Iran - ajutoare modeste, fonduri din Europa.

PATRIA BASCA SI LIBERTATEA (ETA)

infiintare: 1956

scop: crearea statului independent al bascilor (N Spaniei si S Frantei);

sprijin extern: antrenament Libia, Liban si Nicaragua, refugiul unor membrii in Cuba.

TEHNICILE TERORISMULUI

Scopul organizatiilor teroriste este de a dobandi legitimitate politica. Isi propun sa castige puterea prin mijloace violente deoarece nu pot prin mijloace legale.

a) Profilul carierei de terorist:

- persoane cu acut simt al justitiei - acele persoane care simt ca prin ele "vorbeste " vocea eticii, a dreptatii, etc; acest simt vine din natura umana.

- autodidacti foarte bine motivati; in general sunt persoane izolate de grup, cu o importanta capacitate de autodidacticism.

- pregatire organizata si asistata; sunt persoane care vor sa invete lucrurile foarte bine si care urmeaza programe de instruire.

- capacitati militare, de supravietuire, tehnice, psihice si morale; pot fi supusi la "tratamente inumane" fara sa li se para injusta aceasta decizie, au o puternica pregatire militara.

- organizarea in grupuri.

- competitia pentru recunoasterea publica. Toate actele teroriste cer vizibilitate publica deci, pentru a iesi in evidenta, cel mai bun "partener" al teroristului este jurnalistul.

b) Sfarsitul carierei de terorist:

- eliminarea fizica sau arestarea;

- integrarea politica - la un moment dat individul isi gaseste un partid politic;

- uzura sau disolutia interna - cel mai des intalnita este competitia din interiorul grupului;

- abandonarea sau pierderea sustinerii politice - nu mai beneficiaza de sprijin economic, politic. Toate organizatiile teroriste trebuie sa fie finantate si sustinute de cineva. Sustinerea politica este facuta de asa zisele "organizatii culturale".

c) Sursele terorii

- Armele - albe;

- de foc (cu care ameninta si ataca);

- explozibilii;

- armele chimice, biologice, sau nucleare (care sunt mult mai vatamatoare).

- Actiunile - atacuri cu bomba

- asasinari;

- deturnarea si/sau distrugerea unor mijloace sau infrastructuri publice;

- luari de ostatici si rapiri de persoane.

Atacuri cu bomba

-sunt posibile doarece accesul la informatiile producerii unei bombe si la materialele explozibile este foarte facil;

-impactul si consecintele sunt foarte vizibile, de regula tragice, spectaculoase;

-diversitatea formelor de realizare si de disimulare a bombelor;

-diversitatea "vectorilor";

-diversitatea tintelor - persoane, infrastructuri, mijloace de transport in comun, etc;

-rolul identitar si confirmator al atacului cu bomba - tot timpul vor exista mai multe organizatii teroriste care revendica acelasi atentat.

Asasinarile 

- asasinari individuale - sunt vizate persoanele politice si se produc in public;

- asasinari colective - au menirea de a semana teroarea in randul comunitatii si de a arata neputinta autoritatilor. Sunt vizati membrii unor comunitati, unor confesiuni sau unor etnii. Pot lua forma unui razboi;

- rolul "purificator" al asasinatelor - in care sangele purifica, razbuna.

Deturnarea si/sau distrugerea unor mijloace sau infrastructuri publice.

- implicarea si responsabilizarea autoritatilor si institutiilor publice;

- securitatea spatiilor si infrastructurilor publice;

- securitatea mijloacelor de transport public;

- generalizarea nesigurantei si insecuritatii;

- rolul publicitar al actiunilor.

Luarile de ostatici si rapiri de persoane.

Motivatia si obiectivele

- luarile de ostatici au ca scop satisfacerea unor interese de natura politica, doresc vizibilitate publica;

- rapirile de persoane au in vedere satisfacerea obiectivelor de natura financiara, nu doresc vizibilitate publica, nu o fac in locuri publice.

Asigurarea vizibilitatii publice se intalneste la luarile de ostatici.

Impactul "emotional" si de responsabilitate

- in cazul luarilor de ostatici responsabilitatea este publica;

- in cazul rapirii de persoane responsabilitatea si impactul emotional apasa doar pe umerii familiei.

"Disponibilitatea" spre negociere se intalneste doar in luarile de ostatici.

Riscurile ostaticilor si a persoanelor rapite

- in cazul luarilor de ostatici, de a fi folosit pe post de argumente - suprimarea ostaticului, alierea ostaticului cu rapitorul;

- in cazul rapirilor de persoane, uitarea locului in care persoana rapita a fost ascunsa.

d) Mediatizarea actiunii teroriste

- miza publica si politica a mediatizarii actiunii teroriste;

- efectele mediatizarii actiunilor teroriste - vizibilitatea publica si spectaculozitatea evenimentului (este indicat ca un astfel de efeniment sa nu fie ratat de catre mass-media);

- efectele negative sau neprevazute: 1. coalizarea terorizatilor; 2. raspunsul neasteptat al autoritatilor; 3. amplificarea temerii teroriste; 4. competitia pentru imagine a institutiilor si  autoritatilor publice din domeniul securitatii.

JURNALISTI IN TEATRE DE OPERATII MILITARE

a) Statutul jurnalistilor pe timpul conflictelor armate internationale.

Conventia de la Geneva (1949) Protocol aditional I art.79

Jurnalistii in misiune profesionala sunt considerati persoane civile;

Vor fi protejati in aceasta calitate cat timp actiunea lor nu contravine statului si

misiunii pentru care au fost acreditati;

• Calitatea le este atestata de o carte de identitate eliberata pentru zona si perioada

conflictului.(Cartea de identitate este recunoscuta doar de statele care au semnat Conventia de la Geneva).

b) Prezenta jurnalistilor in teatre de operatii militare.

- jurnalisti neluati in evidenta;

- jurnalisti inregistrati - jurnalistii care se prezinta la centrele de presa organizata pe baza coordonatelor militare; ei au dreptul sa primeasca informatii si eventual invitatii la conferintele de presa, etc.

- jurnalisti acreditati - beneficiaza de acces la informatii, sunt invitati la conferinte de presa, primesc newsletter si la cerere si cu aprobarea comandantului pot face documentare in zona de responsabilitate a comandantului.

- jurnalisti incorporati - se asigura transport militar, acces la mijloace de comunicare militara, hrana, iar jurnalistii americani au fost si platiti. In acest caz se ridica multe probleme legate de: obiectivitatea jurnalistului, statutul jurnalistului, probleme pentru armata.

ACOPERIREA MEDIATICA A CONFLICTULUI DIN IRAK 2003.

a) inceputul razboiului martie 2003 - 2.700 acreditari de presa;

- jurnalisti incorporati 600;

- CNN 250, NBS 200, FOX 150;

- Vietnam 700 reporteri.

b) 25-30 milioane dolari pentru acoperirea mediatica (retele de televiziune americane)

c) sfarsitul razboiului

- jurnalisti incorporati 23;

- jurnalisti dez-incorporati 24;

- jurnalisti ucisi 1991 (4).

CARTA SECURITATII JURNALISTILOR IN ZONE DE CONFLICT SAU DE

TENSIUNE MILITARA - RST

Cuprinde 8 principii:

• Principiul 1 - ANGAJAMENTUL.

Institutiile mass-media, puterile publice si jurnalistii sunt de acord ca trebuie sa-si

coordoneze eforturile in vederea informarii, pregatirii si echiparii jurnalistilor din zonele de   conflict.

• Principiul 2 - LIBER CONSIMTAMANTUL

Calitatea de corespondent in zonele de conflict este liber asumata de jurnalisti si

nu poate fi impusa; institutiile nu vor exercita presiuni profesionale asupra jurnalistilor daca solicitarile presupun asumarea unor riscuri suplimentare.

• Principiul 3 - EXPERIENTA.

In zonele de conflict este promovata misiunea in echipa. Jurnalistii fara experienta

nu pot fi trimisi singuri in misiune.

• Principiul 4 - PREGATIREA

Jurnalistii care isi desfasoara activitatea in zona de conflict trebuie sa beneficieze

de cursuri de pregatire.

• Principiul 5 - ECHIPAMENTUL

Jurnalistii in misiune vor fi dotati cu echipamente de siguranta (vesta anti-glont,

casca), de comunicatii si localizare, de supravietuire si de prim-ajutor.

• Princiupiul 6 - ASIGURAREA

Jurnalistii vor avea o asigurare care sa acopere imbolnavirea, repatrierea,

invaliditatea si decesul. (Singura societate de asigurari pentru jurnalisti, in Europa, este in Franta).

• Principiul 7 - SUSTINEREA PSIHOLOGICA.

Jurnalistii in zone periculoase vor beneficia de sprijin psihologic pentru a putea

depasii situatiile traumatizante.

• Principiul 8 - PROTECTIA JURIDICA

Atacul deliberat asupra jurnalistului care respecta prevederile art.79 Protocol I,

soldat cu moartea sau cu afectarea grava a integritatii fizice si psihice a jurnalistului va fi considerata crima de razboi.