Caracterul mesajului televizual

Caracterul mesajului televizual

Pentru ca tot vorbeam de forta de patrundere a mesajului vehiculat de televiziune, acum insa la sensul figurat, e de mentionat faptul ca acesta este agresiv, el «vine peste telespectator», creandu-i obisnuinte pana aproape de dependenta. Nathalie Coste-Cerdan si Alain Le Diberdier afirmau ca: un copil nascut intr-o tara industrializata are o speranta de viata de mai mult de 70 de ani. El isi va petrece o treime din viata dormind si celelalte doua treimi dedicandu-se sutelor de diferite activitati. Dintre acestea, doar 2 reprezinta mase mari de timp, adica o alta treime: munca si mai ales televiziunea. Nu trebuie uitat ca una din functiile televiziunii, ca de altfel a mass-media in general, este cea culturalizatoare. In zilele noastre, aceasta functie este "ascunsa" cu cea de divertisment care, in cele mai multe posturi TV, predomina. Ca urmare, publicul isi formeaza gustul astfel incat loisir-ul va ocupa un loc fruntas in detrimentul culturii, ceea ce pe termen lung nu va constitui un beneficiu pentru receptor.

Daca piata devine instanta suprema si discutia se poarta doar in termeni de audienta (rating), garantand succesul comercial, degradarea gustului public prin invazia divertismentului e o consecinta inevitabila. Mai mult. televizorul - afirma acuzator P. Bourdieu - e o forma pernicioasa de violenta simbolica.

Odata cu aparitia televiziunilor private, s-au importat programe de succes in alte tari, dar care, nu sunt altceva decat forme fara fond. Ele evidentiaza subcultura, propun pseudo-valori si exploateaza uneori sentimentele oamenilor, cu efectul formarii prostului gust al audientei. O caracteristica cu adevarat negativa este uniformizarea gustului artistic al privitorilor. Se poate vorbi chiar de afectarea gustului prin modele submediocre. Scriitorul Umberto Eco spunea : "Televiziunea este o institutie care ii culturalizeaza pe prosti si ii imbecilizeaza pe cei destepti". Adevarul se afla undeva intre cele 2 extreme. S-a demonstrat schimbarea de comportament ca urmare a audierii si vizionarii unor programe, precum si a scarii de valori proprie unui individ sau comuna mai multor persoane. Este vizibil faptul ca pe primul plan in filmele difuzate de televiziune sta violenta. O persoana cu un comportament deviant si nu numai, de la a viziona un film cu scene explicite de violenta, pana la a transpune in realitate acele secvente, are de facut doar un pas. Din nefericire, acel pas incepe sa se faca simtit, cazurile constituind subiecte de emisiuni cu specific criminalistic. S-a dezbatut intens problema privind violenta la televizor, de cele mai multe ori la ore de maxima audienta, insa nu s-a ajuns la o solutie extrema ci mai degraba la un "mic compromis": amplasarea in coltul din dreapta-jos a ecranului a unor buline rosii cu scop de avertizare (pentru minori). Extinderea programelor a exercitat o presiune greu de imaginat si continua sa o faca asupra factorilor de decizie din audio-vizual. Chiar si cei mai competenti, exigenti si bine-intentionati manageri sau producatori au de acoperit o cantitate imensa de mesaj, timpul acordat deciziei fiind infim. Doua aspecte sunt importante in lumea TV: "Ceea ce nu prisoseste este timpul" si "Timpul inseamna bani". Goana dupa indici cat mai ridicati de audienta (rating) duce la concesii, mai ales in zona programelor artistice, dar si in aceea a publicisticii culturale. Fenomenul in cauza determina oferta de program sa flateze gustul mai coborat, optiunile indoielnice pe scara valorilor. Conceptul de "cultura mediatica" defineste in esenta o cultura a divertismentului, o simplificare a formelor culturale ce sunt reduse, condensate, repovestite si resemnificate. Mass-media, in special televiziunea, creeaza aceasta cultura ele inceteaza a fi un canal prin care se transmit celelalte componente culturale si devin ele insele un sistem cultural in sine. Un mesaj artistic, cultural, odata devenit emisiune TV, cunoaste obligatoriu un procent de degradare in planul receptarii. Modelarea opiniei publice se datoreaza (sau e cauzata) intr-o masura mult mai larga comunicarii de masa, in mod deosebit televiziunii, decat a celei intrapersonale sau surselor directe. Capacitatea televiziunii de a pune in stare de vibratie maxima afectivitatea opiniei publice pare de 4 ori mai mare decat a radioului si de 3 ori mai mare decat a presei scrise. In raport cu celelalte media, eficacitatea ei e coplesitoare in relatarea unor situatii foarte dramatice in care predomina latura conflictuala. Episoadele in care are pondere maxima sunt evocari ale impotrivirii fata de catastrofa si ale solidaritatii. Aceste episoade sunt in majoritate determinate printr-un reper concret: mijloc tehnic (ex:elicoptere), colectivitate umana specifica (ex: armata), personificare. Pe o afectivitate exacerbata, imaginea transmisa de televiziune determina vibratii mai intense decat informatiile emise pe orice alt canal. In aceste conditii, puterea cu care se memoreaza mesajul audio-vizual este mai mare decat pentru orice alt tip de mesaj, desi informatia poate fi de multe ori eronata. Toate caracteristicile informatiei audio-vizuale reusesc sa transforme televiziunea intr-un factor de putere direct.

Dincolo de inovatiile specifice aduse, prin modul de comunicare audiovizuala, naturii, formei si mecanismelor de schimb ale mesajelor sociale, efectul cultural latent cel mai important al medierii generalizate a activitatilor sociale realizate prin televiziune consta, fara indoiala, intr-o redistribuire a spatiilor sociale traditionale. Pe de o parte, intr-adevar, ea strange in spatiul domestic participarea la manifestarile de efervescenta sau de comuniune ale colectivului pe care le reprezinta evenimentele de multime sau ritualurile de masa ca ceremoniile comemorative, celebrarile festive sau competitiile sportive cele mai populare, de acum inainte traite in maniera mediatizata in intimitatea domiciliului. Pe de alta parte, ea inradacineaza chiar acolo legatura sociala, in sfera privata a fiecarui membru al grupului, pe care o deschide astfel spre spatiul vietii colective .

Aceasta noua forma de incluziune in colectiv nu implica totusi neaparat o "circulatie' mai fluida a schimbului social sau o participare mai intensa la viata comunitatii. A vorbi aici de comuniune ar presupune ca decupajul imaginii nu ucide imaginatia, iar comentariul jurnalistului nu modeleaza gandirea.

La acest "amestec al frontierelor' - la fel de ambiguu, oricare ar fi implicatiile - intre campurile sociale separate din perspectiva traditionala, cel al privatului si cel al publicului, se adauga, in orice caz, efectele mai manifeste ale sincretismului cultural universal pe care-1 dezvolta industria programelor televizuale.

La considerarea ansamblului produselor sale si a circulatiei lor, putem intr-adevar avansa ideea ca aceasta industrie tinde sa creeze o "cultura-mozaic' elaborata plecand de la o serie de imprumuturi partiale ale temelor si schemelor culturilor populare dominante in aria de civilizatie occidentala, care sunt remodelate dupa standardele comunicarii audiovizuale si reciclate in circuitele pietei internationale de productie-distributie a programelor televizuale.

Cultura-mozaic, deci, alimentata din prelevarile fragmentelor realizate in sanul sistemelor culturale variate, dar in care domina din ce in ce mai mult modelele nord-americane, ale caror aporturi eterogene, amestecate si rearanjate, alimenteaza, la randul lor, "cultura-patchwork' a telespectatorului.

Daca o opera de arta poate exista fara cunoastere sau recunoastere publica, ani sau zeci de ani, sunt notorii - cazuri cand literati, artisti, muzicieni de gen au fost descoperiti de public postmortem - emisiunea de radio sau tv, daca nu este audiata sau respectiv vizionata, dispare impreuna cu creatorul initiator si echipa care 1-a sustinut.

Televiziunea este un subiect inepuizabil. A fost si continua sa fie intr-o schimbare permanenta. In cei aproape 70 de ani de evolutie si-a pastrat potentialul, dovedindu-se dinamica si dominatoare asupra celorlalte mijloace de comunicare de masa. Ca in orice sector de activitate, si in sfera sa vor avea loc profunde mutatii. Tehnologia avanseaza si odata cu ea apar si schimbarile.